Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 918/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 918/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1539/263/2014

Dosar nr._ - art.335 n.c.p, art 337 Cp . -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 918

Ședința publică de la 19 Iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. E. M.

Judecător R. E. C.

Grefier L. M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror E. P. din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

¤¤¤¤

Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul apelant N. A. A., împotriva sentinței penale nr.43 din 12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, având ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelant inculpat N. A. A. asistat de avocat B. A., apărător ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

În temeiul art.420 alin.4 C.p.p., a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.

Avocat B. A. având cuvântul pentru inculpatul N. A. A., solicită admiterea apelului, critica adusă hotărârii este aceea că în mod netemeinic a dispus condamnarea inculpatului pentru infracț.prev.de art.337 al.1 C.p., pentru refuzul de la recoltare de probe, acest refuz s-a datorat faptului că are o fobie, sens in care a fost depus la dosar referatul întocmit de doctor psiholog, declarații colegi; instanța de fond a considerat că apărarea nu este veridică; inculpatul se afla în comă diabetică atunci când i s-au recoltat acele probe biologice la unitatea sanitara când a fost internat . În temeiul art.396 al.5 C.p.p. rap.la art.16 lit.b C.p.p. să se dispună achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, motivele invocate sunt neîntemeiate.

Apelantul inculpat N. A. A. având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Dezbaterile fiind închise.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele

Prin sentința penală nr.43 din 12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, s-a admis cererea inculpatului, privind judecarea sa, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar.

În baza art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin 1. Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, art. 5 alin. 1 Cod penal, a condamnat inculpatul N. A. A., la pedeapsa închisorii de 3 luni.

În baza art. 337 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin 1. Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, a condamnat inculpatul N. A. A., la pedeapsa închisorii de 6 luni.

S-a constatat că infracțiunile menționate mai sus au fost săvârșite în concurs real, conform art. 38 alin.1 Cod penal, astfel că, în baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o lună, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă a închisorii de 7 luni.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod penal, cu aplic. art. 83 Cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală nr. 122/2012 a Judecătoriei Vînju M. pronunțată în dosar nr._ si s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul sa execute o pedeapsa de 11 luni închisoare.

Inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 122/2012 a Judecătoriei Vînju M. pronunțată în dosar nr._ .

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 2016/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, inculpatul N. A. A., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 335 alin. 2 din Cod Penal și art. 337 alin. 1 din Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal, art. 44 Cod Penal și art. 5 din Codul Penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._

În procedura camerei preliminare, s-a procedat la verificarea legalității actului de sesizare a instanței, a probelor și a actelor de urmărire penală efectuate în cursul urmăririi penale, fiind constatată legalitatea lor, prin încheierea din camera de consiliu de la 05.09.2014.

Pe parcursul judecății, inculpatul la termenul din data de 08.01.2015 a recunoscut și regretat comiterea faptelor astfel cum au fost reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru și a solicitat ca judecata să se desfășoare doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care prevăd posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de legea penală.

Totodată au fost efectuate în cauză verificări cu privire la antecedentele penale ale inculpatului la dosarul cauzei fiind depusă de către Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Vânju M., sentința penală nr. 122/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M., în dosar nr._ .

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 23.11.2013, în jurul orelor 03.55, organele de poliție au oprit pentru control pe DN67, pe raza mun. Motru, jud. Gorj, autoturismul marca Vw Golf cu nr. de înmatriculare_, condus de N. A. A.. Cu ocazia verificărilor, s-a constatat că N. A. A. avea permisul de conducere anulat din data de 08.06.2012. Fiind testat inculpatul cu aparatul etilotest, a rezultat că acesta consumase băuturi alcoolice, valoarea concentrației de alcool în aerul expirat fiind de 1,10 mg/l. Fiind condus la Spitalul mun. Motru pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, sus numitul a declarat că refuză recoltarea probelor biologice din cauză că are probleme de sănătate.

S-a mai reținut că, în noaptea de 22/23.11.2013, inculpatul N. A. A. s-a deplasat împreună cu prietenul său, martorul M. M. E., în localitatea Baia de A., jud. M., cu autoturismul menționat anterior.

La întoarcere către Drobeta T. S., la ieșirea din mun. Motru, pe DN67, au fost opriți pentru control de către organele de poliție, la volan aflându-se inculpatul N. A. A..

Verificând baza de date a Poliției Române („Evidența Auto”), s-a constatat că, prin Sentința nr.122/2012, definitivă la 29.05.2012, Judecătoria Vînju M. l-a condamnat pe N. A. A. la 4 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002. Ca măsură administrativă, la data de 08.06.2012 a fost anulat permisul de conducere al inculpatului.

Conform declarațiilor inculpatului N. A. A. și ale martorului M. M. E., pe traseul Drobeta T. S. - Baia de A. și la întoarcere, de la Baia de A. până la stația de carburanți PETROM situată la marginea mun. Motru, pe DN67, autoturismul a fost condus de martorul M. M. E.. Așa cum relatează cei doi, după ce au alimentat cu combustibil, din cauza unei probleme la alimentarea motorului, inculpatul a hotărât să conducă autoturismul pe o distanță relativ scurtă, pentru a-și da seama care este problema tehnică, fiind proprietarul autoturismului. După ce a parcurs circa 200 metri, în zona trecerii la nivel peste calea ferată situată la ieșirea din mun. Motru către mun. Drobeta T. S. a fost depistat de către organele de poliție. Deși apărarea formulată de inculpat este puțin plauzibilă și există suspiciuni că acesta ar fi condus autoturismul pe întreg traseul, nu sunt probe care să demonstreze cu certitudine că cele declarate de inculpat și de martor nu ar fi reale.

După ce a fost testat cu aparatul etilotest și s-a constatat că valoarea concentrației de alcool în aerul expirat fiind de 1,10 mg/l, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la Spitalul mun. Motru, solicitându-i-se să accepte recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În prezența medicului de gardă, dr. C. I., inculpatul N. A. A. a refuzat recoltarea de probe de sânge, motivând că nu suportă să i se recolteze sânge din cauza unor probleme de sănătate din copilărie și pentru că are diabet.

Inculpatul N. A. A. a recunoscut că a consumat alcool (bere) înainte de a urca la volan și a declarat că avea cunoștință de faptul că permisul său de conducere fusese anulat, mai ales că, de puțin timp, se prezentase deja la examenul teoretic pentru obținerea unui nou permis de conducere.

Situația de fapt reținută a fost susținută cu următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: procesul verbal de depistare și cel de constatare a infracțiunii, declarația martorului M. M. E., procesul verbal de verificare a bazei de date, bonul etilotest nr._/23.11.2013, ora 04.10, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Din cele expuse, instanța a reținut ca dovedit faptul că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, cu respectarea condițiilor de vinovăție cerute de lege, existând suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

În consecință, s-a reținut că probatoriul administrat în cauză relevă existența infracțiunilor și vinovăția inculpatului.

În drept, faptele inculpatului N. A. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui autovehicul cu permis de conducere anulat, respectiv refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, fapte prev. de art. 335 alin. 2 Cod Penal și art. 337 alin.1 Cod penal, săvârșite în concurs real potrivit art. 38 alin. 1 Cod Penal.

De asemenea, s-a constatat că de la momentul săvârșirii infracțiunii și până la momentul judecării definitive a cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod penal, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, care reglementează la art. 335 alin. 2 Cod Penal și art. 337 alin.1 Cod penal infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul.

Anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul erau incriminate în dispozițiile art. 86 alin. 2 din Oug nr. 195/2002, respectiv art. 87 alin. 5 din Oug nr. 195/2002.

În această situație, instanța are misiunea de a efectua compararea legilor succesive și selectarea celei mai favorabile pentru inculpat, în temeiul art. 5 alin. 1 Cod penal, potrivit căruia în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

S-a constatat că legea nouă aduce modificări favorabile inculpatului, limitele pedepsei închisorii în cazul infracțiunii de refuz de prelevare de mostre biologice fiind reduse de la „ 2 la 7 ani” la „ 1 la 5 ani”, ceea ce conferă posibilitatea stabilirii unei pedepse mai blânde pentru inculpat, motiv pentru care legea penală nouă este mai favorabilă.

În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al laturii obiective al infracțiunilor menționate mai sus s-a realizat prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul știind că permisul de conducere a fost anulat, respectiv prin refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

Urmarea imediată constă în încălcarea relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice.

Totodată, instanța a reținut că între acțiunea inculpatului și urmarea periculoasă există legătură de cauzalitate, prin însăși săvârșirea faptelor, ce reprezintă infracțiuni de pericol. Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele reținute în prezenta cauză, în termenul de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit prin sentința penală nr. 122 pronunțată de judecătoria Vânju M., în dosar nr._, , înainte ca pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin aceeași sentință să fie executată sau considerată ca executată, instanța a reținut aplicabile în cauza de față dispozițiile art. 44 alin. 1 Cod penal, referitoare la pluralitatea intermediară.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 alin. 1 Noul Cod Penal, în conformitate cu care stabilirea pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe produse, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, au fost avute în vedere dispozițiile din partea generală a Codului penal privind, concursul de infracțiuni, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile reținute, gradul de pericol social al infracțiunilor dat de modalitatea concretă de săvârșire, relațiile sociale încălcate. De asemenea instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care are antecedente penale, de atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Totodată, s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. 2 lit. b din Codul penal, întrucât, din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorului M. M. E., a rezultat că faptele au fost săvârșite în anumite circumstanțe de natură să diminueze gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului, care a condus pe o distanță relativ mică, 200 m, acțiunea sa fiind determinată de problemele tehnice cu care se confrunta autoturismul.

Instanța, reținând aceeași situație ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat, s-a admis cererea inculpatului N. A. A., privind judecarea sa, potrivit prevederilor prevăzute de art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse la instanță.

În continuare, constatând că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului există, că au fost săvârșite de acesta cu vinovăția specifică, în baza art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin 1. Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, art. 5 alin. 1 Cod penal, a condamnat inculpatul N. A. A., la pedeapsa închisorii de 3 luni.

S-a constatat că infracțiunile menționate mai sus au fost săvârșite în concurs real, conform art. 38 alin.1 Cod penal, astfel că, în baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adaugat un spor de o lună, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă a închisorii de 7 luni.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod penal, cu aplic. art. 83 Cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 122/2012 a Judecătoriei Vânju M. pronunțată în dosar nr._ si s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul sa execute o pedeapsa de 11 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul N. A. A., pe care o consideră netemeinică, solicitând admiterea apelului, critica adusă hotărârii este aceea că în mod netemeinic a dispus condamnarea inculpatului pentru infracț.prev.de art.337 al.1 C.p., pentru refuzul de la recoltare de probe, acest refuz s-a datorat faptului că are o fobie, sens în care a fost depus la dosar referatul întocmit de doctor psiholog, declarații colegi; instanța de fond a considerat că apărarea nu este veridică; inculpatul se afla în comă diabetică atunci când i s-au recoltat acele probe biologice; în temeiul art.396 al.5 C.p.p. rap.la art.16 lit.b C.p.p. să se dispună achitarea inculpatului pentru această infracțiune.sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, în cauză făcându-se aplicarea procedurii simplificate prev.de art.375 N.C.p.p.

În cauza de față, instanța raportându-se la circumstanțele personale și cele reale, la persoana făptuitorului, la starea de sănătate a acestuia și profilul socio-moral, la recunoașterea vinovăției și la faptul că s-a prezentat în fața instanței ori de câte ori a fost chemat, trebuia să pronunțe o pedeapsă orientată spre minimul general, această este de natură a satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art.53 C.p. referitoare la scopul pedepsei.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei hotărâri care să stabilească o pedeapsă orientată spre minimul general.

În cursul judecății în apel a fost audiat inculpatul, conform art.420 alin.4 C.p.p., declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Verificând hotărârea apelată, raportat la motivele de apel, dar și din oficiu, conform art.417 C.p.p., instanța de control judiciar reține următoarele:

Analizând în mod coroborat probele administrate în cursul urmăririi penale: procesul verbal de depistare și cel de constatare a infracțiunii, declarația martorului M. M. E., procesul verbal de verificare a bazei de date, bonul etilotest nr._/23.11.2013, ora 04.10, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, rezultă temeinicia situației de fapt reținută de prima instanță, care, totodată, a stabilit și o corectă încadrare juridică a infracțiunilor.

Inculpatul la termenul din data de 08.01.2015, în fața primei instanțe de judecată, a recunoscut și regretat comiterea faptelor astfel cum au fost reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru și a solicitat ca judecata să se desfășoare doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le-a recunoscut și însușit, conform procedurii speciale de recunoaștere a vinovăției prev.de art.375 – 377 C.p.p.

Situația de fapt constă în următoarele: în dimineața zilei de 23.11.2013, în jurul orelor 03.55, organele de poliție au oprit pentru control pe DN67, pe raza mun. Motru, jud. Gorj, autoturismul condus de N. A. A.. Cu ocazia verificărilor, s-a constatat că N. A. A. avea permisul de conducere anulat din data de 08.06.2012. Fiind testat inculpatul cu aparatul etilotest, a rezultat că acesta consumase băuturi alcoolice, valoarea concentrației de alcool în aerul expirat fiind de 1,10 mg/l. Fiind condus la Spitalul mun. Motru pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, sus numitul a declarat că refuză recoltarea probelor biologice din cauză că are probleme de sănătate.

Verificând baza de date a Poliției Române s-a constatat că, prin Sentința nr.122/2012, definitivă la 29.05.2012, Judecătoria Vînju M. l-a condamnat pe N. A. A. la 4 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002. Ca măsură administrativă, la data de 08.06.2012 a fost anulat permisul de conducere al inculpatului. Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză penală au fost săvârșite la data de 23.11.2013, respectiv în interiorul termenului de încercare stabilit prin s.p.nr.122/2012 a Judecătoriei Vînju M..

Apărarea formulată de inculpat în scopul înlăturării răspunderii penale pentru infracțiunea prev.de art.337 C.p., constând în refuzul de prelevare a mostrelor biologice, nu este întemeiată, întrucât nu există probe certe din care să rezulte starea de pericol creată pentru sănătatea inculpatului, în cazul supunerii acestei proceduri indicate.

Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reprezentând o decizie a Casei de Asigurări de Sănătate din data de 22.01.2015, rezultă că inculpatul suferă de diabet zaharat, situație în care consumul alcoolului este apt de a determina o agravare a stării de boală. Acest lucru nu l-a împiedicat însă pe inculpat să consume alcool în noaptea din 22/23.11.2013, astfel cum rezultă, atât din rezultat alcooltest - 1,10 mg/l alcool în aerul expirat, dar și din declarațiile martorului M. M. E., care a mers împreună cu inculpatul în vizită la un prieten și a confirmat consumul împreună a conținutului mai multor sticle de bere.

Evaluarea psihologică emisă de un cabinet individual de psihologie, invocată de inculpat în susținerea nevinovatiei si deci a lipsei răspunderii penale, nu este aptă de a dovedi incapacitatea acestuia de a se supune procedurii medicale, a recoltării probelor biologice pentru următoarele considerente: evaluarea psihologică datează din 14 ianuarie 2015, după un interval de timp consistent de la data săvârșirii infracțiunilor, respectiv 23.11.2013; în conținutul examinării se consemnează faptul că inculpatul acuză fobii multiple specifice „de spital, sânge, teamă paroxistică, cu imposibilitatea recoltării de probe de sânge – din relatările sale”. Rezultă că menționarea stărilor de teamă nu reprezintă rezultatul unei examinări specifice, nemijlocite a psihologului, în urma unui control conform competențelor sale, ci chiar în conținutul acestei examinări psihologice se menționează că starea de teamă consemnata, inclusiv imposibilitatea recoltării probelor de sânge decurg „ din relatările sale”, deci ale inculpatului.

În această situație, starea de fobie invocată de inculpat în susținerea temeiniciei refuzului de a se supune prelevării probelor de sânge nu este confirmată prin probe certe, obiective, de specialitate medicală, ci a format obiectul și cauza unui control psihologic, în cadrul căruia inculpatul a relatat această problemă. Conform propriilor susțineri ale inculpatului, chiar și în fața instanței de apel, a mers doar de 3 ori la un consult psihologic, deși se impunea o examinare mai detaliată a problemei invocate. Nu a dovedit diligenta pentru tratarea medicala si eliminarea acestei probleme de sănătate invocata, astfel ca nu este in măsura a invoca in folosul propriu o situație de fapt la a cărei menținere a contribuit, pentru a fi exonerat de răspundere penala.

Înscrisul reprezentând adeverința medicală ce atestă diabet zaharat tip II, și tratamentul necesar în acest caz, nr.825/2015, este emis la data de 8 ianuarie 2015, respectiv după mai mult de 1 an de zile de la data săvârșirii infracțiunilor de care este acuzat. Aceeași situație se regăsește și în cazul scrisorii medicale din data de 21.01.2015, depusă la dosarul primei instanțe de judecată.

Se cuvine a se menționa că în antecedentele penale ale inculpatului se află condamnarea pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, constând în refuzul sau sustragerea de la recoltarea probelor biologice, prev.de art.87 alin.5 din OUIG 195/2002, în vigoare la data săvârșirii acelei fapte, pentru care prin s.p.nr.122/2012 a Judecătoriei Vânju M., s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 4 luni închisoare, cu aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, prev.de art.81-82 C.p., anterior. În prezenta cauză penală, inculpatul a săvârșit aceeași infracțiune, prev.de art.337 C.p. în vigoare, dar și infracțiunea prev.de art.335 alin.2 C.p., constând în conducerea unui autoturism pe drumurile publice, deși conducătorul auto avea permisul anulat.

Individualizarea pedepselor aplicate de prima instanță de judecată, a avut loc cu respectarea corespunzătoare a prevederilor art.74 alin.1 N.C.p., fiind analizate și aplicate toate criteriile ce reliefează gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, pilonii esențiali în stabilirea duratei ori a cuantumului pedepselor.

Distanța mică pe care a condus inculpatul a fost calificată juridic în circumstanța atenuantă judiciară prev.de art.75 alin.2 lit.b C.p., acordându-i-se efectele reglementate în dispozițiile art.76 C.p., constând în reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Atitudinea de recunoaștere a faptelor care formează obiectul învinuirii penale formulate prin rechizitoriu și de însușire a probelor administrate în cursul urmăririi penale a dobândit relevanță juridică în cadrul procedurii speciale de recunoaștere a vinovăției, conform art.375 – 377 C.p.p., pentru care inculpatul a optat, beneficiind astfel de efectele substanțiale reglementate prin dispozițiile art.396 alin.10 c.p.p., constând în reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii, prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune, ce formează obiectul acuzațiilor penale. Efectul substanțial menționat nu intervenea în cazul în care inculpatul nu ar fi adoptat poziția procesuală de judecare conform procedurii speciale, astfel că parcurgerea cercetării judecătorești de drept comun ar fi determinat o restabilire a limitelor speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune și deci o individualizare a pedepselor la un nivel mai ridicat.

Infracțiunile deduse judecății prev.de art.335 alin.2 și respectiv art.337 C.p., au fost săvârșite la data de 23.11.2013, în interiorul termenului de încercare al beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin s.p.nr.122/2012 a judecătoriei Vânju M., definitivă prin nerecurare la data de 29 mai 2012.

Aplicarea de către prima instanță a preved.art.15 din legea 187/2012, constând în revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin s.p.nr.122/2012 a Judecătoriei Vânju M. și cumularea cu pedeapsa rezultată în urma contopirii conform.art.39 alin.lit.b a pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune concurentă din prezenta cauză, reprezintă un procedeu legal confirmat prin deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, prin decizia nr.648 din 11 noiembrie 2014 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.15 alin.(2) din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, reținându-se următoarele:

Curtea constată că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituție privește modul de executare a pedepsei, Curtea apreciază că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum si motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia.

Prin decizia nr. 13/2015, pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a decis: aplicarea dispozițiilor art.5 din Codul penal, conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării, care, conform art.41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art.15 alin. (2) din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 alin. (1) din Codul penal anterior.

Pentru considerente expuse, in temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge apelul formulat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.43 din 12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, ca nefundat, si, constatându-se culpa sa procesuala, in temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pana la prezentarea apărătorului ales, in cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelul formulat de apelantul inculpat N. A. A., fiul lui I. și F., născut la 16.03.1972 în Mun Drobeta T. S., jud. M., domiciliat în Mun Drobeta T. S., ., ., ., C.I. ., nr._, C.N.P._, împotriva sentinței penale nr.43 din 12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, ca nefondat.

In temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pana la prezentarea apărătorului ales, in cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției .

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015.

Președinte, Judecător,

M. E. M. R. E. C.

Grefier,

L. M. P.

Red.jud.M.E.M.

J.fond:P.D.O.

G.S. 01.07. 2015/4ex.

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Decizia nr.... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 918/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 918/2015. Curtea de Apel CRAIOVA