Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 220/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 220/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 220/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 8428

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 220/A/2016

Ședința publică din data de 18 februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M. R.

JUDECĂTOR – V. G.

GREFIER - A. B. H.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin

procuror – V. T.

Pe rol este soluționarea apelului formulat de către inculpatul R. A. C. și P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T. împotriva sentinței penale nr. 512 din 23.12.2015 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., dat în dosarul de urmărire penală nr.1441/P/2015, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 257 al. 1 Cod penal rap. la art. 206 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 al. 1 (două acte materiale) și amenințare prev. de art. 206 al. 1 Cod penal, totul cu aplic. art.38 al. 1 Cod penal și art. 44 al. 1 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A. C., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales P. H. S. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul R. A. C., prin avocat ales, a depus la dosar memoriu ce cuprinde motivele de apel.

În temeiul art.83, art.108 al.1 și 2 și art.374 al.2 C.proc.pen., sub semnătură, s-au adus la cunoștința inculpatului R. A. C. drepturile și obligațiile procesuale, conform procesului verbal depus la dosar.

Inculpatul R. A. C. menține apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 512 din 23.12.2015 a Judecătoriei T., menține declarațiile date la care nu dorește să facă alte completări și, în probațiune, solicită încuviințarea probei cu martori.

Avocatul inculpatului susține cererea în probațiune și solicită a se încuviința audierea tuturor martorilor audiați în faza de urmărire penală, precum și a martorilor A. C. și Calo A., care nu au fost audiați de către prima instanță. Totodată, solicită și audierea martorilor A. Ș. și Calo V. pentru dovedirea stării de fapt și a circumstanțelor reale ale inculpatului, întrucât aceștia au fost martori oculari, însă nu au fost audiați pentru că inculpatul nu i-a indicat până în prezent.

Inculpatul susține că a formulat cererea pentru audierea acestor martori și în fața procurorului.

Reprezentanta Ministerului Public apreciază inutile cererile în probațiune formulate în cauză deoarece aspectele ce le-ar putea releva martorii propuși de apărare au făcut obiectul verificărilor în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, iar inculpatul a recunoscut incidentele cu persoana vătămată.

Curtea deliberând asupra cererii în probațiune constând în audierea martorilor arătați de apărare, respinge această solicitare având în vedere considerentele arătate în cuprinsul încheierilor din dosarul de fond, unde se arată pe larg și detaliat motivele respingerii acestor probe, dar și solicitările apărării care nu precizează teza probatorie, în cauză fiind audiați în mod nemijlocit de către instanța de fond cel puțin zece martori. Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă cuvântul asupra apelurilor formulate în cauză.

Reprezentanta Ministerului Public precizează că nu susține apelul legat de cuantumul final al pedepsei rezultante din perspectiva aplicării sau neaplicării regulilor privind revocarea unei suspendări, pentru că din cuprinsul hotărârii instanței de fond rezultă cu certitudine că atât instanța care a judecat prezenta cauză, cât și o instanță anterioară, prin decizia nr.801/2014, au procedat la anularea suspendărilor anterioare, constatând că toate faptele pentru care inculpatul fusese condamnat și cele din prezentul dosar se află în concurs real. Deci, nu se mai poate opera o revocare a unei suspendări deja anulate, mai ales în condițiile în care nu mai sunt îndeplinite condițiile privind comiterea unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

Înțelege să susțină apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. împotriva sentinței penale nr. 512 din 23.12.2015 a Judecătoriei T. doar în ceea ce privește netemeinicia acesteia raportat la reținerea unei singure infracțiuni de ultraj, în formă continuată. Consideră că, în speță, trebuie reținute două astfel de infracțiuni, în concurs real, având în vedere modul de comitere a activității infracționale, descrierea acesteia și starea de fapt expusă în cuprinsul motivării cu privire la faptele din 4.06.2015 și 15.07.2015. Analizând aceste elemente, concluzionează că nu poate fi reținută o unitate de latură subiectivă, deoarece este greu de conceput că inculpatul a avut în vedere perspectiva întâlnirii repetate cu persoana vătămată și că a luat o hotărâre generică de ultragiere a acesteia ori de câte ori va comite infracțiuni sau va fi surprins în timpul comiterii unor fapte potențial penale.

În plus, având în vedere distanța în timp dintre fapte, dar și circumstanța că și în data de 7.08.2015 a avut loc un alt incident fără relevanță penală, în temeiul art. 386 CPP solicită schimbarea încadrării juridice a faptei dintr-o singură infracțiune de ultraj, în formă continuată, în două infracțiuni de ultraj, în concurs real între ele și în concurs real cu infracțiunea de amenințare reținută de prima instanță. Astfel, solicită să se aplice câte o pedeapsă pentru fiecare faptă de ultraj și să se mențină restul dispozițiilor, refăcând operațiunile privind concursul de infracțiuni.

Avocatul inculpatului invocă excepția tardivității apelului Parchetului deoarece a fost formulat în a 11 –a zi a termenului de la momentul comunicării copiei minutei, care s-a realizat în data de 28.12.2015. Calculând termenul de 10 zile începând din 29.12.2015, a zecea zi ar fi fost în data de 7.01.2016, iar apelul a fost formulat în data de 8.01.2016.

Curtea constată că adresa de declarare a apelului în cauză a fost depusă la instanță de către P. de pe lângă Judecătoria T. în data de 30.12.2015 și că în data de 8.01.2016 au fost dezvoltate motivele de apel.

Avocatul inculpatului, față de situația constată, nu mai insistă asupra excepției arătate.

Având cuvântul pe apelul Parchetului, apreciază că, în mod corect, a fost reținută infracțiunea de ultraj, în formă continuată, pentru motivele arătate în cuprinsul hotărârii instanței de fond, astfel că solicită a se respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.

În susținerea apelului declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia așa cum a fost dezvoltat în cuprinsul memoriului depus la dosar și achitarea inculpatului, deoarece din probele administrate nu rezultă indicii care să ducă la ideea că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul a recunoscut existența relațiilor de dușmănie cu persoana vătămată, iar amenințările inculpatului nu au cauzat persoanelor vătămate nicio temere având în vedere relațiile tensionate existente în prezent între părți, dar și prietenia lor anterioară.

În subsidiar, dacă inculpatul va fi găsit vinovat pentru faptele imputate, apreciază că operațiile juridice de contopire a pedepselor nu au fost efectuate corect, deoarece au fost aplicate atât dispozițiile legii noi, cât și ale legii vechi. În acest sens, învederează decizia nr. 29/19.11.2015 a ÎCCJ, care prin analogie, poate fi aplicată și în cauza de față. Inculpatul are și alte condamnări definitive dispuse în baza legii vechi, iar faptelor deduse judecății li se aplică dispozițiile legii noi. Totuși, operațiunile de contopire sunt eronate deoarece instanța de fond nu a pus în discuție dispozițiile art.5 NCP pentru stabilirea legii penale mai favorabile în cazul inculpatului și, pe cale de consecință, să efectueze operațiunile de contopire a pedepselor conform legii penale mai favorabile, caz în care, dacă inculpatul ar fi fost găsit vinovat, pedeapsa aplicată ar fi fost mai mică.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului inculpatului deoarece criticile sunt nefondate. Probele administrate atestă starea de fapt care este confirmată de declarațiile persoanelor vătămate, susținute de declarațiile martorilor și de aspecte rezultate din declarațiile inculpatului, iar caracterul serios al amenințărilor a fost supus unei analize corecte a primei instanțe, întrucât amenințările repetate cu moartea, în condițiile în care circumstanțele stării de fapt sunt cele prezentate în soluție, justifică această concluzie. Deci, nu există niciun element pentru a se concluziona că aceste amenințări au fost făcute în glumă, ele fiind legate de surprinderea inculpatului în timpul realizării unor activități ce făceau obiectul constatărilor unor atribuții de serviciu al persoanei vătămate. Pentru aceste motive, apreciază că în cauză nu există elemente pentru a se dispune achitarea inculpatului, având în vedere motivarea primei instanțe.

În ceea ce privește operațiunile juridice efectuate, este reală împrejurarea arătată de către apărare, respectiv că unele din faptele reținute în cadrul operațiilor de concurs se referă la fapte comise de inculpat sub incidența Codului penal anterior. Totuși, există decizia ÎCCJ de dezlegare a unor chestiuni de drept cu trimitere la art.5 și art.6 NCP, care arată că în fiecare situație se stabilește legea penală mai favorabilă, dacă este cazul, având în vedere și decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, ce prohibește alăturarea legii vechi, la legea nouă, în cadrul acestor operațiuni. Deci, instanța de fond a procedat corect în condițiile în are din dispozițiile art. 10 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal rezultă că, în cazul pluralității de infracțiuni, în măsura în care cel puțin unul din elementele pluralității este o infracțiune judecată conform legii noi, se aplică regulile din legea nouă. În speță, există o atare ipoteză, ceea ce atrage în mod obligatoriu aplicarea regimului juridic a legii noi, nefiind încălcate dispozițiile legii penale mai favorabile. În concluzie, operațiunile juridice efectuate sunt corecte în ceea ce privește toate aspectele avute în vedere, astfel că solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat.

Inculpatul R. A. C., având ultimul cuvânt, susține că nu a amenințat persoanele vătămate, iar atitudinea acestora se datorează unei situații mai vechi.

CURTEA

Prin sentința penală nr.512/23.12.2015 a Judecătoriei T., în temeiul art. 396, alin. 2 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul R. A.-C. fiul lui B. și R., născut la data de 20.09.1984 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în ., jud. Cluj, cu antecedente penale, C.N.P._, după cum urmează:

1. La o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 raportat la art. 206 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal(două acte materiale) și cu aplicarea art. 44 alin. 1 din Codul penal.

În temeiul art. 66, alin. 1, lit. a, b, m și n din Codul penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se afla în orice pădure - termen înțeles în sensul art. 2 din Legea 46/2008 republicată - de pe raza județului Cluj și dreptul de a comunica cu persoana vătămată F. R. sau cu membri de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65, alin. 1 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b, m și n din Codul penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se afla în orice pădure - termen înțeles în sensul art. 2 din Legea 46/2008 republicată - de pe raza județului Cluj și dreptul de a comunica cu persoana vătămată F. R. sau cu membri de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceștia.

2. La o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 44 alin. 1 din Codul penal.

În temeiul art. 66, alin. 1, lit. a, b și n din Codul penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. I. sau cu membri de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65, alin. 1 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b și n din Codul penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. I. sau cu membri de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceștia.

S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 108 alin. 1, lit. c, al. 2 lit. a și c din Legea 46/2008 și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 110 alin. 1, lit. c, al. 2 lit. a și c din Legea 46/2008, prin Sentința penală nr. 31/09.02.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 1124/A/01.10.2015 a Curții de Apel Cluj.

S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în cursul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 115/28.04.2014 definitivă prin Decizia penală nr. 801/A/03.10.2014 a Curții de Apel Cluj și în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 69/26.02.2014 definitivă la 24.03.2014.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 31/09.02.2015 s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 115/28.04.2014 și a suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 69/26.02.2014.

În temeiul art. 10 din Legea 187/2012, art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b, art. 40 alin. 1 și 2 din Codul penal, au fost descontopite și repuse în individualitatea lor pedepsele avute în vedere la pronunțarea Sentințelor penale 69/26.02.2014, 115/28.04.2014 și 31/09.02.2015, astfel:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 108, alin. 1, lit. b din Legea 46/2008 - Sentința penală nr. 69/26.02.2014;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110, alin. 1, lit. b din Legea 46/2008 - Sentința penală nr. 69/26.02.2014;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 din Codul penal - Sentința penală nr. 69/26.02.2014;

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 din vechiul Cod penal – Sentința penală nr. 115/28.04.2014;

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217, alin. 1 din vechiul Cod penal– Sentința penală nr. 115/28.04.2014;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau late violențe prev. de art. 180, alin. 1 din Codul penal– Sentința penală nr. 115/28.04.2014;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86, alin. 1 din OUG 195/2002– Sentința penală nr. 115/28.04.2014;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 108 alin. 1, lit. c, alin. 2 lit. a și c din Legea 46/2008 – Sentința penală nr. 31/09.02.2015;

Au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele susmenționate, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani, 9 luni și 10 de zile(1/3 din restul pedepselor) inculpatul urmând să execute în final 5 ani, 9 luni și 10 de zile.

În temeiul art. 45 alin. 2, art. 66, alin. 1, lit. a, b, m și n din Codul penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se afla în orice pădure - termen înțeles în sensul art. 2 din Legea 46/2008 republicată - de pe raza județului Cluj și dreptul de a comunica cu persoanele vătămate F. R. și C. I. sau cu membri de familie ai acestora ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. 5, art. 65, alin. 1 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b, m și n din Codul penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se afla în orice pădure - termen înțeles în sensul art. 2 din Legea 46/2008 republicată - de pe raza județului Cluj și dreptul de a comunica cu persoanele vătămate F. R. și C. I. sau cu membri de familie ai acestora ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 3 ani.

S-a dedus din pedeapsa stabilită perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv respectiv perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 43/2015, din 02.09.2015(ora 14:30) – la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 43/2015 și emiterea unui nou mandat.

S-a constatat că persoanele vătămate F. R. și C. I. nu s-au constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 399, alin. 1, art. 223, alin. 2 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura arestului preventiv fața de inculpatul R. A.-C. fiul lui B. și R., născut la data de 20.09.1984 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în ., jud. Cluj, cu antecedente penale C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 raportat la art. 206 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal(două acte materiale) și cu aplicarea art. 44 alin. 1 din Codul penal și amenințare prev. de art. 206 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 44 alin. 1 din Codul penal, începând cu data de 23.12.2015.

În temeiul art. 274, alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1800 lei(300 lei avansate în cursul urmăririi penale și 1500 avansate în cursul judecății).

S-a încuviințat onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. R. N. în cuantum de 260 de lei pentru procedura camerei preliminare și în cuantum de 100 de lei(onorariu parțial) pentru procedura în fața instanței de judecată, sume ce au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 03.06.2015 persoana vătămată F. R. – pădurar în cadrul Ocolului Silvic T. – a găsit în zona teritorială de responsabilitate din ., jud. Cluj, mai multe lemne tăiate și abandonate.

Astfel, persoana vătămată împreună cu agentul de poliție P. V.-M. – șeful postului de poliție Ciurila - și cu martorul F. S. I. au efectuat o pândă în zona respectivă pentru a depista persoanele care vor veni pentru ridicarea lemnelor.

În dimineața zilei de 04.06.2015 a venit inculpatul R. A. C. cu o autoutilitară condusă martorul S. G. D.. După ce au încărcat o parte din lemne în autoutilitară au intervenit persoana vătămată și șeful de post. Întrucât nu au putut prezenta documente de proveniența a lemnelor, șeful de post le-a solicitat inculpatului și martorului să ducă lemnele la postul de poliție.

Ajunși la postul de poliție, șeful de post P. V.-M. a intrat în sediul postului pentru întocmirea unui proces-verbal de contravenție iar persoana vătămată, inculpatul și martorii au rămas afară, în curtea postului.

În timpul descărcării lemnelor din autoutilitară, inculpatul l-a amenințat pe pădurarul F. R. cu moartea. În acest context inculpatul i-a spus persoanei vătămate că nu-i pasă de consecințele pe care le va suporta pentru că oricum așteaptă o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii în altă cauză.

Întrucât inculpatul a refuzat să aducă de la pădure și celelalte lemne care nu au fost încărcate, șeful de post a rugat persoana vătămată C. I. să le aducă la postul de poliție. Persoana vătămată a adus restul lemnelor în aceeași zi. După ce a descărcat lemnele persoana vătămată C. I. a fost contactat telefonic de inculpatul R. A.-C. care l-a amenințat cu moartea reproșându-i că a transportat acele lemne.

Ulterior, persoana vătămată C. I. a fost informat de către diferite persoane despre intențiile declarate ale inculpatului care arată că îl va agresa respectiv îl va omorî.

În data de 15.07.2015 persoana vătămată F. R. l-a anunțat pe șeful de post P. V. că se impune deplasarea acestora în pădurea din . că se aud sunete de drujbă. Astfel, aceștia s-au deplasat în zona respectivă și l-au găsit pe inculpatul R. A.-C. împreună cu tatăl său, deplasându-se pe drum cu o căruță încărcată de lemne.

Întrucât nu aveau documente de proveniență, șeful de post le-a solicitat celor doi să-i însoțească la o gradină zoologică din zonă pentru descărcarea lemnelor.

Ajunși în acel loc, după ce au fost descărcate lemnele inculpatul l-a amenințat din nou cu moartea pe pădurarul F. R. fiind nemulțumit că acesta îl împiedică să sustragă lemne(„(…)nu mai poate trai din cauza mea.” - declarație persoana vătămată F. R. f. 47 verso dosar instanță).

Aceasta stare de fapt reținută de către instanță rezultă în principal din analiza declaraților persoanelor vătămate F. R. și C. I., a declarațiilor martorilor P. V.-M., C. M., F. S.-I. și S. Ghoerghe-D., a martorilor cu identitate protejată „R. D.”, „M. V.” și „R. B.”, a proceselor verbale de contravenție din 04.06.2015 și 15.07.2015 și a declarațiilor inculpatului.

Persoana vătămată F. R. a prezentat atât în cursul urmăririi penale(f. 17-18 dosar U.P.) cât și în fața instanței(f. 47-48 dosar instanță) detaliat și coerent împrejurările și modul în care a fost amenințat de către inculpatul R. A.-C. atât în 04.06.2015 cât și în 15.07.2015, la ambele date amenințări cu moartea, în timpul exercitării atribuțiunilor de serviciu și în legătură cu exercitarea acelor atribuțiuni.

Persoana vătămată C. I. prezintă în aceeași manieră(f. 46-48 dosar U.P., f. 49 dosar instanță) împrejurările și modul în care a fost amenințat de inculpat în data de 04.06.2015 respectiv amenințări cu moartea pentru faptul că a acordat sprijin organelor statului pentru transportul lemnelor tăiate ilegal de inculpat. Totodată persoana vătămată C. I. arată că inculpatul R. A.-C. i-a spus că îi va tăia picioarele(tendoanele) pădurarului F. R..

Martorul P.-V. M.(f. 39 dosar U.P., f. 51 dosar instanță) confirmă susținerile persoanei vătămate F. R. cu privire la modul de desfășurare a ambelor incidente respectiv cel din 04.06.2015 când, în urma unei pânde, l-au depistat pe inculpat încărcând lemnele găsite la marginea cantonului și cel din data de 15.07.2015 când l-au depistat pe inculpat și pe tatăl său transportând cu căruța lemne fără acte de proveniență.

Referitor la incidentul din 04.06.2015 martorul arată că l-a auzit pe inculpat când l-a amenințat pe pădurar(„că îi va face probleme”,– f. 41 dosar U.P. „lasă că îți arăt eu ție, o să vezi ce o să pățești, că oricum o să fac pușcărie”- f. 50 dosar instanță), fără să audă amenințări explicite cu moartea sau cu alte acte de violență. Martorul arată însă că după incident pădurarul i-a spus că a fost amenințat cu moartea.

Referitor la incidentul din 15.07.2015 martorul arată că l-a auzit pe inculpat când l-a amenințat pe pădurar că îi va tăia lemne din pădure arătând însă că nu a auzit dacă au fost și amenințări cu moartea.

Martorul mai arata că persoana vătămată C. I. i-a spus că este amenințat la telefon și prin interpuși.

Martorul Farăgău S.-I.(f. 56-57 dosar instanță, f. 43-45 dosar U.P.) confirmă susținerile persoanei vătămate F. R. în privința amenințărilor proferate de inculpat în 04.06.2015 arătând că „inculpatul îl tot amenința pe F. R. că îl omoară”.

Mai arătă martorul că a fost prezent când persoana vătămată C. I. a vorbit la telefon cu o persoana care l-a înjurat și l-a amenințat cu moartea și că după încheierea convorbirii acesta i-a spus că a vorbit cu inculpatul.

Martora C. M.-M.(f. 50 dosar instanță) confirmă că soțul său – persoana vătămată C. I. a fost contactat telefonic și amenințat de către inculpat.

Martorul S. G.-D.(f. 60 dosar instanță, f. 50-51 dosar U.P.) confirmă că a fost depistat in timp ce încărca lemne cu inculpatul R. A.-C., că au transportat o parte din lemne la postul de poliție.

În fața instanței martorul a arătat că la postul de poliție auzit discuții între inculpat și pădurar însă cei doi nu se certau, nu a auzit ce vorbeau și nu a auzit amenințări. Cele declarate în fața instanței vin însă în contradicție cu cele arătate anterior în cursul urmăririi penale unde martorul a arătat că inculpatul s-a certat cu pădurarul și l-a amenințat. Față de aceste contradicții inculpatul nu a furnizat nicio explicație rezonabilă sau verosimilă arătând doar că nu a declarat cum s-a consemnat în cursul urmăririi penale și nu a citit declarația înainte de semnare.

Instanța a constatat totodată că deși martorul se afla, conform propriei declarații, la 5-6 metri de cei doi care „vorbeau mai tare” arăta că nu a auzit ce vorbeau.

Ținând cont de cele arătate mai sus instanta apreciază că martorul S. G.-D. a fost nesincer atunci când a declarat că nu a auzit amenințările proferate de inculpat la adresa persoanei vătămate.

Martorii cu identitate protejată „R. D.” și M. V.(f. 67-68 dosar instanță) confirmă amenințările inculpatului la adresa persoanei vătămate C. I..

Din declarația martorului cu identitate protejată R. B.(f. 69 dosar instanță) rezultă că inculpatul l-ar fi amenințat cu moartea pe F. R. în data de 07.08.2015, fapta pentru care însă acesta nu a fost trimis în judecată.

Inculpatul nu a negat săvârșirea faptelor(f. 45-46, 53 dosar instanță) arătând în esență că declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor au fost date împotriva sa din cauză că șeful de post și persoana vătămată C. I. au „mare ciudă” pe el.

Văzând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că faptele de care este acuzat inculpatul sunt dovedite, în întregime, dincolo de orice dubiu rezonabil.

În drept,

- fapta inculpatului R. A. care, la data de 04.06.2015 și la data de 15.07.2015, a adresat amenințări cu moartea persoanei vătămate F. R. – pădurar în cadrul Ocolului Silvic T. - aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și în legătură cu exercitarea acestor atribuțiuni realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 rap. la art. 206 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal(două acte materiale).

- fapta inculpatului R. A. care la data de 04.06.2015 a amenințat cu moartea persoana vătămată C. I., amenințare care i-a creat acesteia o stare de temere, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 din Codul penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. la 74 din Cod penal și limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârsite.

De asemenea instanța a avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului(f. 34 dosar instanță), contraventiile săvârșite de acesta(f. 88-94 dosar U.P.), faptul că nu a recunoscut săvârsirea infracțiunilor și lipsa oricărei urme de regret raportat la faptele săvârșite.

Instanța a avut în vedere modul concret de săvârsire a faptelor astfel:

- pentru infracțiunea de ultraj instanța va avea în vedere că aceasta a fost săvârșită împotriva unui pădurar care a luat măsuri împotriva acțiunilor ilicite ale inculpatului(tăiere și sustragere arbori), au fost proferate în mod repetat amenințări foarte grave – amenințări cu moartea, de fața cu alte persoane și chiar în sediul(curtea) postului de poliție.

- pentru infracțiunea de amenințare instanța are în vedere gravitatea faptei care constituie obiectul amenințării – uciderea persoanei vătămate, faptul că inculpatul a comunicat amenințările sale mai multor persoane și împrejurarea că infracțiunea a fost săvârșită ca urmare a faptului că persoana vătămată a sprijinit autoritățile care au luat măsuri împotriva inculpatului.

În esență inculpatul este deranjat de faptul că nu poate încălca în voie legea respectiv că nu poate tăia și sustrage lemne din pădure după bunul plac fără să fie împiedicat de organele statului - poliție, pădurari și de către persoanele care le acordă sprijin acestora.

Acest gen de fapte au o rezonanță extrem de puternică în rândul cetățenilor și sunt de natură a leza grav autoritatea celor care asigura paza pădurilor, până la punctul în care nu ar putea să-și exercite atribuțiunile legale în mod corespunzător.

Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul manifestă o ostilitate deosebită fața de autoritățile statului care îl împiedică să săvârșească fapte ilicite și totodată o îndrăzneală deosebită în încercarea de a intimida pe acei funcționari publici, aspecte ce rezultă inclusiv din declarațiile inculpatului date în fața instanței.

În acest context instanța a reținut că din declarația martorului P. V.-M.(f. 51 dosar instanță) rezultă că l-a termenul de judecată din data de 18.11.2015 inculpatul l-a amenințat pe acesta - polițist îmbrăcat în uniforma de serviciu - în sala de judecată, inculpatul fiind în stare de arest, în boxa arestaților, înconjurat de lucrătorii de la penitenciar care asigurau paza.

Pentru toate cele arătat mai sus instanța a stabilit o pedeapsă situată la maximul special pentru infracțiunea de ultraj apreciind că doar o astfel de pedeapsă poate să-și atingă scopul de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni.

Fată de cele arătate mai sus:

În temeiul art. 396, alin. 2 din Codul de procedură penală a condamnat pe inculpatul R. A.-C. fiul lui B. și R., născut la data de 20.09.1984 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în ., jud. Cluj, cu antecedente penale, C.N.P._, după cum urmează:

În temeiul art. 66, alin. 1, lit. a, b, m și n din Codul penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se afla în orice pădure - termen înțeles în sensul art. 2 din Legea 46/2008 republicată - de pe raza județului Cluj și dreptul de a comunica cu persoana vătămată F. R. sau cu membri de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65, alin. 1 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b, m și n din Codul penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se afla în orice pădure - termen înțeles în sensul art. 2 din Legea 46/2008 republicată - de pe raza județului Cluj și dreptul de a comunica cu persoana vătămată F. R. sau cu membri de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceștia.

2. La o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 44 alin. 1 din Codul penal.

În temeiul art. 66, alin. 1, lit. a, b și n din Codul penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. I. sau cu membri de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65, alin. 1 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b și n din Codul penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. I. sau cu membri de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceștia.

În temeiul art. 10 din Legea 187/2012, art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b, art. 40 alin. 1 și 2 din Codul penal, a descontopit și a repus în individualitatea lor pedepsele avute în vedere la pronunțarea Sentințelor penale 69/26.02.2014, 115/28.04.2014 și 31/09.02.2015, astfel:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 108, alin. 1, lit. b din Legea 46/2008 - Sentința penală nr. 69/26.02.2014;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110, alin. 1, lit. b din Legea 46/2008 - Sentința penală nr. 69/26.02.2014;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 din Codul penal - Sentința penală nr. 69/26.02.2014;

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217, alin. 1 din vechiul Cod penal– Sentința penală nr. 115/28.04.2014;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau late violențe prev. de art. 180, alin. 1 din Codul penal– Sentința penală nr. 115/28.04.2014;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86, alin. 1 din OUG 195/2002– Sentința penală nr. 115/28.04.2014;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 108 alin. 1, lit. c, alin. 2 lit. a și c din Legea 46/2008 – Sentința penală nr. 31/09.02.2015;

a contopit pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele susmenționate, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, 9 luni și 10 de zile(1/3 din restul pedepselor) inculpatul urmând să execute în final 5 ani, 9 luni și 10 de zile.

În temeiul art. 45 alin. 2, art. 66, alin. 1, lit. a, b, m și n din Codul penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se afla în orice pădure - termen înțeles în sensul art. 2 din Legea 46/2008 republicată - de pe raza județului Cluj și dreptul de a comunica cu persoanele vătămate F. R. și C. I. sau cu membri de familie ai acestora ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. 5, art. 65, alin. 1 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b, m și n din Codul penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se afla în orice pădure - termen înțeles în sensul art. 2 din Legea 46/2008 republicată - de pe raza județului Cluj și dreptul de a comunica cu persoanele vătămate F. R. și C. I. sau cu membri de familie ai acestora ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 3 ani.

A dedus din pedeapsa stabilită perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv respectiv perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 43/2015, din 02.09.2015(ora 14:30) – la zi.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 43/2015 și emiterea unui nou mandat.

S-a constatat că persoanele vătămate F. R. și C. I. nu s-au constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 399, alin. 1, art. 223, alin. 2 din Codul de procedură penală a menținut măsura arestului preventiv fața de inculpatul R. A.-C. fiul lui B. și R., născut la data de 20.09.1984 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în ., jud. Cluj, cu antecedente penale C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 raportat la art. 206 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal(două acte materiale) și cu aplicarea art. 44 alin. 1 din Codul penal și amenințare prev. de art. 206 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 44 alin. 1 din Codul penal, începând cu data de 23.12.2015.

În temeiul art. 274, alin. 1 din Codul de procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1800 lei(300 lei avansate în cursul urmăririi penale și 1500 avansate în cursul judecății).

A încuviințat onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. R. N. în cuantum de 260 de lei pentru procedura camerei preliminare și în cuantum de 100 de lei(onorariu parțial) pentru procedura în fața instanței de judecată, sume ce au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel de P. de pe lângă Judecătoria T. și inculpatul R. A. C..

Parchetul de pe lângă Judecătoria T. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie efectuate corect operațiunile de contopire a pedepselor aplicate inculpatului Rostas A., deoarece instanța de fond ar fi efectuat incorect operațiunile de contopire a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiuni concurente, rezultând o pedeapsă de 5 ani 9 luni și 10 zile, întrucât în urma efectuării corecte a operațiunilor de contopire ar rezulta o pedeapsă de 5 ani 10 luni și 10 zile închisoare.

Hotărârea instanței de fond a fost criticată și pentru netemeinicia acesteia, solicitându-se majorarea pedepselor aplicate inculpatului, respectiv reținerea a două infracțiuni de ultraj, în concurs real, avându-se în vedere modul de comitere a infracțiunilor, respectiv la două date diferite 04.06.2015 și 15.07.2015 și față de care nu se poate reține comiterea unei singure infracțiuni în formă continuată, motive pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de ultraj, în formă continuată, în două infracțiuni de ultraj, în concurs real, acestea în concurs cu infracțiunea de amenințare, reținută în mod corect de prima instanță.

Inculpatul R. A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat acesta cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, iar în subsidiar reducerea pedepselor.

În motivele de apel inculpatul prin apărătorul acestuia a arătat că, din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa, că inculpatul s-ar afla într-o relație de dușmănie cu persoana vătămată, iar amenințările la adresa acesteia nu au condus la nicio temere, având în vedere relațiile tensionate existente între părți, însă și prietenia anterioară a acestora.

În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepselor, raportat la dispozițiile legii vechi, perioadă în care au fost comise faptele, iar în baza legii noi să fie contopite doar pedepsele săvârșite sub imperiul acesteia, întrucât doar legea nouă prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă.

Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de parchet și inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că, în zilele de 04.06.2015 și 15.07.2015 inculpatul R. A. i-a adresat amenințări cu moartea persoanei vătămate F. R. - pădurar în cadrul Ocolului Silvic T., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în legătură cu exercitarea acestora .

Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art.257 alin.1 C.p. raportat la art.206 alin.1 C.p. cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și amenințare prev. de art.206 C.p. față de persoana vătămată C. I..

Pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate de către instanța de fond, ținându-se seama de dispozițiile art.74 C.p., constatându-se concursul de infracțiuni cu alte fapte pentru care inculpatul a fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea, fiind contopite toate pedepsele în pedeapsa de 5 ani 9 luni și 10 zile închisoare, care urmează să fie executată în regim de detenție.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu a mai susținut petitul referitor la stabilirea corectă a pedepselor aplicate inculpatului în cadrul concursului de infracțiuni din prezenta cauză cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior, ci doar petitul subsidiar referitor la netemeinicia sentinței penale atacate, așa cum s-a arătat mai sus.

Solicitarea parchetului referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj comisă de inculpat în zilele de 04.06.2015 și 15.07.2015 dintr-o singură infracțiune în formă continuată,în două infracțiuni, în concurs real, nu este întemeiată, deoarece inculpatul R. A. a comis cele două acte materiale ale infracțiunii de ultraj împotriva aceleiași persoane vătămate F. R. - pădurar în cadrul Ocolului Silvic T., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind întrunite condițiile prev. de art.35 alin.1 C.p.

Potrivit art.35 alin.1 C.p. infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Inculpatul R. A. a comis cele două acte materiale împotriva aceleiași persoane vătămate, la intervale diferite de timp, însă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, iar fiecare act în parte prezintă conținutul aceleiași infracțiuni și nu fapte distincte, așa cum în mod neîntemeiat susține reprezentanta parchetului în motivele de apel.

Neîntemeiată este și solicitarea referitoare la majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, deoarece pedepsele aplicate de instanța de fond au fost corect individualizate, raportat la faptele comise de inculpat, la împrejurările în care acestea au fost comise, precum și a urmărilor produse, sens în care nu se impune majorarea acestora.

La fel, neîntemeiată este și solicitarea inculpatului referitoare la contopirea pedepselor, care în parte, să fie contopite în baza legii vechi, care nu prevede un spor obligatoriu, iar cele comise sub imperiul legii noi să fie contopite în baza acesteia.

Prin decizia nr.565/2014 a Curții Constituționale s-a stabilit că, dispozițiile art.5 C.p. sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile .

Dacă s-ar adopta poziția inculpatului susținută de apărătorul acestuia referitoare la contopirea pedepselor, respectiv cele comise în baza legii vechi, să fie contopite potrivit acesteia, iar cele comise sub imperiul legii noi, să fie contopite în baza acesteia, s-ar încălca dispozițiile stabilite prin decizia Curții Constituționale nr.265/2014, deoarece pentru toate pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiuni concurente, se poate aplica o singură lege, respectiv dacă unele dintre acestea au fost comise în baza legii noi, iar unele în baza legii vechi, pentru toate acestea urmează să fie aplicată legea nouă, sub imperiul căreia s-au comis ultimele fapte concurente.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului referitoare la achitarea acestuia, deoarece din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine cele două acte materiale reținute în sarcina sa, respectiv martorii P. V., F. S., C. M., S. G., R. D., M. V., martorul cu identitate protejată R. B., audiați în cauză și părțile vătămate F. R. și C. I. că, inculpatul a amenințat pe persoana vătămată pădurar în cadrul Ocolului Silvic T. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de unde rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.

Tot neîntemeiată este și solicitarea inculpatului referitoare la reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestuia, deoarece din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus, rezultă comportamentul infracțional al inculpatului față de părțile vătămate, iar pedepsele aplicate de instanța de fond sunt în măsură să contribuie la reeducarea sa.

Pe de altă parte, inculpatul a fost condamnat anterior prin trei hotărâri judecătorești definitive pentru fapte concurente cu cele din prezenta cauză, sens în care nu se impune reducerea pedepselor nici sub acest aspect.

Având în vedere că, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de ultraj în formă continuată în două infracțiuni în concurs real, nici majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, așa cum solicită P. de pe lângă Judecătoria T., nici achitarea inculpatului, sau contopirea pedepselor sub imperiul legii vechi și noi și nici reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestuia, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. urmează să fie respinse, ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria T. și inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr.512 din 23.12.2015 a Judecătoriei T..

În baza art.71 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, începând cu data de 02.09.2015, la zi.

Potrivit art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T. și de inculpatul R. A. C. (fiul lui B. și R., născut la 20.09.1984) împotriva sentinței penale nr.512/23.12.2015 a Judecătoriei T..

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestului preventiv începând cu data de 2.09.2015 (ora 14,30) la zi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului rămân în sarcina acestuia.

Obligă pe inculpatul apelant la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 18.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER

M. R. V. G. A. B. H.

Red.VG/SMD

4 ex./29.02.2016

Jud.fond.V. A.L.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 235/2016.... →

Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 220/2016. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 220/2016. Curtea de Apel CLUJ