Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 888/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 888/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 6128/112/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 888/A/2015
Ședința nepublică din data de 17 iunie 2015
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: I. – C. M.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial Cluj reprezentat prin procuror: D. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul – apelant U. V. S. împotriva sentinței penale nr. 5/F/14.01.2015, pronunțate de către Tribunalul Bistrița – Năsăud, în dosar nr._, în care inculpatul – apelant U. V. S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul dat în dosarul de urmărire penală nr. 96/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița – Năsăud pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 37 lit. „a” C.pen.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul – apelant U. V. S. personal și asistat de către avocat D. D.-C. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. M. M., ambele din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar ( f. 14, 24 ) și partea vătămată S. N. L. personal și asistată de către apărătorul ales, avocat F. A., din cadrul Baroului Bistrița – Năsăud, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 17 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat, Curtea acordă părților cuvântul asupra apelului declarat de către inculpatul – apelant U. V. S..
Apărătorul substituent al inculpatului – apelant U. V. S., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, achitarea inculpatului – apelant, raportat la dispozițiile 16 lit. b și c Cod procedură penală, apreciind că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului.
În susținerea poziției procesuale, apărătorul substituent al inculpatului - apelant arată că acesta se considerat nevinovat cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, respectiv de trafic de minori și de exploatarea unei persoane prin obligare la practicarea cerșetoriei.
Din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă existența actelor materiale de transportare/găzduire și, respectiv amenințare, care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori și arată că declarația părții vătămate nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, sens în care face referire la declarația mătușii părții vătămate, care arată că aceasta nu a detaliat condițiile plecării de acasă și nu s-a plâns niciodată de inculpat, iar ceilalți martori nu au furnizat mai multe informații cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpat.
În ceea ce privește infracțiunea de exploatare, consideră ca fiind relevantă în cauză declarația preotului paroh din care rezultă că inculpatul – apelant a dus-o pe partea vătămată la biserica din parohia respectivă și a lăsat-o acolo, inducând ideea că este fiica acestuia și că aceasta suferă de o boală gravă, elemente ce se circumscriu mai mult unor acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune și nu de exploatare a unei persoane prin obligare la practicarea cerșetoriei.
În concluzie, consideră că există un dubiu în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, motiv pentru care solicită achitarea lui cu privire la ambele infracțiuni.
În subsidiar, în concordanță și cu solicitările inculpatului formulate prin memoriul de apel, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate și, implicit, a pedepsei rezultante, în urma aplicării regulilor de la pluralitatea intermediară. În acest sens, consideră relevant faptul că actele materiale nu au fost foarte numeroase, iar activitatea infracțională s-a derulat pe o perioadă scurtă de timp, respectiv de 2 luni.
Referitor la latura civilă, în eventualitatea în care se va dispune achitarea inculpatului – apelant, solicită respingerea acțiunii civile, iar în subsidiar, să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale la un cuantum rezonabil și proporțional pentru trauma suferită.
Apărătorul ales al părții vătămate S. N. L., având cuvântul, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale nr. 5/2015, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, cu obligarea inculpatului – apelant la plata cheltuielilor judiciare în apel, constatând în onorariu avocat și cheltuieli de deplasare, în cuantum total de 800 lei.
În susținerea poziției procesuale, arată că din întreg probatoriul administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond rezultă că inculpatul – apelant se face vinovat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că acesta a racolat-o pe partea vătămată minoră, că a obligat-o să practice cerșetoria, ducând-o în diverse locații din țară, unde o prezenta ca fiind fiica acestuia, bolnavă, însușindu-și toți banii obținuți, profitând de vârsta și de starea psihică a acesteia.
Mai mul,t opinează că apelul inculpatului nu este motivat, întrucât acesta nu a prezentat argumente suplimentare și dovezi pentru a combate temeinicia și legalitatea hotărârii de fond.
În ceea ce privește latura civilă consideră că suma de 20 000 de euro nu este una foarte mare raportat la traumele încercate de partea vătămată minoră în acea perioadă, ea fiind internată vreme de 2 ani într-un centru specializat în problemele tinerilor. Ca atare, solicită menținerea cuantumului sumei acordată de către instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a apelului formulat de către inculpat pentru următoarele motive:
Apreciază că sentința penală nr. 5 din 14 ianuarie 2015 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care a fost condamnat inculpatul, este legală, temeinică și corect motivată. Mai mult, starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza unor probe certe și legal administrate, pedepsele aplicate inculpatului fiind în limitele legale, iar cuantumul acestora și modalitatea de executare corespund gravității faptelor săvârșite de către inculpat.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea ca nefondat a apelului.
Inculpatul – apelant U. V. S., având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa și arată că nu este vinovat de comiterea faptelor imputate.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 5/F/ din 14.01.2015 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza disp. art. 386 Cod procedură penală a fost dispusă schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului U. V. S., fiul lui V. și S., născut la data de 16.09.1963 în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în com. Livezile, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP-_, din infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 687/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. a Cod penal anterior, în cea de trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 și 2 teza I Noul Cod penal rap. la art. 210 alin. 1 lit. a Noul Cod penal și art. 182 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Noul Cod penal, art. 44 alin. 1 Noul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.
În baza disp. art. 211 alin. 1 și 2 teza I Noul Cod penal, rap. la art. 210 alin. 1 lit. a Noul Cod penal și art. 182 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Noul Cod penal, art. 44 alin. 1 Noul Cod penal, art. 5 Noul Cod penal, art. 55 lit. a și art. 66 Noul Cod penal:
A fost condamnat inculpatul U. V. S. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Noul Cod penal.
În temeiul disp. art. 83 Cod penal anterior rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus revocare suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1364/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._/190/2009, pedeapsă ce va fi executată alăturat celei aplicate în prezenta cauză astfel încât inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Noul Cod penal.
În baza disp. art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 16.05.2013.
S-a facut aplic. art. 54 rap. la art. 66 lit. ași b Noul Cod penal.
În baza disp. art. 112 alin. 1 lit. e Noul Cod penal:
S-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 3.000 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
Conform disp. art. 19 Cod procedură penală rap. la art. 397 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil:
S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume, la data plății, cu titlu de despăgubiri civile (daune morale) în favoarea părții civile S. N.-L..
S-a acordat avocat G. A. R. suma de 200 lei cu titlu de onorariu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, în favoarea părții civile S. N.-L., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 600 lei în cursul urmăririi penale iar 400 lei în faza cercetărilor judecătorești.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 96/D/P/2012 al D.- Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului U. V.-S. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. „a” Cod penal, în fapt, în sarcina inculpatului reținându-se că, la începutul lunii octombrie 2011, a racolat-o pe partea vătămată S. N.-L. (minoră la acea dată) prin acte de violență și amenințare, luându-i certificatul de naștere, a transportat-o și a obligat-o să practice cerșetoria la mănăstiri din mai multe județe până în perioada sărbătorilor de iarnă când minora a reușit să plece la domiciliu, inculpatul însușindu-și banii obținuți din cerșetorie.
Persoana vătămată S. N.-L. locuiește împreună cu tatăl său S. N. și cu sora sa mai mică, D., mama celor două, S. L., încetând din viață la 21.06.2008.
În toamna anului 2009, când numita S. N.-L. avea vârsta de 15 ani, fiind elevă în clasa a IX-a la Liceul Agricol Beclean, aceasta a cunoscut o tânără pe nume M. care i-a propus să câștige bani împreună, făcând menajul într-un apartament aparținând unei cunoștințe.
Fiind de acord cu propunerea ce i s-a făcut minora a însoțit-o pe cea în cauză la un apartament situat în orașul Beclean unde a întâlnit 3 bărbați care i-au comunicat faptul că va fi dusă în străinătate în vederea practicării prostituției. În seara aceleași zile S. N.-L. a fost mutată într-un alt apartament din oraș unde a fost ținută timp de aproximativ o săptămână pentru a i se întocmi documentele necesare plecării în străinătate. La finalul acestui interval de timp cei care o sechestraseră pe minoră au aflat că aceasta era căutată de poliție – la sesizarea tatălui său – astfel încât i-au comunicat acesteia vă ca fi „plasată” unui bărbat pe nume „S.”.
În seara aceleași zile, în jurul orelor 23,00, minora S. N.-L. a fost condusă de trei dintre indivizii care o sechestraseră, în parcul orașului Beclean unde au lăsat-o spunându-i să aștepte „fără să facă vreo greșeală”, pentru că altfel va avea de a face cu ei, sosirea bărbatului pe nume S. cu care trebuia apoi să plece.
Persoana vătămată a așteptat în parc, pe o bancă, timp de aproximativ 5-10 minute, după care a apărut un bărbat care i s-a recomandat cu numele de S. și pe care ulterior minora l-a identificat în persoana inculpatului U. V.-S..
Cel în cauză i-a cerut minorei să îl însoțească, solicitându-i să îi dea ascultare, amenințând-o că, în caz contrar, îl va anunța telefonic pe cel care i-o plasase.
În aceste condiții, de teamă, minora l-a însoțit pe inculpat, deplasându-se cu trenul din Beclean până în Bistrița, de unde cei doi s-au deplasat cu o mașină de ocazie până în localitatea Livezile, la domiciliul inculpatului, unde acesta locuia cu mama sa, spunându-i-se că va locui cu el.
După aproximativ o săptămână, ca urmare a demersurilor efectuate de tatăl minorei, care a sesizat organele de poliție din comună și din orașul Beclean și a apelat la un post de televiziune național, minora S. N.-L. a fost identificată la locuința inculpatului, astfel încât organele de poliție din . anunțat pe tatăl minorei iar acesta s-a prezentat la postul de poliție din localitatea unde se afla și fiica sa, care i-a fost încredințată în grijă și pe care a dus-o la domiciliu cu autoturismul condus de numitul A. T..
Ulterior acestui moment, de teama de a repeta această experiență, minora S. N.-L. a renunțat la școală.
În toamna anului 2011 inculpatul U. V.-S. s-a deplasat împreună cu alte două persoane la domiciliul familiei persoanei vătămate, ocazie cu care unul dintre însoțitorii inculpatului – acesta din urmă rămânând în autoturismul cu care s-a realizat deplasarea – l-a abordat pe tatăl minorei, martorul S. N. și sub pretextul intenției de achiziționare a unei cantități de 20 de litri de țuică i-a cerut acestuia să îi dea un număr de telefon pentru a-l putea contacta anterior momentului când ar avea nevoie de cantitatea de alcool menționată. În aceste condiții martorul i-a dat persoanei în cauză numărul de telefon mobil al fiicei sale S. N.-L., aceasta fiind singura persoană care avea telefon din familie.
Cu acest prilej minora nu s-a întâlnit cu inculpatul U. V.-S. însă la scurt timp după ce a intrat în posesia numărului de telefon al persoanei vătămate, acesta a contactat-o prin SMS solicitându-i să se întâlnească în cursul zilei următoare la marginea satului. Cu toate că inițial minora nu a răspuns la mesajele inculpatului, la insistențele acestuia, dublate de amenințările proferate de inculpat la adresa sorei mai mici a persoanei vătămate, aceasta din urmă i-a promis că va da curs solicitării sale. Ca urmare, în seara zilei următoare minora s-a deplasat în locul indicat de inculpat unde s-a întâlnit cu acesta. La solicitarea imperativă a inculpatului persoana vătămată a urcat în taximetrul cu care venise și l-a însoțit pe acesta până în stația CFR Beclean de unde au plecat cu trenul în mun. Bistrița iar de aici, cu un autobuz, la domiciliul inculpatului, în localitatea Livezile unde inculpatul i-a spus minorei că este în mâna lui și că vor merge pe la mănăstiri prin țară pentru a obține bani.
În vederea realizării intenției sale, inculpatul U. V.-S. a pus la cale un plan potrivit căruia el se prezenta, împreună cu minora S. N.-L., pe care o recomanda ca fiica sa, la stareții mănăstirilor vizate susținând în mod mincinos că aceasta are o . afecțiuni medicale ( cancer, boli cardiace), solicitând sprijin financiar de la lăcașul de cult și de la enoriași, determinând-o pe minoră să cerșească la ușa bisericilor (uneori purtând un carton pe care era scris că este bolnavă și solicită sprijin bănesc), după care banii astfel obținuți erau însușiți de către inculpat. În această modalitate inculpatul a obținut sume de bani, cu titlu de ajutor financiar, pentru rezolvarea pretinselor probleme medicale pe care le prezenta „fiica sa”, atât de la preoții ce conduceau unitățile ecleziastice vizate cât și de la credincioșii care frecventau mănăstirile și care, îndemnați de preoți, la finele slujbelor la care luau parte (preoți care dădeau astfel curs solicitărilor inculpatului), ofereau diferite sume de bani minorei care cerșea la .>
În concret, inculpatul a procedat în această manieră, în periplul său, la mănăstirea Sfântul I. de la P., jud. Hunedoara, la mănăstirile din județul Suceava (Sucevița, Dragomirna, Sfântul I. din Suceava, P. și Dorna Arini) dar și la mănăstirea de la N., din județul Cluj.
În fine, revenind în localitatea de domiciliu, . lunii noiembrie 2011, într-o zi de sâmbătă, inculpatul însoțit de minora S. N.-L. s-a deplasat la casa parohială din localitate, luând legătura cu preotul P. A.-S. căruia i-a relatat că este însoțit de fiica sa care prezintă o . afecțiuni cardiace, solicitându-i totodată sprijinul în vederea organizării unei colecte la biserică pentru obținerea unui sprijin financiar necesar pentru a merge cu minora la medic. Cu aceeași ocazie inculpatul i-a relatat preotului că are nevoie de bani și pentru a repara acoperișul locuinței sale, care s-a degradat.
La insistențele inculpatului preotul i-a spus acestuia să vină la biserică în cursul zilei următoare după care inculpatul și minora au plecat.
În cursul zilei de duminică inculpatul însoțit de minoră s-au deplasat la biserica din localitate ocazie cu care cel în cauză a reiterat preotului rugămintea de a fi ajutat financiar. În aceste condiții, la finele slujbei religioase, preotul a prezentat enoriașilor situația familială a inculpatului – astfel cum i-a fost prezentată de acesta – rugându-i pe cei prezenți ca, în măsura posibilităților, să îi ajute cu bani pe aceștia. Minora S. N.-L. s-a așezat cu o pungă din plastic la ieșirea din biserică, primind bani de la unii dintre enoriașii prezenți la slujbă, adunând astfel suma de 90 lei care a fost însușită de inculpat.
Ulterior acestui moment, în încercarea de a se salva din situația în care se afla, minora S. N.-L. a simulat faptul că se simte rău, astfel încât inculpatul a chemat ambulanța iar persoana vătămată a fost transportată la Spital în mun. Bistrița unde, apărând suspiciuni cu privire la persoana sa și a inculpatului, au fost chemate organele de poliție cărora minora le-a solicitat sprijinul pentru recuperarea certificatului de naștere și a telefonului mobil, bunuri ce îi fuseseră luate de inculpat.
În modalitatea mai sus descrisă, persoana vătămată a obținut din cerșit suma de 3.000 – 4.000 lei, după propria apreciere, bani ce au fost însușiți de inculpat.
Fapta astfel reținută în sarcina inculpatului U. V.-S. de a o racola pe minora S. N.-L., la începutul lunii octombrie 2011, prin acte de violență și amenințare, de a o transporta și a o obliga să practice cerșetoria la mănăstiri din mai multe județe a fost calificată prin actul de sesizare ca fiind infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal anterior, sancționată cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Pe de altă parte, în sarcina inculpatului s-a reținut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. „a” Cod penal anterior raportat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1364/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._/190/2009, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
La termenul de judecată din data de 19.12.2014 reprezentantul D. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului conform celor anterior prezentate, în infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 teza I-a din Noul Cod penal, rap. la art. 210 alin.1 lit. „a” din Noul Cod penal și art. 182 alin.1 lit. „d” din Noul Cod penal, faptă comisă în formă continuată, prev. de art. 35 alin.1 Noul Cod penal și în stare de recidivă, prev. de art. 41 Noul Cod penal.
Reținând starea de fapt astfel cum a fost aceasta descrisă anterior dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei, tribunalul a apreciat ca justificată solicitarea de schimbare a încadrării juridice cu precizările ce urmează.
Infracțiunea de trafic de minori astfel cum era aceasta încriminată în cuprinsul disp. art. 13 din Legea nr. 678/2001 a fost preluată în textul art. 211 alin.1 și 2 din Noul Cod penal, fiind sancționată cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi (1-5 ani).
În raport cu reglementarea anterioară, care sancționa această faptă cu pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi (1-10 ani), este evident că noua încadrare juridică este mai favorabilă.
Pe de altă parte însă legea penală nouă este mai favorabilă și din perspectiva pluralității de infracțiuni.
Astfel cum s-a relevat, în sarcina inculpatului s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. „a” Cod penal anterior, raportat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 1364/2010 a Judecătoriei Bistrița, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Potrivit disp. art. 41 alin.1 din Noul Cod penal, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
În speță însă, pedeapsa anterioară aplicată inculpatului nu este mai mare de un an închisoare, potrivit cerinței textului legal astfel încât, făcând aplicarea legii penale mai favorabile, în sarcina sa s-a reținut pluralitatea intermediară de infracțiuni, prev. de art. 44 alin.1 din Noul Cod penal și nu starea de recidivă.
În fine, în ceea ce privește regimul sancționator al pluralității este de observat că, dată fiind pedeapsa anterioară în partea sa referitoare la modalitatea de individualizare a executării, acesta este lipsit de relevanță, în oricare dintre variante impunându-se revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 386 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 37 lit. „a” Cod penal anterior, în cea de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 teza I-a Noul Cod penal, rap. la art. 210 alin. 1 lit. „a” Noul Cod penal și art. 182 alin.1 lit. „d” Noul Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.1, art. 44 alin.1 și art. 5 din Noul Cod penal.
Audiat fiind, inculpatul a negat săvârșirea vreunei fapte de natură penală susținând, în esență, faptul că fusese cu minora doar la mănăstirea P. din județul Hunedoara și la mănăstirea N. din județul Cluj, obținând personal sume modeste de la stareții celor două mănăstiri ( 30 lei pentru drum și respectiv 100 lei pentru medicamente) fără a o determina pe minoră să cerșească în beneficiul său.
Depozițiile inculpatului sunt lipsite de consecvența necesară combaterii acuzației ce i se aduce, susținerile sale fiind combătute de ansamblul celorlalte probe administrate în cauză, concordante cu declarațiile persoanei vătămate, toate acestea conturând starea de fapt descrisă în cuprinsul prezentei hotărâri.
Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale inculpatul a relevat că la cele două mănăstiri (P. și N.), luând legătura cu stareții le-a comunicat acestora că este însoțit de fiica sa, care este bolnavă și că, la plecarea de la mănăstire a primit suma de 30 de lei pentru drum (de la starețul de la P.) și respectiv suma de 100 lei, solicitată ca ajutor financiar ( de la mănăstirea N.).
Pe de altă parte, inculpatul a mai menționat că a fost cu minora la biserica din localitatea de domiciliu (. luat legătura cu preotul paroh căruia i-a spus că „fiica sa” N. și mama sa sunt bolnave solicitându-i ajutorul, condiții în care preotul a făcut după slujba de duminică o colectă, dându-i personal suma de 100 lei adunată de la enoriași, (f.36-39 dos. u.p.).
În faza cercetărilor judecătorești inculpatul și-a nuanțat susținerile cu scopul evident de a evita răspunderea penală, susținând că a fost cu persoana vătămată doar la cele două mănăstiri (P. și N.) unde a primit sumele de bani menționate pentru drum (30 lei) și pentru medicamente (100 lei); că la preotul din localitatea de domiciliu a fost singur, suma de bani primită personal de la acesta (300 lei) fiind destinată reparării acoperișului locuinței sale și că nu a fost la alte mănăstiri cu minora, că nu a prezentat-o nicăieri pe aceasta ca fiind fiica sa și că nu i-a pretins celei în cauză să cerșească în beneficiul său (f.58-61 dos. instanță).
Susținerile inculpatului au fost infirmate de declarațiile constante ale minorei S. N.-L., care se coroborează cu cele ale martorilor S. N., tatăl său, și R. M., mătușa sa, cărora minora le-a relatat, chiar dacă nu a intrat în detalii, condițiile în care inculpatul, prin amenințarea sa și a sorei sale mai mici a determinat-o să plece de la domiciliu, să îl însoțească pe la mănăstiri și să cerșească în beneficiul său (f.81-85, 104-106 dos. instanță).
Pe de altă parte, din declarația martorului R. V. care în calitatea sa de agent de pază, asigura paza la mănăstirea N., a rezultat – contrar celor susținute de inculpat - că acesta a prezentat-o pe minoră ca fiind fiica sa și că nu a avut niciun motiv să se îndoiască de afirmațiile inculpatului ( f.92-93 dos.instanță).
La rândul său, martorul P. A.-S., preotul parohiei Livezile, a relevat că inculpatul a venit la casa parohială însoțit de minoră, pe care a prezentat-o ca fiind fiica sa, solicitându-i sprijinul în vederea organizării unei colecte cu motivarea că fiica sa prezintă o . afecțiuni cardiace și că are nevoie de bani pentru a merge cu aceasta la medic (f.101-102 dos. instanță). Același martor a arătat că, în dimineața zilei de duminică, inculpatul și minora au venit la biserică iar la sfârșitul slujbei martorul s-a adresat enoriașilor prezentând situația inculpatului (astfel cum a aflat-o de la acesta) solicitând enoriașilor să îi ajute pe cei doi, banii adunându-se în afara bisericii.
Și alte probe administrate în cursul urmării penale au relevat lipsa de sinceritate a inculpatului în prezentarea faptelor reținute în sarcina sa.
Astfel, din procesul-verbal din data de 11.09.2012 întocmit de organele de poliție cu ocazia deplasării la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava, a rezultat că măicuța Perpetua i-a recunoscut pe inculpatul U. V.-S., care s-a prezentat ca fiind pictor, și pe minora S. N.-L. care a fost prezentată ca fiica acestuia, bolnavă de cancer și care au fost cazați în mănăstire în perioada noiembrie – decembrie 2011.
Cu aceeași ocazie, inculpatul U. V.-S. a fost recunoscut după fotografie și de către „fratele G.” care l-a caracterizat pe inculpat ca având un comportament agitat (f.56 dos. u.p.).
Martorul B. N., călugăr la mănăstirii N. cu numele de călugărie A., responsabil cu cazarea pelerinilor, i-a recunoscut pe cei doi – inculpatul și minora – relatând că ambii „au spus despre fată că are probleme grave de sănătate, din câte îmi amintesc că are cancer” (f.62).
Martora Săncinițanu S., stareța mănăstirii Dragomirna din județul Suceava a recunoscut-o după fotografie pe minora S. N.-L. care în perioada noiembrie – decembrie 2011 a solicitat cazare în mănăstire (f.64).
Martorul C. A., stareț al mănăstirii N. din județul Cluj în perioada 2009-2012 l-a recunoscut, după fotografie pe inculpatul U. V.-S., care s-a prezentat la mănăstire în toamna anului 2011 relatându-i că este însoțit de fiica sa care era bolnavă, solicitând cazare în mănăstire și sprijin financiar la plecare (f.65-66, 68-69).
Pentru toate aceste considerente, afirmațiile inculpatului au fost înlăturate ca nesincere, acestea fiind combătute de toate probele cauzei, în sarcina celui în cauză reținându-se infracțiunea de trafic de minori, cu încadrarea rezultată în urma schimbării încadrării juridice, pentru argumentele prezentate deja.
În baza textelor legale relevate de schimbarea încadrării juridice, dar făcând și aplic. disp. art. 55 lit. „a” și art. 66 din Noul Cod penal dar și cele ale art. 74 din Noul Cod penal, referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, s-a dispus condamnarea inculpatului U. V.-S., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. „a” și „b” din Noul Cod penal.
În temeiul disp. art. 83 Cod penal anterior rap. la art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2002 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1364/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._/190/2009, pedeapsă ce urmează a fi executată alăturat celei aplicate în prezenta cauză astfel încât inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. „a” și „b” din Noul Cod penal.
În cursul urmăririi penale, prin Ordonanța din data de 16.05.2013, procurorul de caz a dispus reținerea inculpatului pentru 24 de ore (45-46 dos. u.p.), ca urmare, în baza disp. art. 404 alin. 4 lit. „a” Cod procedură penală s-a deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 16.05.2013.
În cauză s-a facut aplic. art. 54 rap. la art. 66 lit. „a” și „b” din Noul Cod penal.
Pe de altă parte, în baza disp. art. 112 alin.1 lit. „e” din Noul Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 3.000 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii, apreciindu-se că nivelul minim indicat de persoana vătămată ca obținut din cerșetorie este mai aproape de realitate în condițiile în care, în astfel de situații în general, enoriașii oferă sume modeste.
La termenul de judecată din data de 5.09.2014 persoana vătămată S. N.-L. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro, cu titlu de daune morale, pentru suferința pe care a îndurat-o și trauma suferită de pe urma faptelor a căror victimă a fost.
Instanța de fond a apreciat că suma pretinsă cu titlu de despăgubiri civile este justificată de traumele suferite în perioada cât a fost exploatată, din probele administrate în cauză rezultând că, ulterior descoperirii faptelor, de teama de a nu repeta experiența trăită, minora a fost internată, timp de aproximativ 2 ani, într-un centru din județul T., denumit „Generația Tânără”, unde erau instituționalizați tineri cu probleme de ordin familial sau social (declarația martorului S. N.).
Pe de altă parte, din declarația martorei R. M. a rezultat că partea civilă a rămas cu sechele întrucât, deși s-a mai liniștit cu trecerea timpului, aceasta nu a trecut cu totul peste cele întâmplate, în sensul că nu se mai simte în siguranță și că manifestă temere de fiecare dată când trebuie să părăsească domiciliul.
Așa fiind, în baza disp. art. 19 Cod procedură penală rap. la art. 397 Cod procedură penală și art. 1357 cod civil s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume, la data plății, cu titlu de despăgubiri civile (daune morale) în favoarea părții civile S. N.-L..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal inculpatul U. V. S. .
În motivarea apelului inculpatului se arată că acesta se consideră nevinovat cu privire la infracțiunile reținute în sarcina sa, iar din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă existența actelor materiale de transportare/găzduire și amenințare, care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori. În ceea ce privește infracțiunea de exploatare, se apreciază că relevantă în cauză este declarația preotului paroh din care rezultă că inculpatul – apelant a dus-o pe partea vătămată la biserică și a lăsat-o acolo, inducând ideea că este fiica acestuia și că aceasta suferă de o boală gravă, elemente ce se circumscriu infracțiunii de înșelăciune și nu de exploatare a unei persoane.
Ca atare, se solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, achitarea inculpatului – apelant, raportat la dispozițiile 16 lit. b și c C.proc.pen., apreciind că Noul Cod penal este legea penală mai favorabilă inculpatului iar referitor la latura civilă, în eventualitatea în care se va dispune achitarea inculpatului – apelant, se solicită respingerea acțiunii civile, iar în subsidiar, reducerea cuantumului daunelor morale la un cuantum rezonabil.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces verbal de sesizare din oficiu, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor C. A., P. A. S., R. V., B. N., Șilaș N., R. M. și P. Lorand Ș. a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art.211 alin.1 și 2 teza I NC.p. rap. la art.210 alin.1 lit.a NC.p. și art.182 alin.1 lit.d NC.p. cu aplicarea art.35 alin.1 NC.p., art.44 alin.1 NC.p. și art.5 NC.p. ( ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.687/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal anterior și art.37 lit.a C.p. anterior.
În esență, ca stare de fapt s-a reținut că la începutul lunii octombrie 2011, a racolat-o pe partea vătămată S. N.-L. (minoră la acea dată) prin acte de violență și amenințare, luându-i certificatul de naștere, a transportat-o și a obligat-o să practice cerșetoria la mănăstiri din mai multe județe până în perioada sărbătorilor de iarnă când minora a reușit să plece la domiciliu, inculpatul însușindu-și banii obținuți din cerșetorie, sume de bani care conform aprecierii părții vătămate ar fi de cca. 3000-4000 de lei.
Probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată confirmă vinovăția inculpatului astfel că o soluție de achitare a acestuia este exclusă .
De asemenea în subsidiar apărătorul inculpatului a susținut în motivarea apelului că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune nu cea de trafic de minori.
Din textele legale de incriminare rezultă că infracțiunea de trafic de minori se deosebește față de infracțiunile de înșelăciune sub mai multe aspecte.
Astfel o primă deosebire între cele două infracțiuni constă în obiectul juridic special, astfel infracțiunea de trafic de minori are ca obiect juridic principal relațiile sociale referitoare la respectarea drepturilor și libertăților persoanei iar ca obiect juridic secundar demnitatea, integritatea corporală, sănătatea și uneori chiar viața victimei.
În cazul infracțiunii de înșelăciune obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale de ordin patrimonial care implică buna credință și încrederea reciprocă a subiecților în cadrul raporturilor patrimoniale.
De asemenea infracțiunea de trafic de minori are ca obiect material corpul persoanei în speță a minorei în situația în care infracțiunea este comisă prin violență sau alte forme de constrângere în speță și cea de amenințare, iar în cazul infracțiunii de înșelăciune obiectul material al infracțiunii poate fi un bun mobil sau imobil și în general orice valoare materială.
A treia deosebire între cele două infracțiuni se referă la subiectul pasiv care în cazul infracțiunii de trafic de minori poate fi numai o persoană fizică în stare de minoritate iar în cazul infracțiunii de înșelăciune subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică, privată sau publică, căreia în urma comiterii infracțiunii de înșelăciune i-a fost vătămat patrimoniul.
De asemenea sub aspectul laturii subiective în cazul infracțiunii de trafic de minori intenția derivă din scopul pentru care acționează făptuitorul respectiv exploatarea unui minor în timp ce în cazul infracțiunii de înșelăciune prin inducerea în eroare a persoanei se urmărește un folos material injust.
Din starea de fapt reținută rezultă cu certitudine că inculpatul nu a acționat prin inducerea în eroare a victimei ci prin amenințare și violență a transportat-o și a obligat-o să practice cerșetoria la mănăstiri din mai multe județe ceea ce relevă intenția directă a inculpatului pentru a o exploata pe minoră de esența infracțiunii de trafic de minori, astfel că solicitarea de schimbare a încadrării juridice în acest sens este inoportună.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia precum și persoana inculpatului care a adoptat o poziție nesinceră în cursul judecății și se află în stare de recidivă postcondamnatorie având în vedere că a comis prezenta faptă în cursul termenului de încercare al pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1364/2010 a Judecătoriei Bistrița, pedeapsa care a și fost revocată în mod oportun de către instanța de fond conform art.83 C.p. anterior rap. la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2002, astfel că pedeapsa rezultantă aplicată a fost just dozată.
În mod corect instanța de fond a acordat eficiență disp. art.5 NC.p. referitoare la legea penală mai favorabilă constatând că legea penală nouă este mai favorabilă atât în ceea ce privește regimul sancționator cât și pluralitatea de infracțiuni, precum și sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei reținută inițial în rechizitoriul parchetului.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise cea de trafic de minori raportat și la antecedența penală și a poziției de nerecunoaștere manifestată de către inculpat astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond apreciind că suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale acordate părții civile S. N. L. și reflectă în mod real prejudiciul moral cauzat generat de traumele suferite de aceasta în perioada cât a fost exploatată de către inculpat astfel că ulterior descoperirii faptelor de teama de a nu repeta experiența trăită, minora a fost internată, timp de aproximativ 2 ani, într-un centru din județul T., denumit „Generația Tânără”, unde erau instituționalizați tineri cu probleme de ordin familial sau social conform declarației martorului S. N., iar pe de altă parte, din declarația martorei R. M. a rezultat că partea civilă a rămas cu sechele întrucât, deși s-a mai liniștit cu trecerea timpului, aceasta nu a trecut cu totul peste cele întâmplate, în sensul că nu se mai simte în siguranță și că manifestă temere de fiecare dată când trebuie să părăsească domiciliul și în consecință nu se impune nici reducerea acestui cuantum și nici exonerarea inculpatului de la plata acestor despăgubiri.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul U. V. S. împotriva sentinței penale nr.5/F/ din 14.01.2015 a Tribunalul Bistrița -Năsăud.
Se va scădea din durata pedepsei aplicate timpul reținerii de 24 de ore, adică data de 16.05.2013.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 de lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat M. M. M. .
Va obliga pe apelant să plătească în părții vătămate S. N. suma de 800 de lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 de lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul U. V. S. împotriva sentinței penale nr.5/F/ din 14.01.2015 a Tribunalul Bistrița -Năsăud.
Scade din durata pedepsei aplicate timpul reținerii de 24 de ore, adică data de 16.05.2013.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 de lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat M. M. M. .
Obligă pe apelant să plătească în părții vătămate S. N. suma de 800 de lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 de lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,17.06.2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, GREFIER
D. P. I.-C. M. N. N.
red.I.C.M./S.M.D.
3 ex. –11.09.2015
jud.fond. P. A. D.
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 870/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 889/2015.... → |
|---|
