Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 662/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 15992/318/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 662
Ședința publică de la 08 mai 2015
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 8 din data de 06 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat M. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că asistența juridică în cauza de față nu este obligatorie, solicitând respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 8 din data de 06 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de inculpat privind judecarea sa potrivit procedurii prevăzute de art.375 Cod procedură penală.
În baza art. 386 alin 1 Cod de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. G. din art.334 alin 1 Noul Cod penal și art. 335 alin 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 38 și art. 41 din Noul Cod penal în art. 85 alin 1 din OUG 195/2002 și art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 Vechiul Cod penal și art. 37 lit a) Vechiul Cod penal, cu referire la art.5 Noul Cod penal.
În baza art. 85 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin 10 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul M. G., fiul lui V. și M. născut la data de 05.10.1979 în mun. Târgu Jiu, județul Gorj domiciliat în orașul Tismana, ., CNP_, la 8 luni închisoare.
În baza art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin 10 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare.
În baza art.33 Vechiul Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa de 8 luni închisoare.
A fost revocată pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 309 din 16.02.2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu definitivă prin neapelare la data de 03.03.2010.
A fost cumulată pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală de 8 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an și 9 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art.64 alin 1 lit a) Teza a II a și b) Vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Vechiul Cod penal, cu referire la art.12 alin 1 din Legea 187/2012.
A fost obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.4578/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. a fost trimis în judecată inculpatul M. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 334 alin 1 C.pen. și art.335 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 Cod penal și art.41 Cod Penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus în temeiul art. 315 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin 1 lit b Cod procedură penală clasarea urmăririi penale în cauză pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev. și ped. de art. 224 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 315 din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. e Cod de procedură penală, s-a dispus clasarea urmăririi penale în cauză pentru comiterea infracțiunii de furt de folosință, faptă prev. și ped. de art. 230 Cod penal.
În temeiul art. 315 alin. lit. b cu referire la art. 314 alin.l lit. a raportat la art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de încredințarea unui vehicul unei persoane despre care știa că nu deține permis de conducere faptă prev. și ped. de art. 335 alin. 3 din Codul penal, faptă pentru care a fost cercetat suspectul M.-G. V..
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 24.07.2013, în jurul orelor 18:30, lucrătorii din cadrul Poliției Orașului Tismana au depistat pe inculpatul M. G., din oraș Tismana, ., în timp ce conducea pe . Tismana, în dreptul imobilului nr. 87, mopedul marca Aprilia, fără nr. de identificare, neînmatriculat sau înregistrat în circulație și fără a deține permis de conducere.
Fiind audiat de organele de cercetare, inculpatul M. G. a declarat că în data de 24.07.2013, în jurul orelor 17:30, a plecat de la locuința sa din satul Gornovița, conducând mopedul marca Aprilia pe DJ 672 Tismana-Peștișani pe o porțiune de circa 200 metri, a continuat drumul prin pădure, a ieșit în drumul comunal ce leagă orașul Tismana de satul Vînăta pe care 1-a traversat, apoi a continuat peste luncă până la stația Peco Tismana, de unde a cumpărat benzină.
Când a plecat de la stația peco, acesta și-a continuat drumul pe unde a venit până pe . imobilului cu nr. 87, unde a fost oprit în trafic de către organele de poliție.
În aceste împrejurări, inculpatul M. G. a recunoscut în prezența martorului asistent D. A.-N. din orașul Tismana că a condus mopedul la stația peco, de unde a cumpărat benzină.
Cu această ocazie, inculpatul M. G. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ-protocol etilotest nr._.
Tot cu această ocazie, inculpatul M. G. a mai declarat faptul că mopedul îi aparține fratelui său M.-G. V. din oraș Tismana, ., jud. Gorj și i-a fost încredințat de către acesta să-1 conducă pe drumurile publice.
Ulterior, inculpatul M. G. a revenit asupra declarației precizând faptul că fratele său M.-G. V. nu i-a încredințat mopedul pentru a-1 conduce pe drumurile publice întrucât în ziua de 24.07.2014, a fost la locuința acestuia de unde a luat mopedul din curtea imobilului, fără consimțământul acestuia și a plecat la stația peco să cumpere benzină.
In acest sens, suspectul M.-G. V. a declarat faptul că în ziua de 24.07.2013 nu s-a aflat la domiciliu când fratele său inculpatul M. G. a luat mopedul din curtea locuinței cu scopul de a-1 folosi, acesta fiind plecat la adunat de fân împreună cu numitele S. I. și V. A..
Aspectele arătate au fost confirmate și de martorele S. I. și V. A. care au relatat că în după amiaza zilei respective au fost la adunat de fân în punctul „ La P." împreună cu suspectul M.-G. V., însă nu cunosc dacă acesta a încredințat fratelui său mopedul pentru a fi condus pe drumurile publice și nu au auzit discuții cu privire la acest aspect.
Suspectul M.-G. V. a mai declarat că nu i-a încredințat fratelui său M. G. mopedul pentru a fi condus pe drumurile publice întrucât a fost condamnat de instanța de judecată la 2 ani și 3 luni închisoare cu suspendare și cunoștea prevederile legii.
Totodată, a mai precizat că nu a depus și nici nu depune plângere împotriva fratelui său pentru infracțiunea de furt în scopul folosinței.
Din adresa Serviciului Public Comunitar Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor nr._ din 21.11.2013 s-a reținut că suspectul M. G. nu figurează în evidențe ca posesor al permisului de conducere.
Astfel, din actele de urmărire efectuate în cauză, respectiv proces-verbal de constatare, declarații martori, declarații suspect, adresa S.P.C.R.P.C.I.V Gorj nr._ din 21.11.2013, s-a reținut că există probe temeinice care conduc la bănuiala rezonabilă că faptele pentru care s-a început urmărirea penală au fost săvârșite de către inculpatul M. G..
Ca probatorii au fost indicate de organul de urmărire penală: adresa nr._ din 21.11.2013 emisă de S.P.C.R.P.C.I.V Gorj, declarațiile martorilor D. A. N., S. I. și V. A. și declarația inculpatului.
Prin încheierea de camera preliminară din data de 16.12.2014 s-a constatat, în temeiul art.346 alin.2 C.p.p. legalitatea rechizitoriului nr.4578/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății în cauza privind pe inculpatul M. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin 1 C.pen. și art.334 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 Cod penal și art.41 Cod penal.
Analizând ansamblul materialului probator, prima instanță a reținut următoarele:
Fapta comisă de inculpatul M. G. constând în împrejurarea că în data de 24.07.2013 a condus pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 334 alin. 1 Noul Cod penal, (respectiv art.85 alin 1 din reglementarea anterioară, OUG 195/2002).
Fapta aceluiași inculpat constând în împrejurarea că la aceeași dată a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 Noul Cod penal, (respectiv art.86 alin 1 din reglementarea anterioară, OUG 195/2002).
Ascultat în ședința publică din 06.01.2015 inculpatul a solicitat judecarea sa în conformitate cu prevederile art. 375 Cod de procedură penală cu aplicarea art. 396 alin 10 Cod de procedură penală întrucât recunoaște și regretă faptele săvârșite așa cum au fost reținute și descrise prin actul desesizare al instanței.
Acesta a învederat instanței că își însușește materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale.
Indubitabil, prima instanță a reținut vinovăția în sarcina inculpatului, din coroborarea probelor administrate la urmărirea penală, cu declarația de recunoaștere a faptelor date de inculpat pe parcursul procesului penal (acesta conducând un autovehicul fără a deține permis de conducere, autovehicul fără număr de identificare, neînmatriculat sau neînregistrat în circulație.
Instanța, văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșită de inculpat, a pronunțat în cauză o soluție de condamnare a acestuia la câte o pedeapsă cu închisoarea.
S-a reținut că, în raport de data săvârșirii faptei, 24.07.2013 erau în vigoare dispozițiile din OUG 195/2002 republicată, care cuprindea dispoziții mai favorabile inculpatului sub aspectul regimului sancționator al infracțiunilor comise în concurs real si al modalității de executare a pedepsei închisorii, față de prevederile actualului Cod penal. Prin urmare, văzând și decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța, a reîncadrat faptele reținute în sarcina inculpatului M. G. din infracțiunea prevăzută de art 335 alin 1 Noul C.pen. și art.334 alin 1 Noul Cod penal, în art. 85 alin 1 din OUG 195/2002 și art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.33 Vechiul Cod penal și art 37 lit a Cod penal, întrucât faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite în stare de recidivă, având în vedere sentința penală nr. 309 din 16.02.2010 definitivă prin neapelare la data de 03.03.2010.
La individualizarea pedepsei, au fost avute are în vedere dispozițiile art.72 Vechiul Cod penal, potrivit cărora stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social concret al faptelor, de persoana inculpatului, dar și de atitudinea sa procesuală manifestată pe parcursul procesului, atitudine referitoare la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, care a recunoscut și regretat în mod constant săvârșirea acestora și împrejurările în care aceasta s-a produs, precum și conduita bună a inculpatului ulterior săvârșirii faptei, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Astfel, pe de o parte, prima instanță a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracțiunile pentru care inculpatul a fost cercetat fiind infracțiuni de pericol, iar nu de rezultat) și care ar fi putut fi vătămate, viața persoanei, sănătatea și integritatea acesteia, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.
La stabilirea pedepsei în raport de dispozițiile art.396 alin 10 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul la două pedepse de câte 8 luni închisoare (două infracțiuni), avându-se în vedere modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor, felul și limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul social concret al faptei comise prin prisma consecințelor ce s-ar fi putut produce, urmând ca în baza art. 33 Vechiul Cod penal să fie contopite cele două pedepse inculpatul M. G. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului, s-a reținut că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare cu aplic. art. 81-82 Vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 alin 2 Vechiul Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, având ca termen de încercare 3 ani și 9 luni, pedeapsa fiind aplicată prin sentința penală nr. 309 din 16.02.2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu definitivă prin neapelare la data de 03.03.2010.
Astfel prima instanță a constatat că inculpatul M. G. a săvârșit infracțiunile deduse judecății în termenul de încercare de 3 ani și 9 luni, astfel că s-a dispus revocarea pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 309 din 16.02.2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu definitivă prin neapelare la data de 03.03.2010, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală de 8 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an și 9 luni, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare.
Totodată s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art.64 alin 1 lit a) Teza a II a și b) Vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Vechiul Cod penal, cu referire la art.12 alin 1 din Legea 187/2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, nemotivat, inculpatul M. G..
Examinând apelul din oficiu, în limitele prev. de art. 417 C.pr.pen., curtea constată următoarele:
Prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. 4, art. 375 C.pr.pen. cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Se reține în acest sens că apelantul inculpat a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și sunt îndeplinite și condițiile prev.de art. 349 alin. 2 C.pr.pen. deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
De asemenea, în mod corect prima instanță a apreciat că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a fi înmatriculat, prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și fără a avea permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Și sub aspectul individualizării legii penale mai favorabile, prima instanță a decis just că legea veche, respectiv dispozițiile OUG nr. 195/2002, forma în vigoare la data comiterii faptelor, sunt mai favorabile în cauză concluzie reținută în raport de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și recidivei dar și prin prisma circumstanțelor atenuante judiciare și a regimului sancționator al acestora, în cazul reținerii de circumstanțe atenuante, potrivit codului penal anterior putând fi aplicate pedepse într-un cuantum mult mai mic decât cele care ar putea fi aplicate în urma reținerii dispozițiilor corespondente din noul cod penal.
Astfel, în ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate curtea apreciază că pedepsele stabilite de prima instanță pentru fiecare dintre cele două infracțiuni concurente sunt prea aspre față de gravitatea efectivă a faptelor comise și față de datele despre persoana inculpatului și conduita sa procesuală, cu consecința aplicării unei pedepse rezultante evident disproporționată și ca atare necorespunzătoare scopului pedepsei reglementat în vechiul cod penal prin dispozițiile art. 52 C.pen. anterior
Conform art. 72 C.pen. anterior „La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”
Art. 74 C.pen. anterior reglementează circumstanțele atenuante judiciare respectiv împrejurări de fapt care, raportate la cauză pot dobândi valențe atenuante. Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă, decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță, împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului și faptele comise de acesta sunt de natură să-i imprime o gravitate redusă, care justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare.
Astfel, la data comiterii faptei inculpatul avea 34 de ani, o situație familială stabilă (căsătorit), din fișa de cazier judiciar rezultă că anterior are o singură condamnare, pentru fapte de natură diferită decât cele din cauză (violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. anterior și furt calificat, prev. de art. 208 -. 209 C.pen. anterior), după săvârșirea faptelor a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă înlesnind activitatea organelor judiciare și contribuind la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Se reține totodată că inculpatul a condus mopedul pe o distanță scurtă, până la o stație peco de unde a cumpărat benzină și a săvârșit faptele după o perioadă relativ scurtă de timp din momentul când au fost incriminate drept infracțiuni - faptele sunt comise pe data de 24.07.2013 iar până la data de 19.01.2013, când au intrat în vigoare modificările introduse prin Legea nr. 203/2012, art.6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 prevedea că mopedele nu sunt considerate autovehicule și, pe cale de consecință, în cazul lor nu se putea reține comiterea infracțiunilor prev. de art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În condițiile în care pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, limitele de pedeapsă prin aplicarea disp. art. 396 C.p.p. sunt de la 8 luni închisoare, aplicarea unor pedepse sub minimul special, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 2 C.pen. anterior este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv-educativ al acestora.
La reținerea concluziei de mai sus curtea a avut în vedere și faptul că, în condițiile în care inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie (înainte ca pedeapsa anterioară de 1 an și 9 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, să fie considerată executată), pedeapsa rezultantă reflectă și recidiva prin aplicarea 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 C.pen. anterior respectiv adăugarea în regim de cumul aritmetic al a pedepsei aplicată anterior și executarea în mod obligatoriu a pedepsei rezultante în regim de detenție.
Pentru considerentele de mai sus, curtea apreciază că, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. se impune admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a sentinței și, în urma rejudecării cauzei, descontopirea pedepsei rezultante și reducerea pedepselor componente, în urma aplicării art. 74 al.2 C.pen. anterior, art. 76 lit. e C.pen. anterior și art. 5 C.pen. actual, pedeapsa rezultantă stabilită urmând a fi executată în regim de detenție, cumulat cu pedeapsa anterioară de 1 an și 9 luni închisoare, aplicarea art.15 al.2 din Lg. 187/2012 rap. la art. 83 C.pen. anterior urmând a se menține.
Constatând, în urma examenului efectuat din oficiu, că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 8 din data de 06 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința apelată și, în rejudecare:
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitate.
Reține aplicarea art. 74 al.2 V.C.P., art. 76 lit. e V.C.P. și art. 5 N.C.P. pentru fiecare infracțiune și reduce pedepsele, astfel:
- de la 8 luni închisoare la 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 85 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 396 al.10 C.p.p.;
- de la 8 luni închisoare la 4 (patru) luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 396 al.10 C.p.p.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b V.C.P. cu aplic. art.5 N.C.P.
Recontopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) luni închisoare.
Menține aplicarea art.15 al.2 din Lg. 187/2012 rap. la art. 83 V.C.P. și dispune ca inculpatul M. G. să execute pedeapsa totală de 2 ani și 1 lună (2 ani și una lună) închisoare.
Menține celelalte dispozițiile ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.A.B.
O.A. 15 Mai 2015
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Exercitarea fără drept a unei profesii (art. 281 C.p.).... → |
|---|
