Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 360/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 360/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-03-2016 în dosarul nr. 360/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr._

Cod operator date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ nr. 360/A/2016

Ședința publică din data de 09 martie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-C. M.

JUDECĂTOR: D. P.

GREFIER: N. N.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: D. S.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T. și partea civilă B. R. O. împotriva sentinței penale nr. 401/19.12.2014, pronunțate de către Judecătoria T., în dosar nr._, în care inculpatul K. G. F. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., dat în dosarul de urmărire penală nr. 820/P/2011 pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 din vechiul Cod penal.

La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 10 februarie 2016, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față,

Prin sentința penală nr. 401 din 19 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare. Prin urmare, în temeiul art. 386 din Codul de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului K. G.-F. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182, alin. 2 din vechiul Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194, alin. 1, lit. e din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 396, alin. 5, raportat la art. 16, alin. 1, lit. d din Codul de procedură penală, raportat la art. 26 alin. 1 din Codul penal, a fost achitat inculpatul K. G.-F., fiul lui F. și C., născut la data de 30.04.1974, în mun. T., jud. C., domiciliat în com. Moldovenești, ., jud. C., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194, alin. 1, lit. e din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 397, alin. 1 din Codul de procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de S. M. T., de S. C. Județean de Urgență C. și de partea civilă B. R.-O..

În temeiul art. 275, alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 276, alin. 5 din Codul de procedură penală a fost obligată partea civilă B. R.-O. la plata cheltuielilor judiciare avansate de inculpat, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 820/P/2011 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul C. și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 01.02.2013 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului K. G.-F., fiul lui F. și C., născut la data de 30.04.1974, în mun. T., jud. C., domiciliat în com. Moldovenești, ., jud. C., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._ pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182, alin. 2 din vechiul Cod penal

Prin actul de sesizare s-au reținut următoarele:

La data de 08.08.2011, lucrătorii Postului de Poliție Comunală Moldovenești, jud. C., au fost sesizați despre faptul că numitul B. R.-O., de loc din satul M. V., nr.334, jud. C., a fost transportat cu ambulanța la S. M. T. și de acolo la Clinica de Neurochirurgie C., unde a fost internat în stare gravă și i s-a efectuat o intervenție chirurgicală, existând date că ar fi fost agresat în scara zilei de 06.08.2011 într-un bar din satul Bădeni.

Din datele furnizate de membri familiei susnumitului, a rezultat faptul că în data de 06.08.2011 B. R.-O., împreună cu numitul S. C.-A. au mers la domiciliul colegului lor de serviciu, D. M. din satul Bădeni, pentru a-l ajuta la amenajarea unei camere din locuință. întrucât B. R.-O. nu s-a mai întors seara acasă, în ziua următoare sora acestuia B. A. A. vorbind la telefon cu D. M. și aflând că în seara precedentă au consumat băuturi alcoolice într-un bar din . implicați într-un scandal, iar de atunci nu l-a mai văzut, a mers și ea în satul Bădeni, unde l-au căutat în diferite locații. În cursul operațiunilor de căutare D. M. a fost contactat telefonic de patronul barului S.C. DEH 2003, P. Domokoș, care i-a tăcut cunoscut că l-a găsit pe B. R.-O. dormind pe iarbă în curtea unei case nelocuite din satul Bădeni. După găsire, acesta a fost transportat cu un autoturism la domiciliul din satul M. V., sora sa observând că avea o vânătaie la urechea dreaptă și o căpușă în spatele urechii pe care i-a scos-o, iar întrucât seara în jurul orei 23:00 s-a simțit rău, au chemat ambulanța, dar B. R. a refuzat să fie transportat la spital. Având însă în vedere ca în data de 08.08.2012 înspre seară acesta s-a simțit tot mai rău, părinții săi au chemat din nou ambulanța și a fost transportat inițial la spital în municipiul T., iar ulterior la Clinica de Neurochirurgie C.-N., unde a fost internat și i s-a efectuat o operație în zona capului.

Lucrătorii de poliție sesizați au efectuat acte de constatare în incinta imobilului unde a fost găsit B. Rarcș-O., dar nu au fost descoperite urme sau mijloace materiale de probă din care să rezulte comiterea în acel loc a vreunei infracțiuni, astfel că s-au continuat verificările și investigațiile în localitatea respectivă, stabilindu-se că în cursul serii de 06.08.2011 susnumitul, împreună cu D. M., O. F. și S. C. au consumat cantități mari de băuturi alcoolice la barul S.C. DEH 2003 S.R.L. din satul Bădeni, ajungând într-o stare avansată de ebrietate.

După externarea sa de la Clinica de Neurochirurgie C.-N., la data de 19.08.2011, B. R.-O. a prezentat organelor de poliție biletul de ieșire din spital și un act constatator de mână de la Institutul de Medicină Legală C. în care se menționa că prezintă leziuni cu punerea în primejdie a vieții, ci depunând cu acea ocazie și o plângere penală prin care a susținut că a fost agresat de autori necunoscuți în seara zilei de 06.08.2011 pe raza localității Bădeni, solicitând identificarea și tragerea lor la răspundere penală.

În baza ordonanței de stabilire a naturii și gravității leziunilor prezentate de susnumit, prin raportul de constatare medico-legală nr.6470/II/a/182/05.09.2011 al Institutului de Medicină Legală C.-N. s-a reținut la capitolul „CONSTATĂRI” că, „Din biletul de ieșire din spital F.O._/2011 al Clinicii Neurochirurgie C.-N. rezultă că a fost internat în perioada 08.08.-15.08.2011 cu diagnosticul: «TCC sever. Hematom acut epidural parietal dr. Contuzie dilacerare lobul temporal dr. și fronto-bazal bilateral. Edem cerebral difuz. Hemosinus sfenoidal dr. Fractură corninutivă temporo-parieto-occipitală dr. Hematom epicran ian dr. Afirmativ agresiune» ... Se intervine chirurgical în data de 08.08.2011 PO1456 practicându-se volet parietal dr. cu minimă craniectomie parietal inferior; evacuare hematom epidural temporo-parietal dr. Postoperator sub tratament antibiotic, antialgic, antiinflamator cortizonic ..., evoluția este favorabilă ... Se transferă la S. M. T. secția neurologie ... Din biletul de ieșire din spital F.O. 9572/2011 a Spitalului M. T. rezultă că a fost internat în perioada 15.08 - 19.08.2011 cu dgs.: «Hematom epidural parietal dr. operat. Contuzie dilacerare temporal dr. și fronto-bazal bilateral. TCC sever» ... Examen obiectiv medico-legal din 29.08.2011; fronto-parieto-occipital dr. cicatrice postchirurgicala în forma literei U răsturnat de aproximativ 25 cm. Pe baza constatărilor de mai sus au fost formulate următoarele „CONCLUZII: Numitul B. R. OVID1U prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin cădere pe un plan dur.

2.Leziunile necesită 30-35 zile de îngrijiri medicale.

3.Leziunile au pus în primejdie viața victimei.

4.Leziunile pot data din 06.08.2011”

În ce privește împrejurările și modul concret în care i-au fost provocate persoanei vătămate leziunile descrise, în urma cercetărilor și investigațiilor efectuate, s-a stabilit că în data de 06.08.2011, după ce B. R.-O. și S. C.-A. l-au ajutat pe colegul lor D. M. la executarea lucrărilor în locuință, la terminarea lucrului a venit acolo și un alt coleg de-al lor de serviciu ce locuia în satul Bădeni, O. I.-F., care i-a invitat pe toți să meargă cu el să consume băuturi alcoolice la barul din . face cinste întrucât este ziua lui de naștere. Acceptând invitația, cei patru au mers seara în jurul orei 1930 la barul S.C. DEH2003 S.R.L., unde au ocupat loc la o masa în partea stângă de la intrare, comandând în timp câte șase rânduri de halbe de bere pentru fiecare, combinate de la un anumit moment șî cu o băutură mai tare, în speță un litru de coniac Alexandrion. Din declarațiile barmanei de serviciu R. L.-I., rezultă că cea mai mare parte a cantității de coniac a fost consumată de către B. R.-O., care atât el cât și ceilalți datorită cantităților mari de băuturi alcoolice consumate au ajuns în stare de ebrietate, la un moment dat O. F. și D. M. certându-se și înjurându-se reciproc la masă. După ce și-au consumat toate halbele de bere și coniacul, barmana R. L.-I. susține că O. F. l-a sunat la telefon pe patronul barului, P. Domokoș, căruia i-a cerut pe datorie o ladă de bere, solicitare acceptată de patron, astfel că ea le-a dus celor patru băieți lada cu 20 sticle cu bere la ei la masă. Martora mai susține ca după ce au început să consume din berea dată pe datorie de patron, O. F. a început să arunce sticlele consumate pe podeaua din ciment a barului spărgându-le, cerându-i să nu mai spargă sticle și adunând cioburile de pe jos, iar apoi cei patru au mai comandat câte 50 ml coniac Triumf, pe care l-a plătit D. M.. Apoi după câtva timp, barmana afirmă că cei patru au ieșit afară în fața localului, unde între O. F. și D. M. a avut loc o altercație în cursul căreia primul 1-a lovit cu pumnul pe cel de-al doilea, după care l-a aruncat peste tomberonul de gunoi. Ulterior martora afirmă că dintre cei patru au revenit în bar numai O. F., B. R.-O. și S. C.-A., pe D. M. nemaivăzându-1 în acea seară pe acolo, iar cei reveniți în local au consumat mai departe bere din lada de ia ei de la masă, după golirea sticlelor O. F. continuând să le spargă de podeaua barului; iar tot acesta, în urma refuzului ei de a da muzica mai tare a luat combina muzicală și a trântit-o de tejghea, vrând apoi să o și lovească în urma faptului că 1-a sunat la telefon pe patron spre a se plânge de comportarea lui. După acest episod, R. L.-loana susține că cei trei i-au mai comandat coniac, iar apoi fiind în stare de ebrietate au început să adreseze injurii celorlalți consumatori din bar, zicându-le „bozgori împuțiți, vă dăm foc”, și amenințându-î că vor chema telefonic alți prieteni pentru a-i tăia cu săbiile. În cursul desfășurării evenimentelor susdescrise, ce au putut avea Ioc în intervalul orar 21-22:30, din declarațiile persoanelor audiate rezultă că a ajuns la bar și învinuitul K. G.-F., care i-a comandat barmanei un pachet de țigări și o bere, rămânând să-și consume băutura în picioare lângă tejghea. Văzând atitudinea celor trei băieți, martora R. L.-loana afirmă că învinuitul K. G.-F. a întrebat-o ce se întâmplă, ea răspunzându-i că este ziua de naștere a lui O. F., discuție ce a fost auzită de „băiatul cu tricou de culoare roz” (B. R.-O.) aflat lângă tejghea, care i-a zis: „ce îți trebuie bozgore”, el explicându-i să-și vadă de treaba lui și să îl lase în pace. Între timp susține că a venit lângă bar O. F. cu „băiatul cu tricou de culoare albastră” (S. C.-A.), auzindu-1 pe F. zicând „săriți că mă ține, că sunt la mine în . cu tricou albastru spunând „vă luăm în furci”, moment în care cel cu tricou de culoare roz, ce se ținea de tejghea, probabil pe fondul încurajărilor celorlalți doi s-a năpustit spre K. G.-F., cu capul înainte, să-1 lovească. Insă susține că G. a reacționat imediat și 1-a lovit cu pumnul în zona bărbiei, astfel că băiatul cu tricou roz a căzut în bar pe spate, rămânând acolo jos. Atunci barmana afirmă că i-a văzut pe O. F. și pe celălalt băiat cum au luat câte un scaun și au venit cu ele spre tejghea, moment în care mai mulți consumatori din bar ce se aflau în partea stângă s-au ridicat de la mese și au mers spre cei doi, luându-le scaunele din mână și zicându-le să se liniștească pentru că altfel o pot păți și ei; derularea în acest mod a evenimentelor, mai fiind relatată și de alte persoane aflate atunci în bar, în speță de martorii B. T., B. A.-I., A. C.-H., D. C.-C., B. luliu, H. A.-R. și Kontoș L..

Apoi văzând după câtva timp că B. R.-O. nu își mai revine, barmana R. L. și alte persoane din local, printre care și numiții B. T. și A. C.-H. au mers la el și l-au stropit pe față cu apă să-I trezească, iar întrucât prietenul lui S. C. spunea că s-ar putea să aibă epilepsie, barmana 1-a mușcat de degetut mic, dar acesta nu a reacționat. După câtva timp acesta și-a revenit, iar între timp a ajuns la bar și patronul P. fi Domokoș, care împreună cu B. Tîbor l-au scos pe B. R.-O. afară în fața localului și I-au așezat pe o bancă. Martorul B. T. afirmă că a stat cu el afară de vorbă până și-a revenit, întrebându-1 dacă nu cumva dorește să cheme o salvare, dar i-a răspuns că nu este nevoie și că se descurcă singur, iar după puțin timp s-a ridicat de pe bancă și a trecut peste drum de bar, unde s-a așezat în fund pe marginea șanțului. Patronul barului, P. Domokoș, a relatat și el că a mers la B. R.-O. la locul unde stătea pe șanț și 1-a întrebat cum se simte, după care a adus din bar un recipient cu apă și l-a spălat din nou pe față pentru a-și reveni.

La scurt timp după evenimentele de mai sus, barul s-a închis și majoritatea persoanelor au început să plece acasă, fiind văzut și B. R.-O. cum s-a ridicat de pe marginea șanțului și s-a dus singur pe jos spre capătul străzii, mergând „în zig-zag” cum afirmă că l-a văzut martorul D. C.-C.. În timp ce mergea și el spre casă de la bar, martorul A. Ș. susține că a fost ajuns din urmă pe drum de un băiat, dezbrăcat în partea superioară a corpului, ce era în stare de ebrietate secare 1-a rugat să-1 ducă până acasă deoarece nu știe pe unde să meargă. întrebându-l unde merge, susține că prima dată i-a zis că merge la Bogata, dar apoi a afirmat că vrea să ajungă în localitatea M. V., spunându-i că nu îl poate duce dar i-a indicat direcția pe care să o urmeze, lăsându-1 apoi în urmă și observând că s-a așezat în fund pe șanț. A. Ș. a mai relatat că a aflat a doua zi, că băiatul cu care s-a întâlnit pe drum seara a fost găsit în curtea unei case părăsite, ce se află la aproximativ două sute de metri de locuința lui.

În plângerea penală și în prima declarație dată în cauză, datorită stării de ebrietate în care s-a aflat, partea vătămată B. R.-O. a relatat o altă versiune a modului cum i s-au putut produce leziunile de la cap, respectiv că după un presupus conflict în care ar fi fost implicați colegii săi la bar, el ar fi fugit singur spre casa lui D. Mîhai, iar pe drum cineva l-ar fi lovit din spate cu un obiect contondent în zona capului, pierzându-și cunoștința și nemaiștiind ce s-a întâmplat. La reaudierea sa după clarificarea aspectelor de mai sus, B. R.-O. a declarat că cele relatate inițial au fost un scenariu imaginat de el, având în vedere leziunile grave pe care le-a avut la cap și faptul că nu își amintea nimic din cele petrecute atât la bar cât și ulterior, afirmând că în aceste condiții nu își mai menține acele declarații; de asemenea, a relatat că la acel moment al audierii nu poate preciza dacă se va constitui sau nu parte civilă în procesul penal împotriva celui vinovat de producerea leziunilor corporale.

În ce îl privește pe învinuitul K. G.-F., în declarațiile date la organele de poliție a relatat că în ziua incidentului, în jurul orei 21, a mers la barul din satul Bădeni, unde și-a comandat o bere și și-a cumpărat un pachet de țigări, după care a stat să-și consume berea în picioare lângă tejghea împreună cu numiții B. T. și Kontoș L., care consumau și ei câte o bere. Într-un colț al barului susține că i-a văzut și pe consătenii săi O. F. și D. M., ce erau cu încă doi băieți despre care a aflat ulterior că sunt din localitatea M. V., care erau sub influența băuturilor alcoolice și făceau scandal, respectiv strigau, înjurau, spărgeau sticle și se legau de toată lumea din bar, iar la un moment dat s-au dus la barmana R. L.-I. să-i ceară să dea muzica mai tare, unul dintre cei din M. V. mai mic de înălțime sărind peste bar spre a mări volumul la muzică. Apoi susține că întrucât s-a uitat spre ei, fără însă a le zice nimic, unul din cei doi străini l-a întrebat ce îi trebuie, spunând că vor veni cu săbii și îi vor scoate pe toți din local și vor demola barul, venind spre el cu un scaun să-l lovească, dar el nu a reacționat ci le-a spus doar să-1 lase în pace, după care au ieșit afară și s-au bătut între ei, văzând cum cei doi din M. V. l-au luat pe D. M. și l-au băgat într-un container de gunoi ce s-a răsturnat cu el. Apoi au revenit înăuntru, și susține că la un moment dat băieții din M. V. au luat câte un scaun și au venit spre el, iar când cel mai înalt dintre ei a ridicat scaunul să-1 lovească, pentru a se apăra 1-a lovit cu podul palmei în zona bărbiei în partea stângă, în urma căreia acesta a scăpat scaunul din mână și a căzut în șezut și apoi pe spate. Atunci susține că cineva dintre cei prezenți 1-a stropit cu apă pentru a-și reveni, iar între timp a ajuns la bar și patronul P. fi Domokoș și l-au scos afară. După circa zece minute afirmă că a ieșit și el pentru a merge acasă, când I-a văzut pe băiat stând jos în fața magazinului lângă o masă, aflându-se lângă el numitul B. T., mergând la băiat și zicându-i să meargă acasă, moment în care susține că a venit acolo B. A. și I-a lovit pe B. R.-O. cu piciorul peste cap, în urma căreia a căzut din nou și a leșinat. Atunci susține că 1-a luat singur și 1-a trecut drumul așezându-1 pe șanț, unde l-a stropit cu bere, venind și patronul Ralfi Domokoș și stropindu-1 cu apă, iar după puțin timp s-a ridicat și a plecat uitându-se după el până a trecut podul. Apoi afirmă că a plecat și el acasă împreună cu alte două persoane, aflând ulterior că băiatul respectiv a fost găsit a doua zi într-o grădină, ajungând la spital cu probleme medicale la cap. învinuitul a mai afirmat că nu a văzut pe nimeni din bar să-1 lovească pe B. R.-O., ci numai după ce a fost scos afară din bar 1-a văzut pe B. A. lovindu-1 cu piciorul peste cap în aceeași zonă a urechii stângi, fiind de față atunci numai B. T., nu și alte persoane.

Susținerile în sensul celor de mai sus ale învinuitufui, au fost negate însă de către B. A.-I., inclusiv la confruntarea dintre ei, care afirmă că el a plecat de la bar imediat după ce K. G.-F. l-a lovit pe B. R.-O. cu palma peste față și acesta a căzui jos, rămânând inconștient pe podea, el mergând atunci împreună cu B. L. cu mașina la discotecă în satul Călărași, aspect confirmat de acesta din urmă. De asemenea, numitul B. T. a infirmat spusele învinuitului, conform cărora ar fi fost de față când B. A. i-ar fi aplicat lovitura cu piciorul părții vătămate, declarând că nu a văzut așa ceva.

Cât privește susținerea învinuitului, în sensul că l-ar fi lovit pe B. R.-O. în condițiile în care acesta ar fi venit cu scaunul ridicat spre a-I lovi cu el, și aceasta este infirmată de către martorii oculari R. L.-I., B. T., A. C.-H., D. C.-C. și ceilalți consumatori aflați atunci în local, care au relatat că nu partea vătămată a avut atunci vreun scaun în mână, ci celălalt băiat din M. V. ce se alia în urma lui trăgea un scaun după el de spătar, iar când K. G.-F. 1-a lovit pe cel dintâi doborându-1 la pământ, a lăsat scaunul jos și a fogit afară.

Pe lângă acestea, în urma testării învinuitului cu tehnica poligraf, prin raportul de constare tebnicoștiințifică nr.5827/2012 al Inspectoratului de Poliție Județean C. - Serviciul Criminalistic, s-a reținut ca interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat că, răspunsurile lui K. G.-F. la întrebările relevante al cauzei:

„3. Minți când spui că B. R.-O. a încercat să te lovească cu un scaun? Răspuns: NU

5. în data de 06.08.2011 d-ta l-ai lovit pe B. R.-O.? Răspuns: NU

8. Minți când spui că B. A.-ioan 1-a lovit pe B. R.-O. cu piciorul în zona capului? Răspuns: NU”, cele de la nr. 3 și 5 au provocat modificări specifice comportamentului simulat, iar la întrebarea nr. 8 au fost observate ușoare reacții care ar putea fi asociate comportamentului simulat, rezultând că este probabil ca subiectul să nu fie sincer nici la această întrebare.

Învinuitul a explicat la reconstituire modul și împrejurările în care a comis fapta (f.73-92).

Cu ocazia reaudierii sale finale și a prezentării materialului de urmărire penală, învinuitul K. G.-F. a afirmat că recunoaște comiterea faptei așa cum a descris-o în declarațiile date la organele de poliție, cu precizările suplimentare, în sensul că după ce 1-a lovit pe B. R.-O. și acesta a căzut și și-a pierdut cunoștința, personalul barului în loc să cheme Salvarea spre a i se acorda îngrijiri medicale, 1-a stropit cu apă peste față să-1 trezească și apoi l-au scos afară, trecând astfel două zile până a fost găsit în acea curte părăsită și transportat de membrii de familie la spital. Apoi susține că atunci existau camere de supraveghere video la bar, la solicitarea cărora proprietarul barului a răspuns că nu funcționau, afirmație ce poate fi infirmată printr-o percheziție informatică asupra aparaturii de supraveghere, iar în ce-1 privește pe B. A., acesta ar fi afirmat în prezența surorii părții vătămate și a soției sale că 1-a lovit și el în noaptea respectivă pe B. R.-O., ceea ce s-ar putea dovedi prin audierea persoanelor în cauza, precum și prin testarea la aparatul poligraf a martorilor care îi țin partea acestuia, ca și a martorilor săi. Față de conținutul materialului probator, care îi infirmă susținerile de mai sus, i s-a comunicat acestuia ca i se resping respectivele solicitări în probațiune, ceea ce s-a și făcut.

Pentru dovedirea stării de fapt expuse, în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângerea penală a părții vătămate B. R.-O., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, declarațiile părții vătămate B. R.-O., raportul de constatare medico-lcgală nr.647/H/a/l 82/05.09.2011 al Institutul de Medicină Legală C.-N., înscris privind gravitatea leziunilor victimei, bilet de ieșire din spital F.O. nr._/15.08.2011, adresa Spitalului C. Județean de Urgență C. 2190/2012 privind cuantumul cheltuielilor de spitalizare a victimei, proces-verbal de reconstituire și planșa fotografică, declarațiile martorului R. L.-I., declarațiile martorului D. M.-E., declarațiile martorului B. T., declarațiile martorului S. C.-A., declarațiile martorului B. A.-loan, declarațiile martorului A. C.-H., declarațiile martorului D. C.-C., declarațiile martorului A. Ș., declarațiile martorului P. Domokoș, declarațiile martorului O neț I.-F., declarațiile martorului H. S.-M., declarația martorului B. L., declarațiile martorului B. Fuliu, declarațiile martorului H. A.-R., declarațiile martorului Kontoș L., proces-verbal-de confruntare dintre K. G.-F. și B. A.-I., raport de constatare tehnico-științifică de testare la poligraf nr. 5827/2012, declarația martorului B. M., declarația martorului B. A.-A., proces-verbal de sesizare a lucrătorilor de poliție din cadrul Postului de poliție Moldovenești, proces-verbal de verificare privind camerele de înregistrare video de la localul S.C. DEH2003 S.R.L., procese-verbale de încunoștințare a apărătorului ales al învinuitului, despre actele de urmărire penală, declarațiile învinuitului K. G.-F., fișa de cazier judiciar a învinuitului, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente, instanța a reținut următoarele:

Din analiza probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești rezultă, următoarea stare de fapt:

La data de 06.08.2011 în jurul orelor 17:00 partea civilă B. R.-O. împreună cu martorii D. M., O. F. și S. C.-A. s-au deplasat la barul aparținând ..L. din satul Bădeni, jud. C.. Aceștia au consumat fiecare mai multe sticle de bere după care au consumat coniac Alexandrion.

La un moment dat între martorii D.-M. și O. F. a intervenit o cearta legată de plata băuturilor alcoolice, cei doi adresându-și înjurături. Martorul O. F. a comandat o ladă cu 20 de sticle de bere. Acesta se manifesta zgomotos, striga să fie dată muzica mai tare și a început să spargă sticlele de bere după ce consuma berea. Cei patru au comandat din nou coniac și a intervenit din nou o ceartă legata de plata consumației. Toți au ieșit afară unde a avut loc o altercație între D.-M. și O. F. după care au revenit în bar doar martorii O. F., S. C.-A. și partea civilă B. R.-O..

După ce au revenit în bar cei trei au continuat să consume băuturi alcoolice. Martorul O. F. a continuat să spargă sticlele de bere după ce le golea de conținut, striga să se dea muzica mai tare iar la un moment dat s-a deplasat la bar a luat combina muzicală și a trântit-o de tejghea și a încercat să o lovească pe barmană - martora R. L.-I..

Martorul S. C.-A. și partea civilă B. R.-O. au început să înjure și să jignească clienții din bar folosind apelative de genul: „bozgori împuțiți, vă dăm foc” – declarația martorei R. L.-I. dată în cursul urmăririi penale(f. 93 dosar U.P.).

Această stare de fapt descrisă mai sus rezultă în principal din declarația detaliată a martorei R. L.-I. dată în cursul urmăririi penale(f. 93 dosar U.P.), din declarația acestei martore dată în fața instanței(71 dosar instanță), din declarația martorului B. T.(f. 64 dosar instanță, f. 107 dosar U.P.), din declarația martorului A. C.-horațiu(f. 82 dosar instanță, f. 116 dosar U.P.).

În aceste împrejurări, în jurul orelor 21:00-21:30, a venit la bar inculpatul K. G.-F. care și-a comandat o bere, a salutat unele persoane pe care le cunoștea după care a rămas în picioare lângă bar.

Inculpatul a întrebat-o pe barmană - martora R. L.-I. ce se întâmplă aceasta răspunzându-i că este ziua de naștere a martorului O. F.. În acel moment partea civilă B. R.-O. a început să-i adreseze înjurături, cuvinte jignitoare și amenințări inculpatului care nu a răspuns provocării, a rămas la locul în care se afla și i-a solicitat acestuia să-l lase în pace:

- Declarația martorei R. L.-I. f. 95 dosar U.P.:”(...)la întrebat pe G. „ce iți trebuie bozgore” dar acesta i-a spus să iși vadă de treaba lui și să-l lase în pace. Cel cu tricou de culoare roz i-a spus în acel moment „vrei să mi-o sugi” dar G. i-a spus a doua oară să-și vadă de treabă”.

- Declarația martorului H. A.-R. f. 115 dosar instanță: „La un moment dat B. R. s-a legat de inculpat care stătea la bar, în sensul că râdea de felul în care este îmbrăcat el, îi spunea că cine este el, de unde este și striga ca aduce săbiile și îi va tăia pe toți.”

Acest gen de înjurături și amenințări au fost proferate la adresa inculpatului și de către O. F. și S. C.-A., așa cum rezultă din declarațiile martorilor susmenționați.

În contextul acestor înjurături și amenințări, la un moment dat, partea civilă B. R.-O. s-a repezit spre inculpat cu intenția vădită de a-l lovi. Ca răspuns la atacul părții civile, fără să se deplaseze din locul în care se afla(lângă bar) i-a aplicat acesteia o singură lovitură cu palma în zona bărbiei. Partea civilă a căzut pe spate, lângă bar, lovindu-se cu capul de podeaua din beton. După câteva momente de inconștientă, partea civilă, fiind stropita cu apă, și-a revenit. La scurt timp barul s-a închis astfel că toate persoanele au părăsit incinta acestuia.

Aceste detaliile legate de comportamentul(atacul) părții civile, de lovitura aplicată acesteia de către inculpat și de celelalte împrejurări relevante rezultă din coroborarea declarațiilor majorității martorilor audiați în cauză: B. T. – f. 64 dosar instanță, R. L.-I. – f. 94 dosar U.P., B. A.-I. – f. 81 dosar instanță, A. C.-H. – f. 82 dosar instantă, D. C. C. – f. 86 dosar instanță, B. I. – f. 106 dosar instanță, H. A.-R. – f. 115 dosar instanță și Kontoș L. – f. 117 dosar instanță.

În urma impactului cu podeaua din beton cauzat de lovitura aplicată de inculpat partea civilă a suferit leziuni care i-au pus în pericol viața(f. 145 dosar instanță, f. 28-29 dosar U.P.).

Ținând cont de starea de fapt reținută, instanța a apreciat că fapta inculpatului a fost săvârșită în condițiile excesului neimputabil prev. de art. 26 raportat la art. 19 din Codul penal astfel că nu constituie infracțiune lipsind-i caracterul antijuridic.

În privința condițiilor prevăzute de lege pentru reținerea excesului neimputabil prev. de art. 26 raportat la art. 19 din Codul penal, instanța a reținut următoarele:

La adresa inculpatului a existat un ATAC material:

Existența unui atac material, precedat de înjurături, de amenințări explicite și de un comportament general agresiv ale parții părții civile și ale martorilor O. F. și S. C.-A., rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil din majoritatea covârșitoare a declarațiilor martorilor audiați în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești după cum urmează:

- Declarația martorului B. T. – f. 64 dosar instanță: „(...)în aceste împrejurări O., partea vătămată și celălalt, în timpul acestor amenințări spuneau că vor da telefon pentru a veni mai mulți băieți ca să scoată tot satul afară. În acest context cei 3 s-au apropiat de inculpat, eu înțelegând din comportamentul lor că intenționează să-l lovească.”

- Declarația martorului R. L.-I. – f. 94 dosar U.P.: „(...) cel care se ținea de tejghea, cu tricou de culoare roz, probabil pe fondul încurajărilor s-a năpustit spre K. G. F., cu capul înainte, dorind să-l lovească.”- f. 71 dosar instanță: „În acele momente blondul s-a apropiat de inculpat, ridicând ușor mâinile. Din gestul pe care acesta l-a făcut nu pot să îmi dau seama dacă intenția sa era de a-l lovi pe inculpat(...) Persoana vătămată era în stare de ebrietate la bar și consider ca este imprevizibil comportamentul unei persoane aflate in această stare.”

- Declarația martorului B. A.-I. – f. 81 dosar instanță: „(...) una dintre cele trei persoane s-a îndreptat spre inculpat, fără a avea ceva in mână. Eu am presupus că persoana respectivă s-a îndreptat spre inculpat cu scopul de a-l lovi.”

- Declarația martorului A. C.-H. – f. 82 dosar instanță: „Toți 3 făceau scandal în bar, spărgeau sticle și adresau injurii persoanelor din bar spunând că le vor tăia cu săbii.(...) Unul dintre cei trei scandalagii s-a apropiat de mai multe ori de inculpat, având asupra sa un scaun, Eu am concluzionat că persoana respectiva s-a apropiat de inculpat cu scopul de a-l lovi.”

- Declarația martorului D. C. C. – f. 86 dosar instanță: „(...) Una din persoanele din M. V. s-a îndreptat spre inculpat, probabil pentru a-l lovi, fără să pot preciza exact(...)”

- Declarația martorului B. I. – f. 106 dosar instanță: „(...)unul dintre aceștia a încercat să-l lovească pe inculpat.”

- Declarația martorului H. A.-R. – f. 115 dosar instanță: „Din câte îmi amintesc R. B. s-a îndreptat repezit în direcția inculpatului.(...)Precizez cu siguranță că cei doi aveau în mâini unul o ladă de bere și celălalt un scaun”

- Declarația martorului Kontoș L. – f. 117 dosar instanță: „La un moment dat, 3 persoane s-au îndreptat spre inculpat.(...)Aceștia s-au îndreptat hotărât spre inculpat, nu știu ce intenții aveau.”

Aceste declarații confirmă susținerile inculpatului(f. 52 dosar instanță) care arătă în esență că partea civilă a încercat să-l lovească(cu un scaun) astfel că s-a apărat aplicându-i o lovitură cu podul palmei în zona feței.

Partea civilă(f. 62 dosar instanță) a arătat în fața instanței că își aduce aminte că a fost lovit de către inculpat în timp ce se afla lângă tejghea însă arătă că nu știe ce făcea acolo. În cursul urmăririi penale partea civilă a prezentat o variantă cu totul diferita arătând că a fost lovit de o persoană necunoscută în timp ce se deplasa pe stradă, după ce a plecat de la bar(f. 22 dosar U.P.).

Este firească existența unor diferențe între modul de prezentare a unei stări de fapt de către fiecare martor întrucât fiecare persoană percepe și reține diferit evenimentele la care asistă, importante fiind aspectele esențiale care rezultă din declarațiile acestora. Astfel, nu toți martorii susmenționați confirmă susținerile inculpatului care arată că a fost atacat cu un scaun(doar martorii A. C.-H. și H. A.-R.), însă toți confirmă existența unui atac.

Ținând cont de faptul că se poate reține dincolo de orice dubiu rezonabil existența unui atac, instanța a apreciat că fiind irelevant, sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 19 din Codul penal, dacă acel atac a fost realizat cu sau fără folosirea unui obiect.

Atacul a fost direct.

Atacul părții vătămate a creat un pericol direct pentru integritatea fizică a inculpatului între cei doi neexistând vreun obstacol.

Atacul a fost imediat.

Atacul a fost actual, iminent și a creat necesitatea unei acțiuni de apărare imediată.

Atacul a fost injust.

Nu s-a putut reține în nici un caz că atacul parți civile la adresa inculpatului a fost justificat și nici măcar că a fost provocat. Instanța reține că inculpatul nu a răspuns provocărilor(înjurăturilor, amenințărilor, jignirilor) părții civile ci dimpotrivă a avut o atitudine conciliantă și a solicitat să fie lăsat în pace. Inculpatul a reacționat doar la momentul atacului, când acesta a fost iminent.

Atacul a fost îndreptat împotriva inculpatului.

Probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că o parte dintre înjurăturile și amenințările proferate de partea civilă au fost adresate direct inculpatului pe care ulterior l-a atacat.

6. APĂRAREA inculpatului a fost necesară pentru respingerea atacului, a fost îndreptată împotriva agresorului și a fost predecedată de atac.

Din probatoriul administrat, așa cum s-a reținut mai sus, rezultă că inculpatul i-a aplicat părții civile, o singură lovitură cu palma în zona feței în momentul în care a fost atacat. Inculpatul nu a continuat loviturile după ce partea civilă a căzut la pământ.

Pentru a fi reținută incidența excesului neimputabil trebuie să fie îndeplinite toate condițiile legitimei apărări mai puțin condiția proporționalității dacă depășirea unei apărări proporționale cu atacul a fost determinată de o tulburare sau temere.

Ținând cont de comportamentul violent, agresiv și imoral al părții civile, manifestat anterior atacului este pe deplin justificată reținerea existenței unei tulburări sau temeri a inculpatului.

Persoana vătămată și cei doi martori susmenționați au înjurat, jignit și amenințat toate persoanele din bar cu acte de grave de violență și l-au amenințat și înjurat direct pe inculpat.

Acest comportament a durat o perioadă de timp relativ îndelungată anterior atacului și în mod firesc au cauzat inculpatului o stare de tulburare și temere.

Vătămările cauzate părții civile prin apărarea inculpatului au fost mai grave decât ceea ce, probabil, ar fi suferit inculpatul dacă nu respingea atacul. Cu toate acestea instanța a apreciat că depășirea unei apărări proporționale a fost pe deplin justificată de tulburarea și temerea cauzată inculpatului de comportamentul parții civile. Totodată instanța apreciază că este excesiv să se pretindă unei persoane care se apără de atacul unei persoane violente și aflată sub influenta alcoolului să se preocupe de integritatea fizică a agresorului mai mult decât a propriei persoane.

Instanța a constatat că Codul penal în vigoare nu mai prevede drept condiție a atacului ca acesta să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Se renunță astfel ca atacul să prezinte o anumită gravitate. Ținând cont de această modificare este în favoarea inculpatului, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal în vigoare.

Prin urmare, instanța a dispus schimbarea încadrării juridicereținute în sarcina inculpatului K. G.-F. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182, alin. 2 din vechiul Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194, alin. 1, lit. e din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Față de toate cele arătate mai sus, în temeiul art. 396, alin. 5, raportat la art. 16, alin. 1, lit. d din Codul de procedură penală, raportat la art. 26 alin. 1 din Codul penal, instanta a achitat pe inculpatul K. G.-F., fiul lui F. și C., născut la data de 30.04.1974, în mun. T., jud. C., domiciliat în com. Moldovenești, ., jud. C., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194, alin. 1, lit. e din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 397, alin. 1 din Codul de procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de S. M. T., de S. C. Județean de Urgență C. și de partea civilă B. R.-O..

În temeiul art. 275, alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 276, alin. 5 din Codul de procedură penală a fost obligată partea civilă B. R.-O. la plata cheltuielilor judiciare avansate de inculpat, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T. și partea civilă B. R.-O..

Procurorii au solicitat instanței de control judiciar admiterea căii de atac promovate și judecând în fond procesul, a se dispune condamnarea inculpatului K. G. F. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 VCP cu art. 73 lit.b VCP și cu art. 5 NCP asupra părții vătămate B. R.-O. și obligarea acestuia la despăgubirile civile cerute de victimă precum și cele datorate unităților sanitare: S. M. T. și S. de Urgență C..

Procurorul învederează că probele testimoniale respectiv martorii A. I. L., A. C., B. C., B. T., confirmă . comisă de inculpat asupra victimei, în stare de provocare, probele fiind interpretate eronat de către judecătorie.

Partea civilă B. R.-O. prin apelul declarat a solicitat admiterea constituirii de parte civilă depusă în fața Judecătoriei T., respectiv: obligarea inculpatului la daune materiale în sumă de 9099,99 lei compusă din: suma de 5085,87 lei (3500 lei+dobânda comision 1585,87 lei reprezentând creditul de nevoi personale contractat de mama sa); 3500 lei sumă destinată achiziționării de medicamente în vederea tratării și recuperării sanitare; 3424,12 lei credit de nevoi personale conform contractului de credit nr._/29 martie 2013; suma de 2500 lei reprezentând contravaloarea intervenției chirurgicale pentru refacerea defectului osos; suma de 500 lei reprezentând despăgubiri periodice lunare, ca urmare diminuării capacității de muncă; suma de 500 lei reprezentând contravaloarea transport părinți din M.-V.- C.-N. pe durata internării la Clinica de Neurochirurgie, și_ lei daune morale, ca efect al stărilor de angoasă trăite și încercate de pe urma internărilor repetate și a intervențiilor chirurgicale suferite în instituțiile sanitare în care a fost spitalizat.

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

În esență, critica procurorilor vizează interpretarea eronată de către Judecătoria T. a probelor administrate, prin prisma dispozițiilor art.97 și 103 NCPP.

Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.

În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.

În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că „examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar”.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau contestației.

Potrivit art.97 și art. 103 NCPP probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate, reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia “judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor”.

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de apel, este reliefată și de practica CEDO – cauza B. contra României în care se arată că “judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți”.

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul – infracțiunile deduse spre soluționare instanței – este, fără echivoc, cel pe care îl înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În baza art.99 NCPP, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale – prin începerea urmăririi penale – nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpații au statutul de persoană nevinovată; la pronunțarea unei decizii judecătorești de condamnare, prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes”; soluția magistraților trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Inculpatul K. G. F. în faza de urmărire penală, în declarațiile de la filele 64,65 arată textual: „recunosc și regret fapta comisă la 6 august 2011 în sensul că l-am lovit pe partea vătămată cu palma peste față, dar acesta fiind în stare de ebrietate, a căzut la pământ. Corespunde realității că mă aflam în bar când la un moment dat partea vătămată m-a amenințat că vor veni cu săbii și vor demola barul. La un moment dat partea vătămată a luat un scaun, a venit spre mine iar eu pentru a mă apăra când acesta a ridicat scaunul să mă agreseze, l-am lovit pe victimă cu podul palmei în zona bărbiei în partea stângă a feței.”

Inculpatul își menține aceeași poziție de recunoaștere sinceră în declarația de la poliție de la fila 69 u.p. și în declarația olografă de la fila 71 up.

Și în procesul-verbal de reconstituire a faptei din 5 martie 2012 încheiat de IPJ C. fila 73 u.p. inculpatul a arătat în mod sincer modul în care era amenajat locul faptei, a precizat că a fost provocat de către victimă, condiții în care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față.

În fața instanței de fond, în declarația de la fila 53, inculpatul a fost sincer, a învederat că a fost provocat de către partea vătămată care l-a jignit cu apelativul de „bozgor” și l-a înjurat. La un moment dat victima a luat un scaun în mâini, l-a ridicat și s-a îndreptat către inculpat, dar înainte ca partea vătămată să-l agreseze, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu podul palmei în partea stângă a feței, astfel că aceasta s-a dezechilibrat și a căzut la sol”.

Instanța de apel, examinând sentința atacată, a apreciat că Judecătoria T. nu a reținut o stare de fapt bazată pe probe concludente și just interpretate și că în raport de aceasta, în mod netemeinic nu s-a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deferit justiției.

Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele din fața judecătorului, respectiv cele strânse în fața procurorilor, se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătorești, iar scopul lor prev. în art. 97 NCPP, constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele efectuate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatului, iar faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea lor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării celor din faza de urmărire penală.

Ca o primă remarcă, în analizarea apelului declarat de către parchet, Curtea reține că alături de procurori, își însușește starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanței de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet și magistrați, în evaluarea și interpretarea probelor. Ea nu înseamnă stabilirea faptelor numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, ci, fie, concordanța acestor probe cu cele administrate în cadrul anchetei judecătorești, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe și, reținerea, de către instanțe, ca mai credibile, în consonanță cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, Curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strassbourg).

Vinovăția inculpatului K. G. F. în săvârșirea infracțiunii deduse judecății rezultă din coroborarea tuturor probelor testimoniale și scrise atașate dosarului, administrate nemijlocit atât în faza de urmărire penală cât și în fața judecătorilor.

Astfel, din declarația martorului B. T. din fața Curții din 2 decembrie 2015, fila 43 rezultă fără dubiu că: „ Partea civilă s-a îndreptat către inculpat, l-a înjurat și a încercat să-l lovească cu o sticlă de bere, condiții în care inculpatul a ripostat și i-a aplicat o lovitură cu palma asupra victimei, însă nu am văzut în ce regiune a corpului. În urma loviturii, victima nu s-a mai mișcat, astfel că barmana a adus apă rece și l-a stropit pe partea vătămată pentru a-și reveni. Cei care au pornit scandalul erau cei din grupul victimei B. R.. Victima a avut un comportament agresiv nu doar cu inculpatul, ci cu toată lumea din bar”.

Vinovăția inculpatului rezultă și din declarația martorei A. L. I. din fața Curții din 10 februarie 2016, fila 66 care învederează textual: „ La data de 6 august 2011, eram de serviciu la barul din Bădeni când a sosit inculpatul împreună cu martorul B., iar grupul părții vătămate care petreceau se aflau tot în incinta barului. Partea vătămată B. abia se ținea pe picioare și se sprijinea de tejgheaua barului. Fiind la un metru de inculpat, a început să-l insulte pe acesta zicându-i „bozgorilor, vă iau în furci”, s-a apropiat de acesta, jignindu-l cu insulte și deși inculpatul i-a cerut să îl lase în pace, victima a continuat cu atitudinea agresivă, astfel că inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în bărbie, părții vătămate, încât acesta a căzut pe spate. Anterior loviturii aplicate de către inculpat, am observat că partea vătămată a făcut un gest, în sensul că s-a îndreptat cu capul către acesta, iar după această gesticulare K. G. i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în fața părții vătămate. Toți prietenii părții vătămate erau zgomotoși și îi adresau inculpatului cuvinte jignitoare, pe motive etnice”.

Vinovăția inculpatului rezultă și din declarația martorului A. C. din fața Curții din 10 februarie 2016, fila 67 care învederează textual: „În seara de 6 august 2011 inculpatul a venit de la muncă împreună cu B. A. iar în local se aflau trei tineri, scandalagii, beți, și orice persoană intra în restaurant o înjurau și o scuipau, indiferent cine era aceasta, spărgând sticlele din jur. Partea vătămată i-a adresat cuvinte jignitoare inculpatului în sensul că „aduce toată colonia de țigani, cu cuțite și săbii, ca să îl taie”. Am văzut că la un moment dat în urma injuriilor proferate de victimă, inculpatul a lovit-o cu mâna, iar acesta a căzut la pământ”.

Vinovăția inculpatului rezultă și din declarația martorului B. C. I. din fața Curții din 10 februarie 2016, fila 68 care învederează textual:” Persoana vătămată aflată în stare avansată de ebrietate, înainte de a fi lovită de inculpat, s-a îndreptat spre el pentru a-l lovi, l-a înjurat și la un moment dat inculpatul l-a lovit în față cu pumnul, agresiune în urma căreia victima a căzut la sol”.

În același sens, declară și martorul A. C. H., fila 120 up, care arată textual: „victima s-a legat fără motiv de inculpat, l-a amenințat că o să-l taie cu sabia, condiții în care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față în urma căreia s-a dezechilibrat și a căzut la sol”.

La fel, declară și martorul D. C., fila 123 up, care arată textual: „Victima i-a spus inculpatului că îl taie cu cuțitul și cu sabia și deși inculpatul i-a spus să stea cuminte și să-l lase în pace, l-a înjurat astfel că inculpatul i-a tras un dos de palmă în zona feței, victima căzând pe spate”.

Vinovăția inculpatului rezultă și din declarația martorului P. D. din faza de up, fila 130, care arată textual: „Barmana mi-a spus că partea vătămată a provocat scandal în bar, a spart sticle și l-a amenințat pe inculpat care nu a avut nicio treabă cu el, iar după ce l-a înjurat repetat, acesta i-a tras un dos de palmă peste față, în urma căreia victima a căzut la sol”.

Din declarația martorului O. I., fila 134 up, rezultă că: „B. R. a consumat 6 halbe cu bere și 100 ml cognac, pe fondul căruia a provocat scandalul cu inculpatul”.

Vinovăția inculpatului rezultă și din declarația martorului B. I., fila 146 up, care relevă textual: „Partea vătămată B. R. fiind băut, l-a împins și l-a tras de haine pe inculpat, apoi l-a amenințat că o să îl taie cu sabia și după injurii repetate, inculpatul a reacționat și l-a lovit cu dosul palmei în bărbie, victima căzând la sol”.

În același sens, declară și martorul H. A. fila 153, up. și martorul Kontos L. fila 156.

Vinovăția inculpatului rezultă și din raportul de constatare medico-legală al părții vătămate, depus la fila 28 up care atestă că „victima prezintă leziuni corporale produse prin cădere pe un plan dur și care necesită 35 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața acestuia”.

Părții civile i s-a efectuat un supliment la raportul de constatare medico-legală din 5 septembrie 2011, la data de 1 octombrie 2014 din ale cărui concluzii rezultă că prezintă „hematom epidural temporo-parietal drept operat în anul 2011, în urma unui TCC, agresiune cu defect osos la nivelul voletului. Reintervenția chirurgicală de cranioplastie din 3 aprilie 2013 este în raport de cauzalitate și ca urmare a leziunilor suferite de victimă, în urma agresiunii din 6 august 2011. Ca urmare a reintervenției de cranioplastie din 3 aprilie 2013, victima a necesitat 16 zile îngrijiri medicale. Leziunile din 6 august 2011 s-au produs prin lovire urmată de cădere”.

Din declarația părții vătămate B. din faza de urmărire penală, filele 14-22, 24-25 rezultă că acesta fiind în stare avansată de ebrietate nu știe cine anume l-a lovit, aflând ulterior de la organele de poliție, că inculpatul K. G. este autorul agresiunii.

În fața instanței de fond în declarația din 5 iunie 2013, fila 62 partea vătămată a învederat că „nu își menține depozițiile din faza de urmărire penală pentru că ele nu reflectă realitatea, fără să invoce un motiv temeinic pentru retractarea acestora. Precizează că își aduce aminte că în barul din Bădeni a fost lovit de inculpat, cu palma peste față, în timp ce se afla lângă tejgheaua barului, fără să poată învedera ce făcea acolo, afirmă că nu a adresat injurii inculpatului înainte să fie agresat”.

Curtea reține că aprecierea probelor într-o cauză dedusă judecății, este rezultatul unui proces de cunoaștere a realității obiective, in cadrul căruia probele dau naștere unui sentiment de certitudine în legătură cu existența sau inexistența unei infracțiuni, confirmarea sau absența vinovăției persoanei trimise în judecată.

Potrivit disp. art 103 NCPP, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor celor administrate, in scopul aflării adevărului.

Relativ la aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpaților pentru faptele deduse judecății. Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată și în dispozițiile art.6 paragr.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecințe: a) în privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și în defavoarea inculpatului; b) în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul său de a propune probe în apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție – astfel cum este reglementată prin disp.art. 4 NCCP și art.99 NCPP – îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În cauza dedusă judecății, Curtea constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința inculpatului K. G. F., probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția acestuia și comiterea faptei în stare de provocare.

Folosirea ca probe a declarațiilor administrate în fața procurorului nu este în sine incompatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 și paragraf 3 lit. d din Convenție, în condițiile în care dreptul la apărare a fost respectat. Ca regulă, aceste drepturi impun ca inculpatul să fi avut o oportunitate adecvată să conteste sau să interogheze un martor ce dă declarații împotriva sa, fie la momentul audierii acestuia, fie într-o fază ulterioară a procedurii, așa cum se arată în cauzele CEDO „Craxi contra Italiei prg.86 din 5 decembrie 2002; Birutis contra Lituaniei din 28 martie 2002 prg.28; cauza SN contra Suediei prg. 44 din 2 iulie 2002; Artner contra Austriei prg.2 din 28 august 1992”.

Corolarul acestora constă în aceea că dreptul la apărare al unei persoane este restrâns într-o măsură incompatibilă cu prevederile art. 6, dacă hotărârea de condamnare a fost întemeiată în exclusivitate sau într-un mod determinant pe o declarație dată de o persoană căreia inculpatul nu a avut posibilitatea să-i pună întrebări sau să solicite audierea acesteia în vederea confruntării, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății, așa cum se învederează în deciziile CEDO „D. contra României din 8 martie 2007; Guilloury contra Franței prg.53 din 22 iunie 2006; Sadak contra Turciei din 17 iulie 2001 prg.67; Hulki Gunes contra Turciei prg. 86 din 8 aprilie 2004, dispoziții respectate în speța de față, martorii acuzării și ai apărării fiind ascultați nemijlocit în fața inculpatului și a instanței, respectându-se totodată dispozițiile cauzelor F. și M. contra României care prevăd că în caz de achitare, instanța de apel trebuie să readministreze probatoriul avut în vedere de procuror și prima instanță.

Comisia Europeană a precizat că prevederile art. 6 prg.1 nu interzic instanței ca în scopul stabilirii adevărului în cauză să se bazeze și pe probe indirecte, atâta timp cât utilizarea acestora nu se realizează de o manieră neloială, așa cum se arată și în decizia din 4 iulie 1979 în cauza „X contra Germaniei nr. 8414/1978”, dispoziție respectată în prezenta speță.

Declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță.

Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează perfect cu declarațiile martorilor învederați în cuprinsul deciziei și cu probele științifice efectuate asupra victimei (rapoarte de expertiză medico-legale), Curtea urmând să înlăture din ansamblul probator, declarațiile părții vătămate din fața Judecătoriei T., ca nesincere.

Dând sens și dispozițiilor art.5 din NCPP privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de apel a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Deși inculpatul apelant, în fața judecătorului de fond, a recunoscut constant comiterea faptei, acesta a fost achitat pe nedrept, Judecătoria trebuind să-l condamne pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă comisă în stare de provocare.

Așa fiind, nu poate fi acceptată achitarea inculpatului dispusă de prima instanță deoarece Curtea a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta imputată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către acesta, dar în starea de provocare prev. de art. 73 lit.b CP, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții generată de atitudinea insultătoare și agresivă a părții vătămate, care a încercat în prealabil, să-l lovească cu o sticlă de bere și cu un scaun, pe inculpat.

În cauză, pe baza probelor testimoniale și științifice, Curtea va reține vinovăția inculpatului K. G. în comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, asupra părții vătămate B., faptă prev. și ped de art.182 alin.2 CP cu aplicarea art. 73 lit.b CP și art. 5 NCP.

Procentul de culpă ce va fi reținut de către curte în sarcina fiecăruia, respectiv al părții civile și al inculpatului este de 50 %.

De remarcat că la data sesizării instanței fapta constituia infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 CP, rechizitoriul fiind emis la 24 ianuarie 2013, partea vătămată suferind pentru vindecare 35 zile îngrijiri medicale.

Prin Noul Cod penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014, fapta inculpatului o găsim incriminată în art. 194 lit. e NCP, sub denumirea de infracțiunea de vătămare corporală, prin punerea în primejdie a persoanei.

În speță se va face aplicarea și art 5 NCP privind legea penală mai favorabilă, Curtea apreciind că aceasta o reprezintă vechiul Cod penal din 1969.

Pentru motivele ce preced, Curtea va admite ca fondat în baza art. 421 pct 2 lit a NCPP apelul declarat P. de pe lângă Judecătoria T. împotriva sentinței penale nr. 401/19.12.2014 a Judecătoriei T., pe care o va desființa în întregime și, rejudecând:

Va condamna pe inculpatul K. G. F., fiul lui F. și C., n. 30.04.1974 în T..

În baza art. 182 alin. 2 C.pen. cu art. 73 lit. b C.pen. și art. 5 N.C.pen. pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă la pedeapsa de:

-10 luni închisoare în regim de detenție.

Va face aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II –a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

Se va stabili onorariu apărător din oficiu la 100 lei pentru avocat Oproaie I. din Baroul C., ce se va avansa din FMJ, în baza art. 272 alin.1 CPP.

La dozarea și individualizarea pedepsei conform art 74 NCP, Curtea va avea în vedere atât pericolul social ridicat al faptei, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului care, a recunoscut constant săvârșirea acesteia, dar în stare de provocare, ceea ce impune scăderea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Având în vedere că victima a suferit leziuni grave, care i-au pus în primejdie viața și ținând cont de împrejurarea că inculpatul este arestat în altă cauză, persistând într-o conduită antisocială, Curtea ajunge la concluzia că pentru reeducarea sa se impune aplicarea unui tratament juridic adecvat, respectiv, aplicarea unei pedepse cu închisoare, prin privare de libertate.

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatului care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, și circumstanțele reale efective.

Față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 10 luni închisoare, asigură realizarea scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

Cu privire la apelul părții civile B.:

CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

Cu privire la solicitările victimei vizând daunele materiale Curtea reține următoarele:

Sumele de 5085,87 lei și cea de 3424,12 lei reprezentând credite de nevoi personale, nu pot fi acordate, acestea neaflându-se în legătură de cauzalitate cu fapta comisă de inculpat.

Acest punct de vedere este statuat de mult timp, prin decizii ale instanței supreme, care afirmă „autorul infracțiunii de vătămare corporală gravă, nu poate fi obligat la plata împrumutului făcut de victimă, anterior săvârșirii infracțiunii, între fapta generatoare de daune și împrumutul neachitat, neexistând raport de cauzalitate”. (Decizia nr. 1053 din 18.06.1991 a CSJ).

Așa fiind, aceste solicitări ale victimei nu vor fi onorate de către Curte.

În schimb, vor fi onorate dar în cuantum de câte jumătate, solicitările de: 3500 lei pentru medicamente în vederea tratării și recuperării victimei, respectiv 1750 lei; apoi, din totalul sumei solicitate pentru supraalimentație în cuantum de 2300 lei părții civile îi vor reveni 1150 lei, iar din suma de 2500 lei, reprezentând contravaloarea intervenției chirurgicale pentru refacerea defectului osos victimei îi revin 1250 lei, iar din suma de 500 lei reprezentând contravaloarea transportului părinților din M. V. – C.-N. pe durata internării victimei, acesteia îi revine suma de 250 lei.

Prin urmare, părții civile îi vor fi datorate de către inculpat cu titlu de daune materiale suma de 4400 lei.

Deoarece din suplimentul la raportul medico-legal din 5 septembrie 2011 rezultă fără dubiu că partea vătămată trebuie să evite efortul fizic și expunerea la intemperii, acestuia îi este afectată capacitatea de a presta munci grele și pe o perioadă îndelungată, ceea ce justifică acordarea unor despăgubiri periodice lunare în sumă de 250 lei/luna începând cu data de 6 august 2011 și până la încetarea stării de nevoie, corespunzător gradului de culpă al victimei de ½ la săvârșirea faptei.

De asemenea, unitățile sanitare s-au constituit părți civile cu sumele de S. M. T. 690 lei și S. C. de Urgență C. cu suma de 4878 lei.

Reținând culpa victimei de ½ la comiterea faptei, inculpatul va achita Spitalului M. T. suma de 345 lei cheltuieli spitalizare, iar partea civilă achită și el 345 lei cheltuieli spitalizare aceleiași unități sanitare cu dobânda legală începând cu 05.03.2013 și până la achitarea integrală a debitului, iar părții civile Spitalului C. Județean de Urgență C. vor achita fiecare cheltuieli de spitalizare în sumă de câte 2439 lei

Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.1391 NCCiv.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În privința părții civile B. R.-O., Curtea constată că victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.

Astfel, victima, o persoană în vârstă de 27 ani, a fost supusă mai multor operații, ca urmare a fracturilor suferite, a fost spitalizată o perioadă de timp, suferind intervenții chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.

Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul solicitat și acordat de Curte, este justificat.

Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții civile B. R. la traume fizice și psihice excepționale.

De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, necorespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale astfel că va admite apelul părții civile împotriva aceleiași sentințe și sub aspect civil în baza art.421 pct 2 lit.a NCPP, pe care o va desființa și sub acest aspect și va fi obligat inculpatul K. G. să achite părții civile B. R. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Șimon H. C. cu sediul în T., ., suma de 40.000 lei daune morale.

Va obliga inculpatul să achite părții civile suma de 750 lei cheltuieli judiciare la fond, reprezentând onorariu avocat din suma totală de 1500 lei.

Ca efect al condamnării inculpatului în apel, în baza art. 274 alin. 6 CPP Curtea îl va obliga pe acesta la plata sumei de 5000 lei cheltuieli judiciare în fond.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului în apelurile Parchetului și părții civile, în baza art. 275 alin. 3 CPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. Admite apelurile declarate de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T. și partea civilă B. R. împotriva sentinței penale nr. 401/19.12.2014 a Judecătoriei T., pe care o desființează în întregime și, rejudecând:

Condamnă pe inculpatul K. G. F., fiul lui F. și C., n. 30.04.1974 în T..

În baza art. 182 alin. 2 C.pen. cu art. 73 lit. b C.pen. și art. 5 N.C.pen. pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă la pedeapsa de:

-10 luni închisoare în regim de detenție.

Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II –a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

Stabilește onorariu apărător din oficiu la 100 lei pentru avocat Oproaie I. din Baroul C., ce se va avansa din FMJ.

Obligă inculpatul să achite Spitalului M. T. suma de 345 lei cheltuieli spitalizare, iar partea civilă achită și el 345 lei cheltuieli spitalizare aceleiași unități sanitare cu dobânda legală începând cu 05.03.2013 și până la achitarea integrală a debitului.

Obligă inculpatul să achite părții civile B. R. O.: 4400 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale.

Obligă inculpatul să achite părții civile 250 lei despăgubiri periodice lunare începând cu 06 august 2011 și până la încetarea stării de nevoie.

Obligă inculpatul să achite părții civile suma de 750 lei cheltuieli judiciare la fond, reprezentând onorariu avocat.

Obligă pe inculpat și partea civilă să achite fiecare Spitalului C. Județean de Urgență C. câte 2439 lei cheltuieli de spitalizare.

Obligă inculpatul să achite statului 5.000 lei cheltuieli judiciare în fond.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în apelurile Parchetului și părții civile.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2016.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

I. C. MORARDELIA P.

GREFIER

N. N.

Red. D.P./M.N.

4 ex./14.03.2016

Jud.fond.-L. A.

← Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Decizia nr. 366/2016....		Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 19/2016. Curtea de Apel CLUJ →

Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 360/2016. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 360/2016. Curtea de Apel CLUJ