Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 841/842/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 203/P
Ședința publică de la 6 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Judecător E. C. M.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin P. L. S.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hârșova împotriva sentinței penale nr. 76/11.06.2014, având ca obiect furtul (art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.b C.p.)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 6.03.201, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.76/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosar nr._, s-au dispus următoarele:
” În baza art. 396 alin.5 NCPP raportat la art.16 alin.1 lit. a NCPP
Achită pe inculpatul G. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin 1-229 alin.1 lit. b și alin. 3 lit. b,cu aplicarea ar.41 alin 1 NCP.
În baza art. 396 alin.5 NCPP raportat la art.16 alin.1 lit. a NCPP
Achită pe inculpatul V. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin. 1- art.229 alin.1 lit. b și alin. 3 lit. b NCP.
În baza art. 25 rap. la art.397 NCPP respinge acțiunea civilă ca neîntemeiată.”
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova, nr.269/P/2013 din 04.11.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G. C. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a și alin.3 lit. b Cod penal, cu aplic. art.37 lit a Cod penal și V. M. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 alin.1, art.209 alin. 1 lit. a și alin.3, lit.b Cod penal.
În fapt s-a reținut în sarcina inculpaților că la data de 11.03.2013, în jurul orelor 14.00 lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție T., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au observat pe partea stângă pe DJ 223, persoane lângă Stația de pompare nr.8 și fum negru.
Lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului cu auto din dotare și au constatat că trei persoane de sex masculin, tăiau țeava de fier de la stația de pompare nr.8.
Au fost identificați G. C., C. V. și V. M., lângă aceștia aflându-se și un autoturism marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, aparținând lui G. C., încărcată cu fier vechi, butelie de aragaz, furtunuri și tub de oxigen.
Din cercetări și verificări a reieșit că pe motiv că nu au loc de muncă s-au hotărât să taie fier vechi pentru a-si procura bani.
La controlul efectuat, în afară de cele găsite în portbagajul mașinii, pe sol lângă stație au fost găsite mai multe țevi metalice, pe care învinuiții nu au reușit să le încarce în autoturismul menționat.
Cantitatea de 100 kg fier vechi, tubul de oxigen, butelia de aragaz, cuțitul de tăiat și cele două furtunuri de alimentare au fost ridicate de la C. V. pe bază de dovadă și predate numitului P. F., inspector de specialitate în cazul ANIF București-Filiala C..
Audiați invinuiții au recunoscut săvârșirea faptei, pe care au regretat-o. Martorul audiat a confirmat prin depoziția sa acțiunea ilicită a învinuiților.
Partea vătămată-ANIF Filiala de Îmbunătățiri Funciare C.,s-a constituit parte civilă cu suma de 3530 lei.
Pe parcursul urmăririi penale învinuiții au dovedit sinceritate, recunoscând și regretând fapta.
La data de 11.03.2013, în jurul orelor 14.00 lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție T., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au observat pe partea stângă pe DJ 223, persoane lângă Stația de pompare nr.8 și fum negru.
Lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului cu auto din dotare și au constatat că trei persoane de sex masculin, tăiau țeava de fier de la stația de pompare nr.8.
Au fost identificați G. C., C. V. și V. M., lângă aceștia aflându-se și un autoturism marca Dacia 1310 cu nr.de înmatriculare_, aparținând lui G. C., încărcată cu fier vechi, butelie de aragaz, furtunuri și tub de oxigen.
Din cercetări și verificări a reieșit că pe motiv că nu au loc de muncă s-au hotărât să taie fier vechi pentru a-si procura bani.
Cantitatea de 100 kg fier vechi,tubul de oxigen,butelia de aragaz,cuțitul de tăiat și cele două furtunuri de alimentare au fost ridicate de la C. V. pe bază de dovadă și predate numitului P. F., inspector de specialitate în cazul ANIF București-Filiala C..
Audiați invinuiții au recunoscut săvârșirea faptei, pe care au regretat-o. Martorul audiat a confirmat prin depoziția sa acțiunea ilicită a învinuiților.
Din declarațiile celor trei învinuiți rezultă clar că aceștia au săvârșit fapta convinși fiind că stația de pompare e abandonată și nefuncțională, iar fierul vechi sustras sunt doar niște bucăți de țevi abandonate, convingere care rezultă și din faptul că s-au dus ziua în amiaza mare, nu au înțeles să acționeze la adăpostul nopții, iar în momentul în care au intervenit organele de poliție, nu au încercat să se sustragă, declarând de la bun început în mod sincer ce făceau, desigur întemeiați pe convingerea că sunt doar niște bucăți de fier abandonate.
Faptul că au recunoscut imediat cât și pe parcursul cercertărilor, iar în faza de judecată au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 374 cod procedură penală, achitând prejudiciul care desi a fost stabilit doar estimativ de către partea vătămată, nefiind cert și dovedit, întărește convingerea că cei trei învinuiți nu aveau reprezentarea săvârșirii unei infracțiuni.
Împrejurarea că inculpatii împinși de o situație financiară precară si în disperarea neaflării unui loc de muncă au hotărât colectarea unor bucăți de fier vechi pe care le-au crezut abandonate și nefuncționale în lipsa unor probe certe care să demonstreze că inculpatii au cunoscut că se aflau de fapt în situația săvârșirii unei infracțiuni de furt, nu acoperă cerința dispozițiilor art. 228 alin.1- art.229 alin.1 lit b si alin. 3 lit.b C. pen., sub aspectul laturii subiective.
Inculpatii trebuiau să aibă reprezentarea că bunurile se afla în proprietatea cuiva, iar nu doar simple supoziții, în aceasta din urmă ipoteză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Plecând de la analiza cerințelor impuse de principiul prezumției de nevinovăție și translatând analiza către infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin.1- art.229 alin.1 lit b si alin. 3 lit.b C. pen., pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, s-a constatat că, din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt se realizeaza printr-o acțiune de deposedare sau printr-o apropriere, furtul caracterizându-se și printr-o acțiune de sustragere a bunului mobil.
Elementul material prezinta unele cerințe esențiale respectiv sa fie vorba de un bun mobil; acesta sa se gaseasca în posesia sau detenția altei persoane; luarea sa se fi facut fara consimțamântul acesteia și urmarea imediata - consta în trecerea bunului din stapânirea de fapt a posesorului sau detinatorului, în cea a faptuitorului.
Urmarea imediata se realizeaza și atunci când bunul luat fara drept a fost ascuns de faptuitor chiar în locul de unde l-a sustras, facând imposibila utilizarea lui de catre posesor sau detentor.
- raportul de cauzalitate - trebuie sa se stabileasca în concret, ca urmarea
imediata este o consecința a savârșirii elementutlui material.
Sub aspectul laturii subiective infracțiunea de furt se săvârșește cu intenția directa în cele mai multe cazuri,dar și cea indirecta atunci când bunul sustras mai conține în el alt bun.
Atitudinea constantă a inculpaților și poziția sinceră a acestora cu privire la faptul că nu au avut reprezentarea săvârșirii unei fapte penale sunt suficiente pentru a stabili poziția psihică a inculpatilor.
Este adevărat că poziția psihică a unei persoane fiind rezultatul unui proces intern, nu poate fi stabilită decât prin raportare la modul în care se exteriorizează conduita persoanei, însă conduita exterioară trebuie să ofere elemente de fapt suficiente pentru a formula o concluzie certă, orice dubiu urmând să profite inculpatului.
În opinia instantei, datele mai sus enumerate sunt insuficiente pentru a se putea concluziona dincolo de orice dubiu că inculpatii au cunoscut că bunurile sustrase nu sunt de fapt abandonate și că acestea s-ar afla în posesia și detenția legitimă a cuiva.
În atare ipoteză, plecând de la aceste constatări, având în vedere și lipsa unor probe directe din care să rezulte că inculpatii au cunoscut că bucățile de fier vechi se aflau în posesia ANIF, atitudinea sinceră și de recunoaștere a inculpaților sunt doar elemente circumstanțiale care ar fi putut conduce la stabilirea vinovăției acestora sub forma intenției directe, în măsura în care s-ar fi coroborat și cu alte elemente de fapt, dar singure nu pot fundamenta o hotărâre de condamnare, deoarece s-ar baza în mare măsură pe deducții care nu pot avea un caracter de certitudine.
Mai mult atitudinea și poziția lor nu fac decât să întărescă convingerea că au acționat fiind într-o eroare cu privire la natura bunurilor sustrase cât și față de acțiunea lor.
Avand in vedere ca la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatilor se impune a se da eficienta regulii potrivit careia „orice indoiala este in favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie ., de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite.
Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).
Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad ori pur si simplu nu exista, si totusi indoiala persista in ce priveste vinovatia, atunci indoiala este „echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie” si deci inculpatul trebuie achitat.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Hârșova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele prezentate în cererea scrisă la care facem trimitere.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată:
În mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit. b și alin.3 lit. b cod penal, reținând în mod eronat că din materialul probator administrat în cauză ar rezulta că cei doi inculpați nu au avut cunoștință că bunurile luate nu se află în proprietatea altei persoane și că ar fi abandonate.
Din declarațiile date de inculpați rezultă că la momentul la care au luat hotărârea de a sustrage fier vechi cunoșteau locul de unde urma să se realizeze sustragerea, respectiv o stație de pompare.
Hotărârea inculpaților de a sustrage bunuri din acel loc a avut la bază, potrivit propriilor declarații, faptul că stația de pompare nu mai era în stare de funcționare coroborat cu împrejurarea că, din acel loc s-a mai luat material feros, stația fiind devastată.
Este de menționat că, în nici un moment inculpații nu au invocat faptul că nu au cunoscut că stația de pompare ar aparține unei persoane juridice sau că acea amenajare ar fi fost abandonată.
Este de remarcat că inculpații cunoșteau că locul amenajat din care au sustras bunuri reprezintă o stație de pompare, știau chiar numărul acesteia, fiind evident că erau în cunoștință de cauză că stația de pompare face parte dintr-un sistem de irigații și că acesta funcțional sau nu se află în proprietatea unei persoane juridice sau a unei instituții de specialitate.
Inculpații au menționat doar faptul că, ne mai fiind funcțional sistemul de irigații nu ar fi nici o problemă dacă ar lua și ei o parte din componente.
Un alt element important în stabilirea poziției subiective a inculpaților este și acela că țevile sustrase nu erau deja tăiate, ci făceau parte din componente mai mari, dovadă că a fost necesară tăierea țevilor, inculpații mergând la locul faptei pregătiți cu cele necesare dezmembrării angrenajelor.
Totodată, este de remarcat că, în declarațiile olografe date de cei doi inculpați în cursul urmăririi penale, în descrierea faptei comise, aceștia folosesc verbul ” a sustrage” fiind deci evident că aveau cunoștință că bunurile, fiind în proprietatea altei persoane, luarea lor reprezintă o sustragere.
În consecință, în dezacord cu concluziile instanței de fond apreciem că, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, în modalitatea prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și alin.3 lit.b cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
Apreciem, din perspectiva dispozițiilor art.5 cod penal că legea penală mai favorabilă în cauză este codul penal anterior, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, instanța va avea în vedere:
Deosebiri sub aspectul condițiilor de incriminare.
În raport de acest criteriu legile succesive comparându-se sub aspectul conținutului infracțiunii forma de bază sau calificată, urmând să fie considerată mai favorabilă legea care prevede unele condiții pentru existența faptei ca infracțiune deoarece în lipsa acestor condiții fapta nu există ca infracțiune.
Deosebiri sub aspectul condițiilor de urmărire și judecată, de tragere la răspundere penală.
Deosebiri sub aspectul sancțiunilor.
În raport de acest criteriu compararea legilor se va face prin observarea limitelor de pedeapsă, urmând a se avea în vedere atât pedeapsa principală cât și pedepsele accesorii și complementare, natura pedepsei principale, conținutul pedepselor accesorii și complementare, condiții de aplicare a acestora, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă și la mijloacele legale de individualizare.
Trebuie avute în vedere cauzele de modificare a pedepsei, de atenuare sau de agravare precum și circumstanțele atenuante și agravante care se vor reține eventual în favoarea sau în defavoarea inculpaților precum și modalitățile de executare a pedepselor reglementate de cele două legi penale succesive.
Totodată, se va avea în vedere obligativitatea aplicării globale, unitare a dispozițiilor din legea penală care va fi apreciată ca fiind mai favorabilă.
In codul penal anterior, fapta inculpaților era incriminată prin art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. a și alin.3 lit. b Cod penal, care prevedea ca sancțiune o pedeapsă cuprinsă între 4 ani și 18 ani, spre deosebire de actuala reglementare care prevede o pedeapsă cuprinsă între 3 și 10 ani.
Din această perspectivă s-ar impune concluzia că legea penală mai favorabilă ar fi noul cod penal.
Raportat însă la împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, la natura bunurilor sustrase, la faptul că de la stația de pompare se mai sustrăseseră componente, că aceasta era nefuncțională, valoarea redusă a prejudiciului cauzat și că acesta a fost recuperat în integralitate prin efortul pecuniar al inculpaților, scopul sustragerii bunurilor, valorificarea lor pentru a obține mijloacele necesare existenței în condițiile în care inculpații nu au putut să își găsească un loc de muncă, instanța de apel apreciază că se impune reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.b și alin.2 cod penal anterior.
Reținând, în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.b ți alin.2 cod penal devin incidente și dispozițiile art.76 lit.c cod penal, care impun stabilirea unei pedepse sub minimul special, acesta putând fi redus până la 3 luni.
Conform art.74 lit.b din vechiul cod penal, constituie circumstanță atenuantă stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită.
Această circumstanță atenuantă este prevăzută în noul cod penal prin art.75 lit.d cod penal, circumstanță care nu se aplică în cazul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, aspect care este defavorabil inculpaților.
Totodată, potrivit art.76 alin.1 cod penal, în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.
Conform art.76 lit.c din vechiul cod penal, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special dar nu mai jos de 3 luni.
În raport de aceste dispoziții legale, se poate constata că, în reglementarea vechiului cod penal, pedeapsa minimă ce ar putea fi aplicată inculpaților este de 3 luni iar în reglementarea noului cod penal, pedeapsa minimă ce ar putea fi stabilită, prin reținerea de circumstanțe atenuante este de 2 ani, astfel încât, din această perspectivă, legea mai favorabilă inculpaților este codul penal din 1969.
Pentru inculpatul V. M., codul penal anterior este mai favorabil și din perspectiva modalităților de executare a pedepsei, respectiv cele reglementate de dispozițiile art.81 cod penal care nu impun și aplicarea unor măsuri de supraveghere sau de art.86 ind.1 cod penal, care deși prevăd obligativitatea unor măsuri de supraveghere nu prevăd și obligarea la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității astfel cum impun dispozițiile art.91 noul cod penal.
În consecință, Curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Hârșova împotriva sentinței penale nr.76/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosar nr._, în baza art.423 alin.1 cod procedură penală, va desființa, în tot sentința penală nr.76/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosar nr._ și rejudecând, în baza art.386 cod procedură penală rap. la art.5 cod penal, va dispune schimbarea încadrării juridice pentru inculpații G. C. și V. M. din infracțiunea prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și alin.3 lit.b cod penal, pentru inculpatul G. C. și cu aplic. art.41 alin.1 cod penal în infracțiunea prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.b cod penal 1969, pentru inculpatul G. C. și cu aplic. art.37 lit.a cod penal 1969.
La individualizarea pedepselor se vor avea în vedere criteriile generale și obligatorii prev. de art.72 cod penal anterior, gradul de pericol social concret al faptei comise de cei doi inculpați și de periculozitate socială a inculpaților astfel cum rezultă din analiza circumstanțelor reale în care s-a comis fapta și circumstanțelor personale ale inculpaților.
Apreciem că fapta comisă de inculpați prezintă un grad mediu de pericol social, determinat de împrejurările și modalitatea de comitere, prin cooperarea mai multor persoane, premeditarea faptei prin aceea că s-au deplasat la locul faptei cu un autoturism și cu mijloacele necesare tăierii componentelor de la stația de pompare, natura bunurilor sustrase, care determină și forma calificată a infracțiunii, componente ale sistemului de irigații, valoarea prejudiciului cauzat și recuperarea integrală a acestuia.
Se va ține seama de faptul că stația de pompare nu era funcțională precum și de împrejurarea că din acel loc s-au mai sustras componente.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, reținem vârsta tânără faptul că, la data comiterii faptei nu erau integrați în muncă dar că, în prezent ambii inculpați sunt angajați, integrarea familială și nu în ultimul rând atitudinea sinceri adoptată în tot cursul procesului penal de recunoaștere și de regret a faptei comise.
Pentru inculpatul G. C. se va reține însă perseverența infracțională și starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a cod penal anterior, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată prin sentința penală nr.329/10.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/212/2010 definitivă la data de 05.04.2011, fapta care constituie obiectul prezentei cauze penale fiind comisă în chiar termenul de încercare de 3 ani, termen în care inculpatul trebuia să probeze că s-a reeducat și că scopul acelei pedepse a fost atins și evident incidența dispozițiilor art.83 cod penal anterior.
Față de aspectele reliefate, apreciem că se impune aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Astfel, în baza art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.b cod penal 1969 cu aplic. art.74 lit.b și alin.2 cod penal 1969 în ref. la art.76 lit.c cod penal 1969 și art.396 alin.10 cod procedură penală, va fi condamnat inculpatul V. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012, art. 71 cod penal 1969, se va aplica inculpatului V. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b cod penal 1969.
În raport de împrejurările reținute de instanța de apel la individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului, se va considera că sunt întrunite condițiile impuse de art.81 cod penal și se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 cod penal, se va stabili termen de încercare de 3 ani compus din durata pedepsei aplicată la care se adaugă un interval de 2 ani.
În baza art.359 cod procedură penală anterior, se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 cod penal anterior, se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Totodată, în baza art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.b cod penal 1969 cu aplic.art.37 lit.a cod penal 1969, cu aplic. art.74 lit.b și alin.2 cod penal 1969 în ref. la art.76 lit.c cod penal 1969 și art.396 alin.10 cod procedură penală, va fi condamnat inculpatul G. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.83 cod penal în ref. la art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.329/10.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/212/2010 definitivă la data de 05.04.2011 ce se va adăuga la pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta, în final, inculpatul G. C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012, art. 71 cod penal 1969, se va aplica inculpatului G. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b cod penal 1969.
Având în vedere că starea de recidivă prev. de art.37 lit.a cod penal și dispozițiile art.83 cod penal nu permit o altă modalitate de executare decât cea în regim privativ, se va dispune ca pedeapsa stabilită să se execute în regim de deținere conform art.57 cod penal 1969.
În baza art.274 alin.2 cod procedură penală, vor fi obligați inculpații V. M. și G. C. la plata a câte 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate la instanța de fond.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariile avocați oficiu în cuantum de câte 300 lei se vor avansa din fondul MJ în favoarea avocați L. M. și P. G. A..
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Hârșova împotriva sentinței penale nr.76/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosar nr._,
În baza art.423 alin.1 cod procedură penală,
Desființează în tot sentința penală nr.76/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosar nr._ și rejudecând dispune:
În baza art.386 cod procedură penală rap. la art.5 cod penal,
Dispune schimbarea încadrării juridice pentru inculpații G. C. și V. M. din infracțiunea prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și alin.3 lit.b cod penal, pentru inculpatul G. C. și cu aplic. art.41 alin.1 cod penal în infracțiunea prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.b cod penal 1969, pentru inculpatul G. C. și cu aplic. art.37 lit.a cod penal 1969.
În baza art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.b cod penal 1969 cu aplic. art.74 lit.b și alin.2 cod penal 1969 în ref. la art.76 lit.c cod penal 1969 și art.396 alin.10 cod procedură penală,
Condamnă pe inculpatul V. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012, art. 71 cod penal 1969,
Aplică inculpatului V. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b cod penal 1969.
În baza art.81 cod penal 1969 în ref. la art.15 din Legea nr. 187/2012,
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 cod penal,
Stabilește termen de încercare de 3 ani compus din durata pedepsei aplicată la care se adaugă un interval de 2 ani.
În baza art.359 cod procedură penală anterior,
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 cod penal anterior,
Constată suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.b cod penal 1969 cu aplic.art.37 lit.a cod penal 1969, cu aplic. art.74 lit.b și alin.2 cod penal 1969 în ref. la art.76 lit.c cod penal 1969 și art.396 alin.10 cod procedură penală,
Condamnă pe inculpatul G. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.83 cod penal în ref. la art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012,
Revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.329/10.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/212/2010 definitivă la data de 05.04.2011 pe care o adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta, în final, inculpatul G. C. execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012, art. 71 cod penal 1969,
Aplică inculpatului G. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b cod penal 1969.
Pedeapsa se execută în regim de deținere conform art.57 cod penal 1969.
În baza art.274 alin.2 cod procedură penală,
Obligă inculpații V. M. și G. C. la plata a câte 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate la instanța de fond.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariile avocați oficiu în cuantum de câte 300 lei se vor avansa din fondul MJ în favoarea avocați L. M. și P. G. A..
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. U. E. C. M.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond.S.R.M.
Tehnored. jud. E.C.M.
6 ex./27.03.2015
| ← Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 28/2015. Curtea de Apel... | Traficul de migranţi (art.263 NCP). Decizia nr. 201/2015.... → |
|---|
