Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 824/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 824/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 1125/253/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 824/P
Ședința publică de la 28 septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte – A. I.
Judecător – D. I. N.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._ de inculpatul C. I. D., fiul lui G. și M., ns. la 26.08.1966 în G., jud. G., domiciliat în ., ., jud. Tulcea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin.2 NCP.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 28.09.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.27/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.193 alin 2 cod penal în infracțiunea prev. de art.193 alin.2 cod penal cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a cod penal
În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. I. D.-CNP_, porecla PIRA, fiul lui G. și M., ns. la 26.08.1966, în G., jud. G., domiciliat în ., ., jud. Tulcea, cetățenia română, căsătorit, situația militară satisfăcută, studii 10 clase, ocupația pescar, locul de muncă Grădina Botanică G., fără antecedente penale - la 1350 lei amendă penală, corespunzătoare unui număr de 135 de zile -amendă.
În temeiul dispozițiilor art. 63 alin.1 cod. penal, atrage atenția inculpatului că în situația neexecutării cu rea credință a pedepsei amenzii, numărul zilelor - amendă se va înlocui cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. M. A..
Obligă inculpatul să-i plătească părții civile 300 lei daune morale.
Respinge restul pretențiilor solicitate.
În temeiul dispozițiilor art. 398 cod procedură penală în referire la art.274 alin.1 cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 650 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.408/P/2014 din data de 23 septembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, înregistrat la această instanță sub nr._ din 25.09.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I.-D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 193 alin.2 cod penal.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
La data de 3.06.2014 lucrătorii din cadrul Postului de Poliție I.C.B. au fost sesizați de partea vătămată V. M.-A., cu privire la faptul că în noaptea de 17/18.05.2014 în jurul orelor 24,00 în timp ce se afla pe . Căminului Cultural din localitatea I.C.B., a fost lovit cu pumnii în zona capului, a coastelor și a feței de către inculpatul C. I.-D. și numitul C. I.-Nicușor, fiindu-i cauzate mai multe leziuni conform CML nr.247/21.05.2014 emis de SML Tulcea.
Cercetările ulterioare efectuate în cauză au stabilit ca în seara zilei de 17.05.2014 în jurul orelor 20:00 inculpatul C. I.-D. însoțit de soția, fiul și fiica sa, s-au deplasat în incinta Căminului Cultural din localitatea I.C.B., pentru a participa la botezul nepotului T. V. din aceiași localitate. În aceste condiții în jurul orelor 22:00 în incinta căminului, fără să fie invitat, a intrat și partea vătămată V. M. A. aflat sub influența băuturilor alcoolice, unde după ce a mai consumat o sticlă de 1 litru de whisky, împreună cu alte două persoane, la un moment dat s-a deplasat la locul unde dansau C. I.-Nicușor, partenera sa T. D. și T. D. cu partenera sa C. M.. Ajungând lângă T. D., partea vătămată a luat mâna acestuia și i-a așezat-o pe fundul partenerei sale. Deranjat de gestul părții vătămate C. I.-Nicușar, deși în prima fază i-a atras atenția părții vătămate, acesta a înțeles să riposteze lovindu-l cu palmele în zona feței, cerându-i totodată să nu se bage. În aceste condiții, având în vedere starea în care se găsea partea vătămată și apreciind asupra împrejurărilor care puteau să genereze scandal, C. I.-Nicușor s-a deplasat la părinții săi, aducându-le la cunoștință întreaga situație. În aceste împrejurări, tatăl său, inculpatul C. I.-D. a hotărât să amâne orice altă discuție cu partea vătămată ținând cont de starea avansată de beție în care aceasta se afla în ideea evitării oricăror altor discuții care putea conduce la stricarea petrecerii la care participau.
Indignată de atitudinea părții vătămate la adresa fiicei sale, C. M. a hotărât să ia atitudine, motiv pentru care s-a deplasat la locul în care se afla partea vătămată și începând să ceară acesteia socoteală cu privire la manifestarea sa. În aceste condiții, pe fondul unei stări de beție excesive partea vătămată inițial a început să o înjure pe C. M. lovindu-o cu piciorul în burtă, fapt ce a determinat-o pe aceasta să îi aducă la cunoștință soțului său inculpatul C. I.-D. întreaga situație. În aceste condiții, inculpatul s-a deplasat nervos la locul unde se afla partea vătămată unde a început să îi reproșeze manifestările violente la adresa membrilor familiei sale, timp în care partea vătămată a continuat să nege orice implicare. La un moment dat pe fondul tensiunii create, inculpatul a început să lovească partea vătămată cu pumni în partea stângă a feței, o dată în zona gurii o dată în partea dreaptă a pieptului, iar când aceasta s-a întors să se ferească, inculpatul a reușit să o mai lovească o singură dată cu piciorul în fund, împrejurare în care partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut în șanțul pietruit cu fața în jos sprijinindu-se în coate, zgâriindu-se și lovindu-se la față.
Față de C. I. s-a dispus clasarea cauzei, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 lit.”c” cod pr.penală, neexistând probe că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de lovire.
Audiat fiind în ședința publică din 9 decembrie 2014 inculpatul a recunoscut fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 377 alin.5 cod pr.penală, solicitând schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin.1 lit.”a” cod penal.
Situația de fapt așa cum a fost mai sus reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate V. M. A., certificatul medico-legal nr. 247/21.05.2014 emis de SML Tulcea, declarațiile martorilor oculari T. V.-D., T. P., D. I., Trișca V., S. A., Talaba A., C. M. și C. I.-Nicușor, declarațiile părții vătămate și ale inculpatului.
Referitor la cererea inculpatului de a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin.1 lit.”a” cod penal, instanța o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Constituie potrivit art. 75 alin.1 lit.”a” cod penal circumstanță atenuantă legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Or, raportat la situația de fapt reținută în speța de față instanța reține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de articolul mai sus invocat. Chiar dacă partea vătămată care era în stare de ebrietate a avut o atitudine necuviincioasă față de fiica inculpatului și față de soția acestuia, această atitudine nu a fost produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, gravitatea acestor acțiuni/manifestări fiind una din condițiile esențiale necesare pentru reținerea circumstanței atenuante, chiar dacă s-ar putea spune că inculpatul era puternic tulburat sau emoționat.
Așadar, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat și va constata că în drept, fapta inculpatului C. I.-D. care în noaptea de 17/18.05.2014 a exercitat mai multe acte de violență prin lovirea repetată a părții vătămate V. M. A., care au avut ca rezultat cauzarea unor leziuni care au necesitat pentu vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale conform CML nr.247 din 21.05.2014 emis de SML Tulcea, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin.2 cod penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța va avea în vedere prevederile art. 396 alin.10 cod pr.penală întrucât inculpatul a recunoscut fapta, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu 1/3 iar în cazul amenzii, cu 1/4.
Raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta coroborat cu profilul inculpatului care este un om pașnic și responsabil în comunitatea în care trăiește, instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea ci aplicarea unei amenzi penale calculată în condițiile art. 61 cod penal și art. 43 alin.5 cod penal, corespunzătoare unui număr de 135 de zile – amendă. Potrivit art. 61 cod penal, instanța stabilește cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă la 10 lei/zi amendă.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin.1 cod. penal, va atrage atenția inculpatului că în situația neexecutării cu rea credință a pedepsei amenzii, numărul zilelor- amendă se va înlocui cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
Partea vătămată V. M. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei daune morale. În cadrul urmăririi penale se constituise parte civilă cu suma de 10.000 lei daune morale atât împotriva inculpatului dar și împotriva fiului acestuia C. I. Nicușor față de care s-a dispus clasarea cauzei, astfel că în ședința publică din data de 10 februarie 2015 a precizat că suma cu care se constituie parte civilă împotriva inculpatului este suma de 5.000 lei.
În privința acțiunii civile, sunt de remarcat următoarele:
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 1357 cod civil care folosește termenul general de „prejudiciu” fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci și a celor cu caracter penal, precum și prevederile art. 19 alin.5 cod pr.penală potrivit cărora repararea prejudiciului materiale și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, în cuantum de 5.000 lei, instanța reține că acestea sunt întemeiate în parte, întrucât:
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victima directă, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă.
Despăgubirile solicitate în prezentul dosar cu titlu de daune morale, au scopul de a alina suferința pricinuită victimei de numărul zilelor de îngrijiri medicale.
Deși în prezenta speță, rezultă mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă psihică determinată de fapta săvârșită de inculpat, daunele morale în cuantum de 5.000 lei solicitate sunt considerate de instanță exagerate. Nu trebuie pierdut din vedere că repararea unui prejudiciu de ordin afectiv nu trebuie să se transforme într-un izvor îmbogățire iar obligația de dezdăunare trebuie stabilită în limitele proporționalității și echității. Astfel, prin stabilirea daunelor morale la suma de 300 lei instanța apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene(P.Tercier, Op.cit.p.268.)
În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă instanța apreciază că admiterea daunelor morale în cuantumul stabilit este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern (art.397cod pr.penală în referire la art.25 cod proc. penală raportat la art.1357 cod civil) cât și exigențelor art.3. din Protocolul nr. 7. la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În consecință, inculpatul va fi obligat să- i plătească părții civile suma de 300 lei, respingând restul pretențiilor solicitate.
Împotriva sentinței penale nr.27/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._, a declarat apel, în termen legal, inculpatul C. I. D., solicitând reținerea circumstanței atenuante legale a provocării și aplicarea prevederilor art.80 Cod penal.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul C. I. D. este fondat.
Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.374 alin.3 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că la data de 17.05.2014 în jurul orei 2000, inculpatul C. I.-D. însoțit de soția, fiul și fiica sa, s-au deplasat în incinta Căminului Cultural din localitatea I.C.B., pentru a participa la botezul nepotului T. V. din aceeași localitate. În jurul orei 2200, în incinta căminului, fără să fie invitat, a intrat și partea civilă V. M. A., ce se afla sub influența băuturilor alcoolice. După ce a mai consumat o sticlă de 1 litru de whisky, împreună cu alte două persoane, la un moment dat partea civilă V. M. A. s-a deplasat la locul unde dansau C. I.-Nicușor, partenera sa T. D. și T. D. cu partenera sa C. M.. Ajungând lângă T. D., partea civilă a luat mâna acestuia și i-a așezat-o pe posteriorul partenerei sale. Deranjat de gestul părții civile C. I.-Nicușor, deși în prima fază i-a atras atenția, acesta a ripostat, lovindu-l cu palmele în zona feței, cerându-i totodată să nu mai inetrvină. În aceste condiții, având în vedere starea în care se găsea partea vătămată și apreciind asupra împrejurărilor care puteau să genereze scandal, C. I.-Nicușor s-a deplasat la părinții săi, aducându-le la cunoștință întreaga situație. În aceste împrejurări, tatăl său, inculpatul C. I.-D. a hotărât să amâne orice altă discuție cu partea vătămată ținând cont de starea avansată de ebrietate în care aceasta se afla, pentru a evita orice discuții care putea conduce la stricarea petrecerii la care participau.
Indignată de atitudinea părții vătămate la adresa fiicei sale, C. M. a hotărât să ia atitudine, motiv pentru care s-a deplasat la locul în care se afla partea vătămată și începând să ceară acesteia socoteală cu privire la conduita sa. În aceste condiții, pe fondul unei stări avansate de ebrietate, partea civilă inițial a început să o înjure pe C. M. lovindu-o cu piciorul în burtă, fapt ce a determinat-o pe aceasta să îi aducă la cunoștință soțului său inculpatul C. I.-D. întreaga situație. În aceste condiții, inculpatul s-a deplasat nervos la locul unde se afla partea vătămată unde a început să îi reproșeze manifestările violente la adresa membrilor familiei sale, timp în care partea vătămată a continuat să nege orice implicare. La un moment dat, pe fondul tensiunii create, inculpatul a început să lovească partea vătămată cu pumni în partea stângă a feței, o dată în zona gurii o dată în partea dreaptă a pieptului, iar când aceasta s-a întors să se ferească, inculpatul a reușit să o mai lovească o singură dată cu piciorul în partea dorsală, împrejurare în care partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut în șanțul pietruit cu fața în jos sprijinindu-se în coate, zgâriindu-se și lovindu-se la față.
Conform CML nr.247/21.05.2014 emis de SML Tulcea, partea civilă V. M. A. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Contrar considerentelor reținute de prima instanță, Curtea subliniază că, pentru a se da eficiență circumstanței atenuante legale prevăzută de art.75 alin.1 lit.a Cod penal, fapta trebuie să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă adusă demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Așadar, pentru reținerea provocării drept circumstanță atenuantă se cere îndeplinirea cumulativă a trei condiții, și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare să fi fost determinată de o provocare din partea victimei, iar provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Se mai constată că acest text de lege se aplică numai în acele situații în care săvârșirea faptei penale a fost determinată de un act de violență, o atingere gravă a demnității persoanei sau o altă acțiune ilicită gravă comisă de partea vătămată în momentele imediat anterioare consumării infracțiunii.
Analizând împrejurarea invocată în apărare de inculpat, în raport de dispozițiile legale enunțate și de situația de fapt ce a rezultat din ansamblul probator, instanța de apel reține că în concret, împrejurările ce au precedat exercitarea actelor de violență asupra părții civile se circumscriu circumstanței atenuante analizate. Astfel, a rezultat că partea civilă a făcut avansuri fiicei minore a inculpatei, l-a lovit cu palma peste față pe fiul acestuia, precum și cu piciorul în burtă pe soție. Prin urmare, apreciem că acest comportament agresiv al părții civile a provocat inculpatului o tulburare și emoție ce îndeplinește condițiile textului de lege menționat.
În baza propriei analize, Curtea constată că în speță sunt întrunite condițiile de acordare a amânării aplicării pedepsei, prevăzute de 83 alin.1,2 Cod penal, ce vizează natura și cuantumul pedepsei stabilite, datele ce caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare anterioară săvârșirii prezentei infracțiuni ce relevă posibilitățile de îndreptare în sensul respectării normelor de drept) și manifestarea de voință a inculpatului pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
În procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere criteriile statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 Cod penal, gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Se constată că prima instanță a aplicat inculpatului un regim sancționator prea sever, întrucât datele dosarului au evidențiat gradul relativ redus de pericol social al faptei deduse judecății, ce a fost săvârșită în condițiile existenței unei provocări din partea persoanei vătămate.
Curtea reține dispozițiile art.83 Cod penal, conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa stabilită, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 2 ani sau amenda, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art.42 lit.a și b sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța de control judiciar apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, pedeapsa ce urmează a fi stabilită prin prezenta decizie fiind amenda penală, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală astfel încât Curtea are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea imediată a acesteia.
Având în vedere contextul săvârșirii infracțiunii astfel cum a fost descris mai sus, urmările produse, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate părții civile, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, se va stabili pedeapsa de 1000 lei amendă penală (reprezentând 100 zile-amendă cu o valoare de 10 lei a unei zile amendă) în sarcina inculpatului C. I. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală.
În ceea ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, se constată că acesta este în vârstă de 49 de ani, are ocupație și loc de muncă, este căsătorit, are doi copii, se află la primul conflict cu legea penală și a manifestat o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.
Prin urmare, în raport de elementele ce caracterizează fapta penală și pe inculpat, reținem că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul C. I. D. împotriva sentinței penale nr.27/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ .
Se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.396 alin.1,4 Cod procedură penală raportat la art.83 Cod penal va stabili pedeapsa de 1000 lei amendă penală (reprezentând 100 zile-amendă cu o valoare de 10 lei a unei zile amendă) în sarcina inculpatului C. I. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală.
În baza art.83 alin.1,3 Cod penal va amâna aplicarea pedepsei amenzii penale cu privire la inculpatul C. I. D. pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Tulcea, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c-e se vor comunica Serviciului de Probațiune Tulcea.
În baza art.404 alin.3 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Se vor înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul C. I. D. împotriva sentinței penale nr.27/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art.396 alin.1,4 Cod procedură penală raportat la art.83 Cod penal stabilește pedeapsa de 1000 lei amendă penală (reprezentând 100 zile-amendă cu o valoare de 10 lei a unei zile amendă) în sarcina inculpatului C. I. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală.
În baza art.83 alin.1,3 Cod penal amână aplicarea pedepsei amenzii penale cu privire la inculpatul C. I. D. pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Tulcea, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c-e se comunică Serviciului de Probațiune Tulcea.
În baza art.404 alin.3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. D. I. N.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: M. F. G.
Jud. red. dec: A. I.
2ex./30.09.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 813/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 825/2015.... → |
|---|
