Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 35144/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 17/P
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare – grefier A. B.
- procuror V. J. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul A. I. – fiul lui M. și M., născut la data de 25.12.1977 în C., domiciliat în C., ., județul C., CNP._, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă împotriva sentinței penale nr. 1015/09.10.2014, a Judecătoriei C. fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG. 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală s-a prezentat apelantul inculpat A. I., în stare de detenție și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. T., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.167/30.12.2014 emisă de Baroul C. .
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art. 257-263 Noul cod pr. penală.
După ce s-au adus la cunoștința inculpatului dispozițiile prevăzute de art.83 al.(2) Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; apelantul - inculpat precizează că nu dorește să dea declarație în cauză, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.363-366 Cod procedură penală, .
Având cuvântul pentru apelantul inculpat A. I., avocat M. T., solicită încuviințarea depunerii la dosar a unui înscris din care rezultă starea de sănătate a soției inculpatului.
Reprezentantul Ministerului P. este de acord cu depunerea la dosare înscrisului medical prezentat de către apelantul inculpat.
Deliberând,Curtea încuviințează depunerea la dosar a înscrisurilor în circumstanțiere din care reiese starea medicală a soției inculpatului.
Curtea, nemaifiind cereri și excepții de formulat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.420 alin.(6) Cod procedură penală.
Având cuvântul pentru apelantul-inculpat A. I., avocat M. T., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și, urmare rejudecării,să se dispună redozarea pedepsei aplicată inculpatului de către prima instanță sub limita minimă prevăzută de legiuitor, având în vedere atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, pericolul social relativ scăzut al faptei, dar și situația familială a acestuia, împrejurarea că soția este grav bolnavă și are doi copii minori.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpatul A. I., ca nefondat, având în vedere că fapta din prezenta cauză, care a fost comisă în termenul de încercare al unei pedepse anterioare de 2 ani închisoare, prezintă un grad ridicat de pericol social raportat la modul și împrejurările concrete în care a fost comisă.
Apreciază că pedeapsa este corect dozată și nu se impune a fi redusă, astfel cum s-a solicitat de către apelantul inculpat, prin apărător.
Având ultimul cuvânt, apelantul inculpat A. I. solciită să fie judecat în stare de libertate m, are doi copii minori acasă iar soția sa este bolnavă, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1015/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a din codul penal 1969, art. 396 alin. 10 c.p.p., condamnă pe inculpatul A. I. (fiul lui M. și M., născut la data de 25.12.1977 în mun. C., jud. C., CNP_, domiciliat in mun. C., ., jud. Constanta), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În baza art. 15 alin. 2 din legea nr. 187/2012, art. 83 alin. 1 c.p. 1969, revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 598/21.05.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr. 416/12.10.2010 a Tribunalului C., și dispune executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta, inculpatul urmând a executa 3 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa rezultantă se execută în regim de detenție potrivit art. 57 C.penal 1969.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art. 272 c.p.p., dispune avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, avocat B. T. A., în cuantum de 200 lei, conform împuternicirii avocațiale . nr. 748/22.01.2014, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.,, .
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
La data de 17.12.2013 prin rechizitoriul nr. 1055/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată pe inculpatul A. I., sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a din codul penal 1969.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, inculpatul, la data de 16.01.2013, orele 10.25, a condus auto marca Dacia 1310, nr._, pe ., deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule.
În ședința de judecată din data de 10.09.2014, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, întrucât acesta a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate de părți.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, adresa Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. C., nr._/18.02.2013; comunicarea nr._/28.07.2012 a I.P.J. C., declarații martori, declarație învinuit.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța retine următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 16.01.2013, orele 10,25, lucrătorii din cadrul IPJ C., Serviciul Rutier, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, au oprit și au scos din trafic autoturismul marca „Dacia 1310", cu numărul de înmatriculare provizorie_, autoturism care era condus de un bărbat și care circula pe . A. V. către bulevardul I.C. B..
Din procesul-verbal de constatare întocmit la data de 16.01.2013, (file 9-10), rezultă că lucrătorii de poliție au stabilit că la volanul autoturismului oprit se afla inculpatul A. I..
Cu ocazia verificării actelor solicitate pentru control, s-a constatat că permisul de conducere al inculpatului A. I. i se reținuse acestuia de la data de 28.07.2012, pentru comiterea unei infracțiuni de conducere sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 87, al. 1, din OUG nr. 195/2002-rep.
Actul de constatare a fost semnat atât de inculpat cât și de martorii asistenți D. D. și H. V., fără să se formuleze obiecțiuni.
Din adresa nr._/18.02.2013 a I.P.J. C. - Serviciul Rutier rezultă că la data de 16.01.2013, inculpatul A. I. avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conf art. 97, al. 3, din OUG nr. 195/2002-rep., deoarece la data de 28.07.2012 a încălcat prev. art. 87, al. 1, din OUG nr. 195/2002-rep. (fila: 20).
Aceeași împrejurare rezultă și din comunicarea nr._/28.07.2012, a IPJ C., adresată inculpatului A. I., act din care rezultă că începând cu data de 28.07.2012 acesta nu mai avea dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice până la soluționarea cauzei penale care avea ca obiect comiterea infracțiunii prev. de art. 87, al. 1, din OUG nr. 195/2002-rep., iar în cazul în care va fi fost depistat conducând în continuare, urma a se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 86, al. 2, din OUG nr. 195/2002-rep. (fila 11).
Împrejurările arătate mai sus, rezultă și din cazierul auto al inculpatului, (file 21-22).
Inculpatul A. I. a recunoscut fapta comisă. Martorii audiați în cauză au confirmat cele relatate mai sus.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului A. I., care, la data de 16.01.2013, orele 10.25, a condus auto marca Dacia 1310, nr._, pe ., deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție indirectă.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen., si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute în legea speciala, de la 6 luni la 3 ani închisoare, reduse potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p.; gradul de pericol social al faptei, pe care instanța îl apreciază ca fiind relativ ridicat, raportat la cele mai sus-menționate, persoana și conduita inculpatului – are 36 de ani, are studii 12 clase, fără ocupație, este căsătorit, are 2 copii minori; stările care agravează răspunderea penală – starea de recidivă post - condamnatorie.
În aceste condiții, instanța a apreciat ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 15 alin. 2 din legea nr. 187/2012, art. 83 alin. 1 c.p. 1969, instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 598/21.05.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr. 416/12.10.2010 a Tribunalului C., și a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta, inculpatul urmând a executa 3 ani și 6 luni închisoare. S-a reține că fapta dedusă judecății, comisă la data de 16.01.2013, a fost săvârșită în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penală nr. 598/21.05.2010 a Judecătoriei C..
Pedeapsa rezultantă se va executa în regim de detenție potrivit art. 57 C.penal 1969, în raport de disp. Deciziei R.I.L. nr. 1/2011 a Î.C.C.J.
Împotriva sentinței penale nr. 1015/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ /2014, a declarat apel inculpatul A. I., care în esență, a criticat soluția instanței de fond privind greșita individualizare, prin aplicarea unei pedepse prea aspre în raport de fapta comisă.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat, este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului
A. I., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că la data de16.01.2013, orele 10.25, inculpatul apelant A. I., a condus auto marca Dacia 1310, nr._, pe ., deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, iar fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.
Starea de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de constatare din data de 16.01.2013, cazier auto, declarațiile martorilor D. I. ,H. V.; și recunoașterile inculpatului apelant.
În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv– aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Fapta comisă și urmarea produsă în condițiile mai sus descrise conturează un pericol social ridicat al faptei, concretizat în punerea în primejdie a siguranței circulației pe drumurile publice, ceea ce justifică cuantumul pedepsei și modalitatea de executare aplicate de prima instanță.
Inculpatul A. I., s-a deplasat, pe drumuri publice din orașul C., deși avea permisul de conducere suspendat, datorită consumului de băuturi alcoolice, ceea ce a creat un real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere, în condițiile în care inculpatul apelant este recidivist în materie, fiind anterior condamnat de 4 ori pentru infracțiuni la legea circulației și furt, sancționat administrativ de 3 ori de procuror în baza art.18/1 cod penal 1969, iar prezenta infracțiune a comis-o in termenul de încercare de 4 ani stabilit printr-o altă sentință penală, ceea ce denotă perseverență infracțională deosebită .
În consecință instanța de fond a aplicat o pedeapsă în limite legale, just proporționată față de împrejurările concrete ale comiterii faptei, privativă de libertate, de natură a determina în conștiința inculpatului respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.
Pentru aceste considerente, Curtea: în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelantul inculpat A. I., împotriva sentinței penale nr. 1015/09.10.2014, a Judecătoriei C., ca nefondat.
În baza art. 272 alin. 1 C.proc.penală onorariu avocat oficiu - av. M. T., în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. va fi obligat inculpatul apelant A. I. la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul inculpat A. I. împotriva sentinței penale nr. 1015/09.10.2014, a Judecătoriei C., ca nefondat.
În baza art. 272 alin. 1 C.proc.penală onorariu avocat oficiu - av. M. T., în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă inculpatul apelant A. I., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud. fond M N.
Red. dec. Jud.C.D.
2ex/02.02.2015
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 8/2015.... → |
|---|
