Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 17/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 17/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 17/2016
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 17/2016
Ședința camerei de consiliu de la 21 ianuarie 2016
Completul compus din:
Judecător de cameră preliminară – V. G.
Grefier - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin procuror – V. T.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către inculpații G. T., G. R. I. și B. C. D. împotriva încheierii penale din data de 24 noiembrie 2015 a Tribunalului Bistrița - Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ , având ca obiect măsuri și excepții dispuse de judecătorul de cameră preliminară.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații G. T., G. R. I. și B. C. D., în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales C. A., din Baroul Bistrița-Năsăud, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpații G. T., G. R. I. și B. C. D. își însușesc contestația formulată de către avocat împotriva încheierii penale din data de 24 noiembrie 2015 a Tribunalului Bistrița – Năsăud și înțeleg să mențină contestația arătată.
Nefiind alte cereri de formulat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra contestației dedusă judecății.
Avocatul inculpaților solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii penale din data de 24 noiembrie 2015 a Tribunalului Bistrița – Năsăud și desființarea dispoziției primei instanțe de respingere a excepțiilor invocate, urmând a se dispune restituirea cauzei la procuror. Criticile aduse actului de sesizare a instanței vizează faptul că față de una din persoanele participante la săvârșirea infracțiunii s-a dispus o soluție de clasare. Consideră că acest motiv se încadrează în dispozițiile art. 342 și urm. CPP pentru contestarea acestei soluții în procedura camerei preliminare pentru că, în caz contrar, dacă ar exista doar posibilitatea atacării soluției la prim procuror, atunci doar persoana vătămată ar avea posibilitatea să formuleze o astfel de plângere, nu și inculpații care nu ar avea posibilitatea să critice aspecte din rechizitoriu cu privire la alte persoane care nu au fost trimise în judecată, dispoziții care ar putea fi considerate nelegale. Învederează faptul că persoana față de care s-a dispus clasarea este un martor esențial, întrucât în baza declarațiilor date de către acesta, ulterior, s-a procedat la audierea inculpaților.
În ceea ce privește criticile rechizitoriului vizavi de forma și conținutul acestuia, sesizează o discordanță în ceea ce privește adoptarea soluției de clasare de către procuror. În această privință, apreciază că procurorul trebuia fie să rețină fapta și în privința ei să dispună clasarea, fie să nu rețină fapta și deci să nu dispună clasarea.
Referitor la nereținerea circumstanțelor atenuante, aspect cu privire la care judecătorul instanței de fond a apreciat că sunt chestiuni de netemeinicie nu de nelegalitate, susține că dacă s-ar fi analizat în cuprinsul rechizitoriului imposibilitatea reținerii unei circumstanțe atenuante, ar fi existat o cauză de netemeinicie. Or, prin neevidențierea faptelor așa cum s-au întâmplat, respectiv a consecințelor juridice, consideră că se impune admiterea contestației. În ipoteza în care inculpații ar dori să opteze pentru procedura simplificată, ar fi puși în situația să recunoască cuprinsul rechizitoriului cu încadrarea juridică și cu faptele descrise în cuprinsul acestuia fără a consimți și a fi întru totul de acord cu conținutul său.
Judecătorul de cameră preliminară atrage atenția avocatului asupra obiectului procedurii camerei preliminare care se limitează la faptele și persoanele față de care procurorul a dispus trimiterea în judecată. D. urmare, pune în vedere avocatului să formuleze concluzii în raport de procedura în care se află prezentul dosar.
Avocatul inculpaților, în continuare, sesizează elementele care țin de nemodificarea rechizitoriului și de nesesizarea tuturor aspectelor cu privire la legalitatea acestuia. Susține că este dreptul inculpaților să poată fi puși în situația de a recunoaște faptele așa cum s-au întâmplat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației inculpaților ca nefondată întrucât cererile și excepțiile nu sunt întemeiate, iar motivarea judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond este concludentă. Criticile aduse contravin total textelor legale menționate imperativ de legiuitor, deoarece nu se referă la aspecte care țin de obiectul camerei preliminare.
Referitor la susținerile apărării, arată că soluția procurorului trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art.328 CPP, unde se precizează obiectul și limitele judecății, text de lege care generează și art.371 CPP, potrivit căruia judecata se limitează la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. De asemenea, dispozițiile referitoare la conținutul rechizitoriului - art. 328 CPP - stabilesc elementele specifice obligatorii și exhaustive pe care trebuie să le cuprindă un act de sesizare, iar printre acestea nu se află dispoziții referitoare la soluționarea doar prin trimiterea în judecată a tuturor persoanelor cercetate sau aspecte legate de modul de atac a unor dispoziții de neurmărire sau circumstanțe care nu țin de funcția specifică procurorului.
Față de aceste considerente, apreciază că rechizitoriul întocmit de procuror în prezenta cauză este complet, cuprinde o stare de fapt, iar raportat la soluțiile de neîncepere a urmăririi penale date prin rechizitoriu părțile au posibilitatea de a formula plângere separată. Deci, aspectul invocat de apărare legat de soluția de clasare dispusă de procuror nu face obiectul verificărilor efectuate în procedura camerei preliminare și nici reținerea sau nereținerea circumstanțelor atenuante judiciare. În plus, dispozițiile art. 321 CPP nu se referă la acest aspect pentru că individualizarea judiciară a pedepsei este atributul exclusiv al judecătorului dacă stabilește vinovăția persoanei în cauză.
De asemenea, nu se pot invoca nulități și nu se poate justifica nici vreun prejudiciu procesual deoarece dispozițiile art. 374 CPP permit inculpaților să uzeze de procedura simplificată raportat la starea de fapt expusă de către procuror în rechizitoriu, care nu este obligat să menționeze în rechizitoriu aspectele dorite de inculpați. În cadrul procesului, inculpații au posibilitatea de a contesta încadrarea juridică, de a solicita reținerea de circumstanțe atenuante sau de a uza de o altă poziție procesuală aleasă de fiecare după consultarea cu avocatul ales.
În concluzie, față de dispozițiile legale amintite, apreciază că actul de sesizare a instanței nu prezintă nicio imperfecțiune, nu poate fi reținut vreun prejudiciu procesual inculpaților, aceștia urmând a analiza, dacă în raport de starea de fapt arătată în rechizitoriu, recunosc sau nu faptele.
Inculpatul G. T., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său.
Inculpatul G. R. I., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate.
Inculpatul B. C. D., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea penală din 24.11.2015 a judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza disp. art. 345 alin.1 Cod procedură penală au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpații G. T., fiul lui F. și I.-L., născut la data de 21.04.1974, în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP -_, G. R.-I. fiul lui F. și L., născut la data de 18.04.1979, în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP -_ și B. C.-D. fiul lui C. și D., născut la data de 16.12.1993 în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP -_, toți aflați în P. G..
În baza disp. art. 346 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății în cauza privind pe inculpați, trimiși în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin.1 și 2, art. 189 alin.1 lit. a și alin.2 Cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 38 alin.1 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin Rechizitoriul nr.254/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, emis la data de 9 octombrie 2015, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații G. T., G. R.-I. și B. C.-D., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 alin.1 Cod penal, rap. la art. 188 alin. 1 și 2, art. 189 alin.1 lit. a și alin.2 Cod penal; tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, fiecare cu aplicarea prevederilor art. 77 lit. a Cod penal, infracțiuni săvârșite în concurs prev. de art. 38 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că, în seara zilei de 31 august 2015, lucrătorii de poliție au fost sesizați ca urmare a unui apel efectuat de martora C. A. către serviciul "222" despre faptul că pe . mun. Bistrița, o persoană a fost agresată fizic (fila 229).
Primii lucrători de poliție sosiți la locul faptei au găsit căzută la sol, în stare gravă ca urmare a loviturilor primate, o persoană de sex masculin care a fost transportată cu autoutilitara SMURD la S. județean de urgență Bistrița în vederea acordării îngrijirilor medicale.
Din primele date "culese" de polițiști de la persoanele care s-au aflat în acel loc a rezultat că un tânăr a fost lovit de către alți trei indivizi care au sosit pe . un autoturism și că după ce agresorii au comis fapta, s-au urcat în aceeași mașină părăsind rapid locul faptei.
A rezultat astfel din primele momente ale anchetei că a fost o acțiune premeditată, de pedepsire, a victimei. în ciuda dificultății date de faptul că acțiunea de agresare a victimei s-a derulat rapid, a faptului că inițial nu se cunoșteau nici datele de identificare ale victimei, aceasta fiind inconștientă și că martorii oculari au furnizat - dar nu în mod voit - date eronate asupra autovehiculului cu care agresorii au părăsit locul faptei, în câteva ore din momentul sesizării organelor de poliție s-a reușit identificarea victimei, a agresorilor și conturarea stării de fapt.
S-a menționat că investigarea criminalistică a locului faptei a oferit puține elemente de sprijin anchetatorilor, în condițiile în care au fost găsite urme de sânge, bucăți de material lemnos provenind cel mai probabil de la niște cozi de unelte, un cuțit de bucătărie și alte obiecte cu o relevanță probatorie redusă.
In urma anchetei penale desfășurate s-a stabilit că între persoana vătămată L. A.-S. și inculpatul G. T. exista anterior datei de 31 august 2015 o stare conflictuală din cauza unei sume de bani.
În seara zilei de 30 august 2015 inculpatul G. T. s-a întâlnit în centrul localității Dumitrița cu persoana vătămată L. A.-S. și pe fondul neînțelegerilor dintre ei, cele două persoane au început să profereze reciproc amenințări și injurii. Despre acest incident au fost sesizați lucrătorii de poliție care s-au deplasat la fața locului, dar cum persoanele implicate plecaseră, polițiștii le-au căutat în vederea stabilirii motivului altercației. Cu acea ocazie s-au aplicat atât inculpatului, cât și persoanei vătămate amenzi contravenționale (filele 229-233).
In dimineața zilei următoare persoana vătămată s-a deplasat în mun. Bistrița și întâlnindu-se cu martorul R. I.-Rițu, i-a relatat acestuia despre problemele care le are cu inculpatul G. T., luând de la acesta un cuțit pentru a se apăra. De menționat că acest martor infirmă faptul că i-ar fi dat un cuțit persoanei vătămate, dar confirmă că aceasta i-a spus că are un cuțit asupra sa pentru a se apăra în eventualitatea unui atac din partea inculpatului.
Câteva ore mai târziu, după ce s-a despărțit de martorul susmenționat, persoana vătămată 1-a văzut pe inculpatul G. T. la intersecția străzii R. Vivu cu podul spre localitatea Jelna, inculpatul era cu un autoturism și a afirmat către persoana vătămată că ar vrea să o omoare. Persoana vătămată a precizat că de altfel inculpatul a manevrat autoturismul astfel încât să-1 îndrepte spre ea, din cauza acestui fapt proferând amenințări la adresa inculpatului.
Tot în aceeași zi, dar pe înserat și tot în zona Podului Jelnei din mun. Bistrița, persoana vătămată s-a întâlnit cu martorul T. I. D., poreclit "P." cu care s-a deplasat prin mun. Bistrița.
În jurul orei 21:00, pe când martorul Checedi Vecleniț G. M. se afla în . contactat de către inculpatul G. T. care 1-a rugat să-1 ducă cu autoturismul său marca "Ford Galaxy" în mun. Bistrița pentru a-1 căuta pe L. A. S., inculpatul aducându-i la cunoștință martorului că în cursul aceleiași zile persoana vătămată 1-a amenințat semnificativ cu un cuțit pe când inculpatul se afla în mun. Bistrița, în zona Podului Jelnei. Inculpatul G. T. a procedat astfel pentru că persoana vătămată îi cunoștea autoturismul cu care fusese în aceeași zi prin mun. Bistrița și dorea ca aceasta să nu își dea seama că este din nou urmărită.
Martorul a fost de acord să-1 ducă pe inculpat în Bistrița, oprind la cererea inculpatului la locuința acestuia de unde inculpatul a luat trei bucăți de material lemnos - martorul i-a descris ca fiind "pari" - pe care i-a pus în portbagajul mașinii, susținând că are de gând să se apere cu ei în cazul în care L. A.- S. ar utiliza un cuțit despre care inculpatul știa că este purtat de cel căutat asupra sa.
Din acel loc martorul a condus autoturismul la alte două locații unde au urcat în mașină alături de inculpatul G. T. fratele acestuia, inculpatul G. R.-I. și inculpatul B. C.nel-D..
S-a menționat că între inculpatul B. C. D. și persoana vătămată nu exista deloc o stare conflictuală, dar cu toate acestea, inculpatul a fost de acord să-i însoțească pe frații G. în Bistrița pentru a o căuta și evident a o agresa fizic pe persoana vătămată, "menirea" sa fiind aceea de a le asigura fraților G. reușita acțiunii de pedepsire a persoanei vătămate și de a-1 împiedica pe martorul T. I.- D., poreclit "P.", să intervină în ajutorul victimei, dacă acest martor ar fi făcut așa ceva, ceea ce denotă încă o dată premeditarea atacului, precum și faptul că inculpații s-au înțeles să acționeze împreună.
Inculpații l-au căutat prin oraș pe L. A.-S. și la un moment dat i-au cerut șoferului Checedi Vecleniț-G.-M. să oprească mașina în zona Pieței D., coborând în acel loc toți trei din mașină.
Deoarece persoana vătămată nu a fost găsită în acea zonă, inculpații au revenit la mașină și s-au dus cu aceasta în zona Autogării unde l-au văzut pe L. A.-S. însoțit de numitul T. I.-D. ("P."), cei doi fiind în apropierea căii ferate, pe .> Observând că persoana vătămată cu "P." traversează calea ferată, inculpații i-au cerut șoferului Checedi Vecleniț-G.-M. să se deplaseze cu autoturismul spre . că șoferul a condus autoturismul peste trecerea de nivel cu calea ferată, îndreptându-se în direcția de deplasare a persoanei vătămate.
Astfel, în jurul orei 22:00, în timp ce persoana vătămată și martorul T. I.- D. au ajuns pe . apropiere de localul "Casa Someșană", pe aceeași stradă a oprit autoturismul condus de martorul Checedi Vecleniț-G.-M., din mașină au ieșit toți cei trei inculpați care au luat obiectele dure, din material lemnos (pari ori cozi de unelte) și, cel puțin doi dintre ei având glugi trase peste fețe spre a nu fi identificați, s-au deplasat către victimă și martorul care era cu aceasta. Șoferul și-a continuat deplasarea cu autoturismul înainte, pentru a găsi un loc să întoarcă.
S-a precizat faptul că inclusiv inculpatul B. C.-D. a pus mâna pe obiectele respective și conform înțelegerii, acesta urma să asigure "reușita" acțiunii de pedepsire a victimei, prin zădărnicirea oricărui ajutor oferit victimei de vreo persoană.
Inculpații au apărut brusc în fața celor două persoane care nu au avut timp să reacționeze, moment în care martorul "P." s-a speriat și a fugit, iar inculpații G. T. și G. R.-I. au aplicat mai multe lovituri victimei cu obiectele dure din lemn ce le aveau asupra lor.
Cu toate că victima a căzut la pământ, inculpații au continuat agresarea victimei, lovind-o peste tot corpul, inclusiv în zona capului, la întâmplare și așa cum am precizat. Așa cum am arătat anterior, deși între inculpatul B. C. D. și victimă nu exista o stare conflictuală, acesta a aplicat și el victimei în același timp cu ceilalți doi inculpați mai multe lovituri cu piciorul, cu toate că martorul T. D.- I., de care inculpatul B. C. D. "trebuia să-i apere" pe inculpații G. T. și G. R.-I. în acțiunea lor "curajoasă", de agresare cu sălbăticie a victimei, fugise.
După comiterea faptei, inculpații au urcat în același autoturism condus de martorul Checedi Vecleniț-G.-M. care între timp efectuase manevra de întoarcere și revenise în locul de unde inculpații coborâseră anterior din mașină și au plecat rapid din localitate, fiind depistați în .> Persoana vătămată a fost internată în Secția chirurgie generală a Spitalului județean de urgență Bistrița cu diagnosticul "TCC prin agresiune. M. hematom epidural frontal stâng. Fractură calotă frontală stângă. Fractură oase proprii nazale. Traumatism torace hemopneumotorace stâng, drenat. Fracturi costale VII-VIII arc posterior stâng. Contuzie pulmonară".
Prin raportul de constatare medico-legală 2550/II/a/106/07.09. 2015 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud s-au concluzionat următoarele: persoana vătămată L. A.-S. prezintă multiple leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la data de 31 august 2015 prin mecanism de lovire activă cu corp dur de formă alungită, pumni și picioare; unele dintre leziuni s-au putut produce și prin mecanismul de cădere la același nivel; leziunile traumatice necesită un număr de 44-45 zile de îngrijiri medicale; leziunile întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții (file 69-71).
S-a menționat că leziunile cele mai grave au fost localizate la nivelul extremității cefalice, incluzând fractură de calotă craniană și hematoame, la nivelul toracelui, constând în . coastelor VII-IX, cu precizarea că s-a procedat în scopul salvării vieții victimei la aplicarea unui tub de drenaj și la nivelul membrelor, viața victimei fiind pusă în primejdie din cauza leziunilor celor mai grave din zonele cranio-facială și toracală, leziuni produse prin lovire repetată cu corpuri dure și cu corpuri dure de formă alungită (acestea au necesitat 44-45 zile de îngrijiri medicale, respectiv 28-30 zile de îngrijiri medicale).
Corpurile delicte ridicate de la fața locului au format obiectul unei constatări tehnico-științifice criminalistice, prin raportul nr. 213.236 din data de 30.09.2015 emis de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Bistrița-Năsăud concluzionându-se următoarele: fragmentele de material lemnos găsite cu ocazia cercetării la fața locului și notate cu cifre de la 2 la 9 au făcut corp comun; obiectul contondent de formă alungită marcat cu cifra 1 nu a format corp comun cu niciun alt fragment de material lemnos; materialele în litigiu provin de la două obiecte, care reprezintă, probabil, cozi din material lemnos ale unor instrumente sau unelte.
S-a mai comunicat faptul că suprafața rugoasă nu a permis prelevarea de urme papilare (filele 208-225).
S-a apreciat, că în drept, faptele inculpaților G. T., G. R.-I. și B. C.-D. care, în seara zilei de 31 august 2015, după o prealabilă pregătire constând în procurarea unor obiecte dure de formă alungită, au procedat la căutarea și urmărirea persoanei vătămate L. A.-S., deplasându-se cu un autoturism în mun. Bistrița, deci în altă localitate decât localitatea de domiciliu a persoanei vătămate și implicit a agresorilor, iar odată depistată persoana respectivă au agresat-o fizic, aplicându-i lovituri multiple cu corpuri dure, corpuri dure de formă alungită și cu picioarele peste tot corpul (cap, trunchi, membre), ca urmare a loviturilor aplicate cauzându-i persoanei vătămate leziuni corporale traumatice care au necesitat un număr de 44-45 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie, prin comiterea acestei fapte tulburându-se ordinea și liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 al. (1) rap la art. 188 al. (1) și (2) Cpen., art. 189 al. (1) lit. "a" și al. (2) C.pen. și a unei infracțiuni de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.pen., ambele cu aplic. art. 77 lit. "a" și a art. 38 al. (1) C.pen.,
S-a apreciat că utilizarea obiectelor dure, de formă alungită, repetabilitatea aplicării loviturilor, inclusiv cu picioarele precum și multitudinea zonelor vizate de agresori demonstrează intenția inculpaților de a suprima viața victimei.
Inculpații nu au antecedente penale (filele 234-236). Ei au recunoscut comiterea infracțiunilor, pe parcursul urmării penale beneficiind de asistența juridică a unor apărători din oficiu, apoi a unui apărător ales (filele 240-242).
Inculpații au încercat să acrediteze ideea conform căreia persoana vătămată ar fi scos un cuțit, însă deși acest aspect, al portului unui cuțit de către victimă asupra sa a fost probat, nu a fost probat și faptul că victima ar fi scos cuțitul, atacul inculpaților producându-se într-un mod cu totul surprinzător atât pentru victimă, cât și pentru martorul T. I. D..
De altfel chiar inculpatul B. C. D. a recunoscut că a lovit victima cu piciorul "ca să scoată cuțitul care era căzut sub el" (adică sub L. A.- S.) - a se vedea în acest sens declarația inculpatului de la fila 142.
De asemenea, inculpatul G. T. a susținut că persoana vătămată ar fi amenințat-o cu moartea pe soția sa, dar chiar dacă acest aspect ar fi fost real, inculpatul nu a alertat organele de poliție alegând să-și facă singur dreptate.
S-a reținut că aceste afirmații sunt nereale și că se încearcă o justificare a unui act criminal întrucât în după-amiaza aceleiași zile când a avut loc atacul asupra victimei, aceasta s-a întâlnit în mun. Bistrița cu agentul de poliție N. N.-C., pe care îl cunoștea aducându-i la cunoștință că inculpatul G. T. și cu alte persoane o caută să o bată (filele 180,181).
Din cele descrise mai sus, a rezultat caracterul josnic al inculpaților, faptul că au premeditat acțiunea, rezultând că aceștia sunt deosebit de periculoși.
În ceea ce privește susținerea inculpatului B. C. D. că el nu a făcut decât să-i dea câteva lovituri cu piciorul victimei, trebuie să precizăm că acesta s-a oferit să-i însoțească pe frații G. și că el a lovit cu piciorul într-un om care era căzut, care nu mai putea reacționa, aflat deci într-o postură în care oricărei ființe umane trebuia să i se inspire milă.
Faptul că inculpatul B. C. D. a fost implicat activ în lovirea victimei rezultă și din declarația martorului Checedi Vecleniț-G.-M. care a arătat că la revenirea în autoturism, inculpatul avea sânge pe încălțămintea acestuia, aspect care se coroborează cu declarația dată de inculpatul G. R.-I. în fața Judecătorului de drepturi și libertăți sesizat cu propunerea de arestare preventivă a inculpaților (fila 297), ceea ce înseamnă că acest inculpat a lovit victima cu picioarele în zona extremității cefalice, deoarece numai în acel loc victima prezenta plăgi deschise însoțite, evident, de hemoragie.
Lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Investigații Criminale al I.P.J. - Bistrița-Năsăud au fost sesizați despre comiterea faptelor în noaptea de 31 august 2015, la aceeași dată dispunându-se începerea urmăririi penale referitor la comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice (fila 4).
Prin ordonanța nr. 2884/P/2015 din data de 01.09.2015, a procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, s-a dispus ca urmărirea penală să se efectueze față de suspecții G. T., G. R.-I. și B. C.-D. pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice (fila 99).
Prin ordonanța nr.2884/P/2015 din 01.09.2015, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor (filele 1,2).
După înregistrarea dosarului la P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspecții G. T., G. R.-I. și B. C.-D. cu privire la tentativa la infracțiunea de omor calificat, la aceeași dată dispunându-se punerea în mișcare în mișcare acțiunea penală împotriva acestora atât pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, cât și pentru comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice (filele 100-102).
Inculpații au fost reținuți preventiv la data de 01.09.2015 și apoi au fost prezentați judecătorului cu propunere de arestare preventivă (filele 254-257,259,260 și 263-265).
În cauză au fost formulate cereri și excepții de către apărătorul inculpaților în baza prev. de art. 280, 282 rap. la art. 344, 346 Cod procedură penală: excepția neregularității actului de sesizare și solicită restituirea rechizitoriului la P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud în vederea remedierii neregularităților precum și excluderea probelor administrate în mod nelegal.
În susținerea poziției lor, s-a arătat că au fost trimiși în judecată pentru comiterea la data de 31.08.2015 a unei tentative la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 32 alin.1 rap. la art. 188 alin. 1 și 2, Cod penal, art. 189 alin.1 lit. a și alin.2 Cod penal, și a unei infracțiuni de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal ambele cu aplic. art. 77 lit. a și art. 38 alin.1 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut faptul că în seara zilei de 31.08.2015 lucrătorii de poliție au fost sesizați ca urmare a unui apel telefonic la 112 despre faptul că pe . Bistrița o persoană a fost agresată fizic. În urma anchetei desfășurate s-a stabilit că între persoana vătămate L. A.-S. și inculpatul G. T. există o stare conflictuală anterioară și că în jurul orei 21,00, pe când martorul Checedi Vicleniț-G. se afla în . contactat de către inculpatul G. T. care l-a rugat să îl ducă cu autoturismul sau marca Ford în bistrița, pentru a-l căuta pe L. A.-S.. Martorul a fost de acord s-ăl ducă pe inculpat în Bistrița oprind la cererea inculpatului la locuința acestuia de unde inculpatul a luat trei bucăți de material lemnos, descriși de martor ca fiind pari, și pe care i-a pus în portbagajul mașinii. Din acel loc martorul a condus autoturismul în alte două locații unde au urcat în mașină și inculpații G. R. și B. C..
În jurul orei 22,00 în timp ce persoana vătămată și martorul T. I.-D. au ajuns pe . în care se aflau inculpații a oprit și cei trei inculpați au coborât cu obiecte dure, s-au deplasat spre victimă și au lovit-o pe aceasta, urmare a acestei agresiuni victima suferind leziuni traumatice ce necesită un număr de 44-45 zile de îngrijiri medicale.
Conform disp. art. 5 Cod procedură penală, „organele judiciare au obligația de a asigura pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului” iar art. 7 Cod procedură penală prevede că „procurorul este obligat să pună în mișcare și să exercite acțiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârșirea unei infracțiuni și nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prev. de alin.2 și alin.3”.
Cu late cuvinte, conform dispozițiilor legale aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu atunci când există probe cu privire la săvârșirea unor infracțiuni sunt principii care trebuie să guverneze aplicarea dispozițiilor de procedură penală de către parchete, dispoziții care din punctul lor de vedere au fost încălcate având în vedere că cercetarea penală s-a realizat parțial doar față de unii participanți.
Astfel, deși este mai mult decât evident din probele de la dosarul cauzei că cei trei inculpați au avut ajutor substanțial din partea unei persoane, această persoană nici că este trimisă în judecată nici nu s-a efectuat vreo cercetare față de aceasta, ci culmea este martor esențial în dosarul penal.
Este lesne de observat, și se conturează chiar din relatarea succintă a rechizitoriului că martorul Checedi Vecleniț-G. este persoana care a asigurat transportul inculpaților, a acceptat ca aceștia să își depoziteze obiectele contondente denumite chiar de el „pari” în portbagajul mașinii și i-a condus pe aceștia prin tot orașul Bistrița până au identificat locul unde se afla persoana vătămată (din relatarea rechizitoriului) iar în momentul în care inculpații l-au identificat pe numitul L., martorul a lăsat inculpații jos, a întors mașina și le-a asigurat și plecarea acestora de la locul faptei.
Activitatea infracțională a martorului Checedi Vecleniț-G. se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de art. 48 Cod penal care prevede că „este complice persoana care cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală”, însă curios este motivul pentru care P. refuză să observe aceste aspect, neglijând în totalitate activitatea acestei persoane.
Participarea la o infracțiune penală nu este numai sub forma autoratului, ci este și sub forma complicității și instigării, iar refuzul de a efectua cercetări penale față de unul din participanți, a cărui participare se încadrează în mod evident la complicitate, este din punctul său de vedere o încălcare a principiului prev. de art. 7 Cod procedură penală, principiul enunțat mai sus și care stabilește obligativitatea punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, iar sancțiunea acestei neregularități nu poate fi decât nulitatea absolută a probelor administrate în fata de urmărire penală.
Interesantă este și motivarea din rechizitoriu (pag. 11 ultimul alineat), unde se menționează că „se va dispune clasarea cauzei referitor la complicitatea la infracțiunea de omor calificat prev. de… ce ar putea fi reținută ca fiind săvârșită de șoferul autoturismului care i-a condus pe inculpați”. Nu înțeleg la ce s-a referit P. cu această afirmație, ar putea fi reținută fapta de complicitate dar cu toate acestea nu se reține… iar dacă doar ar putea fi reținută și nu a fost reținută în concret, cum s-a dispus clasarea față de o faptă care numai ipotetic putea fi reținută, poate există o clasare ipotetică a unei ipoteze.
Conform dispozițiilor legale prev. de art. 314 Cod procedură penală se poate dispune clasarea dacă nu se exercită acțiunea penală ori după caz stinge acțiunea penală exercitată întrucât există unul dintre cazurile prev. de art. 16 alin.1, sau în condițiile prev. de art. 315 când nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și de formă esențiale ale sesizării sau există unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin.1.
Se poate observa foarte ușor că în cauză nu s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea faptei de complicitate de tentată de omor față de martorul Vecleniț iar sesizarea fiind una din oficiu, nu se poate vorbi despre neîndeplinirea condițiilor de formă ale acesteia pentru a putea dispune clasarea în lipsa începerii urmării penale, astfel încât nu pot deduce decât că sunt în ipoteza prev. de art. 315 alin.2, când procurorul dispune clasarea pentru existența unuia din cazurile prev. de art. 16. 1lin.1. Totuși, nu pot trece cu vederea faptul că parchetului a dispus clasarea față de un participant fără a exista ordonanță de continuare a urmăririi penale față de acesta sau „in rem” față de fapta de complicitate la tentativă de omor.
Cu alte cuvinte, pe tot parcursul urmăririi penale nu există nicio urmă cu privire la sesizarea organelor de cercetare penală față de această faptă, și anume complicitatea la tentativă de omor, singurul act în care se face vorbire despre această infracțiune este rechizitoriul, în care se menționează că este o faptă „care ar putea fi reținută”. Consideră că această faptă care „ar putea fi reținută”, trebuia reținută prin ordonanța de începere a urmăririi penale sau prin ordonanța de extindere, sau printr-o ordonanță iar menționarea în rechizitoriu, undeva marginal, despre un participant la activitatea infracțională că a săvârșit o faptă „care ar putea fi reținută” este o modalitate nelegală de sesizare a instanței de judecată, pe lângă încălcarea rolului activ în cercetare și aflarea adevărului.
Nu în ultimul rând, un alt aspect de nelegalitate care este mai mult decât evident, răzbate din ultima parte a actului de sesizare. Astfel, s-a menționat că persoana vătămată L. A.-S. nu s-a constituit parte civilă față de inculpați, fiind despăgubit de rudele acestora.
Într-adevăr, familia fiecăruia dintre inculpați a făcut eforturi și a achitat pretențiile civile solicitate de persoana vătămată, în numele inculpaților, întrucât, așa cum a relatat partea vătămată în declarația luată în fața procurorului acesta s-a împăcat din punctul său de vedere cu inculpații. Sigur că având în vedere încadrarea juridică nu pot discuta despre împăcare în sensul legii penale, însă în același timp, în senul legii penale această înțelegere are valoare juridică întrucât art. 75 lit. d Cod penal prevede că „acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune în cursul urmăririi penale sau al judecății este circumstanță atenuantă legală”, astfel încât reținerea acesteia ca circumstanță este obligatorie.
Dacă există dubii că o astfel de omisiune poate fi privită ca un element de nelegalitate a sesizării instanței, aceste dubii trebuie înlăturate întrucât, atât reținerea cât și aplicarea unei circumstanțe atenuante legale este obligatorie, doar aplicarea unei circumstanțe agravante este lăsată la latitudinea organelor de cercetare penală și a instanței.
Cu alte cuvinte, organul de cercetare penală nu îi este permis, în momentul în care există o circumstanță atenuantă legală, să nu o rețină și să nu-i facă aplicarea, această posibilitate de opțiune existând doar în cazul circumstanțelor agravante, aspect care reiese din textele legale care menționează în art. 76 că „se poate aplica”.
Mai mult decât atât, principiul aflării adevărului impune ca organele de cercetare să adune probe atât în favoarea cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului, ceea ce impune până la urmă, dacă există circumstanțe atenuante, să fie reținute în egală măsură cu cele agravante. Reținerea arbitrară doar a circumstanțelor agravante și ignorarea cu desăvârșire a circumstanțelor atenuante încalcă principiul dreptului la un proces echitabil al inculpaților, încălcare care din punctul lor de vedere poate fi remediat doar prin trimiterea cauzei înapoi la procuror și refacerea actului de sesizare în vederea legalei sesizări a instanței de judecată.
Nu în ultimul rând solicită a se observa disp. art. 75 Noul Cod penal care la alin. 1 folosește formularea „următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale …., iar la art. 75 alin.2 se arată „ pot constituii circumstanțe atenuante…”, legiuitorul făcând în mod evident distincție între două ipoteze și anume ipoteza reținerii obligatorii și a reținerii facultative. Circumstanțele atenuante la care fac referire au în vedere o ipoteză de reținere obligatorie a acestei circumstanțe. Din păcate, în mod deliberat parchetul, deși avea toate elementele necesare, a înțeles să ignore reținerea atât în dispozitivul rechizitoriului cât și în motivare a aceastei circumstanță legală.
De asemenea s-a apreciat că în mod eronat rechizitoriul înlătură în considerente disp. art. 75 alin.1 lit. a Noul Cod penal, în contextul în care, astfel cum rezultă din declarațiile părților implicate în dosar, se prefigurează o stare de provocare raportat la comportamentul părții vătămate L. A.-S., înarmat cu un cuțit cu lama de 40 cm, și pe care l-a scos cu intenția de a-l folosi împotriva inculpaților. P. a reținut în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul B. C. ar fi lovit peste mâna părții vătămate L. S. astfel încât acesta să nu scoată cuțitul căzut sub el. Desigur că în acest context se întreabă: dacă B. a lovit peste mâna cu cuțitul astfel încât să nu scoată cuțitul căzut înseamnă că implicit acesta a fost scos cândva (anterior) pe de o parte, iar pe de altă parte că partea vătămată intenționa să îl folosească. P. nu a reaudiat partea vătămată și nu a administrat probe pe această chestiune pentru a o lămuri eventual, deși din însăși cele reținute apreciază că în mod corect se impunea ca această circumstanță atenuantă să fie reținută.
În condițiile disp. art. 282 Cod procedură penală, s-a apreciat că rechizitoriul este lovit de nulitate relativă. Înțeleg să invoce această nulitate raportat la faptul că o . de aspecte pe care le-au arătat anterior nu au fost reținute deși în mod obligatoriu trebuiau reținute. În condițiile disp. art. 282 Cod procedură penală, această nulitate nu poate fi acoperită în mod expres întrucât odată sesizată instanța cu rechizitoriul acesta este actul de sesizare iar raportat la soluția numitului Checedi Vecleniț nici un act din faza de instanță nu poate acoperi nulitatea. Nu în ultimul rând, reținerea circumstanțelor atenuante menționate îi prejudiciază, raportat la faptul că le creează o situație juridică mai dificilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că cererile și excepțiile invocate de către inculpați sunt neîntemeiate.
Astfel, soluția procurorului de caz de a dispune clasarea cauzei, în ceea ce îl privește pe numitul Checedi Vecleniț-G.-M., pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat nu poate fi analizată în prezentul cadru procesual, nefiind incidente dispozițiile prev. de art. 342 Cod procedură penală.
Obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie verificarea după trimiterea în judecată, a competenței și legalității administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și nu este analizată în cadrul acestei proceduri o soluție de netrimitere în judecată adoptată de procuror.
În ceea ce privește nereținerea de către procuror a circumstanțelor atenuante invocate, respectiv acoperirea prejudiciului și starea de provocare în care inculpații ar fi acționat, acestea sunt elemente ce privesc temeinicia, și nu legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, astfel că pot fi invocate în cursul judecății.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 345 alin.1 Cod procedură penală, au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpații G. T., G. R.-I., și B. C.-D., iar în baza disp. art. 346 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății în cauza privind pe inculpați, trimiși în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin.1 și 2, art. 189 alin.1 lit. a și alin.2 Cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 38 alin.1 Cod penal.
Conform art.275 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații G. Toberiu, G. R. I. și B. C. D. prin care au solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și judecând cauza admiterea excepțiilor precizate la judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, cu trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale și trimiterii în judecată a martorului care i-a transportat cu autoturismul pe inculpați la locul comiterii faptei.
În motivarea contestației prin memoriul depus la dosar și concluziile orale ale apărătorului ales s-a arătat că una dintre persoanele participante la săvârșirea infracțiunii nu a fost trimisă în judecată, fiind dispusă o soluție de clasare, iar contestația împotriva acestei soluții o apreciază ca fiind întemeiată în procedura de cameră preliminară, deoarece doar partea vătămată ar avea posibilitatea de a formula o asemenea contestație, nu și inculpații, cu privire la alte persoane care nu au fost trimise în judecată.
Cu privire la conținutul rechizitoriului inculpații au arătat că există o discordanță în ceea ce privește soluția de clasare adoptată de procuror. În această privință, procurorul trebuia să rețină fapta și după aceea să dispună clasarea, fie să nu rețină fapta și ca urmare să nu dispună clasarea față de persoana netrimisă în judecată.
Referitor la nereținerea circumstanțelor atenuante în rechizitoriu s-a arătat că aceasta este o nelegalitate, care atrage consecințe juridice și față de care se impune admiterea contestației.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de contestație de inculpați precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Cluj reține următoarele:
Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond în mod întemeiat a respins cererile și excepțiile formulate de inculpați, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cu privire la cei trei inculpați pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Obiectul procedurii în camera preliminară îl constituie verificarea competenței și a legalității administrării probelor, precum și a efectuării actelor de urmărire penală, după sesizarea instanței prin rechizitoriu și nu analiza soluțiilor de netrimitere în judecată.
Potrivit art.371 C.p.p. judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței .
Din dispozițiile art.336 C.p.p. rezultă că orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală dacă prin acesta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Potrivit art.339 alin.1 C.p.p. plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de către procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz de procurorul ierarhic superior.
Din dispozițiile art.340 alin.1 C.p.p. rezultă că persoana a cărei plângere împotriva soluție de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art.339 poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare la judecătorul de cameră preliminară de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, împotriva ordonanței de clasare se poate face plângere doar la primul procuror sau la procurorul ierarhic superior, iar în situația în care plângerea a fost respinsă la judecătorul de cameră preliminară căruia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.
Inculpații nu au urmat procedura prevăzută pentru instituția clasării, atacând această soluție direct la judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, ceea ce nu este posibil.
Neîntemeiată este și susținerea referitoare la nereținerea de circumstanțe atenuante în cuprinsul rechizitoriului, deoarece acest atribut este al instanței de fond după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei și nu a procurorului care a întocmit rechizitoriul cu privire la acuzațiile aduse inculpaților.
Dispozițiile art.328 C.p.p. prevăd mențiunile care trebuie să le conțină rechizitoriul referitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, nu și eventualele circumstanțe atenuante, așa cum în mod greșit apreciază inculpații prin apărătorul ales al acestora.
La instanța de fond inculpații au posibilitatea de a recunoaște faptele pentru care au fost trimiși în judecată și de a solicita judecarea cauzei în procedura simplificată potrivit art.374 alin.4 și art.375 C.p.p. și să beneficieze de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p. referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Având în vedere că, soluția de clasare nu poate fi contestată direct la instanță, că în actul de trimitere în judecată procurorul nu poate menționa eventuale circumstanțe atenuante, pe care doar instanța de judecată le poate reține și că actul de trimitere în judecată cuprinde mențiunile precizate de dispozițiile art.328 C.p.p. pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.341 alin.10 și art.347 alin.2 C.p.p. contestația formulată de inculpații G. T., G. R.-I. și B. C.-D. împotriva încheierii penale din 24 11 2015 a judecătorului de Camera Preliminara din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud urmează să fie respinsă, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. inculpați urmează să plătească statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 347 al. 2 CPP respinge ca nefondată contestația formulată de inculpații G. T., (fiul lui F. și I.-L., născut la data de 21.04.1974, în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP -_, G. R.-I. (fiul lui F. și L., născut la data de 18.04.1979, în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna Dumitrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP -_) și B. C.-D. (fiul lui C. și D., născut la data de 16.12.1993 în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP -_), toți aflați în P. G., împotriva încheierii penale din 24 11 2015 a judecătorului de Camera Preliminara din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.01.2016.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
V. G. A. B. H.
red.V.G./S.M.D.
3 ex.-25.01.2016
jud.fond.G. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 15/2016. Curtea de Apel... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Hotărâre din 20-01-2016,... → |
|---|
