Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 226/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 226/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 226/A/2016
Ședința publică din data de 18 februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat prin
procuror – V. T.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de către condamnatul B. E. F. împotriva sentinței penale nr. 378 din 07.12.2015 a T. C., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect cererea de revizuire a sentinței penale nr.594/21.11.2002, pronunțată de T. C. în dosarul nr.7307/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul B. E. F., în stare de deținere, asistat de avocati alesi Dairatani M. și C. I. din Baroul C. cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că revizuientul - condamnat B. E. F., prin avocați aleși, a depus la dosar motive de apel.
În temeiul art.83, art.108 al.1 și 2 și art.374 al.2 C.proc.pen., sub semnătură, s-au adus la cunoștința condamnatului drepturile și obligațiile procesuale, conform procesului verbal depus la dosar și s-a constatat că acesta menține apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 378 din 07.12.2015 a T. C..
Avocatul condamnatului – av. Dairatani M. arată că potrivit dispozițiilor legii vechi, anterior admiterii în principiu, ancheta în privința cererilor de revizuire se efectua de către organul de cercetare penală, anchetă care în prezent este facultativă. Solicită suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal în care numitul P. A. are calitatea de suspect. Raportat la acest dosar, arată că, la ultimul termen de judecată stabilit la instanța de fond, s-au depus la dosar declarații pe care instanța le-a avut în considerare la motivarea hotărârii. Ulterior, în baza acestor declarații, s-au efectuat acte de urmărire penală care nu se cunosc în prezent.
Temeiul de drept al cererii de revizuire nu se încadrează în dispozițiile art. 367 CPP, dar pentru justa soluționare a cauzei, solicită suspendarea judecății prezentei cauze sau acordarea unui termen de judecată mai lung până la soluționarea dosarului la care a făcut referire.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază inadmisibilă cererea de suspendare formulată de apărare pentru că dispozițiile Codului de procedură penală nu prevăd această posibilitate, iar existența dosarului de urmărire penală cu privire la suspectul P. A. nu este relevantă.
În cauză, conform art. 454 CPP, prima instanță a efectuat cercetarea judecătorească ulterior admiterii în principiu a cererii de revizuire, a încuviințat administrarea de probe și a aplicat normele Codului de procedură penală. Cercetările efectuate în dosarul la care face referire apărarea nu au legătură și nu influențează procedura revizuirii din prezenta cauză, astfel că solicită a se respinge cererea formulată.
Curtea deliberând asupra cererii de suspendare a judecății cauzei, reține că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, adică art. 367 CPP nu prevede posibilitatea suspendării judecății în cadrul procedurii obișnuite, motiv pentru care respinge cererea ca inadmisibilă. De asemenea, respinge cererea de amânare a cauzei pentru un termen nelimitat având în vedere cursul normal al unui dosar în cazul sesizării instanței, dar și faptul că motivul invocat poate constitui motiv ulterior în cadrul unei proceduri distincte.
Avocatul condamnatului – av. C. I. solicită reaudierea martorilor P. N. A. și P. A., având în vedere inadvertențele dintre declarațiile date de aceștia la instanța de fond și acvirarea dosarului de urmărire penală nr.1/P/2015 privind pe suspectul P. N. A..
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii de reaudiere a martorilor arătați ca fiind inutilă având în vedere că prima instanță a audiat aceste persoane în prezența avocatului ales al condamnatului. De altfel, acvirarea dosarului la care s-a făcut referire este inutilă pentru considerentele expuse anterior, respectiv acest dosar nu prezintă relevanță în ce privește procedura revizuirii din prezenta cauză, iar prima instanță nici nu a făcut vreo referire la valoarea probatorie a acestui dosar.
Curtea deliberând asupra cererilor în probațiune constând în reaudierea martorilor P. N. și P. A. și acvirarea dosarului de urmărire penală nr.1/P/2015, le respinge deoarece prima instanță a audiat martorii detaliat, iar apărarea a avut posibilitatea să formuleze întrebări, declarațiile date fiind depuse la dosar. Respinge și cererea de acvirare a dosarului de urmărire penală pentru că, în urma efectuării urmăririi penale, procurorul va adopta o soluție, iar ulterior, dacă va aprecia, va sesiza instanța de judecată.
Avocatul condamnatului – av. Dairatani M. depune la dosar copia fotografiei condamnatului din buletinul de identitate din care rezultă zgârieturile pe față existente la acea dată. Menționează că nu a prezentat fotografia într-un alt moment procesual pentru că nu a realizat aspectul sesizat acum.
Mai susține că revizuientul a efectuat demersuri la administrația Penitenciarului G. pentru a obține o fotografie color și mărită după cea depusă la dosar, a primit răspuns favorabil, însă nu și fotografia solicitată.
Reprezentanta Ministerului Public, având în vedere art.453 lit. a CPP, solicită a se respinge ca inadmisibilă proba cu fotografia, aceasta fiind suspusă analizei primei instanțe. Învederează obiectul cererii de revizuire ce este legat de dovedirea de către revizuient a unor împrejurări necunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate. Or, împrejurarea arătată de către condamnat a fost un element ce a făcut obiectul urmăririi penale și analizei instanței în toate fazele procesuale. Deci, acest aspect nu poate constitui obiect al cererii de revizuire pentru că a intrat în autoritatea de lucru judecat. De altfel, dispozițiile legale prevăd clar condițiile în care se poate formula cererea de revizuire, astfel că proba depusă la dosar este inadmisibilă. Solicită ca instanța să nu primească la dosar înscrisuri, dacă acestea nu sunt admise ca probe.
Curtea deliberând asupra probei constând în fotografia condamnatului depusă la dosar, o respinge având în vedere sentința penală nr. 82/2015 a Tribunalului C. prin care s-a admis în principiu cererea de revizuire doar cu privire la denunțul formulat de numitul P. N. A., sub celelalte aspecte cererea fiind inadmisibilă.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Avocatul condamnatului – av. Dairatani M. solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 378 din 07.12.2015 a T. C. și, procedând la rejudecarea cauzei, să se admită cererea de revizuire a condamnatului B. E. F.. În acest sens, învederează declarațiile martorilor în cauză, precum și a suspectului în autodenunț, unde acesta din urmă a arătat că el a săvârșit fapta pentru care condamnatul B. E. F. se află în executarea pedepsei privative de libertate. Apreciază că motivele primei instanțe din cuprinsul motivării pot fi combătute astfel încât să se admită apelul condamnatului.
Avocatul condamnatului – av. C. I. solicită admiterea apelului condamnatului și reținerea motivelor de apel depuse la dosar. În expunerea acestora, face trimitere la declarația numitului P. A. care a declarat foarte amănunțit aspecte legate de comiterea faptei, despre telefonul din geanta victimei, pe care l-a descris în fața instanței. Această declarație se coroborează cu declarația surorii victimei, din care rezultă existența acelui telefon și dimensiunea genții victimei.
Învederează și alte probe cum ar fi talpa pantofului făptuitorului care potrivit raportului de expertiză criminalistică rezultă că cea ridicată de la locul faptei are nr. 40, număr care coincide cu numărul purtat de numitul P. și care diferă de al condamnatului, care poartă nr.42. Mai mult, numitul P. A. a descris talpa încălțămintei tip adidas, descriere care se coroborează cu planșa fotografică din dosarul de urmărire penală, în care apare acest obiect.
De asemenea, cu ocazia audierii, numitul P. a arătat că victimei îi curgea sânge din nas, aspect ce se coroborează cu raportul de constatare medico-legală, din care rezultă că moartea victimei s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat sanguin.
Deci, apreciază că P. A. a relatat foarte multe amănunte despre faptă, însă de la momentul comiterii faptei a trecut un interval de 14 ani, iar anterior comiterii acesteia a consumat băuturi alcoolice și apoi s-a deplasat la locuința mătușii sale.
Raportat la analiza primei instanțe privind traseul urmat de făptuitor, sesizează lipsa unei hărți a localității pentru a se evidenția străzile la care se face referire sau a unei reconstituiri, acestea fiind motivele pentru care a solicitat acvirarea dosarului de urmărire penală a numitului P. A.. Tot în cuprinsul hotărârii, se mai reține că numitul P., la data respectivă, era minor și că nu putea să-și facă debutul infracțional prin comiterea unei fapte atât de grave, însă sesizează că fapta inițială a acestuia a fost de furt, care s-a transformat în tâlhărie, soldată cu decesul victimei.
În concluzie, apreciază că prima instanță a apreciat eronat toate aceste aspecte când a judecat cererea condamnatului, astfel că solicită a fi reținute motivele expuse în susținerea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului condamnatului ca fiind nefondat având în vedere motivele expuse de prima instanță în cuprinsul hotărârii. În cauză, a fost admisă în principiu cererea de revizuire și s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești cu privire la elementele de noutate, iar în final instanța de fond, în mod corect, a pronunțat o soluție, care solicită a fi menținută.
Față de dispozițiile art. 453 lit. a CPP, în cauză, ar fi trebuit dovedit că declarațiile de martor sunt suficiente pentru a ridica un dubiu cu privire la întreg materialul probator, or, analiza detaliată, obiectivă și nepărtinitoare a acestor probe nu conduce la concluzia apărării. Apreciază contradictorii relatările lui P. A. din punct de vedere al elementelor ce s-au dorit a fi dovedite pentru că aspectele relatate de către această persoană sunt parțial contradictorii vădit cu circumstanțele obiective dovedite în dosar, cum ar fi urmele biologice de pe corpul victimei, conduita victimei înainte de comiterea faptei și prezența acesteia la locul faptei, care nu pot fi înlăturate. La dosar există o amplă parte din relatarea acestei persoane care nu poate fi acceptată nici măcar din perspectiva unui adevăr general obiectiv. În acest sens, face referire la aspectele legate de deplasarea în mun. C.-N., de durata deplasării, de motivația conduitei ulterior faptei, toate fiind aspecte care ridică un dubiu substanțial cu privire la veridicitatea descrierii făcută de această persoană. Achiesează la motivarea primei instanțe raportat la explicația dată de numitul P. A. cu privire la conduita și motivația sa pentru recunoașterea unei fapte de o gravitate extremă, în condițiile prezentei revizuiri.
D. urmare, din punct de vedere al probațiunii cu caracter de noutate, aceasta nu relevă elemente care nu au fost cunoscute de prima instanță și care să permită o reevaluare a întregului material probator. Cât timp aceste elemente nu pot fi dovedite în sensul temeiului legal, nu se poate profita de procedura revizuirii pentru refacerea raționamentului juridic în baza probelor inițiale. Condamnatul a mai formulat și alte cereri de revizuire, iar obiectul lor a fost același în cuprinsul tuturor acestor cereri, adică reevaluarea materialului probator administrat inițial. Concluzionând, apreciază corectă soluția primei instanțe, motiv pentru care solicită a fi menținută.
Avocatul condamnatului – av. C. I., în replică, învederează testul poligraf efectuat în cauză și îndoiala judecătorului exprimată în cuprinsul încheierii de la dosar vizavi de soluția de condamnare.
Condamnatul B. E. F., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocaților săi, solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii primei instanțe pentru că totul a fost un abuz. Solicită a se reține întreg materialul probator și a se observa contradicțiile ce rezultă din probele reținute pentru pronunțarea hotărârii de condamnare. Învederează împrejurările privind valorificarea telefonului victimei așa cum rezultă din fila 159 dos.u.p. și susține că există probe temeinice care dovedesc faptul că nu are legătură cu infracțiunea pentru care a fost condamnat, respectiv expertizele efectuate în cauză, recunoașterile martorilor din grup și tot materialul probator administrat în dosar.
CURTEA
Prin sentința penală nr.378/07.12.2015 a Tribunalului C., în temeiul art. 462 al. 4 Cod Procedură Penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 594/21.11.2002 a Tribunalului C. formulată de revizuentul B. E. F., fiul lui P. P. și V., născut la data de 23.12.1981, în prezent aflat în stare de deținere în Penitenciarul G..
În temeiul art. 275 al. 2 Cod Procedură Penală a fost obligat condamnatul revizuent să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința penală nr. 594 din 21.11.2002 a Tribunalului C. s-a dispus condamnarea petentului B. E. la o pedeapsă rezultantă de 19 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor stipulate în art. 64 al. 1 lit. a, b, c, d Cod Penal pentru o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni concurente, printre care și cea de tâlhărie calificată urmată de moartea victimei, prev. și ped. de art. 211 al.1, al.2 lit.d și e și al. 3 Cod Penal.
Această sentință penală a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului declarat de revizuient, prin decizia penală 45/04.03.2003 a Curții de Apel C. și apoi prin respingerea recursului declarat de către revizuient, în calitate de inculpat, prin decizia penală nr. 3006 din 24.06.2003 a Curții Supreme de Justiție.
Cu privire la infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, prin sentința a cărei revizuire se solicită, se reține că revizuientul B. E. F., în calitate de inculpat în cauza respectivă, a remarcat-o pe victima D. A. E. de mai multă vreme, fiind atras de persoana victimei. În data de 9 martie 2001 inculpatul a văzut-o pe victima în zona imobilului în care locuia și a urmărit-o până la discoteca OK din municipiu, rămânând în incinta acestei discoteci până când victima s-a hotărât să plece. La plecare, revizuientul a urmărit-o din nou pe victima inițial până la un taxi pe care victima l-a luat, iar în continuare inculpatul au urmărit-o folosindu-se de un taximetru. În momentul în care victima a ajuns la imobilul în care locuia, și se afla în scara blocului, inculpatul a încercat să o abordeze pe victimă și să discute cu aceasta. Văzând insistentele inculpatului victima a început să strige după ajutor, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței.
În încercarea de a se apăra victima l-a zgâriat pe inculpat pe obraz, leziune constatată ulterior de medicul legist la examenul obiectiv din 28 februarie 2002, concluziile raportului de constatare medico legal constatând că această leziune s-a produs prin zgâriere, posibil unghie și nu este exclusă producerea acesteia la data de 9/10 martie 2001. După aplicarea loviturilor victima a căzut jos în lift. În acel moment inculpatul i-a luat victimei poșeta, a oprit liftul la etajul doi și a fugit pe scări. În timp ce cobora scările inculpatul și-a pierdut talpa de la un adidas. Victima D. A. E. a decedat ca urmare a asfixierii mecanice prin aspirat sanguin traheo-bronho-pulmonar, consecutiv unui traumatism maxilo-facial cu fractură a oaselor proprii nazale. De asemenea pe corpul victimei s-au constatat un număr de 14 leziuni în special în zona feței, leziuni care potrivit raportului de constatare medico legală s-au putut produce prin lovire cu corp dur, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate.
Se mai reține că inculpatul a avut o poziție oscilantă în declarații în ceea ce privește comiterea acestei infracțiuni, recunoscând inițial comiterea faptei ca apoi, sa indice ca autor al faptelor de agresiune alte persoane, respectiv M. R. sau un anume C., însă nu a negat că este cel care a sustras bunurile de la victima. T. C. a concluzionat că revenirea inculpatului asupra poziției procesuale inițiale este nesinceră, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.
Martorii S. I., K. L. Gyozo, S. D. și K. I. confirmă că au plecat împreună cu victima la discoteca OK din Piața M. V., unde au rămas până în jurul orelor 01:00, oră la care victima a plecat spre domiciliu fiind condusă cu un taxi de martorul I. A.. Acest martor confirmă că a lăsat-o pe victima în fața aleii blocului unde locuia.
Această stare de fapt este confirmată și de inculpat care a arătat în declarațiile sale că a urmărit-o pe victimă până la discotecă și ca aceasta s-a întors acasă cu un taxi, mașina având motor diesel, identic cu cel al martorului I. A. D.. De asemenea cu ocazia cercetării la fața locului inculpatul a prezentat în mod amănunțit modul de derulare a evenimentelor, a descris poziția în care a lăsat victima după agresiune modul în care a blocat liftul la etajul doi, a coborât pe scări și și-a pierdut talpa de la un adidas.
De altfel la fața locului s-au găsit urme de sânge de grupe diferite grupa B care aparținea victimei și grupa zero aparținând inculpatului. Revizuientul a fost zgâriat de victimă în timpul agresiunii și este evident că dacă victima nu ar fi intrat în contact fizic direct cu inculpatul nu s-ar putea explica prezența urmelor sanguine la locul agresiunii. Ideea lansată de revizuient că această zgârietură este rezultatul unei crize de epilepsie din copilărie sau că i-ar fi cauzată de mama sa nu a fost dovedită, fiind infirmată de martorii B. A. și M. A. M..
Revizuientul a încercat să acrediteze ideea că acele persoane, respectiv M. R. sau C., ar fi autorii actelor de agresiune, că patronul de la discoteca Max l-ar fi plătit pe acel C. s-o agreseze pe victima și că zgârietura pe care o prezintă pe față ar fi fost cauzată în altă împrejurare, respectiv de mama sa. Instanța care a pronunțat condamnarea revizuientului a reținut că aceste apărări s-au dovedit a fi pure fabulații ale acestuia deoarece existența acestor persoane arătate mai sus nu a putut fi dovedită, revizuientul conducând organele de poliție până la domiciliul presupusei persoane M. R. ca apoi sa arate că nu există această persoana. Mai mult, în urma verificărilor la biroul de evidență informatizată a persoanei C.-N. s-a stabilit că nu există persoana cu numele indicat de inculpat. De altfel martora B. V., mama revizuientului a confirmat că acesta obișnuia să-și creeze prieteni imaginari, aspect care se coroborează cu concluziile raportului psihologic și raportului medico legal de expertiză psihiatrică unde se arată că inculpatul (revizuientul) prezintă o personalitate dizarmonic structurată, o modificare organică a personalității pe fond microsechelar, disfuncție cerebrală, cu discernământ scăzut, dar cu capacitate psihică de apreciere critică a faptei. S-a reținut că revizuientul a fost caracterizat de către martori, respectiv mama, frații și prietena acestuia ca fiind o persoană cu comportament violent, în repetate rânduri agresând fizic atât pe mama sa cât și pe prietena lui, martora M. A. M..
Se reține că s-a dovedit în cauză că revizuientul a avut o pereche de adidași și că ulterior datei de 9 martie 2001 încălțămintea nu a mai fost văzută de membrii familiei inculpatului, respectiv mama și fratele acestuia.
S-a apreciat că un alt element ce susține vinovăția revizuientului este cel legat de valorificarea bunurilor sustrase de la victimă. Astfel inculpatul a indicat cu ocazia reconstituirii faptei locul unde s-a ascuns pentru a verifica conținutul poșetei sustrase de la victima, respectiv un magazin situat în apropierea locului comiterii faptei, a indicat locul unde a aruncat obiectele sustrase de la victima, iar telefonul mobil l-a valorificat prin intermediul martorului S. C. la o casă de amanet.
Prezenta cerere de revizuire a fost formulată ca urmare a faptului că în presa locală și națională au fost difuzate mai multe știri legate de faptul că numitul P. N. A. s-a autodenunțat pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei pentru care a fost condamnat revizuientul din speța de față. În fapt, știrile au fost difuzate datorită faptului că persoana susamintită formulând un denunț oral la organele de poliție, și pentru că organele de urmărire penală nu au luat nici un fel de măsuri, apreciind că autodenunțul făcut de numitul P. N. A. este neserios, persoana în cauză s-a deplasat la diferite organisme de presă, relatând că el este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat revizuientul.
În vederea soluționării prezentei cereri de revizuire, instanța a apreciat că se impune audierea în calitate de martor a numitului P. N. A..
Acesta a declarat (filele 71-75) că la momentul contemporan faptei pe care a denunțat-o locuia în chirie în Valea Fânațelor împreună cu concubina sa, P. R. A.. Cei doi locuiau la o persoană a cărei nume nu și-l amintește prea bine dar cunoaște despre acesta că deținea un apartament în cartierul G. iar în Valea Fânațelor se afla casa părintească a acestuia, ce nu era locuită de nimeni și acolo l-a lăsat pe martor să locuiască împreună cu concubina acestuia. Martorul P. N. A. mai relatează că pe acea persoană îl chema G. și avea la vremea respectivă circa 60 de ani. Martorul a declarat că persoana respectivă nu mai trăiește în prezent, auzind că s-ar fi sinucis, aruncându-se de la etaj.
În seara cu pricina, pe la 11:00, martorul P. N. A. a plecat de la locuința sa din Valea Fânațelor, pornind spre municipiul C.-N., unde a ajuns, pe .-acolo s-a deplasat înspre cartierul Mărăști cu intenția de a înnopta la mătușa sa, J. M., care locuia pe . pe . a văzut-o pe D. A., al cărei nume l-a aflat din ziare.
Aceasta venea de pe o stradă lateral dreapta, probabil . fața martorului, care a urmărit-o 20 - 30 m. Martorul mai susține ca fiind noapte nu a văzut prea clar semnalmentele, dar crede că persoana respectivă era mică de statură, cu ceva mai înaltă decât martorul, care crede c-avea părul șaten sau roșcat, lung, lăsat pe spate. Martorul a relatat în fața instanței că nu poate preciza cât de lung avea victima părul, dar știe că era trecut de umeri. Martorul a povestit în continuare cum victima a apărut în fața sa de pe . colțul străzilor A. V. cu Siretului cei doi s-au deplasat circa 100 m unul în spatele celuilalt până la . . care locuia victima. Martorul nu își amintește la ce număr se afla blocul victimei.
În continuarea declarației sale martorul susține că în momentul în care a văzut că victima se îndreaptă înspre . treptat de ea ajungând-o din urmă chiar în momentul în care fata intenționa să intre în lift, între timp, intrând și martorul după ea. F. i-a spus martorului că urcă la etajul cinci, iar acesta a apăsat pe butonul corespunzător și atunci pe loc, fără să-și dea seama ce-a fost în mintea lui, martorul s-a gândit că în momentul în care liftul va oprii îi va lua poșeta și va fugi. Martorul P. N. A. a mai arătat că au observat că fata era îmbrăcată în pantaloni, însă nu reține dacă erau blugi sau pantaloni de stofă, iar în partea de sus avea ceva jachetă. Martorul își mai amintește că în noaptea respectivă nu ploua, dar era răcoare.
Ajungând în lift, fata a intrat prima, ocupând loc cu fața la ușă, aproximativ central, dar ușor spre partea dreaptă, iar martorul s-a așezat în fața ei cu spatele la ușă. În momentul în care liftul a oprit martorul a prins de geantă intenționând să fugă, dar fata a ținut strâns geanta oprindu-l pe martor în acest fel, moment în care acesta a lovit-o în zona feței, fără să rețină exact unde, aplicând 3-4 lovituri, unde a apucat, cu pumnul. După ce a primit loviturile, fata s-a lăsat jos iar martorul a luat geanta și-a coborât pe scări. La unele etaje era lumina, însă la altele era întuneric. Ajungând din nou pe . traversat și prin G. martorul a mers direct acasă. Își amintește că pe ., înspre CUG, este un pod mare iar de pe acel pod aruncat poșeta fetei direct în apă.
Martorul a mai susținut că din ce-și amintește fetei respectivei i-a curs sânge din nas astfel că s-a murdărit și el pe mâini. Martorul nu știe dacă s-a murdărit și pe haine, dar parcă avea ceva pe-o pe bluza. Ajungând acasă în jur de 02:00, noaptea, prietena sa l-a văzut plin de sânge pe mâini și l-a întrebat ce a făcut, iar el i-a răspuns că s-a bătut cu prietenii. A doua zi însă i-a spus că a lovit o fată căreia i-a luat poșeta, spunându-i acest lucru de frică să nu iasă cu prietena sa în oraș și să fie recunoscut, deoarece își imagina că era căutat de poliție. În poșetă martorul a găsit aproximativ 20 RON, acte, și alte lucruri ce au femeile de obicei în poșetă, precum și un telefon mobil marca Alcatel, deși martorul nu este prea sigur, de dimensiuni mari cum erau telefoanele mobile la vremea aceea
În continuarea declarației sale, martorul P. N. A. relatează că nu-și amintește ce culori avea telefonul respectiv, posibil să fi fost albastru cu gri. Din ce își amintește poșeta luată de la fata din lift era de culoare vișinie și era mare, după aprecierea martorului, circa 30 cm pe lățime și 20 și ceva cm pe înălțime. Nu știe dacă era din piele, mușama, piele întoarsă sau piele lăcuită. Ulterior acestei fapte martorul a stat pe acasă timp de două-trei zile.
După două luni de zile, în timp ce se afla la un prieten, s-a întins pe un pat, iar de pe noptiera din apropiere, unde se aflau mai multe ziare, a luat unul, și acolo a citit că fata respectivă a decedat. Pe prietenul martorului îl chema Iaroi F. și-n prezent este decedat și acesta. Acestui prieten martorul i-a relatat ce-a făcut în noaptea respectivă, însă după vreo trei ani, de la data la care a citit știrea în ziar. După ce a citit ziarul, în aceeași zi sau la câteva zile distanță, martorul nu-și amintește precis, i-a relatat și concubinei sale despre faptul că fata respectiva ar fi decedat. În tot acest timp despre acest lucru a mai mărturisit doar mamei sale care este și ea decedată în prezent.
Concubina de la acea vreme a martorului P. N. A., martora P. A. R. (filele 110-113) a fost și ea audiată în cauză, declarând despre evenimentele ce interesează cauza următoarele:
Era primăvară, în martie, înainte de ziua femeii, iar martora își amintește asta pentru că fosta soacră, adică mama martorului P. A. N. se ocupa mult cu vânzarea în piață și ducea ghiocei în piață. În seara respectivă au avut o ceartă cu concubinul său, martorul P. N. A., și din această pricină el a plecat de acasă fără să-i spună unde intenționează să meargă sau ce are de gând să facă. Asta se întâmpla în jur de 9:30 - 10:00, seara. P. N. A. a revenit acasă după circa două ore și jumătate sau trei ore și jumătate. Când a ajuns acasă i-a povestit că a urmărit o fată până în lift și că i-a luat telefonul și ceva mărunțiș. În tot cazul acasă a venit cu un telefon de culoare gri închis sau negru din câte își amintește, nu știe ce marcă era dar avea antenă. De asemenea concubinul său mai avea un pachet de țigări în care se mai aflau trei – patru țigări. Martora nu-și amintește ce marcă erau țigările dar știe că iubitul său a adus acasă și o sumă de bani, ceva mărunțiș, fără ca martora să știe ce sumă era deoarece concubinul său i-a arătat banii în timp ce-i ținea în mâna. Martora nu au observat ca prietenul său să fie zgâriat, dar știe că la una din mâini, dreapta sau stânga avea o umflătura în zona încheieturilor ce fac legătura între palmă și degete. A observat de asemenea că P. N. A. era speriat.
După acest episod, pe la începutul lunii aprilie în același an, martora împreună cu concubinul său s-au mutat la Tămașa, la părinții martorei. În timp ce locuiau în această localitate, probabil că era sfârșitul verii sau începutul toamnei în același an, P. N. A. a venit la C. la un prieten și acolo a citit într-un ziar că fata pe care a urmărit-o până în lift a murit. P. A. N. a venit acasă și a relatat concubinei sale acest lucru, însă ea l-a întrebat dacă este sigură că e vorba despre aceeași fată. Inițial concubinul martorei a spus că e sigur, dar după-aceea parcă avea și el îndoieli. Martora relatează că ei personal nu-i venea să creadă că P. A. N. ar fi putut face așa ceva întrucât nu a fost violent cu ea, cel puțin la acea vreme. De abia spre sfârșitul relației lor, martorul P. N. A. a devenit violent atât cu concubina sa cât și cu părinții acesteia.
Analizând aceste declarații, instanța se îndoiește de sinceritatea lor. Astfel, în primul rând, în cazul martorului P. N. A., este de remarcat că, deși din redarea declarației scrise nu rezultă acest lucru, din înregistrarea audio a acestora reiese că martorul nu a putut avea o declarație cursivă și clară, despre niște evenimente care ar fi trebuit să îi marcheze profund existența timp de 14 ani de zile, astfel încât să formuleze un autodenunț, cu consecința, teoretică, desigur, de a fi pus sub acuzare pentru o infracțiune de o gravitate extremă. De fiecare dată instanță a trebuit să pună întrebări relevante, pas cu pas, relatările sale fiind extrem de trunchiate. Pe de altă parte, de câte ori instanța a insistat asupra unor amănunte, detalii, capabile să-i creeze convingerea intimă că martorul a fost actor al scenelor redate (cu dificultate spunem noi), martorul a răspuns stereotip: „nu știu”, „nu îmi amintesc”, sau prin generalități, care nu au fost apte să ne convingă că într-adevăr martorul ar putea fi autorul infracțiunii reținute în sarcina revizuientului.
Apoi este necesar să subliniem că, posibil ca datorită trecerii timpului, martorul să nu își amintească semnalmente legate de victimă, de statura acesteia, aspecte legate de îmbrăcămintea purtată de aceasta, însă ne îndoim profund că nu i s-a întipărit în minte momentul în care a întâlnit-o pe victimă, pentru prima dată. Iar aici apare poate cel mai flagrant dezacord cu datele cauzei, când martorul susține că în timp ce se deplasa spre locuința mătușii sale numita J. M., situată pe . zona cunoscută sub denumirea de Șapca lui C., mergând pe partea dreaptă a străzii A. V., pe direcția dinspre Centrul Municipiului spre podul IRA, la un moment dat, victima a ieșit în fața lui de pe o stradă ce intra, pe acea direcție de deplasare, în A. V., de pe partea dreaptă, posibil să fie vorba despre . zonă. Martorul relatează că victima venea de pe acea stradă – lateral dreapta, a ieșit pe A. V., în fața lui la 20-30 de metri, apoi a continuat să o urmărească de la colțul străzilor A. V. cu Siretului circa 100 de metri pe . la . . care locuia victima.
Martorul I. A. D., audiat în cauză (filele 173-175), și care este șoferul de taxi ce a adus-o în seara respectivă pe victimă pe . susținut că victima a coborât din mașina sa, exact pe . în fața aleii ce ducea la blocul acesteia. prin urmare victima nu avea ce să caute pe . să-i iasă în față martorului P. N. A., și nici nu a circulat pe jos pe . la colț cu . . . alt aspect important care aruncă o urmă de îndoială asupra sincerității declarațiilor martorului P. N. A. este și faptul că acesta nu a relatat liber despre faptul că în noaptea respectivă de 9/10.03.2001 și-ar fi pierdut talpa adidasului pe care-l purta, aspect destul de important, apreciem noi, în condițiile în care s-a deplasat pe jos o distanță destul de importantă, la debutul primăverii, când nu este foarte cald afară. Martorul și-a amintit acest aspect numai în mod provocat, răspunzând la întrebarea pusă de apărătorii revizuientului, sub acest aspect.
Tot legat de declarațiile martorului P. N. A. este necesar să subliniem că deși acesta susține că ideea de a sustrage poșeta victimei i-a venit doar după ce a urcat în lift alături de aceasta, nu poate preciza ce anume a căutat în zona respectivă a străzii A. V. în condițiile în care zona Șapca lui C., în care era situată locuința mătușii sale J. M. se află amplasată înainte de intersecția străzilor A. V. cu Siretului. Un alt aspect important pe care dorim să-l evidențiem este și acela că martorul, într-un mod extrem de convenabil pentru situația sa actuală, a mărturisit despre comiterea faptei pe care a autodenunțat-o, doar unor persoane care în prezent sunt decedate, astfel încât afirmațiile sale și ale concubinei sale nu pot fi, în mod obiectiv verificate.
Așa cum rezultă din planșele foto efectuate cu ocazia cercetării locului faptei, fapta a cărei victima a căzut victimă numita D. A. E. a fost una extrem de violentă și sângeroasă. Din actele medico legale de la dosarul cauzei rezultă că victima a avut cel puțin 14 lovituri severe la nivelul feței. Ori martorul P. N. A. a susținut că a aplicat victimei trei – patru lovituri cu pumnul în zona feței lovind, la întâmplare, unde a apucat.
S-a apreciat că cele 3-4 lovituri pe care martorul recunoaște că i le-a aplicat victimei nu puteau produce urmările descrise în actele medico legale de la dosar. De asemenea datele existente la dosar și recoltate ulterior comiterii faptei demonstrează că victima avea depozite subunghiale constând în substanțe epiteliale umane, ceea ce demonstrează că aceasta s-a apărat aprig, ducând, cel mai probabil, o luptă cu agresorul sau agresorii. Ori martorul P. N. A. susține că nu știe să fi avut vreo rană pe mâini sau pe corp, este posibil să fi fost zgâriat pe mâini, însă nu și-a dat seama deoarece era plin de sânge, sânge ce provenea de la victimă.
Pe de altă parte concubina sa, martora P. A. R. nu confirmă faptul că martorul, când a ajuns la domiciliul comun, ar fi fost plin de sânge pe mâini. Martorul susține că doar în momentul în care a ajuns acasă s-a spălat pe mâini de sânge, ori este extrem de ciudat că concubina sa nu a observat acest lucru. Aceasta a susținut că avea doar la o mână o umflătura în zona încheieturilor care fac legătura între degete și restul palmei, fără să observe vreo rană din care martorul să fi sângerat.
De asemenea apar contradicții între declarațiile martorilor P. N. A. și P. A. R. legate de ora de plecare de la domiciliu a martorului P. precum și în legătură cu ora de sosire. Legat de acest aspect dorim să subliniem că martorul P. N. A. a arătat că în jurul orelor două noaptea a ajuns din nou la domiciliul său din Valea Fânațelor. Apreciem că cele declarate de martor sunt în contradicție cu materialul probator de la dosarul în care s-a pronunțat condamnarea revizuientului, material probator contând din declarațiile martorilor amintiți anterior, și care plasează fapta de ucidere a victimei, din punct de vedere temporal în preajma orelor 1:30-2:00, noaptea. Acest aspect reliefează din nou nesinceritatea martorului P. N. A. care nu avea cum să parcurgă o distanță atât de mare într-un interval de timp de nici 1/2 de oră în condițiile în care se deplasa pe o suprafață cu asperități, stradă, trotuar, câmp, aproape desculț la un picior în condițiile în care și-a pierdut talpa de la Adidas, așa cum susține, în timp ce afară era o vreme relativ răcoroasă, având în vedere că eram la debutul primăverii, și în contextul în care martorul a verificat ce conține poșeta victimei, încercând totodată să se descotorosească de aceasta, și chiar reușind acest lucru.
În legătură cu talpa pantofului descoperită la fața locului din datele de la dosar rezultă că aceasta are mărimea 40, iar din probele științifice administrate în cauză rezultă că martorul P. N. A. ar trebui să poarte la pantof această mărime, în timp ce revizuientul B. E. F. ar trebui să poarte la pantofi mărimea 42. Din acest unghi de vedere, autodenunțul formulat de martorul P. se coroborează cu expertiza traseologică privind numărul tălpii pantofului găsită la fața locului efectuată în dosarul de urmărire penală numărul 1/P/2015 al Parchetului de pe lângă T. C.. Această probă este însă practic, înlăturată de chiar declarația dată de martorul P. N. A. în dosarul de urmărire penală nr. 1/P/2015 al Parchetului de pe lângă T. C. în care se fac cercetări față de persoana sa pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, în cadrul căreia martorul arată că de obicei poartă pantofi cu mărimea 40, dar că în seara respectivă purta pantofi mărimea 41, deoarece pantofii sport pe care-i purta în seara respectivă îi plăceau mult și i-a cumpărat chiar dacă erau mai mari cu un număr.
În altă ordine de idei se semnalează faptul că la vremea respectivă martorul P. era minor ori în condițiile în care până la acel moment nu a fost implicat în niciun fel în activități infracționale, cel puțin nu există la dosar date în acest sens, apreciem aproape imposibil ca debutul său în viața de infractor s-ar fi realizat, din proprie inițiativă, și fără contribuția latei persoane, cu o infracțiune de o gravitate atât de mare.
Din datele de la dosar ce fac referire la statura martorului și a victimei, concluzionăm de asemenea că este greu de crezut ca martorul să fi cauzat victimei asemenea lovituri, cu atare urmări, în condițiile în care cei doi sunt aproximativ de același gabarit, doar dacă victima nu ar fi fost luată prin surprindere de loviturile martorului, ceea ce nu a rezultat din declarația acestuia.
Se naște totuși firesc întrebarea: cine anume își poate asuma, în condițiile în care nu ar fi comis-o cu adevărat, o asemenea faptă, de o atare gravitate, care presupune, în cazul pronunțării unei soluții de condamnare, o pedeapsă de o severitate extremă? Răspunsă vine firesc – o persoană care cunoaște că, în condițiile concrete, fapta nu mai poate atrage vreo consecință juridica nedorită. Astfel, din toate datele aflate la dosarul în care este cercetat penal, referindu-ne aici, doar pasager, deoarece aceste probe nu-i sunt opozabile revizuientului, la interceptările convorbirilor telefonice realizate în raport de martorul P., rezultă că acesta era destul de conștient de faptul că termenul special al prescripției răspunderii penale s-a împlinit în cazul său, având în vedere că era minor la data comiterii faptei, prin urmare el nu riscă aplicarea vreunei pedepse.
Practica judiciară nu a cunoscut niciun caz de revizuire a unei sentințe penale pe baza unui simplu autodenunț, de aceea sarcina judecătorului, în acest caz concret, a fost una dificilă. Este interesant de știut în ce măsură un atare autodenunț este suficient pentru a răsturna prezumția potrivit căreia o hotărâre judecătorească ce a intrat sub puterea autorității de lucru judecat exprimă adevărul absolut, obiectiv și judiciar. Apreciază că aceste probe trebuie să aibă o putere probatorie care să nu lase loc nici unui echivoc, astfel încât, un adevăr judiciar, stabilit din eroare sau din culpa ori vinovăția cuiva, să poate fi înlocuit cu un alt adevăr judiciar, ce reiese la suprafață, prin probe ce nu pot fi contestate ori tăgăduite. Așa cum s-a arătat anterior, principala probă din cauza de față, care ar fi putut conduce la înlocuirea adevărului judiciar stabilit prin sentința penală nr. 594/2002 a Tribunalului C., cu adevărul judiciar relevat de autodenunțul martorului P. N. A., și anume declarația acestuia, este plină de contradicții și echivoc, nereușind să formeze convingerea intimă a judecătorului că cele susținute de martor sunt și reale.
Este adevărat că testul poligraf a fost trecut atât de martor cât și de concubina sa, însă, și din această perspectivă este necesar să subliniem că acesta nu reprezintă o probă în sensul celor reglementate de Cod de Procedură Penală în art. 97 și urm. Pe de altă parte, așa cum rezultă din cele consemnate de specialistul care a efectuat acest test, recunoașterea unei fapte determină un nivel relativ scăzut al activării cognitiv-afectiv-motivaționale la nivelul sistemului psihic la subiectului testat, aspect regăsit și în reactivitatea psihofiziologică a subiectului P. N. A. (fila 153).
Cu ocazia ultimului cuvânt revizuientul a solicitat instanței ca, în situația în care va respinge cererea de revizuire să arate exact în sentință, care sunt probele pe care se fundamentează hotărârea de condamnare. Este necesar să subliniem că prezenta instanță nu este o instanță de control în raport de sentința penală a cărei revizuire se solicită în prezent. Respectiva hotărâre poate fi revizuită doar în baza unor probe capabile să răstoarne autoritatea de lucru judecat, ceea ce nu a fost cazul în speța de față.
Personal, probabil că nu aș fi dispus condamnarea revizientului în baza probelor avute în vedere la momentul condamnării acestuia. Totuși în cauză există o hotărâre definitivă de condamnare, care a trecut prin filtrul a șase judecători, în fond și în cele două căi ordinare de atac. Prin urmare în cauză se pune problema forței probante a mijloacelor de probă care ar fi capabile să răstoarne adevărului judiciar surprins de o hotărâre ce a intrat sub puterea autorității lucrului judecat. În opinia noastră, așa cum am arătat anterior, forța acestor probe trebuie să fie una zdrobitoare, care să nu lase nici o îndoială cu privire la adevărul pe care îl exprimă, probe capabile să înlăture alte probe pe baza cărora s-a stabilit în mod definitiv vinovăția unei alte persoane, în cauza de față a revizuientului. Ori în speță, declarația martorului P. N. A. nu este de natură să reprezinte o asemenea probă.
Revizuientul a arătat că zgârietura pe care o are pe față și despre care se susține că ar fi fost provocată de către victimă, o avea cu doi ani înainte de comiterea faptei pentru acre a fost acuzat, în acest sens depunând la dosar o fotografie (fila 175). Într-adevăr din fotografia respectivă ar rezulta că revizuientul ar avea pe față o zgârietură, însă nu există date despre locul și mai ales momentul realizării acelei fotografii, afirmațiile revizuientului fiind susținute de aceasta poză doar pe jumătate, în sensul existenței zgârieturii, nu și cu privire la momentul producerii ei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 462 al. 4 Cod Procedură Penală, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 594/21.11.2002 a Tribunalului C. formulată de revizuentul B. E. F., în prezent aflat în stare de deținere în Penitenciarul G..
În temeiul art. 275 al. 2 Cod Procedură Penală a obligat pe condamnatul revizuent să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul B. E. F. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de revizuire formulată de condamnat.
În motivele de apel revizuientul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că, din declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și a suspectului care a formulat autodenunțul, rezultă că, acesta din urmă a comis fapta pentru care a fost condamnat revizuientul.
Potrivit declarației martorului P. A., victima avea un telefon de culoare roz, aspect care se coroborează cu declarația surorii victimei, din care rezultă existența telefonului și dimensiunea genții victimei.
La fel, există și alte probe, cum ar fi talpa pantofului făptuitorului, care potrivit raportului de expertiză criminalistică are numărul 40, număr care corespunde cu numărul purtat de autodenunțător și care diferă de cel al condamnatului, care poartă numărul 42.
Mai mult, martorul P. A. a descris talpa încălțămintei tip adidas, care se coroborează cu planșa foto aflată la dosarul de urmărire penală.
De asemenea, cu ocazia audierii martorului P. A., acesta a relatat că victimei i-a curs sânge din nas, aspect care se coroborează cu raportul de constatare medico-legală, din care rezultă că, moartea victimei s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat sanguin.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de revizuient, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul B. E., bazată pe autodenunțul formulat de numitul P. A..
Numitul P. A. a fost audiat în calitate de martor în cererea de revizuire formulată de condamnatul B. E..
Potrivit declarației martorului P. A. în perioada în care s-a comis fapta pentru care a fost condamnat revizuientul locuia cu chirie împreună cu concubina sa P. R. pe Valea Fânațelor din C.-N..
În seara în care a avut loc fapta, în jurul orelor 23,00 martorul P. A. a plecat de la locuința sa spre cartierul Mărăști cu intenția de a dormi la mătușa sa J. M., care locuia pe . la un moment dat a văzut-o pe victima D. A. al cărei nume l-a aflat ulterior din presă, care venea de pe o stradă lateral dreapta, probabil . urmărit-o pe aceasta cca. 20-30 metri, fără a putea preciza semnalmentele victimei, datorită faptului că, afară era întuneric.
Martorul a urmărit-o pe victimă până în momentul în care s-a îndrepta spre blocul în care locuia, fără să poată preciza numărul acestuia, iar când victima a intrat în lift, martorul a intrat după victimă, aceasta din urmă i-a spus că urcă la etajul 5, martorul gândindu-se că va sustrage geanta victimei în momentul în care aceasta va ieși din lift, însă în momentul în care s-a oprit liftul, iar martorul a încercat să sustragă geanta victimei, aceasta s-a opus, moment în care martorul a lovit pe victimă în zona feței de cca. 3-4 ori, după care victima s-a lăsat jos, iar martorul a luat geanta acesteia și a plecat.
Ajungând acasă în jurul orelor 02,00 (noaptea), prietena sa l-a văzut cu sânge pe mâini și l-a întrebat ce a făcut, iar martorul i-a răspuns că s-a bătut cu prietenii.
În geantă martorul ar fi găsit suma de cca. 20 lei, acte și un telefon mobil marca Alcatel, fără să-și amintească culoarea acestuia .
După cca. 2 luni, în timp ce se afla în locuința unui prieten, a aflat din presă că fata pe care a lovit-o în lift și i-a luat geanta, a decedat.
Martora Pascalău A. R. - concubina martorului P. A. din acea perioadă a relatat că, în seara când a avut loc incidentul, fără să poată preciza data, a avut o ceartă cu martorul P. A., iar din această cauză martorul a plecat, fără să îi spună și după cca. 2-3 ore s-a întors, spunându-i că, a urmărit o fată până în momentul în care aceasta a intrat în lift, de la care a sustras un telefon și o sumă mică de bani.
Martora nu a observat ca prietenul său să fie cu sânge pe mâini, doar că avea o umflătură la una dintre mâini, fără să poată preciza la care dintre acestea.
După câteva luni martorul P. A. i-a comunicat că, în timp ce se afla la un prieten, a aflat din presă că fata din lift a decedat, însă l-a întrebat dacă este sigur că este vorba de aceeași persoană.
Analizând cele două declarații în detaliul acestora, sinceritatea lor este îndoielnică pentru următoarele considerente:
Astfel, martorul P. A. nu a fost în stare să dea o declarație cursivă despre evenimentele care s-au petrecut în urmă cu 14 ani și care i-au marcat viața, formulând un autodenunț, cu consecința de a fi pus sub acuzare pentru o faptă extrem de gravă, iar în momentul în care i s-au solicitat detalii amănunțite referitoare la faptă, a răspuns irevocabil „nu știu” sau „nu îmi amintesc”, relatări care nu sunt în măsură să conducă la concluzia că acesta ar fi autorul faptei.
La fel, nici traseul descris de martorul P. A., în sensul că, victima i-ar fi ieșit în față pe . pe o stradă laterală și că a urmărit-o cca. 100 metri până la . corespunde adevărului.
Martorul I. A. –șofer de taxi, care a transportat-o pe victimă în seara incidentului, a relatat că a condus-o pe aceasta pe . la . blocul în care locuia victima, prin urmare aceasta nu avea cum să circule pe jos pe . de pe o stradă laterală, așa cum în mod neîntemeiat susține martorul P. A..
Nesinceritatea martorului P. A. rezultă și din faptul că, acesta nu a relatat că în noaptea incidentului și-ar fi pierdut talpa de la un pantof, împrejurare despre care putea și trebuia să aibă cunoștință, raportat la distanța mare parcursă de la locul faptei până la locuința în care stătea cu chirie.
De asemenea, locuința mătușii martorului J. M. este situată înainte de intersecția străzii A. V. cu . zona „Șapca lui C.”, de unde rezultă că, martorul nu avea ce să caute în zona în care afirmă că s-ar fi aflat în noaptea incidentului.
La fel, martorul afirmă că, la plecarea de la locuința în care stătea cu chirie s-a hotărât să doarmă la mătușa sa J. M., însă după comiterea faptei s-a întors la locuința unde stătea împreună cu concubina sa.
Nici afirmația referitoare la numărul leziunilor cauzate victimei nu corespunde adevărului, deoarece martorul a relatat că a lovit victima de cca. 3-4 ori, însă din actele medico-legale existente la dosarul de fond rezultă cu certitudine că, victima prezenta 14 lovituri la nivelul feței.
De asemenea, concubina martorului P. A. nu a arătat că, acesta din urmă ar fi avut sânge pe mâini în momentul în care s-a întors acasă, însă la această afirmație martora arată că s-ar fi spălat pe mâini, anterior să ajungă acasă.
Sunt contradicții între declarațiile martorilor P. A. și P. A. și în ceea ce privește ora de plecare și sosire la locuința unde stătea martorul P. A. în noaptea incidentului, diferențe care sunt de cca. 1-2 ore.
Corespunde adevărului că talpa găsită la locul faptei are mărimea 40, iar din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză rezultă că, această mărime corespunde martorului P. A., iar condamnatul B. E. ar trebui să poarte numărul 42.
Cu privire la aceste aspecte martorul P. A. a relatat la procuror că, poartă de obicei numărul 40 la pantofi, însă în seara incidentului purta pantofi cu numărul 41.
Mai mult, martorul P. A. a formulat prezentul autodenunț după 14 ani de la comiterea faptei, când răspunderea sa penală s-a prescris, acesta fiind minor la data la care a avut loc fapta.
Corespunde adevărului că testul poligraf a fost trecut atât de către martorul P. A., cât și de concubina sa, însă acest fapt nu reprezintă un mijloc de probă prevăzut de Codul de procedură penală în art.97 și următoarele.
Pe de altă parte, din conținutul testului efectuat de specialistul poligraf rezultă că, recunoașterea unei fapte determină un nivel relativ scăzut al activității cognitiv –afectiv-motivaționale la nivelul sistemului psihic al subiectului testat, aspect regăsit și în reactivitatea psihofiziologică a martorului P. A..
Având în vedere că, probele administrate în cauză, în cadrul cererii de revizuire, nu sunt în măsură să răstoarne autoritatea de lucru judecat privind pe autorul faptei, respectiv revizuientul B. E., pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza rt.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de revizuientul B. E. împotriva sentinței penale nr.378 din 07.12.2015 a Tribunalului C. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. revizuientul urmează să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul B. EMANULEL F. (fiul lui P. P. și V., născut la 23.12.1981) împotriva sentinței penale nr.378/07.12.2015 a Tribunalului C..
Obligă revizuientul apelant la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
M. R. V. G. A. B. H.
Red.VG/SMD
4 ex./07.03.2016
Jud.fond.L. Cocis
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 286/2016. Curtea de... → |
|---|
