Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 286/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 286/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-02-2016 în dosarul nr. 286/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.286/A/2016

Ședința publică din 26 februarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. I., judecător

JUDECĂTOR: E. B.

GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă C. de A. C. reprezentat prin PROCUROR: D. S.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr.405 din 02 noiembrie 2015 a Judecătoriei T., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 948/P/2012 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria T. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a și d din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. C., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.I. M., din Baroul C., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul arată că-și menține apelul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

C. îi aduce la cunoștință inculpatului drepturile procesuale prev.de art.83 C.pr.pen. și posibilitatea de a da declarație la instanța de control judiciar, cu mențiunea că tot ceea ce declară poate fi folosit în favoarea, cât și în defavoarea sa.

Inculpatul arată că-și menține declarațiile date și nu dorește să dea altă declarație la instanța de control judiciar.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună, în principal, în temeiul art.16 lit.c C.pr.pen. achitarea inculpatului, deoarece la dosar nu există probe din care să rezulte că a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

În subsidiar, solicită reducerea sporului aplicat în urma contopirii pedepselor.

Susține că din probele administrate în cauză nu rezultă situația de fapt reținută prin rechizitoriu. Declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și de la instanță se coroborează cu declarațiile coinculpatului G. A., care nu l-a implicat și pe inculpatul M. în săvârșirea faptei. De asemenea, la dosar nu există probe tehnice care să-l inculpe, iar acuzarea nu și-a probat afirmațiile din rechizitoriu. Nu se pot reține doar declarațiile inculpaților T. și V. I. pentru a se dispune condamnarea inculpatului. Conform art.4-6 CEDO și principiului in dubio pro reo, dubiul profită inculpatului.

Potrivit art.396 alin.2 C.pr.pen. o hotărâre de condamnare se pronunță dacă instanța constată că fapta există și a fost săvârșită de inculpat, fără să existe vreun dubiu. Trebuie să existe probe certe, neechivoce din care să rezulte că fapta a fost comisă de inculpat. Chiar dacă s-au administrat probe în sprijinul învinuirilor aduse inculpatului, respectiv declarațiile celor doi coinculpați, alte probe de vinovăție nu există.

În subsidiar, solicită a se avea în vedere că cei doi inculpați au beneficiat de o reducere de pedeapsă, pentru că s-au judecat pe procedura simplificată. Solicită a nu se aplica niciun spor inculpatului.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Din fișa de cazier, rezultă că inculpatul a fost condamnat de mai multe ori anterior și ulterior prezentei fapte. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, inculpatul V. I. a declarat că împreună cu ceilalți inculpați, printre care și M., au sustras mașina de cusut. La fel, inculpatul T. A. a precizat că fapta a fost comisă de toți cei patru inculpați împreună. La fila 109 dosar u.p. există la dosar raportul de constatare tehnico-științifică în care se concluzionează că urmele papilare aparțin inculpatului G..

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că, în afară de declarațiile inculpaților V. și T., alte probe din care să rezulte vinovăția sa, nu există. Solicită reducerea sporului. Arată că are un alt mandat definitiv de 5 ani și 4 luni, iar în acest dosar i s-a aplicat 5 ani și 6 luni. Este nemulțumit de sporul de 2 ani aplicat și arată că este de acord să execute pedeapsa de 5 ani și 4 luni, dar nu este de acord să execute în plus 40 zile.

CURTEA

Asupra apelului de față,

P. sentința penală nr. 405 din data de 2 noiembrie 2015 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului M. C. din furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a și d din Codul penal și art. 5 din Codul penal, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și i, cu aplicarea 75 alin. 1 lit. c, din vechiul Cod penal. totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 396, alin. 2 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. C., zis „J.”,fiul lui C. și D., născut la data de 09.08.1989 în T., jud. C., de cetățenie română, studii 8 clase, domiciliat în T., ., ., posesor CI ., nr._, CNP_ la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și i, cu aplicarea 75 alin. 1 lit. c din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

S-a constatat că fapta care face obiectul prezentei este concurentă cu faptele pentru care au fost stabilite următoarele pedepse rezultante:

- 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 600/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N., definitiva la 29.05.2012;

- 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 256/30.05.2012 pronunțată de Judecătoria T., definitivă la 26.06.2012;

- 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 918/07.08.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N., definitivă la 19.09.2012;

- 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 586/28.12.2012 pronunțată de Judecătoria T., definitivă la 21.01.2013;

- 5 ani și 4 luni închisoare prin Sentința penală nr. 294/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N., definitivă la 24.04.2013;

- 5 ani și 4 luni închisoare prin Sentința penală nr. 957/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N., definitivă la 09.10.2013.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 600/10.05.2012 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite iar prin Sentințele penale 256/30.05.2012, 918/07.08.2012 și 586/28.12.2012 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor stabilite.

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 raportat la 85 alin. 1 din vechiul Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii stabilite prin Sentința penală nr. 600/10.05.2012.

În temeiul art. 86 ind. 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor stabilite prin Sentințele penale nr. 256/30.05.2012, 918/07.08.2012 și 586/28.12.2012.

În temeiul art. 36, alin. 1 și 3 raportat la art. 34, alin. 1, lit. b din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-au descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentințele susmenționate, astfel:

- 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 600/10.05.2012;

- 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 256/30.05.2012;

- 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 918/07.08.2012;

- 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 586/28.12.2012;

- 2 ani și 4 luni închisoare prin Sentința penală nr. 294/11.03.2013;

- 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 294/11.03.2013;

- 3 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 957/17.09.2013;

- 10 luni închisoare prin Sentința penală nr. 957/17.09.2013;

S-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedepsele susmenționate, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care s-a adaugat un spor de 2 ani închisoare, astfel că în final inculpatul va executa 5 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă:16.03._11, 17.02.2012, 01.02._13 și 30.04.2013 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei emise în baza sentințelor avute în vedere la stabilirea pedepsei rezultante și emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului T. A.-G. din furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a și d din Codul penal și art. 5 din Codul penal, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și i, cu aplicarea 75 alin. 1 lit. c, art. 37 lit. a din vechiul Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 396, alin. 2, alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. A. G. zis „I.”, fiul lui A. și S., născut la data de 25.04.1989 în mun. T., jud. C., de cetățenie română, studii 4 clase, domiciliat în T., ., jud. C., posesor CIP ., nr._, C.N.P._ la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și i, cu aplicarea 75 alin. 1 lit. c, art. 37 lit. a din vechiul Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

S-a constatat că fapta care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu faptele pentru care au fost stabilite următoarele pedepse rezultante:

- 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 509/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria T., definitivă la 11.12.2012;

- 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 562/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria T., definitivă la 08.01.2013;

- 3 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 20/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria T., definitivă la 25.02.2014.

- 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 509/28.11.2012;

- 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 509/28.11.2012;

- 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 562/19.12.2012;

- 3 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 20/22.01.2014;

- 382 zile închisoare(rest pedeapsă – liberare condiționată din Sentința Penală 29/15.01.2010 – Judecătoria Târgu M.),

S-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta, cu cele susmenționate, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 4 luni, astfel că în final inculpatul va executa 3 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada din 21.12.2012 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei emise în baza sentințelor avute în vedere la stabilirea pedepsei rezultante și emiterea unui nou mandat.

S-a constatat că fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită de inculpatul G. A. C. în concurs cu toate faptele pentru care a fost stabilită măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani și 2 luni prin Sentința penală nr. 13/12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul penal nr._/320/2014, definitivă la 20.01.2015.

În temeiul art. 396, alin. 2 din Codul de procedură penală, art. 115, alin. 1, pct. 2, lit. b din Codul penal, raportat la art. 125 din Codul penal, cu aplicarea art. 129, alin. 1 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului G. A. C.,fiul lui A. și M., născut la data de 26.09.1997 în T., jud. C., de cetățenie română, studii 4 clase, domiciliat în T., ., jud. C., CNP_ măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani și 10 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a, și art. 113, alin. 2 din Codul penal și art. 5 din Codul penal și pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care i-a fost aplicată măsura educativă a internării într-un centru de detenție(pe o perioadă de 3 ani și 2 luni) prin Sentința penală 13/2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..

S-a dedus din durata pentru care a fost luată măsura educativă perioada din 06.08.2013 la zi.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 13/12.01.2015.

În temeiul art. 396, alin. 2 din Codul de procedură penală, art. 114 alin. 1, art. 115 alin. 1, pct. 1, lit. d din Codul penal, raportat la art. 120 din Codul penal, cu aplicarea art. 129 alin. 1 din Codul penal s-a aplicat inculpatuluiV. I.,fiul lui natural și V., născut la data de 12.11.1997 în T., jud. C., de cetățenie română, studii 7 clase, domiciliat în T., ., jud. C., CNP_ măsura educativă a asistării zilnice, pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a și art. 113, alin. 2 din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 397, alin. 1 din Codul de procedură penală s-a admis acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile . – T., suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 274, alin. 1 din Codul de procedură penală au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei(700 lei avansate în cursul urmăririi penale și 300 în cursul judecății), fiecare urmând să suporte câte 250 de lei.

S-a încuviințat onorariul avocaților desemnați din oficiu R. D., V. A., K. L. și Moldvai B., în cuantum de 300 de lei pentru fiecare, sume care au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

P. Rechizitoriul nr. 948/P/2012 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria T. și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 19.05.2015 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. C., zis „J.”, fiul lui C. și D., născut la data de 09.08.1989 în T., jud. C., de cetățenie română, studii 8 clase, domiciliat în T., ., ., posesor CI ., nr._, CNP_ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a și d din Codul penal și art. 5 din Codul penal, T. A. G. zis „I.”, fiul lui A. și S., născut la data de 25.04.1989 în T., jud. C., de cetățenie română, studii 4 clase, domiciliat în T., ., jud. C., posesor CIP ., nr._, CNP_ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 41, alin. 1, art. 43, alin. 5, art. 77, lit. a și d din Codul penal și art. 5 din Codul penal, G. A. C., fiul lui A. și M., născut la data de 26.09.1997 în T., jud. C., de cetățenie română, studii 4 clase, domiciliat în T., ., jud. C., CNP_ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a, și art. 113, alin. 2 din Codul penal și art. 5 din Codul penal și V. I., fiul lui natural și V., născut la data de 12.11.1997 în T., jud. C., de cetățenie română, studii 7 clase, domiciliat în T., ., jud. C., CNP_ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a d și art. 113, alin. 2 din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

În fața instanței de judecată, la termenul din data de 21.10.2015, anterior deschiderii cercetării judecătorești, inculpatul T. A.-G. a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei și a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

După audierea inculpatului instanța a încuviințat cererea acestuia de soluționare a cauzei conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, prev. la art. 374, alin. 4, art. 375 din Codul de procedură penală, așa cum s-a arătat în încheierea din data de 21.10.2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente, instanța a reținut următoarele:

Din probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești rezultă aceeași stare de fapt ca și cea reținută prin actul de sesizare respectiv aceea că la data de 05.04.2012, pe timp de zi, după o prealabilă înțelegere, inculpații M. C., T. A. G., G. A. C. și V. I. au pătruns prin efracție în sediul profesional al . Câmpia-Turzii, situat în T., ., jud. C., de unde au sustras zece mașini de cusut industriale și cabluri electrice.

Starea de fapt reținută de instanță rezultă din procesul-verbal de consemnare a plângerii reprezentantului persoanei vătămate, din declarațiile reprezentantului persoanei vătămate, din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, din declarațiile martorilor M. V.(olograf) și P. R. A., din procesele-verbale de recunoaștere din grup și planșa foto, din raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 706.022 întocmit la data de 13.03.2013 de S. Criminalistic din cadrul I.P.J. C. și din declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată.

Din plângerea și declarația persoanei vătămată precum și din procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșă foto rezultă detalii privind locul și modul săvârșirii faptei precum și cu privire la bunurile sustrase.

Din raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 706.022 întocmit la data de 13.03.2013 de S. Criminalistic din cadrul I.P.J. C. rezultă că urmele papilare ridicate cu ocazia efectuării cercetării locului faptei aparțin inculpatului G. A.-C..

Din declarația martorei P. R.-A. rezultă că în cursul anului 2012 i-a fost oferită spre vânzare o mașină de cusut iar procesele-verbale de recunoaștere din grup și planșa foto rezultă că martora l-a recunoscut pe inculpatul G. A.-C. ca fiind cel care a oferit acel obiect spre vânzare.

În cursul urmăririi penale inculpatul G. A.-C. a recunoscut săvârșirea faptei (f. 68 dosar U.P.) furnizând detalii referitor la modul în care s-a procedat și referitor la ceilalți participanți respectiv inculpații M. C., V. I. și T. A.-G.. Inculpatul a arătat în mod expres că toți ceilalți inculpați au participat la săvârșirea faptei după o prealabilă înțelegere.

În fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea faptei(f. 101) împreună cu inculpații V. I. și T. A.-G. și că nu își aduce aminte să fi participat și inculpatul M. C.. („Menționez că inculpatul M. C. nu îmi amintesc să fi participat la faptă, Întrebare: Sunteți sigur că nu a participat?, Răspuns: nu îmi aduc aminte”).

Inculpatul V. I. a recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale(f. 59 dosar U.P.) cât și în fața instanței de judecată(f. 100). În ambele declarații inculpatul a arătat că au participat la săvârșirea faptei, după o prealabilă înțelegere inculpații V. I., T. A.-G. și M. C..

Inculpatul T. A.-G. a recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale(f. 52 dosar U.P.) cât și în fața instanței de judecată(f. 99). În ambele declarații inculpatul a arătat că au participat la săvârșirea faptei, după o prealabilă înțelegere inculpații V. I., G. A.-C. și M. C..

Inculpatul M. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei arătând însă, în cursul urmăririi penale(f. 46 dosar U.P.), că a văzut cum inculpatul G. A. C. și încă vreo trei tineri au spart atelierul de confecții. În fața instanței(102) inculpatul și-a menținut poziția de nerecunoaștere a săvârșirii faptei a arătat că este nevinovat insistând totodată că nu există probe în sprijinul acuzației care i se aduce.

Instanța a apreciat că inculpatul G. A.-C. a fost nesincer în declarația dată în cursul judecății atunci când a arătat că nu își aduce aminte de participarea inculpatului M. C. la săvârșirea faptei. Astfel, instanța constată că declarația inculpatului G. A.-C., dată în cursul urmăririi penale, se coroborează pe deplin cu cele ale inculpaților V. I. și T. A.-G. (în privința participării inculpatului M. C.) și totodată că declarația inculpatului G. A.-C. a fost dată în prezenta inculpaților V. I. și T. A.-G. care au recunoscut săvârșirea faptei(despre participarea acestora își aduce aminte) și în prezenta inculpatului M. C. care nu a recunoscut săvârșirea faptei(despre participarea acestuia mi își aduce aminte).

Ținând cont de ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că fapta inculpaților G. A.-C., V. I., T. A.-G. și M. C., așa cum a fost descrisă mai sus, este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

În drept:

- fapta inculpatului G. A.-C., așa cum a fost reținută de instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a cu aplicarea art. 113, alin. 2 din Codul penal din Codul penal.

- fapta inculpatului V. I. așa cum a fost reținută de instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a cu aplicarea art. 113, alin. 2 din Codul penal din Codul penal.

- fapta inculpatului T. A.-G. așa cum a fost reținută de instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a și d din Codul penal.

- fapta inculpatului M. C. așa cum a fost reținută de instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a și d din Codul penal.

Având în vedere regulile privind sancționarea pluralității de infracțiuni și sancțiunile aplicabile minorilor, instanța a apreciat că, în concret, legea penală mai favorabilă este pentru inculpații G. A.-C. și V. I. Codul penal în vigoare iar pentru inculpații T. A.-G. și M. C. vechiul Cod penal.

P. urmare, în temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului M. C. din furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a și d din Codul penal și art. 5 din Codul penal, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și i, cu aplicarea 75 alin. 1 lit. c, din vechiul Cod penal. totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului T. A.-G. din furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d, alin. 2, lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 77, lit. a și d din Codul penal și art. 5 din Codul penal, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și i, cu aplicarea 75 alin. 1 lit. c, art. 37 lit. a din vechiul Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

La individualizarea judiciară a sancțiunilor ce au fost aplicate inculpaților G. A.-C. și V. I. Codul instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din Codul penal, antecedentele penale ale fiecăruia și faptul că au recunoscut săvârșirea infracțiunii iar individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților T. A.-G. și M. C. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 din vechiul Codul penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită și antecedentele penale ale fiecăruia.

În cazul inculpatului T. A.-G. instanța a avut în vedere faptul că a recunoscut săvârșirea infracțiunii și s-a făcut aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală iar în cazul inculpatului M. C. instanța a ținut cont de faptul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

În privința laturii civile instanța a reținut următoarele:

În mod firesc, nici o persoană nu-și preconstituie probe referitoare la valoarea tuturor obiectelor pe care le deține pentru eventualitatea în care ar fi, în viitor, victima unei infracțiuni. Ar fi astfel excesiv să se pretindă părții civile să dovedească cu exactitate valoarea bunurilor sustrase(sau distruse) în condițiile în care acestea sunt vechi și de diferite categorii(mașini de cusut și cabluri din cupru). Având în vedere aceste aspecte, numărul și natura bunurilor sustrase instanța a apreciat că suma solicitată de partea civilă este una rezonabilă și suficientă pentru acoperirea prejudiciului cauzat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. C., solicitând în principal achitarea sa de sub acuzațiile aduse, sens în care a arătat că nu a fost implicat în furtul din data de 5 aprilie 2012, iar în subsidiar a solicitat reducerea cu 2 luni a sporului aplicat în cauză, pentru ca pedeapsa astfel pronunțată să fie egală cu cea de 5 ani și 4 luni în a cărei executare se află din luna februarie 2013.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conforma art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. reține următoarele:

Sentința pronunțată de prima instanță reține că probele administrate în cauză au dus la concluzia indubitabilă că, în data de 05.04.2012, inculpatul M. C., alături de ceilalți 3 inculpați, G. A. C., T. A. G. și V. I., a pătruns prin efracție în atelierul societății L.&W. SRL Câmpia Turzii de unde a sustras cabluri electrice și un număr de zece mașini de cusut în piele industriale, bunuri pe care le-au valorificat ulterior, producând părții civile o pagubă de 20.000 lei. Pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune a fost stabilită la 3 ani închisoare în condițiile aplicării vechiului cod penal ca lege penală mai favorabilă.

Față de probele cauzei, C. constată că soluția adoptată de instanța fondului este corectă, ea fiind rezultatului analizei critice și obiective a pieselor de la dosar. Astfel, deși inculpatul a negat permanent implicarea sa în acest furt, sens în acre a susținut că „doar a văzut că niște băieți au sustras acele bunuri”, se constată că implicarea și a acestui inculpat în sustragerea mașinilor de cusut și a cablurilor din atelierul părții civile a fost constant susținută de ceilalți participanți la furt, respectiv de către coinculpații G. A. C., T. A. G. și V. I..

Mai mult, în cauză au fost audiați în calitate de martori numiții M. V. și P. R. A., persoane care, deși nu au indicat nemijlocit pe inculpat ca autor, recunoscând efectiv alți inculpați în cauză pe care i-au indicat cu numele, au arătat că la furt au participat 4 persoane. Or, cum în cauză ceilalți inculpați, l-au indicat pe inculpatul M. C. ca participant la comiterea sustragerii, poziția lor fiind constantă în acest sens, C. constată că, așa cum a reținut și prima instanță, poziția de negare a inculpatului este izolată și fără suport real.

Deosebit de acest aspect, prin cele susținute de inculpat nu a fost pusă în evidență vreo motivație pentru care coinculpații în cauză l-ar indica drept participant la acest furt, între cei 4 neexistând vreo stare de dușmănie. Susținerea că, unii inculpați s-au judecat în procedură simplificată, situație ce le-a profitat și astfel l-au indicat netemeinic și pe inculpatul M. ca participant, urmărind exclusiv obținerea unei situații mai favorabile din punctul de vedere al cuantumului pedepsei aplicate, nu are nici un fundament, deoarece această poziție de recunoaștere a avut loc încă de la debutul cercetărilor, și tot de atunci a fost indicat inculpatul M. ca și coautor al furtului.

Pe de altă parte, C. observă că, în susținerea subsidiară din apelul promovat, inculpatul a solicitat reducerea sporului aplicat cu 2 luni, situație din care reiese că acesta admite implicarea sa în furtul din data de 5 aprilie 2012, fiind nemulțumit însă de pedeapsa rezultantă stabilită la fond, aceea de 5 ani și 6 luni închisoare.

Față de această alegație C. arată că, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului reprezintă consecința activității infracționale a acestuia, activitate redutabilă, inculpatul fiind anterior condamnat în numeroase rânduri pentru săvârșirea de multiple infracțiuni în special îndreptate împotriva patrimoniului, el aflându-se în timpul judecării prezentei cauze în stare de detenție, pentru executarea unei pedepse definitive de 5 ani și 4 luni închisoare. Concret, pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, situată așadar la minimul prevăzut de lege (legea penală aplicabilă fiind Codul penal din 1968 unde limitele legale se situează de la 3 la 15 ani închisoare). În cadrul operațiunilor de descontopire și apoi de contopire a pedepselor anterior aplicate inculpatului, a fost aleasă pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani, rezultanta fiind așadar de 5 ani și 6 luni. Chiar dacă, aparent, sporul de 2 ani închisoare pare unul aspru, ridicat, C. constată că, față de condamnarea definitivă de 5 ani și 4 luni pentru infracțiunile anterior comise, pentru săvârșirea și a acestei infracțiuni, inculpatul va ispăși în mod efectiv doar 2 luni închisoare, restul din cei 3 ani închisoare fiind contopiți în pedepsele anterior pronunțate. Așadar, aplicând sporul de 2 ani închisoare, prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepsei, hotărârea fiind legală și temeinică.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. C..

Va stabili suma de 260 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din FMJ în favoarea Baroului de avocați C. și, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 405 din data de 2 noiembrie 2015 a Judecătoriei T..

Stabilește suma de 260 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din FMJ în favoarea Baroului de avocați C..

Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. I. E. B.

GREFIER,

D. S.

Red. E.B/S.M.

4 ex./07.03.2016

Jud.fond. V.-A. L.

← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 226/2016. Curtea de Apel CLUJ		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 403/2016. Curtea de... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 286/2016. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 286/2016. Curtea de Apel CLUJ