Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 231/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2584/336/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 231/A/2015
Ședința publică din 12 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L.-AGHINIȚĂ, judecător
JUDECĂTOR: S. S.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 08 octombrie 2014 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosar nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dat în dosar nr. 432/P/2013, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa părților, respectiv a inculpatului M. P. și a părții civile A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, opinează, în baza probelor existente în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, că hotărârea instanței este legală și temeinică și solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului și obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 251 din 8 octombrie 2014 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul M. P., fiul lui P. și M., născut la 03.02.1987 în B., județul Maramureș, CNP_, cetățean român, studii 7 clase, muncitor . B., necăsătorit, 1 copil minor, cu antecedente penale, domiciliat în B., .. 72, județul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 229 alin 1 lit. *b* și *d* NCP (art. 208, 209 alin 1 lit. *g* și *i* VCP) cu aplicarea art. 5 NCP, la 1 an închisoare.
În baza art. 83 VCP rap. la art. 15 alin 2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul Penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin Sentința penală 275/12.10.2011 a Judecătoriei V. de Sus, acesta urmând să execute pedeapsa cumulată de 1 an și 6 luni închisoare în detenție.
În baza art. 25 C.pr.pen raportat la art. 1357 C.civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile A. I., CNP_, domiciliat în B., . B, județul Maramureș, suma de 1000 lei despăgubiri civile parțiale, restul bunurilor fiind recuperate.
În baza art. 274 C.pr.pen, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, pentru avocat Șimon C.-M. s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție și au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 02.12.2013 întocmit în dosarul 432/P/2013, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a trimis în judecată pe inculpatul M. P. cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 C.pen, art. 209 alin 1 lit. *g* și *i* VCP.
Ca stare de fapt s-a reținut că, în noaptea de 16/17.02.2012 inculpatul M. P. a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate A. I. din B., . B, județul Maramureș, iar din interior a sustras un televizor marca *United*, o bormașină marca *Hilti*, o pereche de bocanci și alte bunuri. Partea vătămată a apreciat prejudiciul cauzat ca ridicându-se la suma de 10.000 lei. Pe parcursul cercetărilor, televizorul marca *United* care i-a fost sustras a fost recuperat, fiindu-i predat pe bază de dovadă (fila 41) dosar- urmărire penală, însă, în pofida acestui fapt, acesta nu și-a reformulat pretențiile nici în faza de judecată.
Inculpatul M. P. a fost prezent la judecată fiindu-i asigurată și asistența juridică din oficiu, însă nu a recunoscut săvârșirea faptei și nici nu a propus probe în apărare.
Pe tot parcursul cercetărilor și în faza de judecată inculpatul a avut aceeași poziție de nerecunoaștere a faptei, susținând că ar fi cumpărat televizorul de la un tânăr pe nume M. sau M. care locuiește în P. (cartier al orașului B.) pe care nu-l cunoaște.
Reprezentantul Ministerului Public, raportat la poziția de nerecunoaștere a inculpatului, a solicitat reaudierea martorilor din rechizitoriu respectiv Ș. D. I. și T. G., martori care au fost reaudiați.
Prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat achitarea întrucât nu există probe certe că el este autorul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În seara zilei de 16.02.2012, inculpatul M. P. i-a spus martorului Ș. D. I. că, în urmă cu ceva timp, a lucrat la realizarea instalației electrice a unei case situată în zona numită *Repedea* din B., iar proprietarul acesteia, care lucra și locuia în Italia, i-a dat niște bunuri pe care nu a reușit să le transporte la domiciliul său, solicitându-i acestuia să-l transporte până în zona respectivă pentru a-și ridica bunurile și a le duce la domiciliul său. Martorul Ș. D. I. a fost de acord, l-a transportat cu autoturismul proprietate personală până pe . oprit mașina la circa 30 metri distanță de imobilul indicat de către inculpat, întrucât . acoperită de zăpadă, situație în care ar fi blocat accesul altor vehicule care ar fi circulat prin zonă. Inculpatul a coborât singur din mașină, s-a deplasat pe jos circa 30 de m după care a intrat în curtea casei, apoi, prin escaladarea garajului și a balconului a ajuns la nivelul superior al casei, unde prin forțarea unei uși de acces pe balcon, a ajuns în interiorul imobilului de unde a sustras un televizor marca *United* care era ambalat în cutia originală, o bormașină marca *Hilti*, o pereche de bocanci și niște obiecte de îmbrăcăminte, după care a părăsit locul faptei, revenind la mașină.
Martorul Ș. D. I. l-a transportat pe inculpat pe . ambii locuiesc, după care acesta și-a luat bunurile și le-a transportat singur la domiciliu.
Instanța a constatat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, susținând că ar fi cumpărat televizorul de la un tânăr pe nume M. sau M., fiind de acord să fie testat cu tehnica de detecție a comportamentului simulat, însă nu s-a prezentat la ora și data stabilită pentru testarea poligraf.
Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză.
Astfel, martorul Ș. D. I., a declarat că la ajutat pe inculpat să-și transporte bunurile la domiciliu, fiind testat și cu tehnica de detecție a comportamentului simulat.
Mai mult, deși inculpatul a fost prezent la acest termen de judecată, la prima strigare, când instanța i-a pus în vedere că această cauză va fi reluată după ce penitenciarul va prezenta pe martorul Ș. D. I., inculpatul nu s-a mai prezentat, cauza fiind reluată în lipsa lui.
Or, în această situație, având în vedere probele administrate în cauză, instanța a apreciat că fapta pentru s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată există și au fost săvârșite de inculpat.
În drept, fapta inculpatului care în noaptea de 16/17.02.2012, prin escaladare și efracție a pătruns în locuința părții vătămate A. I., de unde a sustras un televizor marca *United*, o bormașină marca *Hilti* și obiecte de îmbrăcăminte, cauzând un prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. *g* și *i* VCP.
Întrucât fapta din prezenta cauză a fost săvârșită sub imperiul Codului penal din 1969, se impune și analizarea legii penale mai favorabile.
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.
Art. 5 alin. 1 al aceluiași act normativ, prevede o excepție de la principiul activității legii penale stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile vizează atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale a României). De asemenea, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.
În cazul infracțiunii de furt calificat, se constată că art. 209 alin. 1 lit. g și i din Codul penal din 1969 prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani, iar art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, prevede o pedeapsă de la 1 an la 5 ani închisoare, legea penală mai favorabilă fiind codul penal în vigoare la data de 01.02.2014.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările săvârșirii faptei (pe timp de noapte și prin efracție), urmarea produsă (cuantumul prejudiciului), dar și persoana inculpatului care a săvârșit infracțiunea care face obiectul prezentei cauze în interiorul termenului de încercare, fiind condamnat la 6 luni închisoare cu suspendare pe 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prin Sentința penală 275/12.10.2011 în dosarul 2169/2011 al Judecătoriei V. de Sus.
Pentru aceste considerente, instanța l-a condamnat pe inculpatul M. P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 229 alin 1 lit. *b* și *d* NCP (art. 208, 209 alin 1 lit. *g* și *i* VCP) cu aplicarea art. 5 NCP, la pedeapsa închisorii.
În baza art. 83 VCP rap. la art. 15 alin 2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul Penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin Sentința penală 275/12.10.2011 a Judecătoriei V. de Sus, acesta urmând să execute pedeapsa cumulată, în detenție.
În baza art. 25 C.pr.pen raportat la art. 1357 C.civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A. I., despăgubiri civile parțiale, întrucât televizorul a i-a fost restituit pe bază de dovadă (fila 41-dosar urmărire penală).
În baza art. 274 C.pr.pen, inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. P., solicitând modificarea sentinței penale atacate, în sensul achitării sale, deoarece nu este vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.
Inculpatul a solicitat un termen pentru angajare de apărător după care, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță, deși avea termen în cunoștință, semnând personal citația.
Apelul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și readministrat în parte în cursul judecății, judecată de la care inculpatul s-a sustras.
Fără a mai relua argumentația pe larg expusă în conținutul hotărârii atacate, argumentație pe care instanța de control judiciar și-o însușește în întregime, Curtea va sublinia împrejurarea că apărarea inculpatului în sensul că ar fi cumpărat televizorul de la un tânăr pe nume M. sau M. este contrazisă în totalitate de depoziția martorului Ș. D. I., persoană care l-a însoțit pe inculpat în seara comiterii furtului și căreia inculpatul i-a spus că proprietarul pentru care a lucrat trebuie să îi dea ceva, acesta fiind și persoana care ulterior l-a ajutat pe inculpat să instaleze DVD-ul la televizorul sustras de la partea vătămată.
Prin urmare, Curtea apreciază că vinovăția inculpatului a fost dovedită în cauză iar pedeapsa aplicată (având în vedere și antecedentele penale ale acestuia) a fost corect individualizată, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 251 din 8 octombrie 2014 a Judecătoriei V. de Sus.
Va obliga pe apelant M. P. sa plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 251 din 8 octombrie 2014 a Judecătoriei V. de Sus.
Obligă pe apelantul M. P. sa plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțata în ședința publică, azi, 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. D. L. AGHINIȚĂ S. S.
GREFIER
L. A. S.
Dact.A.D.L.A./Dact.S.M
4 ex./19.06.2015
Jud.fond. M. Șimon
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
