Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 997/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 997/P
Ședința publică de la 03 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte – D. I. N.
Judecător – A. I.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 289 din data de 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ de P. de pe lângă Judecătoria C. și de inculpatul O. F. L., fiul lui V. și E., născut la data de 24.07.1977, în C., în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1-209 al.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 03.11.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.289/03.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 386 alin. 1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului O. F. L. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. i C.p. 1969 cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. 1969 în cea prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen.
În baza art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1, lit. d C.p. cu aplic. art. 5 C.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 43 alin. 5 C.pen., condamnă inculpatul O. F. L. (fiul lui V. și E., născut la data de 24.07.1977, în C., cu domiciliul în Năvodari, ., jud. C., cu antecedente penale, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, CNP_), pentru comiterea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 104 alin. 2 C. pen revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 37/24.01.2006 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.02.2006.
In baza art. 43 alin. 1 C.pen adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta, restul rămas neexecutat de 530 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.37/24.01.2006 a Tribunalului C., în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an, 6 luni și 530 zile închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevazute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C.pr.penala coroborat cu art. 1357 și urm. C.civil, admite actiunea civilă formulată de partea civilă . și obligă inculpatul O. F. L. la plata sumei de 3192 lei cu titlu de despăgubiri materiale către aceasta.
În baza art. 272 Cod procedură penală, acordă onorariul avocatului din oficiu T. B.-C., în cuantum de 200 lei, potrivit delegației nr. 5597/30.09.2013, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
În baza art. 274 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul O. F. L. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 30.09.2011, inculpatul O. F. L. a sustras din grupurile sanitare din cinci pavilioane ale Taberelor Delfin și Albatros din Năvodari, un număr de 41 de baterii de duș, cauzând părții vătămate ., un prejudiciu de 3.192 de lei.
La termenul de judecată din data de 17.02.2015, instanța a admis cererea formulată de inculpat de a fi judecat în procedură simplificată, acesta recunoscând în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 30.09.2011 și planșele foto aferente, adresa nr.836/27.10.2011 emisă de partea vătămată . sucursala Năvodari, adresa nr._/11.11.2011 emisă de IPJ C.-Serviciul Criminalistic, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/27.02.2012, declarațiile martorilor C. F., P. S., E. A., O. E., P. D., P. P. C., C. V., B. M., G. Stelică A., Ș. N., C. L. L., declarațiile inculpatului.
Pe baza probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală, instanța va retine următoarea situație de fapt:
În data de 30.09.2011, inculpatul s-a deplasat în Taberele Delfin și Albatros din orașul Năvodari, unde a pătruns în mai multe pavilioane, de unde, folosindu-se de un patent pe care îl avea asupra sa, a sustras din pavilionul 7C: parter și etajul I- 5 baterii cromate cu țeava de duș, din pavilionul 7B: etajul I - 4 baterii cromate cu țeava de duș, din pavilionul 11A: etajul I și etajul II - 8 baterii cromate cu țeava de duș, din pavilionul 11B: parter, etajul I și etajul II - 12 baterii cromate cu țeava de duș, din pavilionul 5A: parter, etajul I și etajul II -12 baterii cromate cu țeava de duș.
Bunurile astfel sustrase, au fost introduse de inculpat într-un sac de rafie și transportate în mun. C., unde au fost vândute unor persoane necunoscute contra sumei de 100 de lei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșite de inculpatul O. F. L..
Având în vedere noile limite de pedeapsă ale infracțiunii de furt calificat și modalitatea de sancționare a recidivei, în ceea ce-l privește pe inculpatul O. F. L., instanța va da eficiență disp. art. 5 C.pen., și va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului O. F. L. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. i C.p. 1969 cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. 1969 în cea prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului O. F. L., care la data de 30.09.2011, a sustras din grupurile sanitare din cinci pavilioane ale Taberelor Delfin și Albatros din Năvodari, un număr de 41 de baterii de duș, cauzând părții vătămate ., un prejudiciu de 3.192 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d C.pen.
Sub aspect subiectiv inculpatul a actionat cu intentie directa.
Având în vedere hotărârile de condamnare ale inculpatului nr. 2212/07.11.2005, 2242/25.102.006 pronunțate de Judecătoria C. si totodată faptul că din executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 37/2006 a Tribunalului C., definitivă prin neapelare la 21.03.2006, inculpatul a fost liberat cu un rest de 530 de zile rămas neexecutat, instanța va reține starea de recidivă potrivit art. 41 alin. 1 C.pen.
La individualizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicată inculpatului, instanta va avea in vedere criteriile prev. de art. 74 C.pen., si anume: faptul că inculpatul a pătruns în mai multe pavilioane aparținând persoanei juridice, violând astfel sediul profesional al acesteia, a sustras prin efracție și escaladare un număr mare de bunuri, ce a necesitat alocarea unui timp mare, element de natură a reflecta comportamentul infracțional incorigibil al inculpatului; persoana și conduita inculpaților – acesta este recidivist, a fost condamnat în repetate rânduri pentru comiterea aceluiași tip de infracțiune, are 38 ani, nu are ocupație, nu are loc de muncă.
Față de aceste considerente, va aplica inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 104 alin. 2 C. pen. va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 37/24.01.2006 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.02.2006.
In baza art. 43 alin. 1 C.pen va adăuga la pedeapsa aplicată prin prezenta, restul rămas neexecutat de 530 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 37/24.01.2006 a Tribunalului C., în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an, 6 luni și 530 zile închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevazute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Analizând pretențiile civile formulate în cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, potrivit art. 1357 și urm. C.civil, astfel fapta inculpatului este faptă ilicită care a avut ca urmare producerea unui prejudiciu părții civile, există legătură de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul cauzat, iar inculpatul a acționat cu vinovăție. Față de aceste considerente, în baza art. 14 raportat la art. 346 C.pr.penala coroborat cu art. 1357 și urm. C.civil, va admite actiunea civilă formulată de partea civilă . și va obliga inculpatul O. F. L. la plata sumei de 3192 lei cu titlu de despăgubiri materiale către aceasta.
Împotriva sentinței penale nr.289/03.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul O. F. L.. P. de pe lângă Judecătoria C. critică hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității. Astfel, se arată că soluția primei instanțe este contrară deciziei Curții Constituționale nr.265/2014 privitoare la aplicare unitară a legii penale, având în vedere că, deși s-a reținut încadrarea juridică potrivit noului Cod penal, pedepsele accesorii au fost aplicate în baza Codului penal din 1968. Apelul inculpatului vizează modalitatea de individualizare a pedepsei, solicitându-se reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin hotărârea apelată.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că la data de 30.09.2011, inculpatul O. F. L. s-a deplasat în Taberele Delfin și Albatros din orașul Năvodari, unde a pătruns în mai multe pavilioane, de unde, folosindu-se de un patent pe care îl avea asupra sa, a sustras din pavilionul 7C: parter și etajul I- 5 baterii cromate cu țeava de duș, din pavilionul 7B: etajul I - 4 baterii cromate cu țeava de duș, din pavilionul 11A: etajul I și etajul II - 8 baterii cromate cu țeava de duș, din pavilionul 11B: parter, etajul I și etajul II - 12 baterii cromate cu țeava de duș, din pavilionul 5A: parter, etajul I și etajul II -12 baterii cromate cu țeava de duș. Bunurile astfel sustrase, au fost introduse de inculpat într-un sac de rafie și transportate în municipiul C., unde au fost vândute unor persoane necunoscute contra sumei de 100 de lei.
Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare referitoare la împrejurările comiterii faptei deduse judecății.
Sub un prim aspect ce vizează legalitatea hotărârii apelate, se constată că, de la data comiterii faptei reținute prin actul de sesizare și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 noul Cod penal, care prevede în art.5 că atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin decizia nr.265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale, în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Deși dispozitivul nu o spune explicit, considerentele hotărârii, care îl lămuresc, fac neechivocă interpretarea instanței de contencios constituțional în sensul că aplicarea legii penale mai favorabile se face în mod global, prin alegerea dispozițiilor unei singure legi cu privire la toate instituțiile de drept substanțial incidente.
Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care trebuie apreciate în concret sunt:
- conținutul infracțiunii, urmând a fi avute în vedere formele agravate, elementele circumstanțiale agravate, existența unor condiții suplimentare de incriminare;
- existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;
- existența unor cauze de nepedepsire;
- pedeapsa (natura și limitele acesteia);
- termenul de prescripție.
Analizând incidența dispozițiilor legale anterior menționate în raport de condițiile de incriminare a faptei penale deduse judecății, de sancționare penală și de tragere la răspundere penală a inculpatului, Curtea constată următoarele:
Fapta constituie furt calificat, conform art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.i Cod penal din 1968, iar conform legii noi va constitui tot infracțiunea de furt calificat, prevăzut de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.d Cod penal, noul Cod penal fiind legea mai favorabilă, având în vedere limitele de pedeapsă mai reduse. Mai trebuie precizat că, deși aplicarea prevederilor art.43 alin.1 Cod penal presupune adăugarea la pedeapsa aplicată prin hotărârea apelată a restului rămas neexecutat de 530 zile din pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.37/24.01.2006 a Tribunalului C., în concret, întrucât potrivit prevederilor Codului penal din 1968 s-ar aplica o pedeapsă de cel puțin 3 ani închisoare, iar prin aplicarea prevederilor art.61 alin.1, art.3 și art.34 din vechiul Cod penal s-ar impune aplicarea unui spor de pedeapsă, raportat la perseverența infracțională a inculpatului, în ansamblu, legea penală mai favorabilă este noul Cod penal.
Ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal se constată că instanța de fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei cu privire la inculpatul O. F. L., atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare privativă de libertate, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Nu pot fi primite susținerile apărării în sensul reducerii cuantumului pedepsei, având în vedere contextul în care se reține comiterea faptei deduse judecății, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Contextul în care se reține comiterea faptei, relațiile sociale lezate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului (a suferit anterior numeroase condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de furt și furt calificat, este recidivist, a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal) denotă un grad relativ ridicat de pericol social al faptei deduse judecății.
Prin urmare, raportat la elementele ce caracterizează fapta penală și persoana inculpatului, instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată de către prima instanță, ce a fost orientată către minimul special prevăzut de lege, a fost just dozată, iar executarea pedepsei în regim privativ de libertate poate contribui la realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei, în vederea realizării unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Astfel cum în mod întemeiat se arată în susținerea motivelor de apel, soluția primei instanțe este contrară considerentelor deciziei Curții Constituționale nr.265/2014, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit prevederilor art.31 alin.1 din legea nr.47/1992. Sub acest aspect, se constată că, deși instanța de fond a aplicat prevederile noului Cod penal, reținând prevederile art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.d Cod penal, art.43 și art.104 Cod penal, a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal din 1968.
Prin urmare, hotărârea primei instanțe va fi reformată din această perspectivă. Pedeapsa complementară este pedeapsa ce se poate aplica alături de pedeapsa principală în vederea completării represiunii rezultate din pedeapsa principală. Astfel, având în vedere, natura faptei deduse judecății, gradul de pericol social mediu al acesteia, împrejurările cauzei și perseverența infracțională manifestată de inculpat, în baza art.66 alin.1 Cod penal se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. F. L. împotriva sentinței penale nr.289/03.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva aceleiași sentințe penale.
Se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Înlătură dispozițiile art.71, 64 Cod penal din 1968.
În baza art.66 alin.1 Cod penal se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat B. E., în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. F. L. împotriva sentinței penale nr.289/03.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Înlătură dispozițiile art.71, 64 Cod penal din 1968.
În baza art.66 alin.1 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. rămân în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat B. E., în cuantum de 260 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. I. N. A. I.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: V. V.
Jud. red. dec: A. I.
2ex./09.11.2015
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 300/2015. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 409/2015.... → |
|---|
