Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 598/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 598/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 7694/327/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 598/P

Ședința publică de la 19 iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. C. M.

Judecător M. U.

Grefier I. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.

Pe rol judecarea apelului penal declarat de inculpatul MARTINOV L. – domiciliat în com. Murighiol, ., împotriva sentinței penale nr. 222/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ având ca obiect furtul (art. 208. 209 c.p.).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Prin sentința penală nr. 222/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:

„În temeiul art.386 Cod proc.pen., schimbă încadrarea juridică din infracț. prev de art.221 Cod pen.din 1969 și art.26-art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a,g,i cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din 1969, ambele cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, art.33 alin.1 lit.a Cod penal din 1969 și art.83 Cod penal din 1969 – în infracț. prev. de art.270 Cod pen. și trei infracțiuni prev. de art.48 alin.2-art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b și d Cod penal, toate cu aplic. art.5 și art.38 alin.1 Cod penal.

În temeiul art.396 alin.6 raportat la art.16 lit.g Cod proc.pen. cu aplic. art.231 alin.2 Cod penal, dispune încetarea procesului penal, privind pe inculpatul M. L., fiul lui S. și M., născut la data 20.11.1990, cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud. Tulcea, CNP_, pentru săvârșirea infracț. prev. de art.48 alin.2-art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b și d Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal (în dauna părții vătămate P. L.).

În temeiul art.396 alin.6 raportat la art.16 lit.g Cod proc.pen. cu aplic. art.231 alin.2 Cod penal, dispune încetarea procesului penal, privind pe inculpatul M. L. pentru săvârșirea infracț. prev. de art.48 alin.2-art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b și d Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal (în dauna părții vătămate T. D.).

În temeiul art.270 alin.1 Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. L. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În temeiul art.67 alin.2 Cod pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prev. de art.66 lit.a, b, d și k Cod pen., pe o durată de 4 ani, în condițiile art.68 Cod pen.

În temeiul art.65 alin.1 Cod pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie unor drepturi, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, în condițiile art.65 alin.3 Cod penal.

În temeiul art.48 alin.2-art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b și d Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. L. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infr. de furt calificat (parte vătămată P. G.).

În temeiul art.83 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic.art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.320 ind.1 Cod proc.pen., prin Sentința penală nr.326/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă prin nerecurare la 02.04.2012.

În temeiul art.44 Cod penal rap. la art.39 alin.1 lit.b Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal – se contopesc cele trei pedepse, în sensul că se aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani și 20 zile închisoare.

În temeiul art.60 Cod penal, dispune executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

În baza art.399 Cod proc.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii de 24 h., din data de 04.09.2013.

În temeiul art.398 raportat la art.274 alin.1 cod proc.pen., obligă inculpatul, la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art.272 alin.1 Cod proc.pen., dispune virarea sumei de 700 lei din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul de Avocați Tulcea, din care 600 lei pentru av. P. G. și 100 lei pentru av. D. M..”

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

„Prin Rechizitoriul nr. 3606/P/2013 din 09.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:

H. F. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: 2 X art. 208, alin. 1- 209, alin. 1, lit. i C.pen.; art. 211, alin. 1 și 2 lit. b și c, și alin 2¹ lit. a C.penal; 2 X art. 211 alin. l și 2 lit. c și al. 2¹, lit. a Cod penal; 2 X art. 208, alin. 1- 209, alin. 1, lit. a și i C.penal; 2 X art. 208, alin. 1- 209, alin. 1, lit. a și i C.penal; art. 20, rap. la art. 208. alin. l - 209, alin. 1, lit. a și i Cod penal ; art. 211, alin. l și 2, lit. c Cod penal; art. 211, alin. 1 și 2 lit. b și c Cod penal; art. 211, alin. l și 2, lit. b și c C.penal,; art. 208, alin. 1- 209, alin. 1, lit. g și i C. Penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. a și b din C.penal și art. 75 alin. l lit. c din C. penal și toate cu aplic, art. 33 alin. l lit. a din C. penal.

N. I. NICUȘOR pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: art. 211, alin. l și 2 lit. b și c și alin 2¹, lit. a C.penal; 2 X art. 211, alin l și 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a Cod penal; 2 X art. 208, alin. 1- 209, alin. 1, lit. a și i C.penal; 2 X art. 208, alin. 1- 209, alin. 1, lit. a si i C.penal; art. 20 - art. 208, alin. 1- 209, alin. 1, lit. a și i Cod penal, fiecare cu aplic. art. 99 și urm. din C.pen. și toate cu aplic. art. 33 alin. l lit. a din C.pen..

De asemenea, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. L. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 221 alin. 1 C.penal și art. 26-208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g și i cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și aplic. art. 83 din C.pen. și cu aplic. art. 33 alin. 1 lit. a din C.penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 10.10.2013, sub nr._ .

Având în vedere că, inculpații H. F. și N. I. Nicușor s-au prevalat de procedura simplificată de judecată – prin Sentința penală nr.1404/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea rămasă definitivă prin Decizia penală nr.132/MP/28.11.2013 A Curții de Apel C., s-a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii.

Privitor la inculpatul M. L. – s-a dispus disjungerea cauzei, fiind constituit un nou dosar penal, respectiv nr._, la care a fost atașat dosarul penal nr.3606/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.

Prin actul de sesizare al instanței, cu referire la infracțiunile de care este învinuit inculpatul, s-au învederat următoarele:

I.La data de 15.08.2013, numita I. F. a sesizat organele de poliție despre faptul că în perioada 13.08._13 autori necunoscuți au pătruns prin efacție în imobilul situat în mun. Tulcea, ., care aparține fratelui său, numitul I. C., iar din interior a fost sustras un LCD de culoare neagră, marca Samsung.

Ulterior, la data de 21.08.2013, numitul I. C. C., proprietarul imobilului de pe ., a sesizat organele de poliție că în locuința sa au pătruns din nou persoane necunoscute, și din interior au fost sustrase o unitate PC și monitorul LCD, un ruter UPC și telecomanda, o telecomandă tv Samsung și alte obiecte electronice, precum și două perechi de încălțări marca Adidas și Nike.

Din verificările efectuate s-a stabilit că autorii acestor furturi sunt numiții H. F. și N. I.-Nicușor, care au recunoscut săvârșirea faptei.

Fiind audiați, H. F. și N. I.-Nicușor au declarat că televizorul LCD a fost vândut numitului M., căruia i s-a adus la cunoștință despre proveniența ilicită a bunului vândut. Totodată, cei doi au declarat că M. L. le-ar fi solicitat și telecomanda, motiv pentru care au pătruns și a doua oară în locuința părții vătămate de unde au sustras telecomanda și celelalte bunuri.

M. L., a recunoscut că a cumpărat televizorul, însă a declarat că nu cunoștea că provine din furt, și că nu este adevărat că ar fi mers cu taxiul în zonă să ia televizorul, și că cei doi l-au adus la domiciliul său, unde l-au probat, ocazie cu care i-a întrebat de telecomandă iar aceștia l-au asigurat că o vor aduce ulterior.

M. L. a revândut televizorul numitului M. G. pentru suma de 2500 lei, de unde ulterior a fost ridicat și predat părții vătămate.

Computerul sustras a fost ridicat de la numita N. E., mama numitului N. I.-Nicușor, care a declarat în luna august, după ce i-a interzis fiului său să se mai întâlnească cu H. F. având în vedere trecutul acestuia, fiind în fața magazinului Fraher, i-a văzut pe fiul său și pe H. F. ieșind dintr-o curte ce aparținea familiei numitului H. F., aceștia având într-o pătură mai multe obiecte voluminoase, respectiv un calculator și un monitor. Bănuind că respectivele bunuri proveneau din furturi, le-a luat din posesia celor doi și le-a dus la domiciliul său spunându-i lui H. că i le va restitui doar când îi va prezenta documentele de proveniență a acelor bunri.

Bunurile recuparate au fost recunoscute de partea vătămată și ulterior predate acesteia.

Totodată, numitul Suvorov V. a declarat că la locuința sa, numitul H. F. a adus mai multe bunuri despre care el nu știa de unde provin, respectiv boxe Genius, un laptop Toshiba, un receiver UPC, două telecomenzi, și alte bunuri.

Bunurile au fost prezentate părții vătămate I. C., care a recunoscut o parte dintre acestea ca fiind ale sale.

II.În noaptea de 03/04.2013, prin folosirea unor chei potrivite, H. F. a pătruns în locuința părții vătămate T. D. din mun. Tulcea, ., ., iar din interior a sustras două telefoane mobile, din care unul marca Samsung E350, și unul Nokia 6300, încărcătoare de telefoane mobile, 3 parfumuri bărbătești, un laptop marca Toshiba, 2 boxe audio, un stick de memorie, ș.a., cauzând un prejudiciu de 3000 lei.

În urma cercetărilor s-a stabilit că autorul faptei este H. F., care fiind audiat a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că o parte din bunurile sustrase le-a vândut lui M. L..

Părții vătămate i-au fost predate un telefon marca Samsung, o cameră foto marca Sony, bunuri ce au fost ridicate de la M. L..

Partea vătămată a apreciat prejudiciul la suma de 2200 lei.

În ceea ce îl privește pe M. L., din probele existente reiese că acesta avea cunoștință de proveniența ilicită a bunurilor dobândite de la H. F. și N. I. Nicușor și pe care, ulterior cumpărării, le revindea la diferite persoane la un preț mai mare, însușindu-și diferența de bani astfel obținută.

Probatoriul administrat relevă faptul că ulterior tăiniurii bunurilor primite de la cei doi inculpați, după sustragerea acestora din locuința numitului I. C., M. L. a primit, în continuare, o parte din bunurile sustrase și din locuințele părților vătămate P. S., P. G. și T. Dumitrei, existând o înțelegere între inculpați cu privire la genul bunurilor care trebuiau furate și pe care M. L. le putea apoi vinde cu ușurință.

H. F. și N. I. Nicușor au confirmat faptul că M. L. avea cunoștință de proveniența bunurilor pe care le cumpăra de la ei, cei doi spunându-i că bunurile proveneau din furt.

H. F. a mai declarat că Marianov L. i-a transmis prin SMS solicitarea de a-i procura lucruri aflate în stare cât mai bună.

Faptul că, M. L. avea cunoștință de proveniența ilicită a bunurilor dobândite, reise și din îmnprejurarea că bunurile dobândite erau: LCD-uri, bicilete, telefoane mobile, etc., pe care le achiziționa la prețuri modice, iar în momentul vânzării asigura persoanele interesate de cumpărarea acestora că respectivele bunuri îi apațin și că le vinde întrucât are nevoie urgentă de bani.

În cursul cercetării judecătorești:

La data de 13.02.2015, au fost audiați în calitate de martori, H. F. și N. I. Nicușor.

Privitor la părțile vătămate P. L. și T. D. – s-a luat act de manifestarea de voință a acestora, privind împăcarea cu inculpatul M. L. (declarații consemnate la pag.55 și pag.73).

În ceea ce-l privește pe partea vătămată P. G., acesta a arătat că nu înțelege să se împace cu inculpatul și solicită tragerea acestuia la răspundere penală.

Cât privește părțile vătămate I. C. și I. F. – acestea nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Analizând materialul probator administrat pe tot parcursul procesului penal, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 15.08.2013, numiții H. F. și N. I. Nicușor au sustras, de la locuința părții vătămate I. C., situată în mun. Tulcea, . - un televizor LCD de culoare neagră, marca Samsung, pe care l-au vândut inculpatului M. L., spunându-i acestuia că bunul provine din furt.

Întrucât inculpatul M. L. a solicitat și telecomanda televizorului - la data de 21.08.2013, H. F. și N. I. Nicușor au revenit la domiciliul părții vătămate I. C. pentru a sustrage acest bun, ocazie cu care au fost sustrase și alte bunuri: o unitate PC și monitorul LCD, un ruter UPC și alte obiecte electronice precum și două perechi de încălțări marca Adidas și Nike.

M. L. a revândut televizorul numitului M. G. pentru suma de 2500 lei, de unde ulterior a fost ridicat și predat părții vătămate.

Potrivit declarației martorului M. G.(pag.72 dos.UP vol.I) – inculpatul i-ar fi spus că televizorul l-a primit de la un văr din Suedia și că este nevoit să îl vândă întrucât are nevoie de bani; suma de 2500 lei i-a fost restituită de către inculpat. Martorul a mai precizat faptul că, inculpatul i-ar fi spus că vărul său din Suedia ar avea și alte bunuri spre vânzare, fără ale indica în mod concret.

Potrivit declarației martorului H. F. – nu a existat nicio înțelegere prealabilă privitor la sustragerea televizorului de la locuința părții vătămate I. C., însă l-a momentul la care l-a ofertat spre vânzare inculpatului M. L., acesta a fost înștiințat despre faptul că bunul provine din furt.

Ulterior, tot pe parcursul lunii august 2013, H. F. i-a oferit spre vânzare inculpatului, la prețuri modice, și alte bunuri: biciclete, telefoane mobile, un laptop, un Tv marca Samsung, o cameră foto.

Potrivit declarațiilor date de către inculpat, în cursul urmăririi penale, acesta recunoaște achiziționarea bunurilor de la H. F. însă neagă faptul că ar fi avut cunoștință despre proveniența ilicită a bunurilor.

Acest ultim aspect este apreciat de către instanță, ca fiind neadevărat, întrucât este contrazis prin probatoriul administrat în cauză.

Astfel, din declarația martorului Z. C. (pag.159 dos.UP, vol.II) rezultă că inculpatul era cunoscut la nivelul comunei Murighiol, ca fiind o persoană care comercializează diverse bunuri, la prețuri modice. L-a sunat, spunându-i că dorește să cumpere o bicicletă; inculpatul i-a adus după aprox. o săptămână, două biciclete pe care le-a cumpărat cu suma de 500 lei.

Potrivit declarației martorului Antonov C. (pag.157 dos.UP vol.II), inculpatul i-a vândut acestuia un telefon marca Allview, fără încărcător. Martorul a mai precizat despre inculpat că, acesta comercializează în mod frecvent diverse produse, precum: bicilete, telefoane mobile, televizoare.

Din declarația martorului Cicârma I. (pag.156 dos.UP, vol.II) rezultă că inculpatul i-a vândut acestuia o bicicletă marca First Bike, precizând că aceasta îi aparține, fiind adusă din străinătate.

Se observă astfel că, la momentul revânzării bunurilor achiziționate de la numitul H. F. – inculpatul le-a ascuns cumpărătorilor proveniența mărfurilor, ticluind diverse motivații care să înlăture orice suspiciune că bunurile ar proveni dintr-o activitate infracțională.

Acest comportament coroborat cu declarația martorului H. F., nu poate decât să atragă concluzia că inculpatul cunoștea proveniența bunurilor comercializate.

În drept, primirea unui bun, de către o persoană care a cunoscut că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea unui folos material – constituie infracțiunea de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cod penal din 1969.

Cât privește conduita ulterioară a inculpatului constând în înțelegerea cu autorul furtului calificat (H. F.) în sensul asigurării în continuare a valorificării bunurilor sustrase, aceasta se subscrie formei complicității morale la infr. de furt calificat, întrucât tăinuirea repetată de bunuri, cunoscând că provin din sustrageri repetate, echivalează cu o promisiune anticipată de tăinuire. Împrejurarea că odată cu activitatea ulterioară, inculpatul și-a format o nouă reprezentare, a unei alte infracțiuni ce urmează a fi săvârșită, la care el se hotărăște să participe prin promisiunea de tăinuire a bunurilor provenite din aceasta, impune ca activitatea sa de ansamblu să fie considerată că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt în formă continuată, prev. de art.26-art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a,g,i cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din 1969, în concurs real cu infracțiunea de tăinuire.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conținutului constitutiv al infracțiunilor s-a realizat într-o primă fază, prin primirea bunului provenit din furt în scopul obținerii unui folos material, iar ulterior prin asigurarea valorificării bunurilor sustrase. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru înfăptuirea justiției cât și cea creată prin trecerea bunului în stăpânirea inculpatului, aducându-se un prejudiciu patrimoniului părților vătămate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile cu intenție directă, acesta având reprezentarea faptelor comise și a consecințelor păgubitoare, urmărind producerea rezultatului.

Se impune a se preciza că, infracțiunile au fost comisă sub imperiul dispozițiilor Codului penal din 1969, care au fost abrogate la data de 01.02.2014, odată cu . Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

În contextul prevederilor penale succesive, actuala reglementare a infracțiunilor este mai favorabilă, atât sub aspectul cuantumului pedepselor (ale căror limite sunt mai mici) cât și sub aspectul posibilității împăcării părților, în cazul infracțiunilor de furt calificat.

De asemenea, se reține că faptele săvârșite de inculpat sunt nejustificate (nefiind identificată niciuna din cazurile justificative prev. la art.19-art.22 cod pen.) și imputabile acestuia.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța va stabili o pedeapsă, ținând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor; motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Din conținutul cazierului judiciar, rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală.

Prin Sentința penală nr.326/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă prin nerecurare la 02.04.2012 – inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.320 ind.1 Cod proc.pen., pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere fără permis.

Cum, infracțiunile dedusese judecății provin din perioada august 2013 – denotă că au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate.

Date fiind cele reținute anterior, se va proceda de următoarea manieră:

În temeiul art.386 Cod proc.pen., se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de tăinuire prev. de art.221 Cod pen. din 1969 în infr. de tăinuire prev. de art.270 Cod pen. cu aplic. art.5 Cod penal și din infr. de complicitate la furt calificat în formă continuată prev. de art.26-art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a,g,i cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din 1969 în trei infracțiuni de complicitate la furt calificat prev. de art.48 alin.2-art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b și d Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal – toate cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.

În temeiul art.396 alin.6 raportat la art.16 lit.g Cod proc.pen. cu aplic. art.231 alin.2 Cod penal, se va dispune încetarea procesului penal, privind pe inculpatul M. L. pentru săvârșirea infracț. prev. de art.48 alin.2-art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b și d Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal (în dauna părții vătămate P. L.).

În temeiul art.270 alin.1 Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal, va condamna pe inculpatul M. L. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În temeiul art.48 alin.2-art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b și d Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal, va condamna pe inculpatul M. L. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infr. de furt calificat (parte vătămată P. G.).

Instanța mai reține faptul că, natura infracțiunilor comise precum și atitudinea inculpatului față de normele de incriminare, atrage concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, d și k Cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public - deoarece exercitarea acestor drepturi are în vedere o responsabilitate de ordin civic, pe care inculpatul (prin săvârșirea infracțiunilor) a dovedit că nu o are.

Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor va fi dispusă pe o durată de 4 ani.

În temeiul art.65 Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d și k Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.83 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic.art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, se va dispune revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.320 ind.1 Cod proc.pen., prin Sentința penală nr.326/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă prin nerecurare la 02.04.2012.

Având în vedere dispozițiile art.44 Cod penal rap. la art.39 alin.1 lit.b Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal – se vor contopi cele trei pedepse, în sensul că se va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care se va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse, adică 6 luni și 20 zile, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 20 zile închisoare.

Pe lângă această pedeapsă rezultantă se va aplica pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii drepturilor anterior indicate.

În temeiul art.60 Cod penal, se va dispune executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Se impune a se preciza faptul că, nu a fost identificată nicio circumstanță atenuantă reală sau personală care să atragă aplicarea unor pedepse sub limita prevăzută de lege.

Cât privește solicitarea de a se face aplicarea prevederilor referitoare la suspendarea sub supraveghere – aceasta nu poate fi primită, întrucât săvârșirea infracțiunilor în termenul de încercare al suspendării condiționate, atrage în mod obligatoriu, aplicarea unei pedepse privative de libertate, care se justifică cu atât mai mult cu cât, inculpatul și-a creat un mod de trai din comercializarea bunurilor ce proveneau din infracțiuni.

Având în vedere că, în privința inculpatului s-a luat măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 h., la data de 04.09.2013 – conform ordonanței de reținere aflată la pag.219 dos.UP, urmează ca în temeiul art.399 Cod proc.pen., să se dispună deducerea duratei reținerii din pedeapsa aplicată.

Referitor la cheltuielile judiciare :

În temeiul art.398 rap. la art. 274 alin.1 Cod proc.pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (din care 200 lei, în cursul urmăririi penale și 500 lei, în cursul judecății), exceptând onorariile avocaților.

Onorariul av. din oficiu P. G., care a asigurat asistența juridică în cursul urmăririi penale și onorariul av. din oficiu D. M., desemnat pentru asistența juridică în cursul judecății – vor rămâne în sarcina statului (conf. dispoz. art.274 alin.1 teză fin. Cod proc.pen.).

În temeiul art.272 alin.1 Cod proc.pen., se va dispune virarea sumei de 600 lei, din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul de avocați Tulcea, pentru av. P. G. (delegație nr.1710-pag. 223 dos.UP).

Cât privește onorariul av. D. M. se va dispune plata parțială a acestuia, respectiv 100 lei, conform protocolului (având în vedere încetarea mandatului, ca urmare a angajării av. G. Michael).”

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul Martinov L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.

La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 222/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ prin prisma criticilor aduse de apelant și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:

Procedând la soluționarea cauzei prima instanța printr-o analizata temeinica a ansamblului probator administrat a stabilit in mod corect starea de fapt, vinovăția incupatului dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică legală.

Din perspectiva situației de fapt, curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut ca la data de 15.08.2013 numiții H. F. și N. I. Nicușor au sustras un televizor LCD marca Samsung din locuința părții vătămate I. C., situata in mun. Tulcea, ., pe care l-au vândut inculpatului M. L., spunându-i acestuia că bunul provine din furt.

Inculpatul M. L. a revândut televizorul cumpărătorului de buna credință M. G. pentru suma de 2500 lei de unde a fost ridicat ulterior și predat părții vătămate.

In cursul lunii august 2013 H. F. i-a mai oferit inculpatului M. L. spre vânzare la preturi modice si alte bunuri, respectiv biciclete telefoane mobile, un laptop, o cameră foto, și un televizor marca Samsung.

Relevante în stabilirea acestei situații de fapt sunt următoarele mijloace de probă coroborate, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate P. S., P. G. și T. Dumitrei, declarațiile martorului H. F., N. I. Nicușor, M. G., Antonov C., Z. C., coroborate cu declarațiile inculpatului M. L..

Reținând incidența disp. art. 396 al. 2 c.p.p. in sensul că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, prima instanță întemeiat a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului M. L. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 al. 1 cod penal, întrucât acesta a primit un bun cunoscând că provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penala urmărind obținerea unui folos material.

În cauză, cu privire la infracțiunile de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 al. 2 rap. la art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. b și d cod penal, două fapte comise în dauna părților vătămate P. L. și T. D., în mod corect prima instanță a dispus încetarea procesului penal privind aceste fapte, ca urmare a împăcării părților.

În ceea ce privește fapta de complicitate la infr. de furt calificat prev. de art. 48 al. 2 rap. la art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. b și d cod penal în dauna părții vătămate P. G., prima instanță l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

Curtea observă că faptele deduse judecății au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis prev. de disp. art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, prin sentința penală nr. 326/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 2.04.2012.

De altfel apelantul inculpat nu a criticat starea de fapt, vinovăția sa și nici încadrarea juridică dată faptelor de care este acuzat prin rechizitoriu.

Curtea constată că în mod corect s-a reținut în cauză ca lege penală mai favorabilă, codul penal în vigoare.

Criticile apelantului inculpat vizează următoarele aspecte:

- achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. a cod pr. penală, pentru faptele reținută în sarcina sa, respectiv complicitate la furt calificat prev. de art. 48 al. 2 rap. la art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. b și d cod penal și tăinuire prev. de art. 270 al.1 cod penal – parte vătămată P. G.;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului;

- greșita aplicare a pedepselor complementare și accesorii la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 48 al. 2 rap. la art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. b și d cod penal în dauna părții vătămate P. G..

La termenul de judecată din 4.06.2015 inculpatul prin apărător a depus la dosarul cauzei o declarație notarial autentificată sub nr. 1283/3.06.2015 la BNP E. A. din care rezultă că partea vătămată G. P. nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului M. L..

La dosar mai există și o declarație a inculpatului prin care arată că înțelege să se împace cu partea vătămată G. P..

Curtea, având în vedere manifestarea de voință a părții vătămate G. P. de a se împăca cu inculpatul M. L., urmează a dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. 6 cod procedură penală în ref. la art. 17 alin. 2 cod procedură penală și art. 16 lit. g cod procedură penală.

Într-o atare situație, critica inculpatului privind achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 al. 2 rap. la art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. b și d cod penal – parte vătămată P. G., nu poate fi primită.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica care vizează achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire având în vedere că probatoriul cauzei a dovedit fără echivoc prin probe certe care nu lasă loc îndoielii că inculpatul a primit un bun cunoscând proveniența ilicită a acestuia, pe care l-a vândut în scopul obținerii unui folos material.

Curtea apreciază ca întemeiată critica care vizează aplicarea pedepselor complementare și accesorii la pedeapsa principala la care a fost condamnat inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 cod penal din 1969.

În mod greșit prima instanță a dispus aplicarea obligatorie a pedepselor complementare și accesorii încălcând disp. art. 67 al. 2 cod penal, care prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare doar când aceasta este prevăzută expres de textul de lege care incriminează infracțiunea săvârșită.

Ori, în cauză, câtă vreme în codul penal nu este prevăzută pedeapsa complementară pentru infracțiunea de tăinuire, nu se justifică nici aplicarea pedepsei accesorii care conform art. 65 al. 1 cod penal, constă în interzicerea drepturilor prevăzute de instanță ca pedeapsă complementară.

În ceea ce privește pedeapsa principală aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, curtea o apreciază ca fiind judicios individualizată, în acord cu criteriile prev. de art. 74 cod penal, fiind proporțională cu gravitatea faptei comise.

Curtea observă însă, că prima instanță, dispunând revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 326/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 2.04.2012, în mod greșit a contopit această pedeapsă cu cele aplicate prin hotărârea supusă controlului judiciar de față pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

Ori, potrivit art. 15 al. 1 din Legea nr. 187/2002 privind aplicarea LEGII NR. 286/2009 de aplicare a codului penal, „măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969, se menține și după . codului penal”, iar potrivit art. 2 din același articol „regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la al. 1 ,inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de codul penal din 1969”.

Codul penal din 1969 reglementează revocarea suspendării condiționate în art. 83 care prevede că pedeapsa revocată nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune ci se cumulează cu aceasta, situație în care pedeapsa de 8 luni aplicată prin sentința penală nr. 326/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 2.04.2012 se adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 cod penal.

Față de perseverența infracțională a inculpatului, a împrejurării comiterii faptelor deduse judecății, respectiv în perioada în care se afla în termenul de încercare stabilit pentru executarea unei pedepse cu suspendare condiționată și care conduce la concluzia că inculpatul nu a înțeles să se îndrepte, ci dimpotrivă a săvârșit mai multe infracțiuni contra patrimoniului, urmărind obținerea de foloase ilicite.

În cauză, curtea constată că pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare cu executare efectivă, îndeplinește cerințele pentru îndeplinirea scopului prevăzut de lege, acela de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru aceste argumente, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul inculpat M. L. împotriva sentinței penale nr.222/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._,

În baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală nr.222/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ și rejudecând, în baza art. 396 alin. 6 cod procedură penală în ref. la art.17 alin.2 cod procedură penală și art.16 lit.g cod procedură penală, va înceta procesul penal privind pe inculpatul M. L. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 48 cod penal rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d cod penal cu aplic. art. 5 cod penal ( parte vătămată G. P. ).

În baza art.83 alin.1 cod penal anterior în ref. la art.15 alin.2 din Legea nr. 187/2012, va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 326/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin.1 cod penal, în final inculpatul M. L. execută pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

Pedeapsa se va executa în regim de deținere conform art.60 cod penal.

Va înlătura pentru inculpatul M. L. aplicarea pedepsei complementare și a celei accesorii.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art.272 alin.2 cod procedură penală, onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat I. S..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,

Admite apelul formulat de apelantul inculpat M. L. împotriva sentinței penale nr.222/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._,

În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,

Desființează în parte sentința penală nr.222/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ și rejudecând dispune:

În baza art.396 alin.6 cod procedură penală în ref. la art.17 alin.2 cod procedură penală și art.16 lit.g cod procedură penală,

Încetează procesul penal privind pe inculpatul M. L. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.48 cod penal rap. la art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d cod penal cu aplic. art.5 cod penal. ( parte vătămată G. P. ).

În baza art.83 alin.1 cod penal anterior în ref. la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012,

Dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.326/20.03.2012pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.270 alin.1 cod penal, în final inculpatul M. L. execută pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de deținere conform art.60 cod penal.

Înlătură pentru inculpatul M. L. aplicarea pedepsei complementare și a celei accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art.272 alin.2 cod procedură penală,

Onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat I. S..

Definitivă,

Pronunțată în ședință publică, azi 19.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. C. M. M. U.

GREFIER,

I. C.

Jud. fond. V.I.

Red.jud.M.U.

9 ex./28.09.2015

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 587/2015....		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 88/2015. Curtea de Apel... →

Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 598/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 598/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA