Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 267/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 9119/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 267/P
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare – grefier A. B.
- procuror V. J. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TULCEA, privind pe intimatul inculpat C. C., fiul lui G. și C., născut la data de 04.01.1971 în localitatea B., cu domiciliul în ., CNP_ trimis în judecată pentru infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002), acțiune penală pusă în mișcare prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 3558/P/2011, împotriva sentinței penale nr.2171 din data de 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. _ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 26 martie 2015 și a amânat-o pentru 27 martie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;.
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 2171/05.12.2014, a Judecătoriei Tulcea, s-a hotărât:
„În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul C. C., fiul lui G. și C., născut la data de 4.01.1971, domiciliat în ., CNP -_, la pedeapsa de un 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”.
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b din Codul penal din 1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 861 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, din care 1 an reprezintă durata pedepsei aplicate, iar 2 ani intervalul de timp fixat de instanță.
În temeiul art. 863 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G. la datele fixate de această instituție, dar cel puțin o dată pe lună;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 863 alin. 3 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, impune inculpatului respectarea obligației de a nu conduce nici un fel de vehicul pe durata termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/ 2012 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din Codul penal din 1969, privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 396 alin. 5 și art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în sumă totală de 500 lei, respectiv 150 lei în cursul urmăririi penale și 350 lei în cursul judecății.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu rămân în sarcina statului.
Dispune avansarea sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Cu apel în 10 zile de la comunicare”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3558/P/2011 din data de 5.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, înregistrat pe rolul instanței la data de 11.12.2013 sub nr._ a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul C. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 87 alin. 1 și art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin rechizitoriu a fost reținută următoarea situație de fapt:
La data de 12.08.2011, în jurul orei 08,33, organele de poliție au fost sesizate de numitul F. A. cu privire la faptul că pe . Tulcea a avut loc un accident de circulație soldat cu pagube materiale.
Din cercetările efectuate a rezultat faptul că în ziua respectivă, în jurul orei 08,30, martorul F. A. conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . un drum cu prioritate, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu . acroșat ușor de un alt autoturism care se deplasa pe . nu a acordat prioritate de trecere, după care a părăsit locul accidentului.
Din impactul produs, autoturismul condus de martorul F. A. a intrat în coliziune cu peretele imobilului situat la nr. 37 și cu o instalație de alimentare cu gaz din dreptul imobilului cu nr. 40.
Fiind efectuate verificări de către organele de poliție, a fost identificat autovehiculul implicat în accident, pe . Tulcea, marca Ford cu nr. de înmatriculare 9974 DSZ, condus de inculpatul C. C., autovehicul ce prezenta avarii în partea stângă față.
Inculpatul a recunoscut că a fost implicat în accidentul rutier și întrucât prezenta halenă alcoolică a fost testat alcooscopic, rezultând o concentrație de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 09,18, după care a fost condus la Serviciul de Ambulanță Tulcea unde i s-a recoltat o două probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 530-531/C din 27.09.2011, inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,20 g%o la prima probă recoltată la ora 09,30 și respectiv 1,10 g%o la doua probă recoltată la ora 10,30.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, considerând că valoarea rezultată în urma analizei probelor de sânge este prea ridicată în raport de băuturile alcoolice consumate.
Prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 1081/i/2013 din 28.07.2013 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București s-a concluzionat că la data de 12.08.2011, ora 08,33, ora producerii accidentului rutier, inculpatul C. C. ar fi avut o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,30 g%o alcool pur în sânge.
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, părăsind locul accidentului din acest motiv.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorului F. A., declarațiile inculpatului, înscrisuri.
Analizând întregul material de urmărire penală, instanța constată că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
În faza de judecată, inculpatul nu s-a prezentat la niciunul din termenele fixate pentru judecarea cauzei, fiind reprezentat de avocatul ales. La termenul din 26.11.2014, apărătorul inculpatului a depus un înscris despre care a afirmat că este întocmit de acesta, prin care se exprimă acordul de a presta o muncă în folosul comunității și recunoașterea faptelor astfel cum au fost reținute în rechizitoriul parchetului.
Raportat la acest înscris, instanța nu îl va lua în considerare ca având semnificația unui consimțământ dat potrivit art. 374 alin. 4 din Codul de procedură penală, pentru ca cercetarea judecătorească să se efectueze prin procedura aplicabilă în cazul recunoașterii învinuirii reglementată de art. 375 din Codul de procedură penală. Pe lângă faptul că înscrisul nu este unul autentic, nu este dat în fața unei autorități care să confirme certitudinea acestuia, Noul cod de procedură penală nu mai prevede posibilitatea ca recunoașterea vinovăției să se facă și printr-un înscris autentic, astfel cum era menționat în mod expres în vechea reglementare de la art. 3201 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968.
Legiuitorul a prevăzut prin normele imperative de la art. 374 alin. 4 din Codul de procedură penală, că „președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10”. Totodată, potrivit art. 375 alin. 1 din Codul de procedură penală „dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. 4, instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.
Ca atare, prin prisma dispozițiilor legale enunțate, procedura în cazul recunoașterii învinuirii poate fi aplicată numai în situația în care inculpatul este prezent în fața instanței, consimte la aplicarea acestei proceduri și este ascultat de judecător.
În condițiile în care inculpatul C. C. nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată, instanța a procedat la judecarea cauzei prin procedura obișnuită, făcând și aplicarea prevederilor art. art. 374 alin. 7 din Codul de procedură penală, în sensul că probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost contestate și nu s-a impus readministrarea acestora în cursul cercetării judecătorești.
Instanța reține din probele administrate în cursul urmăririi penale, că la data de 12.08.2011, în jurul orei 08,33, aflându-se la volanul autoturismului marca Ford, cu nr. de înmatriculare 9974 DSZ, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul C. C. a provocat un accident rutier intrând în coliziune cu autoturismul condus de martorul F. A. la intersecția .. Nicopole din municipiul Tulcea, din care au rezultat doar pagube materiale, după care a părăsit locul accidentului, fiind identificat ulterior de organele de poliție.
S-a stabilit că inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,20 g%o la prima probă recoltată la ora 09,30 și respectiv 1,10 g%o la doua probă recoltată la ora 10,30, conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 530-531/C din 27.09.2011, iar prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 1081/i/2013 din 28.07.2013 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București s-a concluzionat că la data de 12.08.2011, ora 08,33, cel în cauză ar fi avut o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,30 g%o alcool pur în sânge.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că a consumat băuturi alcoolice și din acest motiv a părăsit locul accidentului.
La termenul de judecată din data de 26.11.2014 instanța a pus în discuție încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în actul de sesizare, în contextul intrării în vigoare a noului Cod penal și a aplicării legii penale mai favorabile.
Față de cele expuse și având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, în sensul că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală există, constituie infracțiune și a fost săvârșite de inculpat, urmând a pronunța o condamnare față de acesta”.
În termen legal, împotriva susmenționatei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 408 C. pr. pen., Curtea constată că apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Tulcea este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului C. C., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul C. C., la data de 12.08.2011 a condus autovehicul cu nr. de înmatriculare 9974 DSZ pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1, 2 g % alcool pur în sânge), ulterior fiind implicat într-un accident rutier a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Situația de fapt astfel expusă rezultă din buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei, proces verbal de constatare, declarații inculpat, declarații martori, raport de expertiză medico legală nr 108/i/2013, înscrisuri.
Potrivit art. 4 din C.penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute în legea nouă. De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr 286/2009 privitoare la Codul penal, dispozițiile art. 4 privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii, iar în cazul infracțiunii prevăzută de art. 338 alin 3 C.penal s-a prevăzut că nu mai constituie infracțiune părăsirea locului accidentului dacă în urma acestuia s-au produs numai pagube materiale.
Din mijloacele de probă administrate, se constată că inculpatul C. C. a produs un accident de circulație după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea locului de poliție.
Potrivit art. 338 alin. 3 lit a C.penal, nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când: a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale.
Deși inculpatul C. C. a fost achitat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art 89 alin 1 din OUG nr. 195/2002, Curtea apreciază că nu se impune admiterea apelului și desființarea hotărârii apelate întrucât, temeiul reținut de instanța de fond este unul corect ( fapta nu mai este prevăzută de legea penală) iar, în esență, din punct de vedere al consecințelor juridice, efectele sunt identice.
Se are în vedere la pronunțarea prezentei hotărâri și faptul că inculpatul C. C. a fost trimis în judecată pentru un concurs de infracțiuni, stabilindu-se în mod just că legea penală mai favorabilă este legea veche ce incriminează fapta de părăsire a locului accidentului dacă s-au produs doar pagube materiale ( art 89 alin. 1 din OUG nr 195/2002) dar și efectele Deciziei Curții Constituționale nr 265/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 5 C.penal și care a statuat că dispozițiile art. 5 C.penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului C. C., Curtea constată că în mod corect instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art 72 C.pen. pen si anume: dispozițiile din partea generala a Codului penal, limitele de pedeapsa prevăzute în legea specială, relațiile sociale încălcate privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, persoana inculpatului care nu se afla la primul conflict cu legea penala, în prezent fiind reabilitat, are doi copii minori, studii gimnaziale, a manifestat o atitudine cooperantă cu autoritățile judiciare.
Pe cale de consecință aplicarea unei pedepse rezultante în cuantum de 1 an închisoare, în condițiile art 86 ind 1 C.penal, este de natură a realiza scopul preventiv educativ al pedepsei.
Față de cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelantul P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 2171/05.12.2014, a Judecătoriei Tulcea, ca nefondat.
În baza art. 272 alin. 1 C.proc.penală onorariu avocat oficiu - av. G. G. M., în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 2171/05.12.2014, a Judecătoriei Tulcea, ca nefondat.
În baza art. 272 alin. 1 C.proc.penală onorariu avocat oficiu - av. G. G. M., în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud. fond.G N.
Red.dec Jud.C J.
2ex/07.04.2015
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 253/2015.... | Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 258/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
