Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 60/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 60/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 2004/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 60/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. M. – JUDECĂTOR
Grefier - R. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. D. T., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C.
……………..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul B. I. (deținut în Penitenciarul C.) privind sentința penală nr. 197 din 15 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat asistat de avocat ales D. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care,
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel C. privind soluționarea cauzei, întrucât competența acesteia este reglementată numai în ceea ce vizează aplicarea art. 1 lit. d și e și art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Contestațiile ulterioare, chiar daca vizează o sentință pronunțată în recunoașterea și transferul persoanei condamnate, sunt de competența instanței căreia i-ar reveni competența să soluționeze în fond cauza, în această situație Judecătoriei C., instanță în raza căreia se află locul de deținere.
Arată că acesta a fost transferat pentru continuarea executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de viol, infracțiune de competența în primă instanță a judecătoriei.
Față de obiectul cererii, solicită admiterea excepției și să se dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Avocat D. M., pentru contestatorul – condamnat consideră că, întrucât locul de deținere fiind Penitenciarul C., competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei C..
Contestatorul condamnat B. I., în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra cauzei de față;
Reține că, prin sentința penală nr. 197 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul cu nr._, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Norvegiei; s-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin.1 din Legea nr. 302/2004 rep.și s-a recunoscut hotărârea pronunțată la data de 13.08.2013 în dosar nr. 13-073690MED-STRO, a Tribunalului de Primă instanță din Sor-Trondelag, definitivă la 09.12.2013, privind pe condamnatul B. I. (deținut în Penitenciarul Trondheim din Norvegia), prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de paragraful 192 articolul întâi litera a corob. cu art. al doilea lit. a din C.pen. norvegian, care are corespondent în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin.1 din C.pen. român.
S-a dispus transferarea condamnatului, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin hotărârea sus menționată, într-un penitenciar din România; s-a dedus din pedeapsă perioada executată, de 337 zile închisoare până la data de 13.02.2014 și, în continuare, de la această dată ( 13.02.2014) la zi; s-a dispus emiterea mandatului de executare la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care, suma de 320 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați D..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la 8 mai 2014, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a sesizat instanța în baza art. 153 alin.1 din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea transferării cetățeanului român B. I. pentru ca acesta să execute pedeapsa de 6 ani închisoare într-un penitenciar din România.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel C. a reținut că prin sentința penală pronunțată la data de 13 august 2013 în dosarul nr.13-073690MED-STRO, de către Tribunalul de Primă Instanță din Sor-Trondelag, definitivă la 09.12.2013, cetățeanul român B. I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de paragraful 192 articolul întâi litera a corelat cu art. al doilea lit. a din Codul penal norvegian, care are corespondent în Codul penal român în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin.1, constând în aceea că, în noaptea de 5/6 mai 2012, condamnatul a întreținut raport sexual prin constrângere cu persoana vătămată A. Katrine Nystuen, în localitatea Ladehalvoya, în Trondheim, din Norvegia.
Deținutul B. I. a fost judecat în stare de arest preventiv, executarea pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare urmând a se încheia la data de 9.11.2017, în prezent executând pedeapsa închisorii în Penitenciarul Trondheim din Norvegia.
Instanța de fond, având în vedere starea de fapt prezentată, actele înaintate de autoritățile judiciare norvegiene și verificările efectuate, a apreciat că sunt îndeplinite în speță condițiile art. 155 din Legea nr.302/2012 republicată, întrucât hotărârea este definitivă și executorie, fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa are corespondent în legea română, respectiv art. 218 alin 1 C.pen, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, persoana condamnată are cetățenia română și este de acord să execute pedeapsa în România, exprimându-și la data de 13.02.2014 consimțământul pentru a fi transferat în România pentru a continua executarea pedepsei, are cetățenia română; de asemenea, s-a constatat că nu este incident nici unul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr.302/2004.
Pe considerentele susmenționate și având în vedere și dispozițiile art.154 alin 6 din Legea nr.302/2004, instanța de fond a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Norvegiei și a recunoscut hotărârea pronunțată la data de 13.08.2013 în dosar nr. 13-073690MED-STRO al Tribunalului de Primă Instanță din Sor-Trondelag, definitivă la 09.12.2013, dispunând transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin hotărârea sus menționată, într-un penitenciar din România.
De asemenea, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 337 zile închisoare până la data de 13.02.2014 și, în continuare, de la această dată (13.02.2014) la zi.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație la executare condamnatul B. I. (deținut în Penitenciarul C.), cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curții de Apel C. – Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori la data de 05 decembrie 2014, sub nr. _ .
În motivarea contestației, condamnatul a susținut în esență că instanța nu a analizat și nu i s-a aplicat legea mai favorabilă; totodată, a arătat că nu s-a ținut seama la aplicarea pedepsei de împrejurarea că a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, fiind sincer și nu a zădărnicit în nici un fel aflarea adevărului, astfel că se impunea aplicarea dispozițiilor art. 3201 din vechiul Cod de Procedură Penală sau a art. 375 coroborat cu art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală, cu consecința reducerii pedepsei cu o treime; de asemenea, precizează că nu s-a sustras de la urmărirea penală și nu a obstrucționat ancheta în cauză, deoarece fapta pentru care a fost judecat s-a petrecut înainte de arestarea sa, respectiv în urmă cu 1 an și 7 luni, în tot acest timp (de la data săvârșirii faptei și până la arestare) muncind cu contract în Trondheim, apreciind astfel că pedepsele aplicate de instanțele din Norvegia și România sunt nelegale și netemeinice, fiind date cu aplicarea greșită a legii.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 595 Cod Procedură Penală.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză și sentința penală nr. 197 din 14 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ - prin care a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Norvegiei și a fost recunoscută hotărârea pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Sor-Trondelag privind pe petent -, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 595 alin. 1 Cod procedură penală, iar competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei C., care este instanță de executare, condamnatul contestator aflându-se în executarea pedepsei în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
În consecință, se va declina competența soluționării contestației în favoarea Judecătoriei C., conform art. 595 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența soluționării contestației – formulată de condamnatul B. I. (deținut în Penitenciarul C.) privind sentința penală nr. 197 din 15 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul cu nr._ - în favoarea Judecătoriei C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2015.
Președinte,
C. M.
Grefier,
R. F.
Dact. 5 ex./A.T. – 13 mai 2015
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Schimbare măsura educativă a internării (art.516 si art. 517... → |
|---|
