Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 180/2016. Curtea de Apel CLUJ

Comentarii

0

Decizia nr. 180/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 180/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr._

Cod operator date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ nr. 180/A/2016

Ședința publică din data de 10 februarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. P.

JUDECĂTOR: I. – C. M.

GREFIER: N. N.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: D. S.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ – N. împotriva sentinței penale nr. 145/06.02.2015, pronunțate de către Judecătoria Cluj - N., în dosar nr._, în care inculpații F. A. și F. A. D. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj – N., dat în dosarul de urmărire penală nr. 4611/P/2011 după cum urmează:

- inculpatul F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1 și alin. 3 C.pen., uz de falsprevăzută de art. 291 teza I C.pen. și uz de falsprevăzută de art. 291 teza a II - a C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 N.C.pen;

- inculpata F. A. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1 și alin. 3 C.pen., uz de falsprevăzută de art. 291 teza I C.pen. și uz de falsprevăzută de art. 291 teza a II - a C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 N.C.pen.

La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 20 ianuarie 2016, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA :

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 145 din 6 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul articolului 16, alin.1, lit.c din Codul de procedură penală raportat la art.395, alin.5 Codul de procedură penală, a fost achitată inculpata F. A.-D., fostă F., fiica lui I. și D., născută la data de 05.08.1978 în Cluj-N., jud.Cluj, cu domiciliul în Cluj-N., ., nr.44, jud.Cluj, CNP_, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215, alin.1 și 3 din Codul penal 1968, a două infracțiuni de uz de fals prevăzute și pedepsite de art.291, teza I din Codul penal 1968 și a infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art.291, teza a II-a din Codul penal 1968, cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal 1968 și cu aplicarea art.5 din noul Cod penal.

În temeiul articolului 16, alin.1, lit.c din Codul de procedură penală raportat la art.395, alin.5 Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul F. A., fiul lui D. și M., născut la data de 08.11.1972 în Cluj-N., jud.Cluj, cu domiciliul în Cluj-N., ., ., CNP_, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215, alin.1 și 3 din Codul penal 1968, a infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art.291, teza I din Codul penal 1968 și a infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art.291, teza a II-a din Codul penal 1968, cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal 1968 și cu aplicarea art.5 din noul Cod penal.

În temeiul articolului 397 raportat la art.25 din Codul de procedură penală s-a respins acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă B. T. SA, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj.

În temeiul articolului 275, alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. L. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.

În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. R. A. se va avansa din FMJ în favoarea Baroului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.4611/P/30.06.2014, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a dispus trimiterea în judecată a inculpatei F. A.-D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art 215 alin 1 și alin 3 C.pen., a 2 infracțiuni de uz de fals prevăzută de art 291 teza I C.pen. și a unei infracțiuni de uz de fals prevăzută de art 291 teza II C.pen. cu aplicarea art. 33 lit a C.pen. (Cod penal 1969) și cu aplicarea art 5 NCP și a inculpatului F. A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art 215 alin 1 și alin 3 C.pen., uz de fals prevăzută de art 291 teza I C.pen. și uz de fals prevăzută de art 291 teza II C.pen. cu aplicarea art 33 lit a C.pen. (Cod penal 1969) și cu aplicarea art 5 NCP, reținându-se în esență că în cursul lunii iulie 2008, folosindu-se de adeverința de venit nr.129/23.07.2008 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor adiționale nr.53 din 02.07.2007 și nr. 77 din 05.12.2007 la contractul individual de muncă nr._/28.10.2005, falsificate, inculpata F. A. D. a indus în eroare angajații . – SUCURSALA CLUJ N., prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că salariul lunar net în cadrul S.C. „ PRINT AND PAPER” S.R.L. pe lunile aprilie, mai și iunie 2008 este de 2.400 lei, în realitate acesta fiind de 762 lei, obținând astfel un împrumut bancar în valoare de 71.100 lei, rambursabil într-o perioadă de 120 de luni, iar inculpatul F. A., în același interval de timp, folosindu-se de adeverința de venit nr. 130/25.07.2008 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a actului adițional nr. 78 din 05.12.2007 la contractul individual de muncă nr_ din 20.11.2005, falsificate, a indus în eroare angajații . – SUCURSALA CLUJ N., prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că salariul lunar net în cadrul S.C. „PRINT AND PAPER” S.R.L. pe lunile aprilie, mai și iunie 2008 este de 2.000 lei, în realitate acesta fiind de 475 lei, obținând astfel un împrumut bancar în valoare de 71.100 lei, rambursabil într-o perioadă de 120 de luni.

Inculpații nu au putut fi audiați niciodată cu privire la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată în prezenta cauză, neputând fi găsiți pe teritoriul României, nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul cercetării judecătorești, în ciuda tuturor demersurilor efectuate de organele judiciare penale în acest scop.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în cursul procesului penal, instanța a reținut că în cursul lunii iulie 2008, la sediul . – SUCURSALA CLUJ N. a fost înregistrată în numele inculpatei F. A. D. o cerere de credit de consum pentru persoane fizice nr. 215/25.07.2008, cerere ce poartă două semnături, una la rubrica solicitantului F. A. D. și cealaltă la rubrica soțului acestuia, F. A. (f 20-25). La dosarul de credit au fost depuse totodată în vederea obținerii unui credit bancar, adeverința de venit nr.130/25.07.2008 (f 18), copia certificată pentru conformitate cu originalul a contractului individual de muncă nr._/20.11.2007 (f 69-72) și actul adițional nr. 78/05.12.2007 (f 73), toate pe numele inculpatului F. A. și adeverința de venit nr. 129/23.07.2008 (f 19), copia certificată pentru conformitate cu originalul a contractului individual de muncă nr._/28.10.2005 (f 60-63) și actele adiționale nr.11/08.02.2007, 16/06.03.2007, 29/27.04.2007, 53/01.08.2007 și 77/05.12.2007 (f 64-68), toate pe numele inculpatei F. A. D.. Cererea a fost procesată, în cuprinsul ei fiind menționată calitatea de angajați ai S.C. „PRINT AND PAPER” S.R.L. a inculpaților, inculpatul F. A. figurând cu un salariu lunar net pe lunile aprilie – mai – iunie 2008 de 2.000 lei, iar inculpata F. A. D. figurând cu un salariu lunar net pe lunile aprilie – mai – iunie 2008 de 2.400 lei.

Din adresa nr._/01.06.2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Cluj rezultă faptul că inculpata F. A. D. figurează în evidențele ITM Cluj cu contract individual de muncă înregistrat sub nr._/28.10.2005, încheiat cu S.C. „PRINT AND PAPER” S.R.L., fiind angajată cu data de 10.10.2005, contractul fiind încetat la data de 17.07.2009, cu un salariu net pentru lunile aprilie – mai – iunie 2008 de 762 lei, iar inculpatul F. A. figurează în evidențele ITM Cluj cu contract individual de muncă înregistrat sub nr._/20.11.2007, încheiat cu S.C. „ PRINT AND PAPER” S.R.L., fiind angajat cu data de 16.11.2007, contractul fiind încetat la data de 17.07.2009, cu un salariu net pentru lunile aprilie – mai – iunie 2008 de 475 lei (f 216-217).

Potrivit actului adițional nr.78 din 05.12.2007, depus în dosarul de credit bancar, contractul individual de muncă al inculpatului F. A. a fost modificat sub aspectul salariului lunar de la suma de 600 lei la suma de 2.864 lei (f 55), dar la ITM Cluj a fost înregistrat actul adiționat cu același număr și cu aceeași dată, ce nu cuprinde însă modificări cu privire la cuantumul salariului lunar, ceea ce relevă caracterul fals al actului adițional depus la instituția bancară (f 236).

Potrivit actului adițional nr.53 din 02.07.2007, depus în dosarul de credit bancar odată cu cererea de credit, actul adițional a fost încheiat și perfectat la data de 01.07.2007 (f 53), dar pe actul adițional nr.53 depus la ITM Cluj, data încheierii acestuia este de 04.08.2007, iar data perfectării actului este de 30.07.2007 (f 228).

Potrivit actului adițional nr.77 din 05.12.2007, depus în dosarul de credit bancar odată cu cererea de credit, contractul individual de muncă al inculpatei F. A. D. a fost modificat cu privire la cuantumul salarial de la suma de 2642 lei la suma de 3442 lei (f 54), dar la ITM Cluj a fost înregistrat actul adiționat cu același număr și cu aceeași dată, ce cuprinde însă modificări cu privire la cuantumul salariului lunar de la suma de 2.642 la suma de 880 lei, ceea ce relevă caracterul fals al actului adițional depus la instituția bancară (f 229).

În baza cererii de credit sus menționate și a înscrisurilor falsificate depuse în dosarul de credit bancar întocmit, a fost încheiat contractul de credit bancar nr._ din data de 18.08.2008, în baza căruia persoana vătămată ., în calitate de bancă creditoare, a acordat inculpatei cu titlul de credit, suma de 71.100 lei, rambursabilă într-o perioadă de 120 de luni. În cuprinsul contractului, inculpata figurează în calitate de client și inculpatul, în calitate de garant (f 26-33). La aceeași dată s-a încheiat și contractul de garanție reală imobiliară în cuprinsul căruia, persoana vătămată . figurează în calitate de creditor, iar inculpata, în calitate de debitor (f 34-41). Ambele acte poartă semnături în dreptul numelor celor doi inculpați, la rubricile aferente calităților în care figurează cei doi în cuprinsul celor două contracte.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.8291 din 15.02.2013 emis de IPJ Cluj – Serviciul criminalistic (f 181-201), rezultă că semnăturile depuse la pozițiile „semnătură solicitant” pe cererea de deschidere de cont curent/cererea de credit de consum pentru persoane fizice nr.215 din 25.07.2008 și semnăturile depuse pe filele contractului de credit nr._ din 18.08.2008 au fost probabil executate de către inculpata F. A. D., iar semnăturile de la pozițiile „semnătura soțul/soția” de pe cererea de deschidere de cont curent/cererea de credit de consum pentru persoane fizice nr.215 din 25.07.2008 și semnăturile de la poziția „semnătură garant” de pe contractul de credit nr._ din 18.08.2008 au fost probabil executate de către inculpatul F. A.. În aceleași concluzii s-a reținut că scrisul olograf depus pe adeverințele de venit sus menționate, mențiunile „conform cu originalul” depuse cu instrument scriptural încărcat cu cerneală de culoare albastră pe fiecare pagină a copiilor contractelor individuale de muncă sus menționate, mențiunile „conform cu originalul” depuse în original pe copiile actelor adiționale din litigiu, scrisul de completare depus pe prima pagină a cererii de credit de consum pentru persoane fizice nr. 215/25.07.2008 și mențiunea „am primit un exemplar” depusă pe prima pagină a contractului de credit din discuție, ca și scrisul de completare depus pe cererile pentru eliberarea actelor de identitate ale inculpaților la datele de 16.05.2007 și 11.10.2005 și pe cererile pentru eliberarea unor noi pașapoarte pe numele inculpaților la datele de 29.11.2006 și 08.08.2006 au fost executate de către același autor scriptural (f 200).

Deși pe adeverințele de venit emise pe numele inculpaților a fost înscris la rubricile „Director economic” numele martorei L. C., fiind executată câte o semnătură în dreptul acestuia, fiind audiată, martora L. C. a declarat că ea nu a fost angajată cu contract individual de muncă în cadrul S.C.„ PRINT AND PAPER” S.R.L., ci a ajutat-o doar pe contabila societății să țină contabilitatea, că semnăturile care apar în cuprinsul celor două adeverințe de venit în dreptul numelui ei nu îi aparțin și că nu a completat adeverințele respective (f 112, 113-114), aspecte confirmate prin concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 20.02.2013 și nr.5599 din 10.07.2012 (f. 115-177).

Instanța a reținut de asemenea că din adresa nr.2789/18.07.2011 emisă de . rezultă că inculpata F. A. D. nu figurează în baza de date a BT cu datele sale de identificare corecte (f 9).

Întrucât așa cum s-a consemnat și în nota raportului de constatare tehnico-științifică nr.8291 din 15.02.2013 emis de IPJ Cluj (f 201), la documentele model de comparație nu se prevede obligativitatea completării acestora în fața unui funcționar al instituției căreia îi sunt înaintate, dar s-a concluzionat că scrisul de completare din cuprinsul lor a fost executat de același autor scriptural care a completat și cererea de deschidere de cont curent/cererea de credit de consum pentru persoane fizice nr.215 din 25.07.2008, instanța poate reține cel mult prezumția că toate aceste înscrisuri au fost completate de către unul dintre cei doi inculpați, însă exclusiv pe baza acestei concluzii prezumtive nu se poate stabili în mod cert nici dacă au fost completate de vreunul dintre cei doi inculpați și în caz afirmativ, nici care dintre ei le-a completat și avea cunoștință de conținutul fals al acestora sau dacă cel care nu le-a completat avea cunoștință de conținutul fals al acestora, iar alte probe certe care să permită determinarea în concret a autorului lor și implicit a autorului faptelor penale comise nu există. Simplul fapt că martora L. C. nici n-a completat și nici n-a semnat actele false depuse în dosarul de credit bancar întocmit pe numele inculpatei nu este suficient pentru a dovedi vinovăția inculpaților. În ciuda certitudinii exprimate prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. sub aspectul autorului semnăturii aplicate pe actele sus menționate în dreptul numelui inculpatului F. A., instanța a reținut că în fapt, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică anterior menționat rezultă doar o probabilitate atât în privința semnăturilor aferente numelui inculpatului cât și în privința semnăturilor aferente numelui inculpatei.

Instanța a reținut astfel că la punctele B și C din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică nr.8291 din 15.02.2013 emis de IPJ Cluj (f 200-201), expertul criminalist a emis doar o concluzie probabilă conform căreia o parte din semnăturile aplicate pe cererea de deschidere de cont curent/cererea de credit de consum pentru persoane fizice nr.215 din 25.07.2008 și pe contractul de credit nr._ din 18.08.2008 au fost probabil executate de către inculpatul F. A., iar o altă parte dintre ele au fost probabil executate de către inculpata F. A. D., iar această concluzie probabilă nu se coroborează cu nici o altă probă aptă să dovedească că semnăturile analizate aparțin fără nici un dubiu unuia sau altuia dintre cei doi inculpați și insuficiente pentru a reține vinovăția vreunuia dintre cei doi.

Instanța a reținut așadar că nu s-a stabilit cu certitudine nici autorul scrisului de completare a cererii de deschidere de cont curent/cererea de credit de consum pentru persoane fizice nr.215 din 25.07.2008, nici autorii semnăturilor supuse analizei și implicit nici autorul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați.

Apreciind că în lipsa unor probe certe de vinovăție este inacceptabilă pronunțarea unei soluții de condamnare întemeiată exclusiv pe prezumții, probabilități, supoziții întrucât orice dubiu profită inculpatului, în temeiul articolului 16, alin.1, lit.c din Codul de procedură penală raportat la art.395, alin.5 Codul de procedură penală, instanța a achitat inculpata F. A.-D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215, alin.1 și 3 din Codul penal 1968, a două infracțiuni de uz de fals prevăzute și pedepsite de art.291, teza I din Codul penal 1968 și a infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art.291, teza a II-a din Codul penal 1968, cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal 1968 și cu aplicarea art.5 din noul Cod penal și în același temei juridic, a achitat inculpatul F. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215, alin.1 și 3 din Codul penal 1968, a infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art.291, teza I din Codul penal 1968 și a infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art.291, teza a II-a din Codul penal 1968, cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal 1968 și cu aplicarea art.5 din noul Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că în cauză au formulat pretenții de natură civilă atât persoana vătămată . care a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 22.941,64 lei, reprezentând creanța neîncasată în dosarul de credit (f 10), cât și . care a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 71.267,03 lei, actualizată cu dobânda legală, reprezentând despăgubirile acordate de aceasta în baza contractului de asigurare privind riscul de neplată încheiat cu . (f 12).

În ce privește constituirea de parte civilă a persoanei vătămate ., instanța a reținut că deși potrivit art.1349, alin.1 și 2 din Codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral, iar potrivit art.1357 din Codul civil din 2009, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, întrucât nu s-a dovedit că cei doi inculpați sunt autorii faptei ilicite ce a cauzat prejudiciul acestei persoane vătămate, acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către persoana vătămată . este neîntemeiată.

În consecință, în temeiul articolului 397 raportat la art.25 din Codul de procedură penală instanța a respins acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă B. T. SA.

În ce privește constituirea de parte civilă a ., instanța a reținut că potrivit art.19, alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale și acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente. În cauză, prejudiciul suferit de . nu a fost produs prin comiterea faptei care a făcut obiectul acțiunii penale, ci obligația de despăgubire a persoanei vătămate . s-a născut în sarcina . în baza unui contract de asigurare încheiat între cele două. Instanța a reținut în acest context și dispozițiile art.20, alin.7 din Codul de procedură penală, conform cărora dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal și dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acțiunea civilă poate fi disjunsă. Coroborând aceste texte legale, instanța a reținut că numai persoana vătămată prin fapta penală dedusă judecății și succesorii ei în drepturi în condițiile art.24, alin.1 din Codul de procedură penală se pot constitui părți civile în procesul penal. Prin urmare, . nu s-a putut constitui în mod legal parte civilă în procesul penal aflat în curs.

În temeiul articolului 275, alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. L. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.

În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. R. A. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-N., care a solicitat admiterea căii de atac promovate și pronunțarea unei decizii judecătorești prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost deferiți justiției, respectiv inculpata F. A. D. pentru cea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 CP, două infracțiuni de uz de fals prev. de art. 291 teza I CP și o infracțiune de uz de fals prev. de art. 291 teza II CP, cu aplicarea art. 33 lit. a CP și cu aplicarea art. 5 NCP; F. A. pentru cea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 CP, o infracțiune de uz de fals prev. de art. 291 teza I CP și o infracțiune de uz de fals prev. de art. 291 teza II CP, cu aplicarea art. 33 lit. a CP și cu aplicarea art. 5 NCP, întrucât hotărârea judecătoriei este netemeinică, în mod eronat magistratul fondului apreciind că aceștia nu se fac vinovați de faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată.

Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Curtea reține că o hotărârea de condamnare nu poate fi întemeiată exclusiv pe prezumții. În speță, însă, procurorul nu a decis trimiterea în judecată a inculpaților pe baza unor prezumții, ci pe baza unor probe coroborate cu împrejurări și circumstanțe care au dus la convingerea întemeiată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că cei doi inculpați sunt autorii infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de uz de fals și înșelăciune și nicidecum pentru fapte de falsuri în înscrisuri, astfel încât, pentru a se reține în sarcina lor comiterea infracțiunilor respective, sunt necesare, în esență, două condiții: ambii inculpați să fi folosit personal înscrisurile false iar pe de altă parte să fi cunoscut, la momentul utilizării acestora, că înscrisurile nu sunt veridice și nu exprimă realitatea.

Ambele condiții sunt întrunite pe deplin, săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați reieșind din următoarele probe:

Toate documentele false – respectiv cele două adeverințe de venit, cele trei acte adiționale la contractele de muncă ale inculpaților au provenit de la ., societate unde aceștia își desfășurau activitatea la momentul respectiv. Din istoricul societății de la ORC rezultă că la momentul comiterii faptelor, în luna iulie 2008, unic asociat și administrator al societății, era inculpatul F. A., numele acestuia figurând în calitatea respectivă, pe toate actele false.

În aceste condiții nu se poate susține că inculpații nu ar fi cunoscut despre existența și caracterul fals al înscrisurilor, în contextul în care inculpatul F. A. a fost atât emitentul, cât și cel care a beneficiat de pe urma întocmirii înscrisurilor în cauză, iar inculpata F. A. D. este soția sa, care, la rândul ei, a beneficiat de înscrisurile false.

Curtea reține că inculpații erau singurii care ar fi avut interesul depunerii actelor false și inducerii în eroare a instituției bancare, în vederea obținerii unui credit. De altfel, aceștia au părăsit țara în anul următor săvârșirii faptelor și nu au mai fost găsiți de atunci.

Mai mult, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 8291 din 15 februarie 2013 emis de IPJ CLUJ- Serviciul criminalistic, scrisul olograf depus pe adeverințele de venit, mențiunile „conform cu originalul” de pe fiecare pagină a copiilor contractelor individuale de muncă, mențiunile „conform cu originalul” depuse în original pe copiile actelor adiționale din litigiu, scrisul de completare depus pe prima pagină a cererii de credit de consum pentru persoane fizice nr. 215 din 25 iulie 2008 și mențiunea „am primit un exemplar” atașată pe prima pagină a contractului de credit în discuție, ca și scrisul de completare depus pe cererile pentru eliberarea actelor de identitate ale inculpaților la datele de 16 mai 2007 și 11 octombrie 2005 au fost executate de către același autor scriptural, aspect reținut și de către judecătorie.

Ținând cont și de cele expuse mai sus, este cert și fără dubiu că cel care a completat înscrisurile respective este unul dintre cei doi inculpați, cu atât mai mult cu cât astfel cum reiese din același raport, martora L. C. nici n-a completat și nici n-a semnat actele false depuse în dosarul de credit bancar întocmit pe numele inculpatei, deși numele său și semnătura apar pe adeverințele de venit, false.

Curtea la data de 20 ianuarie 2016 a audiat-o nemijlocit pe martora L. C., aceasta susținând că: „ Pe întreaga colaborare cu inculpații nu a semnat niciun act în afara bilanțurilor contabile pentru societate în calitate de expert și precizează că nu avea drept de semnătură în relațiile cu banca pentru contracte cu clienți și furnizori. Aceasta precizează că nu a semnat nicio adeverință de salariu pentru niciunul dintre angajații societății, deci nici pentru inculpați. Martora menționează că fiindu-i prezentate de către poliție adeverințele de venit nr. 129 din 2008 pe numele F. A. D. și 130/2008 pentru F. A., ea nu a avut cunoștință de existența acestor adeverințe până în momentul când a dat acea declarație la IPJ CLUJ în 2011, iar pe de altă parte precizează că acele semnături în calitate de director economic unde este specificat numele său, semnătura nu îi aparține și nu avea cum să le semneze, deoarece nu era angajată a firmei inculpaților pe funcția de director economic sau contabil. Mai mult, nici mențiunea conform cu originalul și semnătura de certificare a originalului actelor respective, nu îi aparține de pe contractele individuale de muncă ale inculpaților (respectiv actul adițional nr. 11/08.02.2007 încheiat pe numele F. A. și F. A. D. cu nr._/2007)”.

Pe de altă parte, corespunde realității că raportul de constatare tehnico-științifică atașat cauzei susține că, concluziile sale sunt de probabilitate în privința apartenenței semnăturilor de pe cererea și contractul de credit, în cazul ambilor inculpați, dar aceasta nu echivalează cu împrejurarea că semnăturile nu ar aparține inculpaților.

Statuările instanței de fond nu au fost corecte, pentru a înlătura concluziile raportului tehnico-științific, în condițiile în care considerațiile acestuia nu au fost de imposibilitate a stabilirii apartenenței semnăturilor, iar proba științifică se coroborează și cu alte mijloace de probă.

Probabilitatea extrasă din concluziile raportului este întărită până la certitudine de faptul că înscrisurile false, pe baza cărora a fost întocmit contractul, au provenit de la societatea unde inculpatul F. A. era administrator, iar F. A. D. angajată, împrejurarea că aceștia erau singurii care aveau de profitat de pe urma contractului de credit, obținut cu actele false și nu în ultimul rând, aspectul că aceștia au calitatea de soți și au părăsit împreună țara, după obținerea creditului.

Rezultă fără dubiu astfel, că actele false au fost folosite de către inculpați în vederea inducerii în eroare a instituției bancare, aceștia au cunoscut caracterul fals al actelor utilizate pentru obținerea împrumutului de la bancă, ceea ce va atrage răspunderea lor penală pentru faptele deduse judecății.

Așa fiind, C. va admite ca fondat în baza art. 421 pct.2 lit. a CPP apelul declarat de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr. 145 din 6 februarie 2015 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o va desființa în întregime și rejudecând:

- va condamna pe inculpata F. A. D. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de – 1 an și 6 luni închisoare –

- va condamna pe inculpata F. A. D. pentru comiterea a două infracțiuni de uz de fals, prev de art. 291 teza I CP cu aplicarea art. 5 NCP la două pedepse de câte – 7 luni închisoare-

- va condamna pe inculpata F. A. D. pentru infracțiunea de uz de fals prev de art. 291 teza II CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de – 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b VCP se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpata să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare-

- va condamna pe inculpatul F. A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de – 1 an și 6 luni închisoare –

- va condamna pe inculpatul F. A. pentru comiterea unei infracțiuni de uz de fals, prev de art. 291 teza I CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de – 7 luni închisoare-

- va condamna pe inculpatul F. A. pentru infracțiunea de uz de fals prev de art. 291 teza II CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de – 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b VCP se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 V.C.p., se va suspenda condiționat executarea pedepselor aplicate celor doi inculpați pe durata termenelor de încercare prev. de art. 82 C.pen., acelea de 3 ani și 6 luni.

Conform art. 359 V.C.p. se va atrage atenția inculpaților asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 V.C.pen., vizând revocarea suspendării condiționate.

Se va face aplicarea art. 71 V.C.p., vizând interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 teza a II – a și lit. b V.C.p.

Se va face aplicarea art. 71 alin. 5 V.C.p., privind suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.

Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 CPP.

Se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj sumele de câte 360 lei onorariu apărător din oficiu ce se vor achita din FMJ pentru avocații B. I. și B. M..

La dozarea și individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, Curtea a avut în vedere atât pericolul social ridicat al faptelor, dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților care, în pofida dovezilor de vinovăție, s-au sustras urmăririi penale și judecății, încercând astfel să obstrucționeze aflarea adevărului, ceea ce duce la concluzia că pentru reeducarea lor se impune aplicarea unui tratament juridic adecvat, respectiv, aplicarea unor pedepse ferme.

Sustragerea inculpaților de la urmărirea penală și de la judecată, constituie un aspect negativ cu privire la faptele comise, astfel că nu este de natură, prin ea însăși să formeze convingerea judecătorilor că pentru reeducarea lor este suficientă și o pedeapsă rezultantă mai redusă.

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpaților care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanțele reale efective, condiții în care nu este oportună și nici posibilă recunoașterea de circumstanțe atenuante.

Față de modul de săvârșire a faptelor, cuantumul pedepselor principale aplicate de către Curte, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar neexecutarea lor, dispunându-se suspendarea condiționată va duce la conștientizarea consecințelor faptelor lor, în vederea unei reinserții sociale reale a acestora, raportat la împrejurarea că ambii se află la prima confruntare cu legea penală și sunt elemente tinere.

Cuantumul sancțiunilor aplicate a fost corelat cu gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, cu rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, astfel încât pedepsele să contribuie la o viitoare resocializare pozitivă a inculpaților.

Ca efect al condamnării inculpaților în apel, aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 1.000 lei fiecare, în baza art. 274 alin. 2 C.proc.pen.

În baza art.14, 346 CPP raportat la art. 19 și 397 CPP inculpații vor fi obligați în solidar să achite părții civile B. T. suma de 22.941,64 lei, despăgubiri civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite, ca fondat, apelul declarat de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr. 145 din 6 februarie 2015 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o va desființa în întregime și rejudecând:

Condamnă pe inculpata F. A. D., (fostă F.), fiica lui I. și D., născută la data de 05.08.1978 în Cluj-N., jud.Cluj, cu domiciliul în Cluj-N., ., nr.44, jud.Cluj, CNP_, fără antecedente penale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de:

- 1 an și 6 luni închisoare;

Condamnă pe inculpata F. A. D. pentru comiterea a două infracțiuni de uz de fals, prev de art. 291 teza I CP cu aplicarea art. 5 NCP la două pedepse de câte:

- 7 luni închisoare:

Condamnă pe inculpata F. A. D. pentru infracțiunea de uz de fals prev de art. 291 teza II CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de:

- 6 luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b VCP contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpata să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

Condamnă pe inculpatul F. A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de:

- 1 an și 6 luni închisoare;

Condamnă pe inculpatul F. A. pentru comiterea unei infracțiuni de uz de fals, prev de art. 291 teza I CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de:

- 7 luni închisoare;

Condamnă pe inculpatul F. A. pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 teza II CP cu aplicarea art. 5 NCP la o pedeapsă de:

– 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b VCP contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 V.C.p., suspendă condiționat executarea pedepselor aplicate celor doi inculpați pe durata termenelor de încercare prev. de art. 82 C.pen., acelea de 3 ani și 6 luni.

Conform art. 359 V.C.p., atrage atenția inculpaților asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 V.C.pen., vizând revocarea suspendării condiționate.

Face aplicarea art. 71 V.C.p., vizând interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 teza a II – a și lit. b V.C.p.

Face aplicarea art. 71 alin. 5 V.C.p., privind suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.

Obligă inculpații, în solidar, să achite părții civile B. T. suma de 22.941,64 lei, cu titlul de despăgubiri civile, potrivit art.14, 346 CPP raportat la art. 19 și 397 CPP.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj sumele de câte 360 lei onorariu apărător din oficiu ce se vor achita din FMJ pentru avocații B. I. și B. M..

Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 CPP.

Obligă pe fiecare inculpat să achite statului suma de câte 1.000 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare, în baza art. 274 alin. 2 C.proc.pen.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2016.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

D. PURICEIOANA-C. M.

GREFIER

N. N.

Red. D.P./M.N.

4 ex./15.02.2016

Jud.fond.-O. C.

← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi...		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 184/2016. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 181/2016. Curtea de Apel CLUJ Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 183/2016. Curtea de Apel CLUJ Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 184/2016. Curtea de Apel CLUJ