Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 53/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 53/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 53/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:047._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 53/2016
Ședința Camerei de Consiliu din data de 19 februarie 2016
Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: C. I., judecător
GREFIER: E. C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de PROCUROR: V. T.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpata P. L., împotriva Încheierii penale nr. 59/08.02.2016 pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalul Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata P. L. asistată de avocat ales B. - B. J..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta Ministerului Public și apărătorul ales al inculpatei, arată că nu au cereri de formulat, probe de administrat.
Judecătorul de cameră preliminară, nefiind formulate cereri, excepții, acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea contestației așa cum a formulat-o în scris. Se impune, în opinia sa admiterea contestației, desființarea încheierii penale și –în principal – revocarea măsurii arestului preventiv, iar - în subsidiar - înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar și luarea față de inculpată a măsurii obligării la tratament medical în scopul dezintoxicării prin internare. A expus pe larg toate motivele contestației, astfel că se va referi generic la acestea.
În opinia sa, nu există temeiuri noi care să subziste cu privire la măsura arestului preventiv, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai pot fi luate în calcul. Dintre prevederile art. 223 Cpp, singurul care ar mai fi incident în cauză ar fi cel prevăzut de alineatul 2, respectiv suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea intenționată contra vieții. În prezent cauza se află în camera preliminară, urmând ca judecătorul să se pronunțe asupra excepțiilor și legalitatea probelor, aspect care subliniază și incidența principiului in dubio pro reo.
Din analiza probelor aflate la dosar, rezultă că inculpata nu prezintă un pericol pentru societate, este discutabil dacă aceasta a săvârșit o infracțiune de omor, sau a fost un incident casnic, în acest sens, să se aibă în vedere și poziția procesuală a părții vătămate care a susținut în fața judecătorului de cameră preliminară că inculpata nu a avut niciodată intenția de a-l omorî. A contestat probele administrate în faza de urmărire penală, inclusiv acel raport medico legal care ar fi atestat că părții vătămate i-ar fi fost pusă în pericol viața, aspecte care din punctul său de vedere creează o suspiciune cu privire la necesitatea luării măsurii arestului preventiv. Dacă se va aprecia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, apreciază că măsura controlului judiciar la care să se alăture obligația de a urma un tratament medical, sunt suficiente pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Să se aibă în vedere și lipsa antecedentelor penale, colaborarea inculpatei cu organele de urmărire penală, mențiunea inserată în încheierea atacată, în sensul că inculpata a făcut serioase demersuri, urmează un tratament medical în prezent pentru a preîntâmpina săvârșirea de acte de violență similare. Arată că nu are nici un act medical privind pe inculpată la acest moment, însă în cursul zilei de azi, va comunica prin fax înscrisuri medicale din care rezultă că inculpata urmează ceva tratament și în viitor va urma un tratament de dezalcoolizare.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea căii de atac ca nefondată. Din punctul său de vedere hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. S-a realizat verificarea legală, generată de solicitarea apărării, din perspectiva corectă a art. 223 Cpp și a art,. 242 Cpp, neidentificând elemente cu caracter de noutate și nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv. Practic, ceea ce solicită apărarea, se referă la reevaluarea gradului de pericol pentru ordinea publică. Ori acest aspect, nu mai poate fi pus în discuție decât din perspectiva elementelor cu caracter de noutate, altfel, cu privire la aceste aspecte s-a pronunțat instanța de fond.
Aspectele învederate cu privire la starea de boală a inculpatei, nu doar că nu sunt dovedite, dar ar impune discutarea elementelor legate de dispozițiile art. 240 Cpp, care vizează urmarea sau nu a unui tratament medical sub pază permanentă și posibilitatea obiectivă a unui astfel de tratament. Faptul că se arată că se dorește urmarea unui tratament medical de dezintoxicare, este doar o simplă afirmație subiectivă a apărăii și a inculpatei. În cauză, acest element legat de starea de consum de băuturi alcoolice, apare ca fiind un factor generator a conduitei inculpatei care a dus la vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate, într-o măsură care a atras încadrarea juridică de tentativă de omor. Nu se poate afirma că simpla dorință a inculpatei de a-și modifica pe viitor conduita este suficientă pentru a înlătura acest element care este determinant pentru stabilirea gradului de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, solicită să se aibă în vedere și dispozițiile legale privind controlul judiciar, care în eventualitatea în care se va dispune, trebuie avute în vedere și relațiile dintre cele două părți, situația conduitei inculpatei și chiar consumul de alcool de către ambii soți, toate aceste elemente ar putea justifica o interdicție a inculpatei de a se apropia de persoana vătămată. Crede că aceste deziderate ale legiuitorului pot fi realizate, din perspectiva acuzațiilor aduse inculpatei, față de solicitările avute, cu atât mai mult cu cât, crede că instanțele de judecată atunci când dispun măsura arestului preventiv, au în vedere, o analiză complexă a cauzei care vizează și posibilitatea de a dispune și alte măsuri. La acest moment nu există o dovadă că s-au modificat condițiile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv. Consideră că hotărârea instanței a evaluat probațiunea, raportat la instituția care face obiectul judecății, într-o modalitate legală, iar în situația în care se vor putea dovedi alte premise, inculpata urmează să-și facă o altă apărare, însă în acest moment nu există probe în alt sens.
Avocata inculpatei, în replică, arată că raportat la dispozițiile art. 240 Cpp, la care face referire reprezentanta Parchetului, în prezent inculpata se află într-o situați ingrată, în sensul că a se încerca de către inculpata să urmeze un tratament medical de specialitate, este imposibil. Obligarea inculpatei la tratament medical incumbă în sarcina procurorului. În faza de urmărire penală, procurorul i-a respins inculpatei solicitarea privind realizarea unei expertize psihiatrice.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că nu este un pericol public sau social. Regretă mult cele întâmplate, însă dorește să meargă acasă la familie. Recunoaște că sunt probleme cu alcoolul atât în privința sa, cât și în privința persoanei vătămate.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând reține că,
Prin încheierea penală nr.59/C din 08.02.2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj, în baza art.348 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.207 alin.6 C.pr.pen. a fost menținută, pe o durată de 30 de zile, măsura arestării preventive dispusă față de inculpata P. L., fiica lui Ș. și S., născută la data de 21.09.1964 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, deținută în prezent în Penitenciarul G..
Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această această soluție, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj a reținut în fapt următoarele:
În ziua de 16.11.2015, în timp ce se afla la domiciliul comun din Cluj-N., pe fondul unei certe cu soțul ei P. I., inculpata i-a aplicat acestuia o lovitură cu un cuțit în zona abdominală prin care i-a provocat o dublă perforație de intestin subțire și de mezenter, privitor la care prin raportul de expertiză medico-legală nr.7045/II/a/161/04.12.2015 al I.M.L. Cluj-N. s-a concluzionat că victima prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce cu corp tăietor-înțepător, care necesită pentru vindecare un nr. de 28-30 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
De precizat că măsura arestării preventive față de inculpată a fost dispusă, pe o durată de 30 de zile, prin încheierea penală nr.306/17.11.2015 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin încheierea penală nr.126/23.11.2015 a Curții de Apel Cluj. Ulterior, măsura arestării preventive luată față de inculpata P. L. a fost menținută prin încheierile penale nr.333/C/14.12.2015 și nr.6/C/12.01.2016 ale Tribunalului Cluj (rămase definitive prin necontestare).
Potrivit dispozițiilor art.348 alin.2 C.pr.pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.207 C.pr.pen. De asemenea, conform dispozițiilor art.207 alin.6 C.pr.pen., în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față inculpata P. L., în conformitate cu dispozițiile legale sus-menționate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că măsura preventivă menționată este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, respectiv cele prev. de art.223 alin.2 C.pr.pen. (motiv pentru care nu se poate pune problema înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv controlul judiciar, după cum a solicitat apărătorul ales al inculpatei) în sensul că, pe de o parte, din probele administrate în cauză (și anume: declarațiile inculpatei P. L., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă, procesul-verbal al primilor polițiști sesizați în cauză, fișa prespitalicească de intervenție a echipajului de ambulanță, procesul-verbal privind diagnosticul stabilit victimei, raportul de expertiză medico-legală nr.7045/II/a/161/04.12.2015 întocmit de I.M.L. Cluj-N., declarațiile martorilor audiați în cauză, declarațiile persoanei vătămate P. I., biletul de ieșire din spital a persoanei vătămate, proces-verbal privind conținutul sesizării faptei serviciului 112 etc) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a comis infracțiunea de tentativă la omor reținută în sarcina ei.
Pe de altă parte, privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, această concluzie rezultând din gravitatea deosebită a faptei imputate inculpatei, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă (inculpata, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al frecventelor certuri avute cu soțul ei, aplicându-i acestuia din urmă o lovitură cu un cuțit având vârful ascuțit și lungimea lamei de 22 cm, în zona abdominală, care i-a provocat leziuni traumatice ce i-au pus în primejdie viața - dublă perforație de intestin subțire și de mezenter, salvarea vieții victimei datorându-se doar intervenției chirurgicale prompte și calificate a personalului medical), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o infracțiune intenționată contra vieții asupra unui membru de familie (sau luarea unei măsuri preventive mai ușoare), ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat (în același timp cercetarea în stare de libertate a inculpatei putând reprezenta și o încurajare a săvârșirii unor fapte similare, atât de către inculpată, cât și de către alte persoane care au astfel de tendințe, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte).
Cert este însă că, la acest moment procesual, măsura arestului preventiv dispusă față de inculpata P. L. răspunde condiției de proporționalitate care se raportează la gravitatea acuzației aduse acesteia și corespunde cerinței de necesitate cu referire la realizarea efectivă a scopurilor măsurilor preventive, în special pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni cu violență de către aceasta (în special pe fondul consumului de băuturi alcoolice, chiar dacă în prezent există semnale că inculpata intenționează să renunțe la consumul de alcool și să urmeze un program de dezalcoolizare).
Față de cele menționate mai sus, în baza art.348 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.207 alin.6 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară a menținut, pe o durată de 30 de zile, măsura arestării preventive dispusă față de inculpata P. L., deținută în prezent în Penitenciarul G..
Împotriva hotărârii a formulat contestație, inculpata P. L. solicitând desființarea încheierii și în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar, iar printre obligațiile stabilite să se impună și obligarea la tratament în scopul dezintoxicării prin internare.
În motivarea contestației s-a arătat că în prezent nu mai subzistă temeiul privind pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatei, chiar dacă există o suspiciune rezonabilă că aceasta ar fi săvârșit o infracțiune contra vieții.
Având în vedere conduita inculpatei, anterior săvârșirii faptei, cât și conduita procesuală, care s-a manifestat în prezentarea și colaborarea cu organele de cercetare penală, precum și cu judecătorul de drepturi și libertăți și cel de cameră preliminară, respectarea tuturor normelor și obligațiilor de la locul dedetenție, toate acestea, constituind garanții suficiente de bună desfășurare a procesului penal, ce nu poate fi împiedicat în niciun fel, iar derularea procedurii judecății în prima instanță, poate fi realizată în continuare și fără a se dispune o restrângere, atât de drastică a libertății inculpatei, se poate dispune și o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate și anume controlul judiciar.
Totodată, s-a arătat că pe perioada controlului judiciar se poate stabili pentru inculpată, obligația de a urma un tratament medical și de a se supune acestuia în scopul dezintoxicării, aceasta fiind consumatoare de alcool.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține că în mod judicios judecătorul de la instanța de fond a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpata P. L. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.32 C.pen.rap.la art.188 C.pen. cu aplic.art.199 alin.1 C.pen., nu s-au modificat, dispunând în sensul prevederilor art.207 alin.6 C.pr.pen., menținerea măsurii arestării preventive.
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 17.11.2015 fiind menținută în această stare, pentru că există suspiciunea rezonabilă că în data de 16.11.2015, în timp ce se afla la domiciliul comun din Cluj-N., pe fondul unor discuții cu soțul său P. I., i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, provocându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața și au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale, faptă încadrată în drept în dispozițiile art.32 rap. la art.188 și art.199 alin.1 C.pen.
Totodată, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.223 alin.2 C.pr.pen., iar privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere gravitatea faptei presupusă a fi comisă de inculpată și că de la data luării măsurii arestării preventive până în prezent, nu au apărut elemente noi care să combată situația de fapt inițială sau să o modifice, că în continuare prezența inculpatei în familie sau lăsarea în libertate a acesteia este de natură a determina un pericol, atât pentru ordinea publică, cât și pentru persoana vătămată, ținânt cont și de faptul că ambii sunt consumatori de băuturi alcoolice, după cum a declarat inculpata, se apreciază că măsura arestării preventive se impune în continuare și este proporțională cu gravitatea acuzației, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Raportat la criteriile enunțate de jurisprudența Curții Europene, prin raportare la dispoz.art.5 paragr.3 CEDO, se apreciază că termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit și de asemenea că, măsura controlului judiciar nu poate oferi garanții suficiente pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 C.pr.pen.
În consecință, hotărârea atacată este legală și temeinică, iar contestația formulată este nefondată, urmând a fi respinsă în baza art.205 C.pr.pen.
Văzând și disp.art.275 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul dispozițiilor art. 205 Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata P. L., aflată în Penitenciarul G., împotriva încheierii penale nr. 59/C/08.02.2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj.
În temeiul dispozițiilor art. 275 al. 2 Cod procedură penală, obligă contestatoarea la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi, 19 februarie 2016.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
C. I. E. C. BIKȘA
red.C.I./A.C.
3 ex. – 23.02.2016
jud.fond.M. L.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... → |
|---|
