Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1210/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1210/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 4273/225/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 1210
Ședința publică de la 25 septembrie 2015
PREȘEDINTE C. I.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24 septembrie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. împotriva sentinței penale nr. 1368 din data de 29 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. I..
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1368 din data de 29 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, în baza art. 485 alin. 2 C.p.p. a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S. cu inculpatul C. I. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzute de 194 alin. 1 lit. b cod penal, obiect al cauzei penale nr. 5383/P/2014 și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei, reprezentând 50% din onorariul pentru av. N. L. - apărător desemnat din oficiu conform delegației nr. 1584/07.05.2015, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 04.05.2015, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei .Drobeta T. S. sub nr._ acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S.. cu inculpatul C. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. b C.p. obiect al cauzei penale nr. 5383/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S..
S-a reținut că, în data de 28.11.2014 P. de pe lângă Judecătoria dr. Tr. S. a fost sesizat cu privire la faptul că în data de 27.08.2014 numitul B. N. a fost lovit de către numitul C. I., fiind înregistrat dosarul nr. 5383/P/2014.
În data de 27.08.2014 la Poliția mun. Dr. Tr. S. a fost sesizată telefonic prin SNUAU 112 de numitul M. D. cu privire la faptul că B. N. a fost lovit cu pumnul la nivelul feței de către C. I., înregistrându-se dosarul nr. 5458/P/2014.
Prin ordonanța din data de 15.01.2015 în dosarul nr. 5383/P/2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infr. de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 C.p. constând în acea că în data de 27.08.2014 numitul B. N. a fost lovit de către numitul C. I. în timp ce se afla pe terasa cafe-barului „Microbiștii” din mun. Dr. Tr. S., suferind leziuni la piciorul drept.
Prin ordonanța din data de 16.02.2015 în dosarul nr. 5383/P/2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infr. de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. b C.p.
Prin ordonanța din data de 20.02.2015 în dosarul nr. 5383/P/2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. b C.p. față de suspectul C. I..
Prin ordonanța din data de 05.01.2015 în dosarul nr. 5458/P/2014 s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 C.p. săvârșită de C. I..
Prin ordonanța nr. 77/II/2/2015 din data de 16.02.2015 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. a admis plângerea formulată de petentul B. N. și a infirmat ordonanța de clasare din data de 05.01.2015 din dosarul penal nr. 5458/P/2015.
Prin ordonanța din data de 26.02.2015 s-a dispus reunirea dosarelor penale cu nr. 5458/P/2014 și nr. 5383/P/2014, cercetările continuând în dosarul cu nr. 5383/P/2014.
Prin ordonanța din data de 27.02.2015 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 194 alin. 1 lit. b C.p. – faptă prevăzută du închisoare de la 2 ani la 7 ani.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. I. de a împinge persoana vătămată B. N. în data de 27.08.2014 în jurul orelor 12.00 în timp ce se aflau pe terasa cafe-barului „Microbiștii”din mun. Dr. Tr. S., în urma agresiunii persoana vătămată suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 110-120 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală faptă prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. b C.p.
Totodată, s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângere penală, declarația persoanei vătămate, declarația martorului, raport de constatare medico-legală al SJML M. nr. 99/A/20/27.01.2015, adresa SJML M. nr. 99/A/20 din 01.04.2015, declarațiile inculpatului.
Potrivit declarației inculpatului C. I., în data de 27.08.2014, în timp ce se afla pe terasa cafe-barului „Microbiștii” din mun. Dr. Tr. S. a avut o discuție contradictorie cu persoana vătămată B. N., iar deoarece acesta l-a scuipat, inculpatul l-a împins pe B. N., acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe sol.
Potrivit declarației persoanei vătămate B. N., în data de 27.08.2014, aflându-se împreună cu prietenul său M. D. pe terasa cafe-barului „Microbiștii” din mun. Dr. Tr. S. situat pe bulevardul Revoluției, consumând băuturi alcoolice. Persoana vătămată a precizat că la o masă alăturată se afla inculpatul C. I., care l-a înjurat, fapt pentru care B. N. s-a dus la masa lui C. I. pentru a-l întreba de ce l-a înjurat, iar C. I. l-a lovit cu pumnul în zona feței, datorită loviturii persoana vătămată căzând la sol, în momentul în care a încercat să se ridice a constatat că nu poate și că piciorul îl durea foarte rău, fapt pentru care i-a solicitat numitului M. D. să apeleze serviciul de urgență 112.
Din raportul de constare medico-legală al Serviciului Județean de Medicină Legală M. nr. 99/A/20 din 27.01.2015, persoana vătămată B. N. a prezentat leziuni de violență produse prin lovire cu sau de corp dur, ce pot data din data de 27.08.2014 și au necesitat 110-120 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații.
Totodată, a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr.5383/P/2014.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S., prima instanță a constatat că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C.p.p.
Astfel, potrivit art. 479 C.p.p. obiectul acordului de vinovăție îl constituie recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia.
În considerarea declarației inculpatului, dată cu ocazia audierii în fața instanței, s-a reținut că acesta nu acceptă încadrarea juridică dată faptei la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției și nu și-l însușește, astfel că nu ai poate fi realizat obiectul acordului
De altfel, cel puțin până la soluționarea acordului de către prima instanță, trebuie să se recunoască inculpatului dreptul de a-și retracta recunoașterea din cursul urmăririi penale, în caz contrar instanța trebuind să pronunțe o soluție de condamnare în temeiul unui acord asupra căruia inculpatul a revenit și nu-l mai recunoaște, în urma unei proceduri lipsită de contradictorialitate și nemijlocire, fără readministrarea probelor din cursul urmăririi penale și fără dezbateri.
Față de cele de mai sus, în baza art. 485 alin. 2 C.p.p., a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S. cu inculpatul C. I. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzute de 194 alin. 1 lit. b cod penal, obiect al cauzei penale nr. 5383/P/2014 și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S..
În motivele de apel a fost criticată hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității invocându-se în esență faptul că inculpatul nu a fost niciodată în eroare cu privire la fapta care i se impută, încadrarea juridică dată acesteia sau pedeapsa stabilită în conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției. Prin urmare, fiind îndeplinite toate condițiile prev. de art. 480 – 482 C.p.p., nu se putea respinge acordul și trimite dosarul la procuror în vederea continuării urmăririi penale.
Apelul este fondat.
În mod nelegal prima instanță analizând acordul de recunoaștere a vinovăției cu care a fost sesizată s-a raportat exclusiv la poziția inculpatului cu ocazia audierii din data de 29 iunie 2015, constatând că acesta este îndreptățit să își retracteze recunoașterea oricând dorește.
Acordul de recunoaștere a vinovăției presupune din partea inculpatului o manifestare de voință expresă prin care recunoaște faptele, este de acord cu încadrarea juridică dată acestora și totodată își exprimă acordul cu privire la cuantumul pedepsei și forma de executare a acesteia. Această manifestare de voință are o natură duală, pe de o parte este o recunoaștere a faptei, o mărturisire deplină, iar pe de altă parte un act prin care acesta renunță în mod expres la dreptul de a fi judecat într-o procedură publică, cu respectarea garanțiilor privitoare la un proces echitabil.
Întreaga procedură este gândită și reglementată pornind tocmai de la faptul că dreptul recunoscut de art. 6 CEDO, dreptul la un proces echitabil, nu este unul absolut, partea interesată putând renunța în mod valabil la garanțiile instituite de Convenție.
Evident, procedura nu poate deveni una arbitrară, procurorul fiind în continuare obligat să administreze probele necesare pentru stabilirea situației de fapt, acordul de recunoaștere a vinovăției neputând fi încheiat exclusiv în baza recunoașterii inculpatului, tocmai de aceea art. 480 alin. 2 C.p.p. stabilește că acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când „din probele administrate rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului” iar art. 482 C.p.p., reglementând conținutul acordului stabilește că acesta trebuie să cuprindă printre altele „probele și mijloacele de probă”.
Prin urmare, legea instituie garanții prin care să se asigure că inculpatul care acceptă să încheie un acord de recunoaștere a vinovăției nu este sancționat exclusiv în baza declarației sale de recunoaștere a faptei, infracțiunea care antrenează răspunderea sa penală trebuind să fie conturată corespunzător în baza tuturor probelor care pot fi strânse în faza de urmărire penală. De asemenea, dat fiind obligațiile care incumbă organelor judiciare de a informa corespunzător persoana cu privire la natura acuzației, faptele care i se impută, încadrarea juridică a acestora, și totodată de a asigura asistență juridică inculpatului la momentul încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, indiferent de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, se asigură premisele unei manifestări de voință realizată în deplină cunoștință de cauză, incompatibilă astfel cu o retractare total nejustificată.
Nu se poate admite ca inculpatul, fără nici un fel de justificare obiectivă să poată reveni oricând asupra acordului încheiat cu parchetul, cu atât mai mult cu cât legea nu prevede o asemenea posibilitate și nici termenul în care ar putea fi făcută.
De altfel, susținerea primei instanțe în sensul că o retractare a declarațiile anterioare poate interveni „ cel puțin” până la soluționarea acordului de către prima instanță este una absolut aleatorie, fără nici o motivare concretă (termenul maxim până la care persoana interesată ar putea să revină asupra manifestării inițiale de voință fiind ales de către judecătorul fondului fără nici o argumentație juridică).
Revenind la situația concretă din cauză Curtea constată că, dincolo de susținerile inculpatului cu ocazia audierii la judecătorie prin care arată că nu a știut ce semnează, fiind indus în eroare de apărătorul desemnat din oficiu – fila 35 dosar fond, acordul a fost încheiat după ce acestuia din urmă i-a fost adus la cunoștință fapta de care este acuzat și încadrarea juridică în mod repetat la 26 februarie 2015 (fila 58 d.u.p.), 05 martie 2015 (fila 62 d.u.p.), 28 aprilie 2015 (fila 61 d.u.p.), cu ocazia ultimei audieri în faza de urmărire penală fiind informat în mod expres de concluziile raportului de constatare medico – legală, și totodată arătând în mod expres că dorește să încheie acord de recunoaștere a vinovăției.
O informare completă a inculpatului cu privire la fapta, încadrarea juridică și pedeapsă s-a realizat și la momentul încheierii efective a acordului, de altfel inculpatul semnând în prezența apărătorului desemnat din oficiu la toate rubricile din înscris, fără nici un fel de obiecțiune, pentru ca după 10 zile inculpatul să solicite parchetului să efectueze o nouă expertiză, invocând că numărul de zile de îngrijiri medicale este prea mare (cerere atașată la fila 12 dosar fond).
Ori, dat fiind că numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite în urma examinării medico – legale i-a fost adus la cunoștință inculpatului încă din data de 26 februarie 2015, dată la care s-a încheiat procesul verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, și ulterior în alte trei ocazii în faza de urmărire penală, ultima dată în prezența unui avocat, nu se poate admite cu atâta ușurință varianta susținută de acesta în sensul că nu avea asupra sa ochelarii când a semnat acordul de recunoaștere a vinovăției.
Scuza inventată de inculpat și acceptată cu o ușurință nejustificată de prima instanță este puerilă și duce în derizoriu toată activitatea judiciară, permițând părții să se joace efectiv cu timpul și resursele organelor de urmărire penală și demonstrând mai de grabă că soluția la care s-a ajuns prin acord este prea blândă în raport de datele despre faptă și persoana inculpatului, atât timp cât acesta pare să nu fi înțeles nimic din fapta săvârșită, cu atât mai mult să regrete comiterea acesteia, astfel încât o pedeapsă cu suspendarea executării să fie suficientă pentru a se realiza funcția coercitivă a sancțiunilor penale.
Procedând la propria examinare a acordului înaintat de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S., Curtea reține că acesta îndeplinește toate condițiile legale pentru a fi admis, probele administrate în faza de urmărire penală demonstrând comiterea faptei în modalitatea descrisă de procuror (declarația persoanei vătămate coroborându-se cu declarația martorului M. D., cu concluziile raportului de constatare medico – legală nr. 99/A/20 din 27 ianuarie 2015 și cu declarațiile inculpatului) încadrarea juridică fiind corectă iar pedeapsa just individualizată atât în ceea ce privește cuantumul cât și forma de executare.
Prin urmare, se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. împotriva sentinței penale nr. 1368 din 29 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. I., se va desființa sentința și va fi admis acordul de recunoaștere a vinovăției.
În baza art.194 alin.1 lit.b) Cod penal va fi condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art.91 alin.1 Cod penal pe un termen de supraveghere de 3 ani în conformitate cu dispozițiile art.92 alin.1 Cod penal;
În conformitate cu prevederile art.93 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a)Să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b)Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d)Să comunice schimbarea locului de muncă;
e)Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.d) Cod penal inculpatul are obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Drobeta T. S., județul M., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal.
Va fi obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de apel vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. împotriva sentinței penale nr. 1368 din 29 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. I..
Desființează sentința.
Admite acordul de recunoaștere a vinovăției.
În baza art.194 alin.1 lit.b) Cod penal
Condamnă pe inculpatul C. I. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art.91 alin.1 Cod penal pe un termen de supraveghere de 3 ani în conformitate cu dispozițiile art.92 alin.1 Cod penal;
În conformitate cu prevederile art.93 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a)Să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b)Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d)Să comunice schimbarea locului de muncă;
e)Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.d) Cod penal inculpatul are obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Drobeta T. S., județul M., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal.
Obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de apel rămân în sarcina statului, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
C. I. A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.D.C.
O.A. 06 octombrie 2015
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 1211/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
