Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 321/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 2705/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 321/P
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.1310 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. și inculpatul:
- M. M., fiul lui G. și L., născut la data de 22.06.1993, în mun. C., domiciliat în C., ., ., ., fără ocupație, CNP_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat fapta prevăzută de art.208 alin 1-209 alin 1, lit.a, e, g, i Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și art.41 al.2 din Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 aprilie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1310/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.26 raportat la art.208 alin. 1 – 209 alin.1 lit. g și i Cod penal, 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, raportat la art.4 și 5 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, au fost condamnați inculpații U. M. A. și D. G. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată.
În baza art.81 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1969.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal 1968, a căror nerespectare determină revocarea beneficiului suspendării.
În baza art.71 Cod penal 1969, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.88 Cod penal 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii de la 05.02.2013 la 06.02.2013.
În baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969 și art.37 lit. a Cod penal 1969, raportat la art.4 și 5 Cod penal și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului M. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii furt calificat în formă continuată.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.969/26.08.2013 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 917/P/01.11.2013 a Curții de Apel C..
S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.969/26.08.2013 a Judecătoriei C. și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.86/23.01.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.27/06.03.2012 a Curții de Apel C., care a fost adăugată pedepselor de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, rezultând trei pedepse de 5 ani închisoare și o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.859/13.07.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă la data de 25.07.2012, care a fost adăugată pedepselor de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, rezultând trei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare și o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art.36 alin.1 raportat la art.33 lit. a și art.34 lit. b Cod penal 1969, s-au contopit cele 3 pedepse de câte 5 ani închisoare, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, cele 3 pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, potrivit art.57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal.
În baza art.39 alin.2 și art.88 Cod penal 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata reținerii și arestării preventive, precum și perioada executată până în prezent, de la data de 10.11.2011 la 06.03.2012 și de la data de 12.07.2013 la zi.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că persoanele vătămate B. C. R., STĂTEANU G. D., D. S., A. P. și I. M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea bunurilor depuse conform dovezii . nr._ la Camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C..
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de 1.500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 04/05.02.2013, în jurul orelor 22:00, inculpatul M. M. i-a contactat telefonic pe inculpații U. M. A. și D. G., stabilind ca în jurul orelor 24:00, aceștia să vină în ., pentru a se întâlni în zona podului rutier. Inculpații U. M. A. și D. G. s-au deplasat în zona respectivă cu autoturismul marca Dacia „L.”, cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul D. G. și, după ce s-au întâlnit cu inculpatul M. M., acesta din urmă i-a condus pe . apropiere a unei parcări.
Acolo, inculpații U. M. A. și D. G. au rămas în interiorul autoturismului, cunoscând că inculpatul M. M. urma să sustragă radiatoare auto.
Inculpatul M. M. a plecat către parcarea respectivă, unde, cu ajutorul unei șurubelnițe, a deschis prin forțare capotele a două autoturisme „Dacia” și, cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, a tăiat racordurile radiatoarelor, după care a revenit la autoturism și le-a introdus în portbagaj. Imediat, inculpatul M. M. a plecat din nou către parcare și, în același mod, a mai sustras alte trei radiatoare, pe care le-a depozitat în portbagajul autoturismului.
De aici, având în autoturism radiatoarele sustrase, cei trei inculpați au intrat pe DN 39 și după ce au parcurs circa 300 metri, în apropiere de sensul giratoriu din . opriți de un echipaj de politie, care a procedat la verificarea portbagajului, timp în care inculpatul M. M. a fugit si s-a ascuns pe raza localității C., neputând fi depistat la data respectivă.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații M. M., U. M. A. și D. G..
Având în vedere modalitatea de reglementare a infracțiunii continuate, modalitatea de executare a pedepsei închisorii, în cazul inculpaților U. M. A. și D. G., modalitatea de sancționare a stării de recidivă, în ceea ce-l privește pe inculpatul M. M., precum și faptul că săvârșirea infracțiunii de furt în loc public nu mai reprezintă forma calificată a acestei infracțiuni, instanța a dat eficiență dispozițiilor art.4 și art.5 Cod penal, urmând să rețină legea penală veche ca lege penală mai favorabilă.
La termenul de judecată din data de 11.11.2014, instanța a admis cererea formulată de inculpați de a fi judecați în procedură simplificată, aceștia recunoscând în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de depistare și procesele-verbale de cercetare la fața locului, cu planșă foto; procesul-verbal examinare a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ și planșa foto; procesele-verbale de recunoaștere din fotografii și planșa foto; procesul-verbal de conducere în teren; adresa emisă de către I.P.J. C. – Serviciu Criminalistic sub nr._/05.02.2013; declarațiile persoanelor vătămate; dovezi de restituire bunuri către persoanele vătămate; dovada de predare a bunurilor la Camera de corpuri delicte a I.P.J. C.; declarațiile martorului VODNICKI F.; declarațiile inculpați.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal inculpatul M. M., solicitând reducerea pedepsei aplicate și P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor și greșitei aplicări a dispozițiilor art.374 alin.1 Cod procedură penală față de inculpatul M. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, Curtea reține următoarele:
Deși prima instanță a pronunțat în mod corect condamnarea inculpaților U. M. A. și D. G., în cadrul procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, pe baza probelor de la urmărirea penală, însușite și necontestate de către inculpați în cursul judecății, în mod greșit aceasta a apreciat că în cauză devin incidente dispozițiile art.4 Cod penal, referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni, înlăturând elementul circumstanțial agravant prevăzut de art.209 alin.1 lit. e din Codul penal 1969, referitor la comiterea furtului în public.
Așa cum rezultă din conținutul art.4 Cod penal, aplicarea legii penale de dezincriminare privește doar faptele săvârșite sub legea veche, care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni prin legea nouă, nicidecum elementele circumstanțiale prevăzute în conținutul normativ al formelor agravate, ce se impun a fi reținute laolaltă cu celelalte elemente agravante, în urma stabilirii legii penale vechi drept legea mai favorabilă inculpaților.
Ca urmare, odată cu reținerea mai favorabilă a legii penale vechi, instanța era ținută de încadrarea juridică inițială, fără a putea înlătura vreunul din elemente circumstanțiale agravante, asupra faptelor incriminate în mod succesiv ca infracțiuni legea penală mai favorabilă neputând fi interpretată și aplicată decât în mod unitar.
În ceea ce privește elementul circumstanțial agravant prevăzut de art.209 alin.1 lit. a Cod penal 1969, Curtea constată că acesta a fost în mod corect înlăturat, furtul în formă continuată comis de către inculpatul M. M. consumându-se prin contribuția exclusivă a acestuia, asigurarea transportului mai înainte și după săvârșirea faptelor, însoțirea la fața locului și procurarea mijlocului de transport de către ceilalți inculpați constituind acte de complicitate morală și materială la săvârșirea faptelor.
Deși prin motivele scrise de apel se susține că cei doi inculpați ar fi asigurat și paza locului faptei, Curtea observă că această contribuție nu este reținută prin actul de sesizare tocmai pentru că probele administrate în cursul urmăririi penale nu susțin o atare acuzație, inculpații U. M. A. și D. G. declarând că nu au asigurat o astfel de pază, ci că doar au rămas în interiorul autoturismului, cunoscând că M. M. urma să sustragă radiatoare. În plus, în declarația olografă dată la urmărirea penală, inculpatul U. M. A. arată că după ce inculpatul M. M. a plecat de la mașină, către parcarea aflată la o distanță de circa 50 de metri, acesta a adormit timp de 15 minute, fiind trezit apoi de zgomotul produs de celălalt inculpat, care între timp se întorsese. La rândul său, inculpatul D. G. susține că a rămas în așteptarea inculpatului M. M., în interiorul autoturismului, la o distanță de 50 de metri de parcarea respectivă, astfel încât, coroborate, cele două declarații nu susțin paza locului faptei de către cei doi inculpați. Cu toate acestea, este evident că dincolo de contribuția materială pe care și-au adus-o la comiterea faptelor, inculpații menționați l-au sprijinit și din punct de vedere moral pe inculpatul M. M. în comiterea infracțiunii ce i se impută, mai ales că aceștia au recunoscut că procedaseră de o manieră similară și în urmă cu două săptămâni, când, de pe urma ajutorului acordat aceluiași inculpat, fuseseră recompensați cu câte 100 de lei.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, prin efectul admiterii apelului procurorului, va desființa în parte sentința penală atacată, iar în baza art.386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților U. M. A. și DĂNCI G. din infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal 1968, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, în infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal 1968, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e,g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Ținând seama că nici întinderea pedepselor și nici modalitatea executării acestora nu au format obiect de critică în apelului procurorului, Curtea, în lumina acelorași circumstanțe personale reținute și de prima instanță, va condamna pe cei doi inculpați la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, în baza art.26 Cod penal 1968, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e,g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art.71 Cod penal 1968, va interzice inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a doua și b Cod penal 1968.
În baza art.81 Cod penal 1968, va dispune suspendarea executării pedepselor principale aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal 1968.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, va constata suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii, urmând a atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării.
De asemenea, în baza art.88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii de la 05.12.2013 la 06.12.2013.
În ceea ce îl privește pe inculpatul M. M., Curtea observă că prin declarația dată în fața primei instanțe, acesta a negat participarea celorlalți inculpați la săvârșirea faptelor, precizând că cei doi nu cunoșteau activitatea sa ilicită, aflând despre proveniența ilicită a bunurilor abia cu ocazia depistării în trafic de către organele de poliție. În mod evident, poziția procesuală a inculpatului nu exprimă recunoașterea în integralitate a faptei, potrivit descrierii cuprinse în actul de sesizare, situație în care procedura simplificată prevăzută de art.374 alin.4 Cod procedură penală nu putea fi parcursă, dată fiind negarea unui element circumstanțial agravant, specific participației penale.
Având în vedere că procedura simplificată a recunoașterii învinuirii a mod greșit parcursă la prima instanță, inculpatul nu ar putea fi judecat în apel pe baza procedurii de drept comun, în absența administrării de către prima instanță a unor probe, pe baza cărora încadrarea juridică a faptei să fie pe deplin lămurită.
Reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel nu s-ar putea face decât în situația în care la prima instanță nu s-ar impune administrarea unui probatoriu, în calea de atac a apelului neputând fi administrate în mod direct probele propuse prin rechizitoriu, ci, potrivit art.420 alin.5 din Codul de procedură penală, putând fi readministrate probele administrate la prima instanță și putând fi administrate probe noi, în condițiile art.100.
De aceea, cu toate că situațiile în care trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima instanță sunt expres și limitativ prevăzute de art.421 pct.2 lit. b Cod procedură penală, Curtea apreciază că o atare rejudecare se impune și în cazul în care procedura judecății simplificate a fost în mod greșit parcursă, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantând oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, ce implică, potrivit paragrafului 3 lit. d, și dreptul de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării. Așa cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, înțelesul noțiunii de „martor” nu coincide în mod necesar cu cel din dreptul intern al statelor părți la Convenție, noțiunea incluzându-l și pe un coacuzat ale cărui declarații sunt introduse în procesul inculpatului, servind într-o măsură esențială la stabilirea vinovăției sale și încadrării juridice a faptei (Curtea EDO, cauza CARDOT împotriva Franței, hotărârea din 19 martie 1991 și cauza KOSTOVSKI împotriva Olandei, hotărârea din 20 noiembrie 1989).
Având în vedere că părțile nu au fost întrebate dacă înțeleg să conteste probele de la urmărirea penală, potrivit art.374 alin.7 Cod procedură penală, poziția exprimată de către inculpat nefiind suficientă, în contextul negării parțiale a acuzației penale formulate împotriva sa, Curtea apreciază față de inculpatul M. M. hotărârea atacată se impune a fi desființată în parte, cu consecința trimiterii cauzei la prima instanță spre rejudecare, prin efectul admiterii apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria C., în baza art.421 pct.2 lit. b Cod procedură penală. La baza acestei soluții stă împrejurarea că, potrivit art.280 din Codul de procedură penală, atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar și dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispozițiilor legale, or, una din condițiile parcurgerii judecății, potrivit procedurii obișnuite, este legată de necesitatea administrării nemijlocite a probelor strânse în acuzare, în fața primei instanțe, potrivit art.351 și art.376 Cod de procedură penală, excepțiile prevăzute de lege nefiind aplicabile în cauză.
În raport de această soluție, critica inculpatului, prin care se urmărește obținerea unei pedepse într-un cuantum mai redus, nu poate forma obiect de analiză din partea Curții, apelul inculpatului urmând a fi respins ca nefondat, în baza art.421 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, cu motivarea că obiect al căii de atac nu îl poate constitui o dispoziție de condamnare lovită de nulitate.
Ținând seama de modul de soluționare a celor două apeluri declarate în cauză, Curtea va înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și va menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. vor fi lăsate în sarcina statului.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe apelantul inculpat M. M. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul apărătorilor din oficiu P. G. A. (300 lei), CANDEA E. A. (100 lei) și M. ANIDA (300 lei), se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de apelantul inculpat M. M., fiul lui G. și L., născut la data de 22.06.1993, în mun. C., domiciliat în C., ., ., ., fără ocupație, CNP_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., împotriva sentinței penale nr.1310/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art.421 pct.2 lit. b Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.423 alin.1,2 Cod procedură penală, desființează în parte sentința penală apelată și dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță, numai cu privire la inculpatul M. M..
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva aceleiași sentințe penale, pe care o desființează în parte și, rejudecând, dispune:
În baza art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților U. M. A. și DĂNCI G., din infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal 1968, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, în infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal 1968, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e,g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală.
În baza art.26 Cod penal 1968, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e,g,i Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpații U. M. A., fiul lui P. și Minuța, născut la data de 28.08.1992 în mun. C., domiciliat în C., .. 93, ., ., fără antecedente penale, elev, CNP_ și DĂNCI G., fiul lui Teoder și L., născut la data de 25.04.1991, în mun. C., domiciliat în C., ., ., ., fără antecedente penale, fără ocupație, CNP_, la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art.71 Cod penal 1968, interzice inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a doua și b Cod penal 1968.
În baza art.81 Cod penal 1968, dispune suspendarea executării pedepselor principale aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal 1968.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, constată suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării.
În baza art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii de la 05.12.2013 la 06.12.2013.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. rămân în sarcina statului.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat M. M. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul apărătorilor din oficiu P. G. A. (300 lei), CANDEA E. A. (100 lei) și M. ANIDA (300 lei), se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond V.V.
Red.dec.jud.C.C./12 ex./24.04.2015
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 328/2015. Curtea de... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 347/2015.... → |
|---|
