Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 433/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 433/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 433/A/2015
Ședința publică din 20 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: E. C. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul M. E. C., împotriva sentinței penale nr. 416/2014 din data de 30 decembrie 2014 a Judecătoriei T., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev de art. 253 al. 1 Codul penal, prin rechizitoriul nr 1524/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecatoria T..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului M. E. C., avocat M. H., lipsă fiind inculpatul M. E. C. și partea civilă F. I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar înscrisuri, reprezentând practică relevantă – Ordonanța nr. 08.10.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Săliște și referatul cu propunere de clasare -, apreciind că sunt utile cauzei. De asemenea, depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul asupra apelului declarat de către inculpat.
Apărătorul inculpatului, avocat M. H., solicită în temeiul art. 421 pct. 2 lit. “a” C.p.p., admiterea apelului declarat și în consecință să se dispună desființarea hotărârii atacate. Arată că, așa cum rezultă din cuprinsul dosarului, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. Cu privire la această infracțiune, solicită ca, în temeiul art. 396 al. 6 raportat la art. 16 al. 1 lit. „e”, respectiv a art. 17 al. 2 c.p.p.,a se dispune încetarea procesului penal, ca efect a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate. În subsidiar, solicită în temeiul art. 396 al. 5 rap. la art. 16 al. 1 lit. „c” și a art. 17 al. 2 c.p.p., achitarea inculpatului de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de distrugere, apreciind că nu există probe care să justifice că inculpatul a comis această faptă.
Menționează dl. avocat că hotărârea atacată este nelegală, raportat la faptul că instanța de fond, a omis a analiza asupra consecințelor exigențelor prevederilor art. 403 C.p.p., în esență lipsește motivarea cu privire la probele care au fost administrate în faza de urmărire penală, apreciind că motivarea instanței este lacunară, întrucât a motiva, înseamnă a demonstra, a pune în evidență, a concluziona și a arăta de ce instanța ales o soluție de condamnare.
Consideră că nu există o corelație între persoana care a formulat plângerea prealabilă și proprietarul autoturismului. Arată că în speță, persoana vătămată nu este aceeași cu cea care a formulat plângerea și care a deținut autoturismul. La dosarul instanței de fond, la f. 41, există o adresă emisă de către o persoană fizică autorizată care atestă faptul că autoturismul nu a fost reparat de respectiva persoană, afirmații care intră în contradicție cu altă probă pe care a avut-o instanța de fond în vedere cu ocazia judecării, respectiv acel deviz de lucrări, prin care persoana care a emis acea adresă a alterat datele de identificare a emitentului inițial, a acelui deviz. Consideră că la acest moment nu avem certitudinea faptului că valoarea și întinderea reparațiilor este cea solicitată. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului declarat de inculpat împotriva Sentinței penale nr. 416/2014 din data de 30 decembrie 2014 a Judecătoriei T., cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului. Arată că în cauză, nu doar declarația persoanei vătămate și a unei martore confirmă existența infracțiunii de distrugere. Din pledoaria dl. avocat a înțeles că inculpatul nu contestă comiterea infracțiunii ci doar prejudiciul, în acest sens, solicită a se observa că autoturismul se afla în posesia persoanei vătămate care a formulat plângerea. În concluzie, solicită respingerea apelului declarat.
CURTEA :
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 416 din 30 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., în baza art. 217 alin 1 C pen 1968 cu aplicarea art 5 C pen a fost condamnat inculpatul M. E. C. – fiul lui D. si R., născut in 01.09.1970, in T., Cluj, roman, căsătorit, dom T., . 1, Cluj, CNP_, cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere - la o pedeapsa de 3 luni inchisoare.
S-a făcut aplicarea art 71 C pen 1968, art 64 lit a teza a doua C pen 1968.
In baza art. 15 legea 187/2012, art 81 C pen 1968, art 5 C pen s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru 2 ani 3 luni termen de incercare stabilit potrivit art 82 C pen 1968 si s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art 15 legea 187/2012, art 83 C pen 1968 referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a făcut aplicarea art 71 alin 5 C pen 1968.
In baza art 25 C pr pen, art 397 C pr pen, art 1349 C civ a fost obligat inculpatul la despagubiri materiale de 5344,50 lei catre partea vatamata F. I. A.-
Onorariul de 200 lei av R. C. se avanseaza din FMJ
In baza art 274 alin 1 C pr pen, a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr 1524/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., inregistrat in data de 07.04.2014, cu nr_ la Judecatoria T., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. E. C. pentru savarsirea infracțiunii de distrugere prev de art 253 alin 1 C pen
Prin actul de sesizare a instantei s-a aratat ca, in data de 07.06.2013, a lovit cu o caramida autoturismul partii vatamate F. I., provocandu-i pagube in valoare de 5344,50 lei.
S-au avut in vedere urmatoarele probe plangere penala f 4-5, declaratii parte civila – f 6, 7, declaratii inculpat – f 8, declaratii martor f 9-10, inscrisuri – f 15-17, 19-23.
Prin incheierea penala din data de 20.06.2014 s-a dispus inceperea judecatii fata de inculpat, conform art 346 alin 2 C pr pen.
Partea vatamata F. I. A. s-a constituit parte civila cu suma de 5344,50 lei, valoarea reparatiilor autoturismului – f 6.
In faza cercetarii judecatoresti, s-a comunicat fisa de cazier judiciar a inculpatului – f 21, adresa PFA jurca I. – f 41, a fost audiat martorul B. I. V. (f 39).
Analizand materialul probator al cauzei, conform plansei fotografice, coroborate cu declaratia partii civile si a martorului B. I., s-a reținut ca in data de 07.06.2013, inculpatul si partea civila au avut o discutie in contradictoriu, desfasurata langa autoturismul folosit de catre partea civila. In cursul acestei discutii, inculpatul a lovit cu o caramida autoturismul folosit de catre partea civila, spargand luneta, indoind portbagajul si aripa dreapta spate.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. Instanta a avut in vedere, insa, declaratia martorului B. I. care a aratat ca l-a auzit pe inculpat declarand ca a lovit autoturismul folosit de catre partea civila, declaratie care se coroboreaza cu a partii civile.
Autoturismul a necesitat reparatii evaluate la suma de 5344,50 lei.
Fapta inculpatului care in data de 07.06.2013 a deteriorat autoturismul folosit de catre partea civila provocand un prejudiciu de 5344,50 lei constituie infractiunea de distrugere prev de art 217 alin1 C pen 1968 cu aplicarea art 5 C pen conform legii penale vechi, respective prev de art 253 alin 1 C pen cu aplicarea art 5 C pen conform legii penale noi.
Inculpatul a comis infractiunea cu intentia de a deteriora autoturismul, avand in vedere locul in care a lovit – luneta, precum si obiectul contondent cu care a lovit, o caramida.
Intrucat de la data comiterii infractiunii s-au succedat doua legi penale, este necesar a stabili care dintre acestea ii este mai favorabila inculpatului.
Instanta a reținut ca ambele incadrari juridice prevad pedeapsa inchisorii alternativ cu amenda penala. F. de imprejurarile concrete ale faptei – comisa urmare a unei altercatii verbale, valoarea prejudiciului – instanta s-a orientat spre pedeapsa inchisorii. In privinta limitelor de pedeapsa a inchisorii, legea penala veche este mai favorabila in privinta limitei minime speciale, iar legea penala noua este mai favorabila in privinta limitei speciale maxime.
In continuare, s-a analizat posibilitatea de individualizare a executarii pedepsei, precum si urmarile acesteia.
Conform art 81 C pen 1968, in cazul inculpatului ar fi posibila aplicarea suspendarii conditionata a executarii pedepsei, in masura in care s-a stabilit o pedeapsa rezultanta de 2 ani sau mai mica, termenul de incercare stabilit conform art 82 C pen 1968, fiind format din 2 ani la care s-a adăugat pedeapsa stabilita. Obligatia inculpatului pe parcursul termenului de incercare este de a nu comite alte infractiuni, incalcarea obligatiei atragand revocarea suspendarii conditionate, executarea cumulate a celor doua pedepse, in regim de detentie. In cazul in care inculpatul nu comite alte infractiuni pe durata termenului de incercare, acesta este reabilitat de drept. Totodata, pe durata termenului de incercare, executarea pedepsei accesorii este suspendata.
In privinta noului cod penal instanta a putut face aplicarea art 80 C pen, renuntarea la pedeapsa, intrucat a apreciat ca infractiunea prezinta un grad de pericol semnificativ, prin imprejurarile concrete aratate - comisa urmare a unei altercatii verbale, valoarea prejudiciului
In privinta aplicarii institutiei amanarii aplicarii pedepsei, instanta a reținut ca aceasta instituie un termen de incercare mai mic decat cel stabilit de art 82 C pen 1968, fiind fix, la 2 ani. Dar, suplimentar fata de obligatia de a nu comite alte infractiuni, in cazul amanarii aplicarii pedepsei, inculpatului I se aplica obligatoriu masurile de supraveghere stabilite de art 85 alin 1 lit a, b, c, d, e C pen: a) sa se prezinte la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta. In cazul comiterii unei noi infractiuni pe durata termenului de incercare, s-a revocat amanarea aplicarii pedepsei, se aplica pedeapsa, noua infractiune fiind in concurs cu cea anterioara – o modalitate de sanctionare mai blanda fata de dispozitiile art 83 C pen 1968. Insa, in situatia in care inculpatul nu comite o noua infractiune, la implinirea termenului de incercare nu se mai aplica pedeapsa si nu mai sufera decaderi, interdictii, incapacitate – similar urmarilor stabilite de art 86 C pen 1968, caz in care inculpatul era reabilitat de drept, fiind inlaturate toate incapacitatile, decaderile, interdictiile atrase de condamnare.
Totusi, fata de imprejurarile concrete ale infractiunii, instanta nu a putut face aplicarea acestei institutii.
In ceea ce priveste aplicarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei stabilite de art 91 C pen, instanta a constatat ca termenul de supraveghere este cuprins intre 2 si 4 ani, pe durata caruia inculpatului ii sunt aplicate aceleasi masuri de supraveghere ca in cazul amanarii aplicarii pedepsei; suplimentar instanta trebuie sa mai stabileasca cel putin una dintre obligatiile stabilite la art 93 alin 2 C pen, referitoare la cursuri, programe de reintegrare sociala, ori tratamente, precum si obligatia prestarii de munca in folosul comunitatii. In cazul comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare conform art 96 alin 5 C pen pedeapsa se va stabili conform prevederilor privind recidiva – cumul aritmetic –ori privind pluralitatea de infractiuni – spor obligatoriu, conform art 44 C pen, art 39 C pen. In cazul in care nu comite o noua infractiune in cursul termenului de incercare, intervine reabilitarea de drept abia dupa implinirea unui termen de la data executarii pedepsei – anume implinirea termenului de incercare. Conform art 86 ind 1 C pen 1968, posibil a fi aplicat in cauza, dispozitiile art 91 C pen sunt mai restrictive in privinta obligativitatii aplicarii unor masuri de supraveghere prev de art 93 alin 2 C pen, precum si a muncii in folosul comunitatii; insa, acestea din urma, pot duce la stabilirea unui termen de supraveghere mai redus.
Instanta a reținut ca mai favorabil inculpatului, fata de regimul suspendarii sub supraveghere a pedepsei stabilit de legea penala noua este vechea lege penala, intrucat suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu presupune supunerea la obligatii, masuri de supraveghere, iar la implinirea termenului de incercare intervine reabilitarea de drept a inculpatului. Totodata, in cazul aplicarii suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei conform legii penale vechi intervine la implinirea termenului de incercare intervine reabilitarea de drept a inculpatului, care este supus la mai putine obligatii, masuri de supraveghere pe durata termenului de incercare.
F. de toate acestea, instanta a reținut ca mai favorabil inculpatului este regimul sanctionator stabilit de vechea lege penala, legea penala noua fiind mai favorabila in masura in care inculpatul comite o noua infractiune.
Prin urmare, conform art 72 C pen 1968, instanta a avut in vedere limitele speciale si generale ale pedepsei, persoana inculpatului – nesincer cu antecedente penale care nu atrag starea de recidiva fiind implinit termenul de reabilitare judecatoreasca, infractiunea s-a comis urmare a unei altercatii verbale, valoarea ridicata a prejudiciului, nereparat.
In baza art 217 alin 1 C pen 1968 cu aplicarea art 5 C pen distrugere a fost condamnat inculpatul M. E. C. –la o pedeapsa de 3 luni inchisoare.
S-a făcut aplicarea art 71 C pen 1968, art 64 lit a teza a doua C pen 1968.
Deoarece inculpatul are antecedente penale in privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare judecatoreasca (conform art 81 alin 1 lit b C pen 1968, art 38 alin 2 C pen 1968), pedeapsa aplicata este mai mica de 3 ani inchisoare, iar instanta a apreciat ca reeducarea inculpatului se poate face fara executarea in regim de detentie a pedepsei, fiind suficienta aplicarea pedepsei, in baza art 15 legea 187/2012, art 81 C pen 1968, art 5 C pen s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru 2 ani 3 luni termen de incercare stabilit potrivit art 82 C pen 1968 si s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art 15 legea 187/2012, art 83 C pen 1968 referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin 5 C pen 1968.
In baza art 25 C pr pen, art 397 C pr pen, art 1349 C civ a fost obligat inculpatul la despăgubiri materiale de 5344,50 lei către partea vătămata F. I. A.. Instanța a reținut ca acesta are calitate de persoana vatamata, întrucât avea folosința bunului (f 6, autoturismul fiind împrumutat de la proprietar, f 24). Folosind autoturismul, partea civila este cea care a avut obligația sa-l întrețină, aceasta fiind cea care a suportat deteriorarea autoturismului, necesitatea reparării acestuia. Ca urmare, F. I. A. are calitate de persoana vatamata si parte vătămata, plângerea penala a acestuia având natura unei plângeri penale prealabile formulate de persoana vătămata. Prejudiciul suportat de către acesta exista si este cert ca întindere, conform devizului de la f 19, 20; acest prejudiciu s-a produs prin fapta inculpatului, astfel încât acesta are obligația de a-l repara in întregime.
Onorariul de 200 lei av. R. C. se va avansa din FMJ
In baza art. 274 alin 1 C pr.pen, a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. E. C..
S-a solicitat de către apelant pronunțarea unei soluții de achitare pe considerentul lipsei plângerii prealabile a părții vătămate și, în subsidiar, achitarea pe considerentul lipsei probelor de vinovăție.
În ce privește primul motiv invocat s-a precizat că nu există o corespondență între persoana care a formulat plângerea penală și proprietarul autoturismului.
Relativ la lipsa probelor de vinovăție, s-a susținut că instanța de fond nu a motivat hotărârea cu referire la probele care au fost administrate în faza de urmărire penală, apreciindu-se că motivarea instanței este lacunară, întrucât a motiva, înseamnă a demonstra, a pune în evidență, a concluziona și a arăta de ce instanța ales o soluție de condamnare.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța fondului a obligat inculpatul la plata sumei de 5344,50 lei deoarece autoturismul nu a fost reparat, suma respectivă fiind doar o estimare îndoielnică a întinderii pagubei și a costurilor de reparații.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a stabilit stare de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, stare de fapt constând în aceea că apelantul in data de 07.06.2013, a lovit cu o cărămida autoturismul utilizat de partea civilă F. I., provocându-i pagube in valoare de 5344,50 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1968.
În primul rând afirmația apelantului că în cauză lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate nu corespunde adevărului deoarece la data de 7 iunie 2013 la Poliția municipiului T. a fost depusă plângerea formulată de numitul F. I. A. cu privire la distrugerea autoturismului F. Stilo de către inculpatul M. E. C., înregistrată sub nr._/13.06.2013. În cuprinsul plângerii se arată faptul că bunul avariat se află în detenția persoanei ce a făcut sesizarea, fiind primit spre exploatare de la proprietarul de drept. (filele 4-5, DUP).
Împrejurarea că partea civilă F. I. nu este prorietarul autoturismului nu are relevanță sub aspectul existenței infracțiunii și a valabilității sesizării deoarece, așa cum rezultă din actele de la dosar, partea civilă deținea acel autoturism, fiindu-i îngredințat cu titlu gratuit de către proprietarul din acte. Doctrina (V. C., C. 2013, pag. 328) și practica judiciară admit că are calitatea de subiect pasiv adiacent și persoana care, fără a fi proprietar al bunului, justifică anumite drepturi cu privire la bun și care a suferit o pagubă prin distrugerea lui. Așadar, partea civilă F. I., având calitatea de detentor-utilizator al bunului distrus, acesta fiindu-i încredințat spre exploatare de către proprietarul din acte, avea obligația de a păstra bunul în bune condiții și, pe cale de consecință, a repara eventualele stricăciuni suferite în perioada de exploatare. Așadar, partea civilă F. I. A. are calitatea de subiect pasiv la infracțiunea dedusă judecății, plângerea formulată de acesta îndeplinid exigențele textului legal, cu referire la dispozițiile art. 217 alin. 6 Cod penal din 1968.
În ce privește critica referitoare la lipsa probelor de vinovăție și a lacunarei motivări a hotărârii de condamnare Curtea reține că și aceste aspecte sunt fără corespondent în realitate raportat la probele administrate în cauză și la actele dosarului.
Astfel, săvârșirea faptei de către inculpatul M. E. C. rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, exceptând declarațiile acestuia prin care a negat comiterea faptei. În acest sens Curtea observă că, în aceeași zi după consumarea incidentului, partea civilă s-a deplasat la poliție unde a formulat plângerea penală în care a indicat pe inculpat ca autor al faptei și a descris modalitatea comiterii acesteia. Imediat după înregistrarea plângerii (filele 4-5 DUP) asupra bunului deteriorat au fost efectuate fotografii, planșa foto fiind atașată la dosar iar din conținutul acesteia rezultă confirmarea distrugerilor reclamate de partea civilă (filele 16-17 DUP). Cele petrecute între partea civilă și inculpat în cursul zilei de 7 iunie 2013 precum și distrugerea autoturismului de către inculpat au fost confirmate și prin declarația martorului B. I. V. audiat în cursul urmăririi penale (fila 9 DUP), declarație menținută și în fața instanței de fond (fila 39) din care rezultă că in data de 07.06.2013, inculpatul si partea civila au avut o discuție in contradictoriu, desfășurata lângă autoturismul folosit de către partea civila. In cursul acestei discuții, inculpatul a lovit cu o cărămidă autoturismul folosit de către partea civila, spărgând luneta, îndoind portbagajul si aripa dreapta spate.
Probele directe la care am făcut anterior referire sunt completate și prin declarația martorei C. L. L. (filele 11-12 DUP) care, deși nu a văzut efectiv momentul distrugerii, a relatat faptul că cei doi, partea civilă F. I. și inculpatul M. E. C., au avut un conflict verbal în cursul zilei de 7 iunie 2013, conflict desfășurat în apropierea magazinului în care martora lucra, confirmând ca atare situația premisă comiterii infracțiunii.
Așadar, declarația inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei rămâne izolată în ansamblul probelor cauzei, toate celelalte probe fiind convergente în sensul dovedirii existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, acestea relevând declanșarea în cursul zilei de 7 iunie 2013 a unui conflict între inculpat și partea civilă ce a culminat cu distrugerea de către inculpat a autoturismului folosit de partea civilă prin lovituri aplicate cu o cărămidă.
Cu privire la întinderea prejudiciului, în mod corect instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 5344,50 lei către partea civilă cu titlu de despăgubiri, aceasta fiind suma rezultată din estimarea cheltuielilor de reparații evaluate de societăți de profil prin întocmirea devizului de reparații, neavând relevanță că repararea mașinii s-a realizat efectiv sau nu.
Așa fiind, în baza art. 421 pct 1 lit.b CPP va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. E. C. împotriva sentinței penale nr. 416 din 30.12.2014 a Judecătoriei T..
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
E. BOTEZANVALENTIN C.
GREFIER
E. C. B.
Red. E.B./M.N.
4 ex./30.03.2015
Jud.fond.-C. P.
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1069/2015.... → |
|---|
