Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 745/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 745/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 7489/101/2013

Dosar nr._ - Lg.241/2005 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 745/2015

Ședința publică de la 26 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: T. M. - judecător

M. E. P. - judecător

Grefier: E. L.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

¤¤¤¤¤

Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul Ș. D. împotriva sentinței penale nr 249/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul M.

Dezbaterile au avut loc în ședința de la 27 aprilie 2015, consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată ulterior la 28 aprilie 2015, 12 mai 2015 și 20 mai 2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie penală,

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, fără citare.

CURTEA

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentinței penale nr.249 din 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în temeiul art.386 alin.1 din noul Cod penal, s-a admis cererea și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat inculpatul Ș. D., din infracțiunea prev. de art.7 alin.2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal din 1969 în infracțiunea prev. de art.7 alin.2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.3 din noul Cod penal, precum și cu aplicarea art.35 alin1 și art.5 din noul Cod penal.

S-a admis cererea și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat inculpatul Ș. D., din infracțiunea prevăzută de art. art.8 alin. 1 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 din Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.8 alin. 1 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 și art.5 din noul Cod penal.

S-a admis cererea și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat inculpatul Ș. D. din infracțiunea prevăzută de art.9 alin.l lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.9 alin.l lit.c din Legea nr.241/2005, cu art.35 alin.1 și art.5 din noul Cod penal.

În baza art.7 alin. 2 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.3 din noul Cod penal, precum și art.35 alin.1 și art.5 din noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul Ș. D., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ”deținere și punere în circulație cu știință a formularelor tipizate utilizate în domeniului fiscal, cu regim special, falsificate.”

În baza art. 65 din noul Cod penal, a aplicat inculpatului Ș. D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din noul Cod penal.

În baza art.67 din noul Cod penal, a aplicat inculpatului Ș. D. pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din noul Cod penal.

În baza art.8 alin. 1 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 și art.5 din noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul Ș. D., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „stabilire cu rea – credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul consolidat ori de compensări datorate bugetului general consolidat.”

În baza art.9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 și art.5 din noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul Ș. D., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală, constând în înregistrarea în contabilitatea societății comerciale a unor facturi fictive.”

În baza art. 67 din noul Cod penal, a aplicat inculpatului Ș. D. pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din noul Cod penal.

În baza art.33 lit.a raportat la art.34 alin 1 lit b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate, în pedeapsa cea mai grea – de 3 (trei) ani închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din noul Cod penal.

În baza art. 35 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, a aplicat inculpatului Ș. D. pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), se va realiza în conformitate cu disp. art. 68 alin.1 lit.b din noul Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, hotărâre prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86 indice 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe o perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal,

În baza art. 86 indice 3 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul Ș. D. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., serviciu desemnat cu supravegherea lui, la datele fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. schimbarea locului de muncă; să comunice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.404 alin.3 din noul Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului Ș. D. asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 ind. 4 din C.p., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin.5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.68 alin.1 lit.b din noul Cod penal, executarea pedepsei complementare a interzicerii pe o perioadă de 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) se va realiza în conformitate cu disp. art. 68 alin.1 lit.b din noul cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, hotărâre prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.12 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, inculpatul Ș. D. nu va putea fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei sentințe la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive.

În baza art.25 rap la art.397 din noul Cod de procedură penală, precum și la art.1537 și următoarele din Codul Civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. R., reprezentat legal de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice C. și prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..

A obligat pe inculpatul Ș. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata sumei de_,04 lei, către partea civilă S. R., reprezentat legal de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective.

În baza art. 11 din legea 241/2005 rap. la art. 249 și art.404.alin.4 lit.c din noul Cod de procedură penală, s-a dispus menținerea sechestrului asiguratoriu instituit asupra mijlocului de transport auto marca Pegeut Boxer, capacitate 2446 cm, ._, . VF3233H_, dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr._/30.01.2012, bun asupra căruia s-a dispus măsura sechestrului asigurator prin Ordonanța 235/P/2012 din 27.01.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

În baza art.274 alin.1 și 3 din noul Cod de procedură penală, a obligat pe inculpatul Ș. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata sumei de 3099,5 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2199,5 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, iar suma de 900 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de judecată.

Suma de 100 lei, ce reprezintă 1/2 din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat (avocat V. R., conform delegației nr.2897/20.08.2013, emisă de Baroul M., va rămâne în sarcina statului, conform art.274 alin.1 teza finală din noul Cod de procedură penală, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 27.06.2013 a fost înregistrat la această instanță rechizitoriul nr.235/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului Ș. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 7 alin. 2, art. 8 alin. 1 și art. 9 alin. 1 lit.b,c din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.

În actul se sesizare a instanței s-a arătat că prin rezoluția din 29.08.2012, orele 8,30, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul Ș. D., pentru săvârșirea prev. de art. 7 alin. 2, art. 8 alin. 1 și art. 9 alin. 1 lit.b,c din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 33 lit. a C.p..

In fapt, la data de 26.04.2012, ANAF - DGFP M. a sesizat P. de pe lângă Tribunalul M. solicitând efectuarea de cercetări penale față de Ș. D., administrator al . SRL sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prev. și ped. de art.9 alin.l lit.b,c din Legea nr.241/2005 arătând că în anul 2010 administratorul societății a diminuat profitul impozabil prin înregistrarea pe cheltuieli a achizițiilor de bunuri de la . (societate declarată inactivă), prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 70.208 lei, din care 51.869 lei TVA de plată și 18.339 lei impozit pe profit (filele 8-11).

În dovedirea plângerii formulate, petenta a depus și procesul verbal nr. 1354/17.04.2012 întocmit cu ocazia inspecției fiscale generale la . SRL.

Din verificările efectuate de organele fiscale s-a reținut că învinuitul Ș. D. a înregistrat în contabilitatea societății achiziții de bunuri de la . în baza unor documente care nu corespund realității, întrucât pentru materialele și mijloacele fixe achiziționate în lunile septembrie și octombrie 2010 nu există note de recepție, iar în facturile întocmite de . pentru livrările de bunuri către . SRL sunt înscrise mijloace de transport, care conform site-ului „Sistemul național de evidență auto" sunt radiate înainte de emiterea facturii.

Din cercetările efectuate de organele de poliție s-a reținut că autoturismul înmatriculat sub nr._ ce apare înscris pe facturile emise de . a fost radiat prin dezmembrare în data de 20.12.2007, autovehiculul înmatriculat cu nr._ nu apare în baza de date, iar autovehiculul cu nr._ aparține martorului B. D. M..

Fiind audiat martorul B. D. M. a declarat că nu a efectuat nici un transport de marfa pentru . SRL, administrată de învinuitul Ș. D..

Totodată, din verificarea documentelor financiar-contabile s-a reținut faptul că în luna decembrie 2010 societatea a întocmit rapoartele de fabricație nr. 1/12.12.2010 și nr. 1/22.12.2010, înregistrând pe cheltuieli suma de 20.473 lei însă nu a evidențiat veniturile impozabile aferente acestor cheltuieli decât în anul 2011, la finalizarea lucrărilor executate.

In cauză, s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă judiciară din care rezultă următoarele constatări:

-. SRL a efectuat cheltuieli cu achiziția de mărfuri și servicii livrate/prestate de . în valoare totală de 271.075,90 lei, respectiv 218.609,07 lei valoarea achiziției de mărfuri și servicii livrate/prestate, iar TVA-ul aferent este în sumă de 52.466,83 lei;

-. SRL a beneficiat de compensarea TVA-ul ui colectat cu TVA-ul deductibil (TVA aferent achizițiilor de mărfuri/servicii livrate/prestate de . Strehaia în perioada 2010-2011 considerate nelegale de organele competente) în valoare de 52.467 lei;

-Valoarea totală a obligațiilor fiscale suplimentare datorate bugetului de stat de . SRL prin înregistrarea de cheltuieli nereale este de 52.466,93 lei TVA suplimentar și 4.511 lei impozit pe profit suplimentar.

In cauză, învinuitul Ș. D. și-a rezervat dreptul la tăcere și nu a dorit să dea declarație.

Anterior începerii urmăririi penale la data de 20.08.2012 învinuitul

Ș. D. a declarat că în anul 2010 1-a cunoscut pe numitul G.

Remulul, administrator al . Strehaia, care i-a propus să-i

livreze utilaje și materiale necesare procesului de producție. Astfel, în perioada

septembrie-decembrie 2010, cu facturile nr.844/29.09.2010, nr. 1252/ 15.10.2010, nr. 1269/15.11.2010, nr. 1270/18._, nr. 1275/9.12.2010, nr. 1282/21.12.2010 și nr.703/4.12.2010 i-a livrat utilaje și materiale pe care le-a înregistrat în evidența contabilă și le-a achitat prin virament bancar.

Totodată a menționat că nu a avut cunoștință despre faptul că . nu a declarat livrările de mărfuri către societatea sa, prin declarația 394.

În drept, s-a apreciat că faptele comise de inculpatul Ș. D. constituie infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. 2, art. 8 alin. 1 și art. 9 alin. 1 lit.b,c din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.

Mijloace de probă pe care s-a întemeiat rechizitoriul sunt: lângerea penală nr. 1351/18.04.2012 a ANAF - DGFP M., prin care se solicită efectuarea de cercetări penale față de Ș. D., administrator al . SRL sub aspectul săvârșirii infr. prev.de art.9 alin.l lit.c din Legea nr.241/2005 întrucât în perioada 29.09.2010 - 2.01.2011 a efectuat achiziții de bunuri de la . Strehaia pe baza unor documente ce nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 52.467 lei reprezentând TVA (filele 8-11); proces verbal de inspecție fiscală generală nr.1354/17.04.2012 întocmit de ANAF-DGFP M. la . SRL potrivit căruia prin neînregistrarea în contabilitate a unor venituri în sumă de 20.473 lei, societatea s-a sustras de la calcularea, înregistrarea, declararea și achitarea la bugetul de stat a unui impozit pe profit în sumă de 18.339 lei, cât și faptul că societatea verificată a dedus TVA pe baza unor documente justificative care nu corespund realității, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului în sumă de 52.467 lei (filele 12-16); procesul verbal nr.7 din 29.09.2010 întocmit de ANAF-DGFP M. la . Strehaia urmare a efectuării unui control încrucișat (fila 20); declarație informativă „394" depusă de . Strehaia (filele 27-28); extras din baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului cu privire la . SRL (filele 42-47); declarațiile „100" privind obligațiile de plată la bugetul de stat și „300" privind decontul de TVA depuse de . SRL la organele fiscale teritoriale (filele 55-78); decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.315/9.03.2012 (filele 101-105); raport de expertiză contabilă judiciară și supliment la raportul de expertiză, din care rezultă faptul că valoarea totală a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de . SRL prin înregistrarea de cheltuieli nereale este de 52.466,83 lei TVA și 4.511 lei impozit pe profit (filele 176-183); - proces verbal din data de 18.02.2013 întocmit de I.P.J. M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor cu ocazia verificării aplicației DEPARD - Evidență auto (filele 194-196); declarație martor B. D. M. (fila 219); declarație învinuit (filele 221-223).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub numărul_ .

În cauză a fost audiat inculpatul Ș. D., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la fila 51 din dosar.

Inculpatul Ș. D. și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat penal, întrucât în mod real a achiziționat utilaje folosite la confecționarea tâmplăriei termopan, furnizorul fiind ., administrată de numitul G. din Strehaia (persoană care a înțeles că a decedat între timp); precum și că asupra acestor utilaje au fost instituite măsuri asiguratorii. A mai arătat că plata acestor mărfuri s-a realizat prin virament bancar; că furnizorul a fost cel care a asigurat transportul mărfurilor achiziționate, fără însă a observa tipul mijlocului de transport folosit; că îl cunoaște pe martorul B. în calitate de client al firmei pe care o administra inculpatul; precum și că toate aceste operațiuni au fost înregistrate corect în contabilitatea firmei și au fost declarate în mod corespunzător organelor fiscale, fiind achitate și taxele aferente la bugetul de stat.

În apărare, inculpatul a solicitat și i s-a încuviințat proba cu înscrisuri (depunând în acest sens cererea formulată de AJFP M. în dosarul nr._ al Tribunalului M. de admitere a creanței în valoare de 126.632 lei, cerere în care s-a menționat că în favoarea dreptului statului există un drept de gaj mobiliar, fiind încheiat în acest sens un proces verbal de sechestru), precum și probe cu expertiza contabil fiscală (raportul de expertiză fiind depus la filele 80-158 din dosar, iar suplimentul la raportul de expertiză fiind depus la filele 177-182 din dosar).

S. R., reprezentat legal de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., prin adresa nr._/09.09.2013 (f. 9 dosar) s-a constituit parte civilă cu suma de 70.795,83 lei, reprezentând obligația fiscală principală și obligațiile fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere), de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale.

Prin aceeași adresă s-a mai solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a . SRL, precum și înființarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente.

Instanța a dispus efectuarea unei adrese la Oficiul Registrului Comerțului M. (care prin înscrisurile de la filele 29-43 a comunicat istoricul . SRL), iar prin încheierea din data de 30.09.2013 a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a acestei societăți comerciale, prin administrator judiciar Naidan N..

În cauză a fost audiat în calitate de martor numitul B. M., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la fila 76 din dosar.

Martorul a arătat că îi cunoștea atât pe inculpat, cât și pe numitul G. R.; că până în urmă cu aproximativ un an, a deținut în proprietate un autocamion marca R., cu nr. de înmatriculare_ ; că în urmă cu aproximativ trei ani a fost solicitat să efectueze un transport de marfă ușoară (din câte a înțeles profile) de la . Strehaia la . SRL, dar că acel transport nu s-a mai realizat deoarece nu s-a înțeles la preț cu solicitantul.

Martorul a mai arătat că, deși nu-și amintește exact ce anume trebuia să transporte, din câte își amintește, numitul G. R. (administratorul .) i-a precizat că trebuia să transporte marfă ușoară; că a observat în curtea acestuia țevi metalice și un strung; precum și că pentru marfa ce trebuia transportată nu era nevoie de autocamionul acestui martor.

Fiindu-i prezentate pentru vizualizare facturile fiscale de la filele 231-245 d.u.p., martorul a arătat că nu –i aparține niciuna dintre semnăturile aplicate pe acele facturi și că autocamionul sus menționat nu a efectuat transport de marfă către . SRL, societate administrată de inculpatul Ș. D..

În circumstanțiere, instanța a încuviințat efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., referat ce a fost atașat la filele 162-164 din dosar.

Față de faptul că la 01.02.2014 au intrat în vigoare noi dispoziții penale (care în Codul penal prevăd noi reguli în cazul infracțiunii continuate și a concursului de infracțiuni; iar în art. 7 alin.2 din legea 241/2005 sunt prevăzute pedepse în limite mai reduse), la termenul de judecată din data de 21.02.2014 (f. 189 dosar) instanța a pus în discuția părților o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat inculpatul Ș. D., după cum urmează:

- din infracțiunea prev. de art.7 alin.2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 CP1969 în infracțiunea prev. de art.7 alin.2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.3 NCP( față de faptul că limitele de pedeapsă principală s-au diminuat), art.35 alin.1 NCP, cu aplicarea art.5 NCP;

- din infracțiunea prevăzută de art. art.8 alin. 1 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.8 alin. 1 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 din noul Cod penal

- din infracțiunea prevăzută de art.9 alin.l lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.9 alin.l lit.c din Legea nr.241/2005, cu art.35 alin.1 din noul Cod penal.

De asemenea, s-a pus în discuție calificarea ca fiind lege penală mai favorabilă, aplicabilă în speță, dispozițiile ce reglementau concursul de infracțiuni din CP din 1969 (art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.P. 1969, cu aplicarea art. 5 din NCP), iar nu cele din NCP(art.38-39 NCP).

În situația condamnării inculpatului pentru cel puțin una din infracțiunile menționate în rechizitoriu, în privința pedepselor accesorii sau complementare s-a pus în discuția părților, aplicarea în privința acestor pedepse a legii reținută ca fiind lege penală mai favorabilă la stabilirea pedepsei principale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că într-adevăr inculpatul, în calitate de administrator al . SRL, a evidențiat în contabilitate cheltuieli fictive constând în achiziția unor materii prime și a unor utilaje în perioada 29 septembrie – 21 decembrie 2010, în valoare totală de 205.373 lei (fără TVA).

Ulterior, pe baza acestor evidențe contabile, a efectuat declarațiile și raportările fiscale periodice, aferente acestei perioade, obținând în mod nejustificat suma de 49.290,04 lei (ca urmare a compensării ilegale a TVA de dedus cu TVA colectat), precum și suma de 21.450 lei (sumă cu care a fost diminuată valoarea impozitului pe profit).

Concludente în acest ultim sens sunt mențiunile din declarația nr. 394 aferentă semestrului II 2010 (f. 82 d.u.p.), declarație în care . SRL a menționat în lista furnizorilor pe . Strehaia cu suma de 205.373 lei (din care 49.290 lei ar reprezenta TVA).

Conform mențiunilor din factura fiscală nr. 844/29.09.2010 (f. 231 d.u.p.) . SRL ar fi dobândit de la . Strehaia cantitatea de 1941 kg profile de aluminiu, în valoare de 40.916,28 lei (din care suma de 7919,28 lei reprezintă TVA).

Această operațiune a fost consemnată în jurnalul de cumpărări de la fila 230 d.u.p. (poziția 14) și conform depozițiilor inculpatului Ș. D., preluate ca atare și în raportul de expertiză contabil – fiscală efectuat în cursul judecății, materia primă astfel achiziționată ar fi fost folosită la obținerea unor produse finite.

Instanța a reținut că la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să reiese că această marfă ar fi fost recepționată de beneficiar (nu există note de recepție sau fișă de magazie) sau că prețul ar fi fost achitat la furnizor.

Deși în anexa 2 la raportul de expertiză efectuat în cursul judecății (f. 117 dosar instanță) a fost atașat în raport de fabricație care la poziția 345 menționează marfa ar fi fost folosită în scopul sus menționat, acest înscris este considerat de instanță ca fiind întocmit pro causa și nu va fi reținut ca exprimând adevărul, întrucât un astfel de înscris nu a fost identificat cu ocazia inspecției fiscale, după cum reiese din procesul verbal de la filele 12-16 d.u.p. (semnat de inculpat fără obiecțiuni, la data de 17.04.2012) și din nota explicativă dată de acesta (aflată la filele 24-25 d.u.p.) – răspunsul la întrebarea 4 (nu avea cunoștință de inexistența notelor de recepție aferente lunilor septembrie și noiembrie 2010).

De altfel, între mențiunile din raportul de fabricație de la fila 117 dosar instanță și mențiunile din bonul de consum de la fila 118 din acest dosar există neconcordanțe și cu privire la cantitatea de materie primă pretins utilizat (în primul document se menționează că ar fi fost dată în consum întreaga cantitate de 1941 kg, iar în cel de-al doilea document, la două rubrici distincte se menționează o cantitate de 10 ori mai mică).

Mai mult chiar, din aceleași documente reiese că la aceeași dată (15.10.2010) s-au pus în consum cantități mult mai mici de alte materii prime, cantități care ar fi fost suficiente numai în măsura în care într-adevăr cantitatea profilelor de aluminiu puse în fabricație ar fi fost de numai 19,41 kg.

Nu lipsite de relevanță (în ceea ce privește reținerea caracterului fictiv al tuturor rapoartelor de fabricație anexate la expertiza contabil – fiscală) sunt și lipsa unor mențiuni de la rubrica „Produse finite.” Cu alte cuvinte, deși inculpatul afirmă că materiile prime achiziționate de la . Strehaia, nu a indicat în concret produsele finite rezultate din procesul de fabricație.

În acest sens se înțelege că potrivit normelor contabile, întocmirea unui raport de fabricație are ca scop justificarea scoaterii din gestiune a unor materii prime, cu ocazia prelucrării lor.

Tocmai de aceea raportul de fabricație trebuie să menționeze în prima rubrică „materiile prime și materialele intrate în fabricație,” iar în cea de-a doua rubrică „produsele rezultate.”

În continuare, în măsura în care ar fi rezultat astfel de produse finite (prin utilizarea materialelor achiziționate de la . Strehaia), ar fi trebuit întocmite documente de primire și apoi de scoatere din gestiune și a acestor materii prime (prelucrate), documente ce nu au fost identificate la dosarul cauzei (nu există NIR- uri = note intrare – recepție produs finit).

În plus, materia primă rămasă neutilizată în procesul de fabricație trebuia reflectată în stocuri.

Instanța a mai reținut că din mențiunile de la rubrica „date privind expediția,” reiese că transportul mărfii ar fi fost asigurat de furnizor (fiind menționat numele administratorului . Strehaia, G. R.) cu un autoturism având numărul de înmatriculare_, aspect confirmat și de inculpat prin declarațiile date în cursul procesului.

Acest număr a fost acordat unui autoturism marca Dacia nova, care figurează ca fiind radiat din data de 20.12.2007, ca urmare a dezmembrării (conform mențiunilor din înscrisul de la fila 26 d.u.p.).

Prin raportare la tipul autoturismului pretins utilizat, la data și motivul radierii din circulație, este evident că datele de la această rubrică din factura sus menționată nu corespund realității (întrucât cu un astfel de vehicul nu poate asigura transportul a 1941 kg profile din aluminiu, mai ales că anterior datei pretinsului transport vehiculului fusese radiat prin dezmembrare).

Conform mențiunilor din factura fiscală nr. 1252/15.10.2010 (f. 235 d.u.p.) . SRL ar fi dobândit de la . Strehaia cantitatea de 1200 kg barieră termică din aluminiu de culoare maro, în valoare de 37.200 lei (din care suma de 7200 lei reprezintă TVA); precum și o mașină de lipit PVC, în valoare de 24.800 lei (din care 4800 lei reprezintă TVA).

Pentru aceste mărfuri au fost întocmite notele de recepție de la filele 233-234 d.u.p. (semnate de inculpat, dar care menționează în mod eronat procentul de TVA aplicat 19% în loc de 24% cum era corect, deși sumele calculate cu acest titlu corespund acestui din urmă procent).

Nici pentru această marfă nu există vreun document de plată a contravalorii acesteia.

Deși inculpatul a afirmat că materia primă ar fi fost utilizată în obținerea unor produse finite, iar în acest sens sunt mențiunile din raportul de fabricație de la fila 119 din dosar (poziția 387) și în bonul de consum de la fila 120 din dosar (poziția 392), anexe la raportul de expertiză contabil – fiscală efectuat în cauză, instanța a apreciat că mențiunile din aceste înscrisuri nu corespund adevărului, cu atât mai mult cu cât la rubrica „primitor” din bonul de consum nu a fost aplicată nici o semnătură, iar inculpatul nu a depus documente din care să reiese în ce scop au fost utilizate aceste materiale (nefiind depuse NIR-uri produs finit).

Cu privire la utilajul sus menționat, se afirmă de inculpat că acesta ar face parte dintre bunurile menționate în raportul de reevaluare, în procesul verbal de sechestru nr._/26.03.2012 și în anunțul cuprinzând publicația de vânzare emisă de ANAF.

Instanța a apreciat că nici această operațiune comercială nu corespunde realității, întrucât factura fiscală folosită ca document justificativ conține date false și cu privire la mijlocul de transport pretins utilizat (transportul fiind asigurat de furnizor cu un autoturism cu nr. de înmatriculare_, autoturism aflat în proprietatea martorului B. D. M., după cum reiese din procesul verbal de la fila 194 d.u.p.).

Conform mențiunilor din declarația martorului sus menționat (f. 219 d.u.p. și f. 76 din dosarul cauzei), această persoană deține în proprietate un autocamion marca R., cu nr. de înmatriculare_ ; iar în urmă cu aproximativ trei ani a fost solicitat să efectueze un transport de marfă ușoară (din câte a înțeles profile) de la . Strehaia la . SRL, dar că acel transport nu s-a mai realizat deoarece nu au convenit asupra prețului transportului.

Fiindu-i prezentate pentru vizualizare facturile fiscale de la filele 231-245 d.u.p., martorul a arătat că nu-i aparține niciuna dintre semnăturile aplicate pe acele facturi și că autocamionul sus menționat nu a efectuat transport de marfă către . SRL, societate administrată de inculpatul Ș. D..

Conținând date nereale, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin.1 și 4 lit. f din legea 571/2003 (Codul fiscal), s-a constatat că nici factura fiscală cu nr. 1252/15.10.2010, înregistrată în contabilitatea . SRL nu poate avea caracter de document justificativ, în baza căreia această societate să poată beneficia din punct de vedere legal de compensarea de drept a TVA – ului și de diminuarea veniturilor impozabile.

Menționarea în procesul verbal de sechestru (f. 201-203 d.u.p.), în raportul de evaluare (f. 204-217 d.u.p) și în publicația de vânzare (f. 218 d.u.p) a unui utilaj cu aceleași caracteristici generale (mașină de lipit PVC), pentru considerentele mai sus menționate, nu poate justifica o pretinsă proveniență licită a acestui produs, cu atât mai mult cu cât în factura de achiziție nu s-a menționat o marcă sau alte elemente concrete de identificare ale utilajului pretins cumpărat de la . Strehaia (nu se poate concluziona că acest utilaj ar fi echivalent cu utilajul evaluat la fila 211 d.u.p. având marca SONMEY MAKINE, de origine austriacă).

Conform mențiunilor din factura fiscală nr. 1270/18.11.2010 (f. 237 d.u.p.) . SRL ar fi dobândit de la . Strehaia o cutie de viteză marca Renault în valoare de 6200 lei (din care 1200 lei reprezintă TVA) și 4 anvelope de 175/65/14 în valoare totală de 1488 lei (din care 288 lei reprezintă TVA).

Această operațiune a fost menționată la poziția nr. 8 din jurnalul de cumpărări de la fila 236 d.u.p., a fost înregistrată în mod corespunzător în actele contabile ale . SRL și apoi a fost declarată organelor fiscale.

Pentru această marfă, la dosarul cauzei nu au fost depuse nici note de recepție (aspect recunoscut implicit de inculpat prin semnarea fără obiecțiuni a procesului verbal de inspecție fiscală de la filele 12-16 d.u.p. și prin nota explicativă de la filele 24-25 d.u.p.) și nici acte din care să reiese efectuarea plății către furnizor.

Conform mențiunilor din bonul de consum de la fila 123 din dosarul cauzei, produsele pretins achiziționate au fost date în consumul propriu al . SRL, chiar la data achiziționării.

Și această factură a fost apreciată ca neavând caracter de document justificativ, potrivit art. 21 alin.1 și 4 lit. f din legea 571/2003 (Codul fiscal), întrucât conform mențiunilor de la rubrica „delegat,” transportul ar fi fost asigurat tot cu autovehiculul marca R. cu nr. de înmatriculare_, al cărui proprietar (martorul Buduhală) nu recunoaște efectuarea acestui transport.

Mai mult chiar, dat fiind tipul autovehiculului pretins utilizat, un astfel de transport de marfă nu ar fi fost justificat din rațiuni economice (4 anvelope și o cutie de viteze pentru autovehicul Renault nu se necesitau a fi transportate cu un autocamion marca R. de la Strehaia la Dr.Tr.S.).

În plus, efectuarea pretinsului transport nu este confirmată nici prin aplicarea unei semnături la rubrica sus menționată.

Instanța a mai reținut că din actele de la dosarul cauzei reiese că nici inculpatul Ș. D. și nici . SRL nu dețineau în proprietate un astfel de autovehicul, astfel că nu se justifică necesitatea unei astfel de achiziții pentru un vehicul aflat în folosința respectivei societăți comerciale.

Concludente în acest sens sunt mențiunile din adresa Primăriei Dr.Tr.S. nr._/2012 (f.50 d.u.p.) – în care s-a menționat că inculpatul Ș. figura în evidențele fiscale cu un autoturism marca Peugeot 406 și cu un autoturism marca Peugeot Boxer – și din anunțul de vânzare a unor bunuri mobile emis de ANAF (fr. 218 d.u.p.) – din care reiese că . SRL deținea în proprietate un automobil mixt Dacia 1307 FRI (evaluat la 2594 lei, în condițiile în care cutia de viteze pretins achiziționată a fost cumpărată cu 5000 lei + TVA).

Din raportul de evaluare de la fila 209 d.u.p. s-a reținut că motorul ultimului autoturism menționat era de tip Dacia 106-10.

Conform mențiunilor din factura fiscală nr. 1269/15.11.2010 (f. 238 d.u.p.) . SRL ar fi dobândit de la . Strehaia 1100 kg aluminiu maro; o mașină de debitat aluminiu și PVC (în valoare de 16.000 lei + TVA24%); o mașină rotopercutantă (în valoare de 10.000 lei + TVA 24%) și șuruburi – montaj de diverse dimensiuni și 100 discuri abrazive.

Valoarea totală a acestor mărfuri a fost de 79.608 lei (din care 15.408 lei reprezintă TVA).

Această operațiune a fost menționată la poziția nr.7 din jurnalul de cumpărări de la fila 236 d.u.p., a fost înregistrată în mod corespunzător în actele contabile ale . SRL și apoi a fost declarată organelor fiscale.

Deși la filele 121-122 din dosarul cauzei (anexele nr. 2 e și nr. 2 f la raportul de expertiză contabil – fiscală) reiese că materia primă și celelalte materiale consumabile ar fi fost folosite în procesul de fabricație (fiind obținuți 60 m.p. pereți copertină pentru .), instanța apreciază că și aceste înscrisuri sunt întocmite pro causa și nu corespund adevărului pentru următoarele considerente:

- La dosarul cauzei nu au fost depuse documente din care să reiese existența și conținutul unor relații comerciale cu .,

- La dosar nu există note de intrare – recepție și apoi documente de ieșire din gestiune a produselor finite,

- Raportul de fabricație (care nu menționează nici o dată a întocmirii sale) și bonul de consum de la filele 121 și 122 din dosarul cauzei nu sunt însușite de emitent prin aplicarea semnăturii sau ștampilei,

- Documentele sus menționate enumeră ca fiind folosite la procesul de fabricație toate mărfurile pretins achiziționate prin factura sus menționată (în aceeași ordine și cantitate), fără utilizarea altor materiale și fără a preciza materialele rămase neutilizate în procesul de fabricație sau eventualele deșeuri.

- Prețul pretins obținut din produsele finite (111.000 lei) este de aproape trei ori mai mare decât costul materiei prime folosite în procesul de fabricație (38.200 lei),

- Din grabă sau eroare, autorul acestor înscrisuri a menționat ca fiind utilizate în procesul de fabricație și cele două utilaje pretins achiziționate prin respectiva factură, iar atunci când a realizat eroarea, a barat pozițiile corespunzătoare (pozițiile 2 și 3 din raportul de fabricație și din bonul de consum).

- Dacă aceste documente ar fi existat în realitate, ar fi fost identificate cu ocazia inspecție fiscale sau ar fi fost prezentate de inculpat înainte de sesizarea instanței, mai ales că în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză contabilă.

Cu privire la utilajele pretins achiziționate, s-a mai reținut că în factura fiscală nu se menționează marca sau alte caracteristici tehnice ale acestora, astfel că este improbabil ca aceste mărfuri să corespundă întrutotul cu utilajele identificate în raportul de evaluare de la filele 203-217 d.u.p., în procesul verbal de sechestru (f. 201-202 d.u.p.) și în publicația de vânzare emisă de ANAF (f. 2018 d.u.p.).

Conform acestor ultime documente mașina de debitat aluminiu și pvc marca Coma de origine italiană a fost evaluată la 7942 lei, în aprilie 2013, deși se pretinde achiziția acesteia cu_ lei.

În raportul de evaluare au fost identificate 3 utilaje rotopercutante (una marca Hitachi, iar două marca Borehammer): primul utilaj fiind evaluat la 4964 lei; al doilea utilaj fiind evaluat la 653 lei, iar ultimul utilaj fiind considerat amortizat integral.

Din factura fiscală menționată s-a reținut însă că societatea administrată de inculpat ar fi achiziționat în noiembrie 2010 o mașină rotopercutantă fără marcă, fără . fără alte caracteristici tehnice, prețul vânzării fiind de_ lei + 2400 lei TVA.

Fără a mai reproduce aceleași argumente ca și cele reținute în cazul facturii cu nr._, s-a reținut că și această factură nu are caracter de document justificativ conf. art.21 alin.1 și 4 lit.f din Legea 571/2003, mai ales în condițiile în care conține date nereale și cu privire la mijlocul de transport pretins utilizat (autocamion Raba cu nr de înmatriculare_, proprietatea martorului B.,martor care nu a recunoscut efectuarea acestui transport, nu a semnat factura la rubrica delegat și nu a pus la dispoziția alor persoane spre folosință acest vehicul).

S-a reținut că factura sus menționată (ca și toate cele 7 facturi ce atestă relațiile comerciale pretins derulate cu .) conține date nereale, atât cu privire la denumirea produselor sau serviciilor pretins achiziționate; cât și cu privire la elementele de la rubrica „date privind expediția,” astfel că nu poate îndeplini calitatea de document justificativ, pe baza căruia să poată fi dedusă TVA (24% din valoarea mării) și să fie diminuată valoarea veniturilor impozabile.

Conform mențiunilor din factura fiscală nr. 1275/09.12.2010 (f. 241 d.u.p.) . SRL ar fi dobândit de la . Strehaia diverse materii prime în valoare totală de_,78 lei, din care 3173,84 lei reprezintă TVA.

Această operațiune a fost menționată la poziția nr. 4 din jurnalul de cumpărări de la fila 239 d.u.p., a fost înregistrată în mod corespunzător în actele contabile ale . SRL și apoi a fost declarată organelor fiscale.

Pentru această marfă, la dosarul cauzei a fost depusă nota de recepție de la f 240 dup, notă în care dintr-o eroare inexplicabilă se menționează o valoare a TVA-ului achitată de 19%, deși calculul efectuat corespunde valorii corecte de 24% (această valoare fiind stabilită de Guvern începând cu 01.07.2010).

Nici în această notă de recepție nu este confirmată prin aplicarea semnăturii sau ștampilei din parte reprezentantului societății emitente, la dosarul cauzei nu există un document justificativ de plată, iar la dosarul cauzei nu sunt depuse documente legale care să justifice utilizarea produselor pretins achiziționate și ieșirea din gestiune a produselor finite.

În acest sens instanța a avut în vedere că în rubrica „date privind expediția” s-a menționat același mijloc de transport autocamion Raba cu nr de înmatriculare_, proprietatea martorului B., martor care nu a recunoscut efectuarea acestui transport, nu a semnat factura la rubrica delegat și nu a pus la dispoziția alor persoane spre folosință acest vehicul).

Deși la filele 150-154 din dosarul cauzei sunt depuse rapoarte de fabricație emise în data de 12.12.2010 și 22.12.2010 și bonuri de consum, instanța apreciază că aceste documente au fost întocmite pro causa și nu pot fi avute în vederea ca documente justificative, întrucât dacă ar fi existat ar fi fost identificate de organele fiscale sau ar fi fost menționate de inculpat atunci când a dat notă explicativă și a semnat fără obiecții procesul verbal de la filele 12-16 d.u.p.

Mai mult chiar, după cum rezultă din același proces verbal (f. 14 d.u.p.) reiese că pentru luna decembrie 2010, deși societatea administrată de inculpat a întocmit rapoarte de fabricație și a înregistrat cheltuieli cu materii prime, nu a evidențiat veniturile impozabile aferente acestor cheltuieli prin articolul contabil 345= 711 - produse finite.

Cu alte cuvinte, deși societatea administrată de inculpat a afirmat efectuarea unor cheltuieli inițial cu achiziția de materii prime de la . apoi utilizarea mărfurilor prin procesul de fabricație, până la momentul controlului fiscal, nu au fost depuse documente din care să reiese veniturile realizate din vânzarea produselor finite.

Conform mențiunilor din factura fiscală nr. 1282/09.12.2010 (f. 243 d.u.p.) . SRL ar fi dobândit de la . Strehaia, o mașină de frezat cu trei capete în valoare de_ lei (la care se adaugă TVA în valoare de 5277,6 lei) și cinci pânze de circular Vidia, în valoare totală de 4200 lei la care se adaugă TVA în valoare de 1008 lei.

Aceste operațiuni apar menționate în jurnalul de cumpărări din luna decembrie la poziția 11 (f. 239 d.u.p.), fiind recepționate după cum reiese din înscrisul de la f. 242 d.u.p., înscris care menține aceeași eroare cu privire la valoarea cotei de TVA aplicate, deși calculul acestei taxe este corect efectuat.

Deși în rapoartele de fabricație și bonurile de consum de la f. 150-154 din dosarul cauzei reiese că în luna decembrie au fost realizate produse finite, din aceste înscrisuri nu reiese și că ar fi fost utilizate și eventual degradate pânze circular.

Fictivitatea facturii menționate reiese din inserarea unor date eronate la rubrica privind expediția, date din care reiese că aceste mărfuri ar fi fost transportate de la Strehaia la S. cu un autovehicul cu nr. de înmatriculare_, nr. de înmatriculare care însă nu a fost atribuit niciunui autovehicul înmatriculat în Județul M..

În plus, instanța are serioase rezerve cu privire la corespondența dintre utilajul pretins achiziționat prin acea factură (care nu este identificat prin marcă, . alte caracteristici tehnice) și utilajul menționat în procesul verbal de sechestru de la filele 201-203 dup în raportul de evaluare de la f .204-2017 d.u.p. și în anunțul de vânzare de la f. 218 d.u.p.

Această rezervă este dată de faptul că din actele sus menționate ar rezulta că în custodia societății administrate de inculpat există o mașină de frezat cu trei capete, marca San Bonifacio, achiziționată în anul 2011 (iar nu 2010), mașină de frezat evaluată însă numai la_ lei.

Conform mențiunilor din factura fiscală nr. 703/04.12.2010 (f. 245 d.u.p.) . SRL ar fi dobândit de la . Strehaia diverse materii prime în valoare totală de_,18 lei, din care 3015,32 lei reprezintă TVA.

Această marfă a fost recepționată la 04.12.2010 (f.244 dup) și înregistrată în jurnalul de cumpărări al lunii decembrie 2010 la poz. nr. 3 (f. 239 d.u.p.).

Deși la f. 150-154 din dosarul cauzei există rapoarte de fabricație și bonuri de consum, ce atestă utilizarea în producție a unor materii prime, pentru considerentele menționate atunci când am dezbătut legalitatea facturi 1275 (punctul 5), instanța apreciază că și aceste operațiuni sunt fictive, cu atât mai mult cu cât în făcură de menționează aceleași date eronate cu privire la mijlocul de transport utilizat (_, proprietatea martorului B.).

Instanța a mai reținut că expertul contabil numit în faza de urmărire penală a mai identificat o factură ce atestă că . SRL ar fi achiziționat în luna februarie 2011, mărfuri în valoare de 13 236,61 lei fără TVA, însă până la pronunțarea prezentei sentințe la dosarul cauzei nu a fost depusă în copie factura 1321/02.02.2011, astfel că nu se pot face verificări în cauză cu privire la legalitate și temeinicia operațiunilor atestate de respectiva factură.

În cauză s-a apreciat că nu pot fi valorificate concluziile raportului de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale și a suplimentului la raport întrucât acel raport nu poartă viza CECAR, iar expertul nu deținea calitatea de consultant fiscal (având în vedere dispozițiile Hotărârii Nr. 13/26.08.2011 a Consiliului Superior al Consultanților Fiscali, OG 71/2001 și OG 2/2000).

Caracterul nereal al pretinselor achiziții de utilaje de la ., se deduce și din faptul că din istoricul . de la f. 29-43 din dosarul cauzei, se reține că inculpatul, deși a înființat societatea în anul 2006, conform raportului de evaluare de la f. 204-217 d.u.p. această societate a deținut în proprietate ca și utilaje:

- utilajele pretins achiziționate în anul 2010 de la Strehaia( mașină de lipit pvc, mașină de debitat aluminiu și pvc, mașină de frezat cu trei capete, bormașină rotopercutantă);

- alte trei utilaje (freză pneumatică, rotopercutantă și compresor) pentru care nu au fost prezentate documente de proveniență.

În condițiile în care din actele de la dosarul cauzei reiese că . a realizat venituri din realizarea unor produse finite anterior datei de 15.10.2010 (când a fost achiziționat primul utilaj de la .), iar ultimele trei utilaje menționate în paragraful anterior nu erau apte a realiza integral acele produse finite, este evident că în procesul de fabricație s-au folosit și utilajele pretins achiziționate de la societatea din Strehaia sau alte utilaje cu caracteristici asemănătoare, pentru care societatea administrată de inculpat nu deținea documente legale de proveniență.

Acesta este motivul pentru care instanța a reținut că pentru utilajele pretins achiziționate de la ., societatea administrată de inculpat nu face dovada provenienței reale și legale.

Concluzionând instanța a reținut că la dosarul cauzei au fost atașate 7 facturi fiscale, în valoare totală de_,5 lei cu TVA, sumă ce a fost înregistrată în mod corespunzător în contabilitatea . SRL, după cum s-a menționat în raportul și suplimentul de expertiză fiscal – contabilă, atașat la filele 133-158 și 176-183 din dosarul cauzei.

S-a apreciat de instanță că toate achizițiile de mărfuri de la . menționate în cele 7 facturi sunt fictive.

S-a mai reținut că pe baza acestor înregistrări de cheltuieli nereale, . SRL și-a dedus în mod ilegal TVA în valoare de 49.290,04 lei; precum și a diminuat valoarea impozitului pe profit datorat statului cu suma de 21.450 lei (conform suplimentului la raportul de expertiză contabil – fiscal efectuat în cauză); astfel că valoarea integrală a prejudiciului brut cauzat bugetului de stat a fost de 70.740,04 lei.

Caracterul nedeductibil al unor astfel de cheltuieli decurge din dispozițiile art. 21 alin.1 și alin. 4 lit. f din Codul fiscal raportat la art. 146(1) Cod fiscal.

Prin aceste operațiuni inculpatul Ș. D., în calitate de administrator al . SRL a diminuat valoarea veniturilor impozabile realizate în perioada sus menționată cu suma de 205 372,5 lei, sumă care trebuia înregistrată ca venit în evidența contabilă și declarată la organul fiscal.

În schimb, a înregistrat această sumă în mod fraudulos ca reprezentând cheltuială deductibilă și a dedus TVA –ul calculat la aceste achiziții fictive de mărfuri (49.290,04 lei).

Procedând astfel, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu brut în cuantum de 70.740,04 lei (TVA:_,04 lei + impozit pe profit: 21 450 lei).

Această sumă rămasă neachitată până la pronunțarea prezentei sentințe (în cuantum de 70.740,04 lei, conform raportului de expertiză fiscal – contabilă efectuat în cauză), va fi actualizată în raport de indicele de inflație calculat până la momentul plății efective.

Față de cele reținute, s-a apreciat că fapta inculpatului Ș. D., care în calitate de administrator al ., cu știință a deținut și a pus în circulație formulare tipizate cu regim special, falsificate, utilizate în domeniul fiscal, constituie infracțiunea prev. de art, 7 alin.2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 CP și art. 5 din CP.

În acest sens, s-a avut în vedere că textul de lege sus menționat sancționează chiar și simpla deținere a unor astfel de documente, iar în cazul de față punerea în circulație s-a realizat prin înregistrarea în contabilitate și declararea ulterioară la organele fiscale a operațiunilor pretins derulate cu .>

Nu este lipsită de relevanță nici operațiunea realizată în cursul urmăririi penale, atestată între de mențiunile de la f 51 dup, constând în aceea că la 03.02.2012 a fost înregistrată la DGFP M. declarația nr.394 aferentă semestrului 2, declarație prin care . recunoștea valabilitatea operațiunilor pretins derulate cu societatea administrată de inculpat, deși administratorul acelei societăți decedase la 30.05.2011 (f.29 d.u.p.), iar până la acel moment sub diverse motive împiedicase efectuarea controlului fiscal, după cum reiese din înscrisurile de la f 20-23 d.u.p., și din procesul verbal de la f 12-16 d.u.p.

Instanța a mai avut în vedere și faptul că . avea ca principal obiect de activitate comerțul cu ridicata al metalelor și minereurilor metalice, că avea un comportament specific firmelor fantomă, că a fost propus în lista contribuabililor declarați inactivi încă din data de 07.10.2010, precum și că a fost declarată inactivă din 18.05.2011.

Toate acestea ne îndreptățesc să apreciem că înregistrarea la administrația fiscală a declarației 394 aferentă semestrului II 2010 s-a realizat de persoane interesate în crearea pentru inculpat a unei situații mai favorabile, prin inducerea în eroare a organelor de anchetă cu privire la adevărata situație de fapt.

Fapta aceluiași inculpat care în aceeași calitate, pe baza acestor cheltuieli nereale și operațiuni fictive, fără drept, a compensat în mod ilicit TVA dedusă cu ca colectată, precum și a diminuat baza impozabilă, cauzând bugetului consolidat de stat un prejudiciu brut de 49.290,04 lei (reprezentând diferența dintre tva colectată și tva dedusă, conform mențiunilor din declarația 394 de la f. 82 dup pe semestrul II 2010) constituie infracțiunea prev. de art. 8 alin.1 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art.5 din NCP.

Fapta aceluiași inculpat care în aceeași calitate în cursul anului 2010 a înregistrat în evidența contabilă 7 facturi fiscale atestând achiziții nereale de mărfuri și servicii de la . STREHAIA în valoare de 205 372,5 lei, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de_,04 lei ( din care 49 290,04 lei TVA și_ lei impozit pe profit, constituie infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 și art. 5 CP., o astfel de infracțiune fiind comisă cu intenție directă, iar în cauză neexistând vreo cauză de neimputabilitate sau justificativă, astfel că inculpatul va răspunde penal pentru fapta săvârșită.

În cazul celor trei infracțiuni s-a reținut săvârșirea faptelor în forma continuată (inculpatul a săvârșit astfel de fapte la diverse intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și în dauna aceleiași persoane vătămate: statul român).

Cum prin . noului cod penal s-a prevăzut un cuantum mai mic al sporului de pedeapsă ce poate fi aplicat în cazul infracțiunii continuate (spor facultativ de 3 ani, spre deosebire de vechea reglementare ce stabilea un spor facultativ de 5 ani), după schimbarea încadrării juridice conform art. 386 alin.1 n.C.p.p., s-a reținut pentru fiecare din cele trei infracțiuni sus menționate incidența disp. art. 35 alin.1 și art. 5 din noul Cod penal.

În privința infracțiunii prev. de art. 7 alin.2 din Legea 241/2005, s-a făcut și aplicația art.3 din CP, întrucât după 01.02.2014 limitele de pedeapsă prev. de lege pentru această infracțiune s-au diminuat (anterior fapta era pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani; iar actualmente este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani).

La individualizarea pedepselor principale aplicate inculpatului Ș. D., precum și la alegerea modalității de executare a lor, instanța va avea în vedere următoarele considerente: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită (închisoarea de la 2 la 7 ani pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. 2 din Legea 241/2005; închisoarea de la 3 la 10 ani pentru infracțiunea prev. de art. 8 alin.1 din legea 241/2005 și închisoarea de la 2 la 8 ani pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin.1 lit. c din legea 241/2005, în toate cele trei cazuri fiind obligatorie și interzicerea exercitării unor drepturi), săvârșirea fiecărei infracțiuni în forma continuată, ceea ce denotă perseverență infracțională și deci o periculozitate sporită, scopul urmărit (prejudicierea bugetului de stat, prin însușirea în mod ilegal a unor sume importante de bani), lipsa unor antecedente penale, conduita inculpatului după săvârșirea acestor infracțiuni și în cursul procesului (care, deși a renunțat la dreptul la tăcere, nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și a încercat să inducă în eroare organele de anchetă penale,beneficiind de sprijinul unei persoane rămase neidentificată – persoană care în mod fraudulos a depus în anul 2012, în numele .,m declarația nr.394 aferentă semestrului II 2010), nivelul de educație (studii medii), vârsta ( aproape 50 ani), situația familială și socială (inculpatul este căsătorit, a obținut venituri din activități comerciale); perspectivele de reintegrare socială menționate în referatul serviciului de probațiune de la f. 162-164 din dosarul cauzei( un prim pas pentru reintegrarea socială a inculpatului fiind asumarea responsabilității pentru acțiunile întreprinse.

Față de toate aceste considerente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse principale de 2 ani închisoare (pentru infr. prev. de art. 7 alin.2 din legea 241/2005, cu aplicarea art. 3 C.p., precum și art. 35 alin.1 și art. 5 din noul Cod penal); de 3 ani închisoare (pentru infracțiunea prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 și art.5 din noul Cod penal) și de 2 ani închisoare (pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin.1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 și art.5 din noul Cod penal) sunt apte și suficiente pentru ca inculpatul Ș. D. să conștientizeze gravitatea faptelor comise și să nu mai reitereze comportamentul infracțional.

Întrucât prin aceste infracțiuni a fost adusă atingere raporturilor juridice privitoare la corecta evidențiere, declarare și colectare a resurselor bugetare ale statului român, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni sus menționate, în temeiul art. 66 și 67 din noul Cod penal, se apreciază ca fiind proporțională cu scopul urmărit aplicarea unor pedepse complementare constând în interzicerea pe o perioadă de 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), precum și interzicerea ca pedeapsă accesorie a exercitării acelorași drepturi.

Săvârșind trei infracțiuni, înainte de a fi condamnat definitiv, inculpatul Ș. D. fiind la primul conflict cu legea penală, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin.1 lit. b din Codul penal din 1969.

Spre deosebire de cazul pedepselor principale, accesorii și complementare menționate (unde instanța a făcut aplicația dispozițiilor din noul cod penal), în acest caz (al concursului de infracțiuni), prin raportare la dispozițiile art. 5 din noul cod penal, se reține că dispozițiile vechiului cod sunt mai favorabile inculpatului, întrucât în reglementarea anterioară nu era obligatorie aplicarea unui spor de contopire.

Având în vedere cele reținute, în baza art.33 lit.a raportat la art.34 alin 1 lit b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate, în pedeapsa cea mai grea – de 3 (trei) ani închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

Cum pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni la care a fost condamnat inculpatul Ș. D., au fost stabilite pedepse accesorii și complementare, în baza art. 35 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, i s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

Cum inculpatul Ș. D. nu a mai fost implicat în alte activități infracționale, este căsătorit să-și are asigurată existența din activități comerciale (parțial) licite, s-a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate a acestui inculpat, astfel că în baza art. 86 indice 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, urmează a se dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe o perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 din Codul penal din 1969; iar în baza art. 86 indice 3 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., serviciu desemnat cu supravegherea lui, la datele fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. schimbarea locului de muncă; să comunice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.404 alin.3 din noul Cod de procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului Ș. D. asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 ind. 4 din Codul penal din 1969, privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță; iar în baza art. 71 alin.5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Instanța a avut în vedere, la alegerea legii ce reglementează modalitatea de executare, că dispozițiile Codului penal din 1969, sus menționate, sunt mai favorabile inculpatului, decât cele din noul cod, prin raportare la condițiile expres prevăzute pentru acordare și la obligațiile ce ar putea fi dispuse în conformitate cu dispozițiile art. 80-98 din noul cod penal (privind renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).

Cum însă prin prezenta sentință s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, în baza art.68 alin.1 lit.b din noul Cod penal, executarea pedepsei complementare a interzicerii pe o perioadă de 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) s-a realizat în conformitate cu disp. art. 68 alin.1 lit.b din noul Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Având în vedere că prin prezenta sentință inculpatul Ș. D. a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de legea 241/2005, în baza art.12 din același act normativ, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, acest inculpat nu va putea fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi; iar în baza art. 13 din aceeași lege, se va dispune comunicarea prezentei sentințe la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța a reținut că prin faptele comise de inculpat s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu brut în cuantum de 70.740,04 lei (TVA: 49.290,04 lei + impozit pe profit: 21.450 lei, astfel că prin prezenta hotărâre urmează ca în baza art. 25 rap la art.397 din noul Cod de procedură penală, precum și la art.1537 și următoarele din Codul Civil să se dispună admiterea acțiunii civile exercitate de partea civilă S. R., reprezentat legal de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice C. și prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata acestei sume de bani, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de indicele de inflație calculat până la momentul plății efective.

În ceea ce privește antrenarea răspunderii solidare a partea responsabilă civilmente . SRL, instanța are în vedere că faptele sus menționate au fost comise de inculpat în calitate de administrator al acestei societăți comerciale, în numele și în interesul acesteia.

Pentru aceleași considerente, cum pe parcursul procesului penal au fost instituite măsuri asiguratorii în vederea recuperării prejudiciului, în baza art. 11 din legea 241/2005 rap. la art. 249 și art. 404.alin.4 lit.c din noul Cod de procedură penală, urmează a se dispune menținerea sechestrului asiguratoriu instituit asupra mijlocului de transport auto marca Pegeut Boxer, capacitate 2446 cm, ._, . VF3233H_, dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr._/30.01.2012, bun asupra căruia s-a dispus măsura sechestrului asigurator prin Ordonanța 235/P/2012 din 27.01.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

Cum inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni, în baza art.274 alin.1 și 3 din noul Cod de procedură penală, s-a dispus obligarea acestuia, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata sumei de 3099,5 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2199,5 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, iar suma de 900 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de judecată.

Suma de 100 lei, ce reprezintă 1/2 din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat (avocat V. R., conform delegației nr.2897/20.08.2013, emisă de Baroul M., a rămas în sarcina statului, conform art.274 alin.1 teza finală din noul Cod de procedură penală, sumă avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul Ș. D., precizând că este greșită hotărârea de condamnare, întemeiată pe faptul că cele 7 facturi fiscale emise de . către . SRL, au fost apreciate de instanța de fond ca fiind false, dându-se o interpretare eronată concluziilor raportului de expertiză fiscal contabilă ce a fost efectuat la instanța de fond, concluzii care au fost ignorate de magistratul fondului.

Nu s-a dat relevanță precizărilor făcute de expert în sensul că pentru toate produsele ce au făcut obiectul raporturilor comerciale dintre cele două societăți au fost identificate note de intrare în recepție, au fost întocmite bonuri de consum, toate documentele au fost înregistrate în evidența contabilă ale societății administrate de inculpat, mijloacele fixe au fost înregistrate în evidența contabilă a societății administrate de inculpat, mijloacele fixe ce au făcut obiectul unor tranzacții sunt înregistrate în documentele aceleiași societăți, plățile efectuate prin bancă au fost de asemenea înregistrate, bunurile ce au făcut obiectul tranzacțiilor au fost găsite și faptic la sediul societății cu excepția celor care au fost consumate în cursul procesului de producție și pentru care au fost întocmite bonuri de consum.

Bunurile ce au făcut în realitate obiectul transferului de proprietate sunt și documentele întocmite de D.G.F.P. M. care a identificat bunurile pe teren, a instituit sechestru asigurator pe acestea, au fost evaluate de către o societate de specialitate în acest sens și s-a publicat anunțul de vânzare din data 17.04.2013 de către Serviciul de Colectare și Executare Silită al DGFP M..

Instanța de fond a depășit concluziile expertizei efectuate în cauză făcând evaluări personale ale conținutului fiecărei facturi în parte, ignorându-se concluziile argumentate ale expertului fiind evident că astfel s-a reținut o stare de fapt incorectă ce a dus la reținerea acestor infracțiuni.

De asemenea, infracțiunea prev.de art.7 alin.2 din legea 241/2005 nu a fost dovedit cu certitudine faptul că inculpatul a cunoscut vreodată că formulare folosite sunt false, referindu-se astfel la facturile emise în cauză, astfel că situația concretă reținută nu trebuia orientată către dispoz.art.7. Pentru infracțiunea prev.de art.8 reținută în sarcina inculpatului, nu s-a dovedit reaua credință în stabilirea impozitelor și taxelor ce trebuiau achitate bugetului de stat, iar pentru infracțiunea prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005, este greșită reținerea acesteia, atâta timp cât din punctul de vedere al activității desfășurate de inculpat operațiunile au caracter real și nu pot fi apreciate ca fiind fictive.

În teză subsidiară, dacă se va aprecia că inculpatul se face vinovat într-adevăr de săvârșirea vreuneia din cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat, să se constate că este excesivă pedeapsa aplicată, precum și modalitatea de executare aleasă, având în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală avută, astfel că se impune reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii sub cel de 3 ani închisoare stabilit de instanța de fond, iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea dispozițiilor art.81 c.p.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a solicitat respingerea acțiunii civile promovate în cauză de ANAF – DGFP M. și anularea măsurii sechestrului asiguratoriu instituit asupra mijlocului de transport auto marca Peugeot Boxer așa cum a fost aceasta dispusă prin ordonanța 235/P/2012 din 27.01.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

In cursul cercetării judecătorești din apel, a fost audiat în două rânduri inculpatul apelat, a fost audiat martorul B. D. M., expertul judiciar Șfrenț G..

S-a constatat imposibilitatea audierii martorilor N. M., plecat în străinătate, al cărui domiciliu nu este cunoscut și a martorei G. M., plecată de la domiciliu, fără a se putea identifica actualul domiciliu.

La solicitarea instanței de apel a fost depusă la dosar adresa nr MH_/04.11.2014 a ANAF – DGRFP C.-AJFP M. – Serviciul Fiscal Orășenesc Strehaia, în care s-a arătat că declarația 394 înregistrată la AFP Strehaia sub număril 1982/23.02.2012 pentru . a fost depusă de numitul N. M., însoțită de anexe și adresa nr MH 7691/11.03.2015, în care s-a arătat că . nu a fost verificată din punct de vedere fiscal de la înființare, respectiv 22.01.2008, fiind declarată inactivă din data de 18.05.2011, iar administratorul societății a decedat în data de 30.05.2011, nefiind formulate plângeri împotriva administratorului societății.

Inculpatul apelant a depus la dosar proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat între . și . SRL, la data de 15.02.2011 a fost făcută recepția lucrării „pereți cortină și tâmplărie PVC-Aluminiu”, precum și în original și copie ordinele de plată nr 27/02.11.2010 – în valoare de 55.000 lei, nr. 02/20.12.2012 – în valoare de 30.000 lei, nr. 28/29.12.2010 – în valoare de 48.868 lei, nr 1/16.12.2010 - în valoare de 47.990 lei, ordinul de plată nr. 02/20.12.2010- în valoare de 57.000 lei.

La ultimul termen de judecată în apel, P. a solicitat schimbarea încadrării juridice din cele trei infracțiuni reținute în rechizitoriu, în infracțiunea prevăzută de art 9 alin 1 lit c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art 35 Cod penal și art 5 Cod penal.

Apelul inculpatului este fondat.

Curtea constată că prima instanță a reținut o stare de fapt eronată, care nu corespunde cu cea rezultată din probele administrate și a pronunțat în baza acestei stări de fapt eronate o hotărâre nelegală și netemeinică.

Reanalizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești din primă instanță și apel, Curtea de apel reține o altă situație de fapt, după cum urmează.

În cursul anului 2010, societatea comercială administrată de inculpatul apelant Ș. D. a avut relații comerciale cu . Strehaia, societatea comercială administrată de numitul G. R..

În cadrul acestor relații comerciale, . a livrat către . SRL utilaje și materiale necesare procesului de producție, fiind emise facturile nr 844/29.09.2010, nr 1252/15.10.2010, nr 1269/15.11.2010, 1270/18.11.2010, 1275/09.12.2010, nr 1282/21.12.2010 și nr 703/04.12.2010.

Utilajele și materialele achiziționate au fost înregistrate în evidența contabilă a . SRL, iar valoarea taxei pe valoare adăugată aferentă acestor facturi este de 49.290,04 lei.

Facturile au fost achitate de . SRL cu următoarele documente de plată: ordinele de plată nr 27/02.11.2010 – în valoare de 55.000 lei, nr. 02/20.12.2012 – în valoare de 30.000 lei, nr. 28/29.12.2010 – în valoare de 48.868 lei, nr 1/16.12.2010 - în valoare de 47.990 lei, plăți făcute din contul bancar al . SRL deschis la BRD –GSG – Drobeta T. S. și ordinul de plată nr. 02/20.12.2010- în valoare de 57.000 lei, plată facută din contul bancar deschis la Intesa SanPaolo Bank Dr. Tr. S., în total . 238.858 lei, fiind acoperită astfel integral valoarea facturilor emise de . către . class="Style3"> În aceste facturi a fost menționat ca persoană care a efectuat livrarea numitul G. R., iar ca mijloace de transport au fost menționate autovehiculele cu nr._, radiat prin dezmembrare în data de 20.12.2007, autovehiculul înmatriculat cu nr._ ce nu apare în baza de date și autovehiculul cu nr._ ce aparține martorului B. D. M., martor ce a declarat în mod constant că nu a efectuat nici un transport de marfa pentru . SRL, administrată de inculpatul apelant.

Livrările de mărfuri și utilaje nu au fost declarate în termenul legal de furnizorul ., nefiind depusă în termenul legal declarația informativă 394B, această declarație fiind depusă la data de 23.02.2012 de numitul N. M. (adresa MH nr_/04.11.2012-ANAF-Serviciul Orășenesc Strehaia), după decesul administratorului G. R. (30.05.2011) și după începerea controlului efectuat de ANAF la . SRL (01.02.2012).

În cursul lunii septembrie 2010 organele de control din cadrul ANAF –Direcția Generală a Finanțelor Publice M. au efectuat demersuri pentru efectuarea unei inspecții fiscale la ., dar nu l-au găsit pe administratorul societății, G. R., după cum rezultă din Procesul Verbal nr 7/29.02.2010.

Ca urmare a neprezentării administratorului G. R. la sediul DGFP M., prin referatul nr 3397/07.10.2010 al ANAF –DGFP M., a fost propusă înscrierea . în Lista contribuabilor inactivi.

. a fost declarată ca fiind contribuabil inactiv prin Ordinul Președintelui ANAF nr 2024/02.05.2011 și i s-a anulat înregistrarea de plătitor TVA începând cu data de 01.06.2011, la data emiterii facturilor analizate în prezenta cauză fiind contribuabil activ, în semestrul II/2010 figurând în baza de date a ANAF ca societate activă și plătitoare de TVA. (fila 23 –dup)

Cu avizul de inspecție fiscală nr F-MH 24/16.01.2012 contribuabilul . SRL a fost anunțat de începerea inspecției fiscale.

La data de 20.02.2012 a început inspecția fiscală la sediul societății, organele fiscale au considerat că facturile anterior menționate sunt fictive, fiind efectuate de la o societate declarată inactivă, în facturi fiind înscrise mijloace de transport radiate înainte de data emiterii facturilor, transportul neconfirmând realitatea tranzacției, iar pentru materialele și mijloacele fixe achiziționate de la . lunile septembrie și noiembrie 2010 nu există note de recepție.

Ca urmare a acestor constatări, organele fiscale au sesizat organele de urmărire penală.

Curtea de apel reține că în mod eronat a reținut prima instanță faptul că probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești din prima instanță ar dovedi că inculpatul apelant în calitate de administrator al . SRL ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. c din Legea 241/2005, prin înregistrarea în evidența contabilă anului 2010 a 7 facturi fiscale atestând achiziții nereale de mărfuri și servicii de la . STREHAIA în valoare de 205 372,5 lei, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de_,04 lei ( din care 49 290,04 lei TVA și_ lei impozit pe profit.

Analizând starea de fapt descrisă în rechizitoriu, Curtea de Apel constată că acuzațiile aduse inculpatului se întemeiază pe faptul că achizițiile de mărfuri și utilaje ar fi fictive întrucât nu ar fi fost întocmite note de recepție aferente facturile emise de ., iar mijloacele de transport menționate în facturi ar fi fost radiate, precum și pe faptul că furnizorul mărfurilor ar fi fost declarat ca fiind contribuabil inactiv.

S-a mai reținut în rechizitoriu faptul că . Strehaia ar fi fost societate declarată inactivă.

Acestea sunt singurele elemente în baza cărora s-a reținut în rechizitoriu faptul că inculpatul apelant ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art 9 alin 1 lit c) din Legea 241/2005.

Prima instanță a adăugat însă elemente la situația de fapt, în sprijinul acuzațiilor aduse inculpatului, completând practic rechizitoriul, fără a pune în vedere inculpatului să prezinte anumite documente, în cazul în care avea nelămuriri sau suspiciuni, întemeindu-și soluția în special pe baza unor prezumții.

Astfel, referitor la factura nr 844/29.09.2010, nr 1252/15.10.2010, 1270/18.11.2010, 1269/15.11.2010, 1275/09.12.2010, prima instanță a reținut că nu există nicio dovadă că prețul ar fi fost achitat către furnizor, la dosar nu ar fi fost depuse documente justificative de plată, aspect care în opinia primei instanțe ar dovedi, alături de alte elemente că facturile respective ar fi fictive, invocând acest argument fără a fi solicitat inculpatului să depună acte doveditoare ale plăților, în cazul în care avea dubii asupra efectuării plăților.

La o atentă verificare a actelor din dosarul de urmărire penală, s-ar fi observat că la data de 20.08.2012, în etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale, inculpatul Ș. D. a indicat în declarația dată (fila 223 – dup), că a efectuat plata mărfurilor prin virament bancar, iar faptul că ulterior a invocat dreptul la tăcere nu justifică neadministrarea de probe privind modul de efectuare a plăților, atâta timp cât instanța îi impută inculpatului faptul că nu ar fi plătit mărfurile, deși nu i-a pus în vedere să facă o astfel de dovadă.

Ori, analizând documentele de plată depuse de inculpatul apelant, la solicitarea instanței de apel, Curtea de apel constată că facturile emise de . au fost achitate de . SRL cu ordinele de plată nr 27/02.11.2010 – în valoare de 55.000 lei, nr. 02/20.12.2012 – în valoare de 30.000 lei, nr. 28/29.12.2010 – în valoare de 48.868 lei, nr 1/16.12.2010 - în valoare de 47.990 lei, plăți făcute din contul bancar al . SRL deschis la BRD –GSG – Drobeta T. S. și ordinul de plată nr. 02/20.12.2010- în valoare de 57.000 lei, plată facută din contul bancar deschis la Intesa SanPaolo Bank Dr. Tr. S., în total . 238.858 lei, fiind acoperită astfel integral valoarea facturilor emise de . către . SRL.

De asemenea, prima instanță face o analiză a corectitudinii înregistrării în contabilitatea . SRL și a modului de întocmite a notelor de recepție, rapoartelor de fabricație, documentelor de primire și apoi de scoatere din gestiune a materialelor, reflectării materialelor în stocuri.

Prin aceste aprecieri prima instanță a depășit limitele acuzației, introducând în elementul material al infracțiunii prevăzute de art 9 alin 1 lit c din Legea 241/2005 și nerespectarea de către inculpat a unor norme contabile, astfel cum sunt acestea reglementate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile.

Chiar și în situația în care inculpatul ar fi întocmit în mod eronat, sau chiar pro causa, notele de recepție, rapoartele de fabricație și alte documente contabile prevăzute de Ordinul 3512/27.11.2008, aceasta nu constituie dovada săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, atâta timp cât nu este dovedită fictivitatea tranzacțiilor.

Greșit este și argumentul primei instanțe privind faptul că deși societatea administrată de inculpat a înregistrat efectuarea de cheltuieli în luna decembrie 2010, nu a evidențiat veniturile impozabile aferente acestor cheltuieli, până la momentul controlului fiscal nefiind depuse documente din care să reiese veniturile realizate din vânzarea produselor finite.

Curtea de apel constată că prima instanță nu a observat faptul că prin rechizitoriu a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art 9 alin 1 lit b) din Legea 241/2005, cu motivarea că deși învinuitul în luna decembrie 2010 a înregistrat cheltuieli cu materii prime în valoare de 20.473 lei, veniturile au fost înregistrate ulterior, în cursul anului 2011, în momentul în care s-a finalizat lucrarea executată, în mod eronat .prima instanță extinzând practic acuzațiile formulate prin rechizitoriu.

Consideră prima instanță, netemeinic, că societatea administrată de inculpat nu ar fi avut relații comerciale cu ., iar toate documentele contabile ar fi fost întocmite pro causa, întrucât nu ar fi fost respectate normele financiar contabile, iar prețul produselor finite ar fi fost de aproape 3 ori mai mare decât prețul materiilor prime, ceea ce ar dovedi că factura nr 1269/15.11.2010 ar fi fictivă.

Ori și de această dată prima instanță a făcut afirmații fără acoperire în probele administrate și a statuat cu privire la anumite aspecte fără a administra probe care să o conducă la astfel de concluzie și fără a cere lămuriri inculpatului.

Referitor la lucrarea efectuată pentru ., Curtea constată că a fost încheiat un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat între . și . SRL, din care rezultă că la data de 15.02.2011 a fost făcută recepția lucrării „pereți cortină și tâmplărie PVC-Aluminiu”, martorul B. D. M., administratorul . confirmând în declarația dată în fața instanței de apel faptul că societatea administrată de inculpatul apelant a efectuat la clădirea Primăriei comunei Topleț lucrările menționate în facturile emise și precizate în procesul verbal de recepție.

Acest martor a fost audiat de prima instanță, dar nu a fost interpelat asupra acestui aspect, iar prima instanță prin constatarea fictivității operațiunii comerciale dintre . și . SRL a extins practic acuzațiile, fără a fi investită în acest sens, depășind cu mult rolul activ al instanței, la o simplă solicitare adresată de instanță inculpatului acesta putând să depună, așa cum a procedat în fața instanței de apel, facturile . nr 004/30.11.2010, . nr 001/28.10.2010, . 002/08.11.2010, . nr 10/15.02.2011 și . nr_/27.10.2010, pe care le-a semnat pentru a confirma primirea mărfii chiar martorul B..

Fără a administra nicio probă privind existența sau nu în patrimoniul . SRL a utilajelor achiziționate de societatea administrată de inculpat de la ., prima instanță prezumă că desfășurarea activității anterior anului 2010 dovedește faptul că societatea administrată de inculpat avea deja în patrimoniu utilajele pretins achiziționate de la . sau alte utilaje asemănătoare.

Curtea de apel reține că organele fiscale au identificat la sediul . SRL utilajele din facturile menționate în rechizitoriu, pe care le-a sechestrat și în privința cărora a început procedura de vânzare, conform anunțului de vânzare nr_/17.04.2013 emis de ANAF (fila 104 ), respectiv mașina de lipit PVC -2010, mașină de debitat aluminiu și PVC - 2010, bormașină rotopercutantă 2010, mașina de frezat cu 3 capete -2011, freză pneumatică - 2005, rotopercutantă - 2007, compresor - 2004, mijloace fixe ce au și fost evaluate prin Raportul de Evaluare înregistrat la DGFP M. cu nr 4863/04.04.2013 întocmit de evaluatorul autorizat ANEVAR D. O..

Prima instanță consideră pe bază de prezumții că mijloacele fixe identificate de expertul evaluator D. O., nu ar fi aceleași cu mijloacele fixe menționate în facturile emise de ., doar în baza unui dubiu privind posibilitatea ca agentul economic să își fi desfășurat anterior activitatea fără să fi avut aceste mijloace fixe la dispoziție din perioada anterioară, fără să fi fost înregistrate în contabilitate, valoarea mică a utilajelor fiind în opinia primei instanțe un indiciu privind vechimea acestora.

Ori, chiar expertul evaluator desemnat de ANAF a indicat în cazul mașinii de lipit PVC, mașinii de debitat Al și PVC, al bormașinii rotopercutante, faptul că au fost puse în funcțiune în anul 2010, diferența de valoare dintre valoarea înscrisă în facturile înregistrate în contabilitate și valoarea stabilită de evaluator fiind explicată de acesta prin deprecierea fizică și uzură.

Ceea ce nu a observat prima instanță, contestând practic raportul de evaluare făcut de ANAF, este faptul că la stabilirea valorii din momentul evaluării, expertul evaluator s-a bazat în calculele sale chiar pe valoarea mijloacelor fixe înscrisă în facturile apreciate de parchet ca fiind false. (fila 215 – dup).

De asemenea, prima instanță, face aprecieri de ordin tehnic ce depășesc atribuțiile sale, considerând faptul că nu este posibilă montarea unei cutii de viteze marca Renault pe un autoturism marca Dacia tip 1307 FRI.

Curtea de apel constată că existența mărfurilor, anterior întocmirii facturilor menționate ca fiind false este dovedită prin declarația martorului B. care a arătat că a observat în curtea numitului G., în momentul în care a discutat cu inculpatul apelant despre efectuarea unui transport, profile lungi și utilaje.

Această declarație a martorului B. D. M., coroborată cu plățile facturilor efectuate prin ordine de plată și realizarea unei lucrări de construcție la care au fost folosite materiale de tipul celor menționate în facturile emise de ., demonstrează că achiziția a fost profilelor de aluminiu și accesoriilor este reală, iar achizițiile au fost efectuate în interesul desfășurării activității societății administrate de inculpatul apelant.

Și în privința utilajelor achiziționate prin facturile emise de . instanța de apel constată că declarația martorului B., care a indicat existența în curtea locuinței numitului B. a unor utilaje, pe care nu a putut să le identifice, coroborată cu identificarea de către organele fiscale a unora dintre acestea la sediul societății administrate de inculpat, demonstrează realitatea achiziției acestor utilaje, neexistând nicio dovadă privind achiziția ilicită a utilajelor, așa cum susține prima instanță.

De altfel, nici nu se afirmă în rechizitoriu faptul că utilajele identificate de organele fiscale ar fi fost ajuns în mod ilegal în posesia inculpatului apelant, procurorul ignorând aspectul privitor la identificarea și sechestrarea acestor utilaje, deși la dosar erau depuse documente în acest sens, emise de organele fiscale.

Curtea de apel constată că identificarea unei părți din bunurile înscrise în facturile emise de . la sediul societății și executarea de lucrări cu materiale, profile aluminiu și accesorii, menționate în aceste facturi dar și efectuarea plăților cu respectarea normelor legale, prin virament bancar, duc la concluzia că facturile de achiziție reflectă operațiuni comerciale reale.

Singurul aspect care poate fi imputat apelantului inculpat este faptul că nu a verificat numerele de înmatriculare ale autovehiculelor cu care numitul G. R. a transportat materialele și utilajele la sediul . SRL, dar acest aspect nu este suficient pentru a se reține ca fiind nereale tranzacțiile și nici pentru a se reține săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală în sarcina apelantului inculpat.

Pe toate facturile a fost înscris ca persoană care a livrat mărfurile numitul G. R., diferite fiind doar numerele de înmatriculare ale autovehiculelor cu care au fost efectuate transporturile..

Acest aspect, numerele de înmatriculare nereale ale autovehiculelor, nu poate fi însă imputat inculpatului apelant, atâta timp cât nu se afirmă că acesta ar fi completat aceste facturi, iar neverificarea de către acesta a concordanței dintre autovehiculul ce a transportat mărfurile și numărul de înmatriculare înscris în facturi nu poate fi catalogat ca un act material ce face parte dintre elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Motivele pentru care numitul G. R. a consemnat date nereale privind datele de înmatriculare ale autovehiculelor nu fac obiectul prezentei cauze, iar aceste mențiuni nu atrag constatarea ca fiind false a facturilor, atâta timp cât fictivitatea achizițiilor nu a fost dovedită.

De asemenea nu poate fi imputat apelantului inculpat nici faptul că numitul G. R. s-a sustras de la plata taxelor și impozitelor aferente livrărilor de mărfuri efectuate de .>

Referitor la aspectul declarării . ca societate inactivă, instanța de apel constată că . a fost declarat contribuabil inactiv începând cu data de 18.05.2011 și i s-a anulat înregistrarea de plătitor TVA începând cu data de 01.06.2011 fiind societate activă și plătitoare de TVA în semestrul II/2010, facturile menționate în rechizitoriu fiind emise în perioada septembrie –decembrie 2010, neputând fi luat în considerare acest aspect pentru stabilirea fictivității facturilor menționate în rechizitoriu.

Conform raportului de expertiză fiscal –contabilă judiciară întocmit de expertul judiciar Șfrenț G. și suplimentului la acest raport, în cazul în care facturile sunt reale, sunt îndeplinite condițiile deducerii sumei de 49.920 lei TVA, iar cheltuielile fiind efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, înregistrate în contabilitate în baza documentelor justificative, contribuabilul care a emis documentele înregistrate în evidența contabilă fiind activ din punct de vedere fiscal la data emiterii documentelor respective, o parte din activele fixe sau circulante, fiind identificate, inventariate și evaluate de organele fiscale și sechestrate de organul fiscal, astfel că suma de 205.372,5 lei, îndeplinește condițiile prevăzute de Codul fiscal pentru a fi dedusă din profitul impozabil.

Cum facturile reflectă în opinia Curții de Apel operațiuni comerciale reale, probele administrate fiind în sensul realității operațiunilor comerciale și nu al fictivității acestora, se constată față de concluziile raportului de expertiză, că prin înregistrarea în contabilitatea . SRL a facturilor emise în cursul anului 2010 de ., nu au fost aduse prejudicii bugetului de stat.

În consecință, cum inculpatul nu a săvârșit fapta de a evidenția, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și nici nu a evidențiat alte operațiuni fictive, înregistrând în schimb cheltuieli care au la bază operațiuni reale, acesta nu a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art 9 alin 1 lit c) din Legea 241/2005, urmând a fi achitat în temeiul art 16 alin 1 lit a) Cod pr penală.

În privința infracțiunii prevăzute de 7 alin 2 din Legea 241/2005, Curtea de apel constată că nici P. și nici prima instanță nu au observat faptul că facturile emise de agenții economici nu mai au regim special de la data de 01.01.2007, prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice Nr. 2226 din 27 decembrie 2006, fiind abrogate Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 989/2002 privind tipărirea, înserierea și numerotarea formularelor cu regim special și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.849/2003 privind personalizarea formularelor tipizate cu regim special, comune pe economie, cu modificările și completările ulterioare, emiterea facturilor fiind făcută de fiecare agent economic cu respectarea condițiilor minimale, iar facturile fiscale tipărite anterior putând fi utilizate până la epuizarea stocului.

Ori, conform art 7 alin 2 din Legea 241/2005 constituie infracțiune tipărirea sau punerea în circulație, cu știință, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

În concluzie, art 7 alin 2 din Legea 241/2005 nu incriminează folosirea unor facturi false după data de 01.01.2007.

Cum la momentul emiterii, anul 2010, facturile menționate în rechizitoriu nu mai aveau regim special nu se poate reține că prin folosirea acestora s-ar fi săvârșit o infracțiune, astfel că nu există fapta ca inculpatul să fi folosit facturi cu regim special falsificate.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art 8 alin 1 lit c) din Legea 241/2005, Curtea de apel constată că prin rechizitoriu se susține că inculpatul a stabilit cu rea credință impozitele și contribuțiile, având ca obiect obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de compensări datorate bugetului de stat, în sensul că prin declarațiile fiscale depuse a inclus ca TVA dedus și suma de 52.467 lei, pentru care nu avea drept de deducere, având drept consecință compensarea automată cu sumele datorate de plată, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art 8 alin 1 din Legea 241/2005.

Infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, aceasta există când se restituie sau se rambursează sume de bani bugetul de stat care, în fapt, au fost solicitate de către contribuabil fără ca acestea să fi fost plătite, invocându-se erori de calcul sau ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar cu privire la compensare se înțelege stingerea creanțelor către bugetul de stat pe baza unor cereri formulate cu rea-credință de contribuabil.

Întrucât, așa cum s-a arătat anterior declarațiile fiscale depuse de inculpat au fost reale, făcute în baza unor raportări corecte a operațiunilor comerciale, Curtea de apel constată că nici această infracțiune nu a fost săvârșită de inculpat.

Se observă că prin rechizitoriu s-a solicitat în mod expres ca inculpatul să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 7 alin 2 din Legea 241/2005 și art 8 din Legea 241/2005, fiind indicat ca element material al acestor infracțiuni acțiuni diferite ale inculpatului față de cele prevăzute de art 9 alin 1 lit c) din Legea 241/2005, astfel că nu poate fi admisă solicitarea de schimbare a încadrării juridice din cele 3 infracțiuni reținute în sarcina inculpatului în rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art 9 alin 1 lit c) din Legea 241/2005.

În consecință, în temeiul art 16 alin 1 lit a) Cod pr penală va fi achitat inculpatul apelant Ș. D. și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, art.8 alin. 1 din Legea nr.241/2005.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 421 alin 1 lit a) Cod pr penală, va fi admis apelul inculpatului Ș. D., formulat împotriva sentinței penale nr.249 din 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .

Va fi desființată sentință penală apelată și în rejudecare,

În temeiul art. 16 alin 1 lit. a) Cod pr penală rap la art. 17 alin 2 Cod pr. penală, va fi achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, art.8 alin. 1 din Legea nr.241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, toate cu apl. art 41 alin 2 Cod penal din 1969

În raport cu acestă soluție și cu concluziile raportului de expertiză fiscal –contabilă judiciară întocmit de expertul judiciar Șfrenț G. și suplimentului la acest raport, din care rezultă în esență că în situația în care facturile reflectă operațiuni comerciale reale, așa cum reține instanța de apel, nu există un prejudiciu adus bugetului de stat, Curtea de apel constată că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, lipsind prejudiciul, astfel că va fi respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de S. R., reprezentat legal de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice C. și prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. împotriva inculpatului Ș. D. și părții responsabile civilmente . SRL.

Fiind respinsă acțiunea civilă, instanța de apel constată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asiguratori, respectiv în vederea recuperării prejudiciului, astfel că va ridica măsura sechestrului asiguratoriu instituit asupra mijlocului de transport auto marca Pegeut Boxer, capacitate 2446 cm, ._, . VF3233H_, dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr._/30.01.2012, bun asupra căruia s-a dispus măsura sechestrului asigurator prin Ordonanța 235/P/2012 din 27.01.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

În temeiul art 275 alin 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare efectuate de stat în cursul judecării cauzei în primă instanță și în apel rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul inculpatului Ș. D., fiul lui A. și F., născut la data de 13.04.1967, în Localitatea Ghelmegioaia, județul M., căsătorit, cetățenie română, stagiul militar satisfăcut, studii medii, ocupația: administrator, cu domiciliul în Drobeta T. S., ., județul M., fără antecedente penale, posesor al CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP Dr.Tr.S., CNP_, formulat împotriva sentinței penale nr.249 din 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .

Desființează sentință penală apelată și rejudecând,

În temeiul art. 16 alin 1 lit. a) Cod pr penală rap la art. 17 alin 2 Cod pr. penală,

Achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, art.8 alin. 1 din Legea nr.241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, toate cu apl. art 41 alin 2 Cod penal din 1969.

Respinge acțiunea civilă formulată de S. R., reprezentat legal de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice C. și prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. împotriva inculpatului Ș. D. și părții responsabile civilmente . SRL, ca nefondată.

Ridică măsura sechestrului asiguratoriu instituit asupra mijlocului de transport auto marca Pegeut Boxer, capacitate 2446 cm, ._, . VF3233H_, dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr._/30.01.2012, bun asupra căruia s-a dispus măsura sechestrului asigurator prin Ordonanța 235/P/2012 din 27.01.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

Cheltuielile judiciare de la fond și din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.05.2015.

Președinte, Judecător,

M. E. P. T. M.

Grefier,

E. L.

Red.jud.M.P.

J.fond:I.C.S.

G.S. 25.06. 2015/7 ex.

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 784/2015. Curtea de Apel CRAIOVA		Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 745/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 745/2015. Curtea de Apel CRAIOVA