Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 214/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 8707/63/2013

Dosar nr._ - Legea 241/2005 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 214

Ședința publică de la 18 Februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE R. E. C. - judecător

M. E. M. - judecător

GREFIER R. F.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. T. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

¤¤¤¤

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința din data de 06.02.2014 consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL D., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și S. R. - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței penale nr.557 din 15.04.2014 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, când instanța, in temeiul art 391 Cpp a stabilit termen pentru deliberare si pronunțarea hotărârii la data de 18.02.2015.

La apelul nominal făcut au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.557 din 15.04.2014 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în baza art. 386 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului M. A. C. din infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. f și alin. 3 din Legea 241/2005 în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005.

În baza art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp 1968, art. 5 alin. 1 din N.C.p., art. 12 din Legea 187/2013, a condamnat pe inculpatul M. A. C., la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b, lit. c Cp 1968, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp, art. 12 din Legea 187/2013, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a IIa, lit. b, lit c Cp 1968, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 280 indice 1 din Legea 31/1990 cu aplic. art. 5 alin. 1 N.C.p., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 272 lit. b din Legea 31/1990 (fost 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp 1968, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a Cp 1968 rap. la art. 34 și art. 35 Cp 1968 cu aplic. art. 5 NCp, contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a IIa, lit. b, lit. c Cp 1968, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În temeiul art. 71 Cp 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b, lit. c Cp.

În baza art. 12 din Legea 241/2005, s-a dispus ca inculpatul M. A. C. să nu fie fondator, asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales este decăzut din drepturi.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin ANAF, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice D..

A obligat inculpatul la plata sumei de 2.591.033 lei despăgubiri civile către partea civilă, cu obligațiile accesorii calculate conform art. 119 și art. 120 Cod procedură fiscală până la data achitării integrale a debitului.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța din 23.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D..

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 274 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 4550 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul nr. 591/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. A. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. b și alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; - evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit.f și alin. 3 din Legea 241/2005; cesiune fictivă a părților sociale, prev .de art. 280/1 din legea 31/1990 și folosirea fără drept a creditului de care se bucură societatea, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990, cu aplic. art.41 alin. 2, în final cu aplic.art.33 lit.a cod penal.

În fapt, s-a reținut că, la data de 08.04.2008, Garda Financiară Secția D. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că organele de inspecție fiscală nu au putut efectua verificările specifice cu privire la operațiunile comerciale derulate de . C., întrucât administratorul acestei societăți, M. A. C., nu a dat curs solicitărilor de a prezenta documentele contabile ale societății, deși a fost somat de trei ori și nu a putut fi contactat la sediul social declarat din C., .. 16, ., .> La 09.06.2008, Garda Financiară Secția D. a sesizat organele judiciare și cu privire la faptul că numitul M. A. C., administrator al . nu a înregistrat în evidențele contabile și nu a declarat organelor financiare operațiunile comerciale efectuate în perioada martie 2007 – martie 2008, estimând că prin această faptă a fost creat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 5.516.933,38 lei și solicitând efectuarea de cercetări față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 și 9 lit. a, b din Legea 241/2005.

De asemenea, la dosar a fost conexată și plângerea DGFP D. – Activitatea de Inspecție Fiscală nr. 4/351/30.04.2008, formulată împotriva numiților M. A. C., N. D. și P. Mirelia, pentru infracțiunile prev. de art. 9 lit. a din Legea 241/2005 și art. 43 din Legea 82/1991, constând în neînregistrarea și nedeclarare achizițiilor intracomunitare aferente trimestrelor III și IV 2007, în valoare totală de 4.318.611 lei, creând astfel un prejudiciu bugetului de stat estimat la 1.532.564 lei ce reprezintă TVA de plată și impozit pe profit.

La 24.08.2009, DGFP D. – Activitatea de Inspecție Fiscală a încheiat procesul-verbal nr. 5188 privind inspecția fiscală derulată la . cu privire la achizițiile intracomunitare efectuate de societate în perioada iulie 2007 – august 2008 din Ungaria și Germania, reverificare declanșată ca urmare a informațiilor suplimentare furnizate de statele membre. Potrivit acestui act, în perioada 2007 – 2008, . C. a achiziționat din Ungaria și Germania cantitatea totală de 7.761 tone de cereale (grâu și porumb) și floarea soarelui, pe care le-a revândut în România fără să declare în totalitate livrările și implicit baza impozabilă, obținând astfel venituri impozabile în sumă de 4.671.453 lei, cărora le corespunde o TVA de plată în sumă de 887.576 lei.

. a fost înființată la 15.02.2007 de către învinuitul M. A. C. și a avut ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi alcoolice și produse din tutun. La aceeași dată, M. A. C. a devenit și administrator al societății.

Sediul social al . a fost stabilit la adresa din C., .. 16, ., . contractului de comodat nr. 3598 din 02.11.2006, autentificat la BNP S. C. și cu valabilitate trei ani Din cercetările efectuate a rezultat că, în realitate, societatea nu a desfășurat niciodată activitate la sediul declarat, acesta fiind în fapt o cameră din apartamentul proprietatea soților Obeanu M. și Obeanu E., vecini de .>În vederea începerii activității comerciale în numele ., M. A. C. a deschis pe numele societății un cont bancar la Reiffeisen Bank Sucursala C., având unic drept de semnătură

Determinat încă de la început să obțină venituri pe care să le sustragă impozitării, învinuitul nu a organizat și condus în cadrul societății o evidență contabilă după rigorile impuse de Legea 82/1991, acesta apelând ocazional (fără a încheia o convenție de prestări servicii sau un contract de muncă) la serviciile martorei Obeanu E., contabil de profesie care, potrivit propriilor declarații, a acceptat să-l ajute dezinteresat în ceea ce privește întocmirea documentelor de raportare la organele fiscale.

Deși obiectul principal de activitate al ., astfel cum a fost declarat la ORC, era diferit de operațiunile comerciale derulate în realitate, învinuitul a convenit cu administratorul . A., N. Rodian L., să intermedieze pentru acesta achiziții de cereale din Ungaria și Germania.

Astfel, M. A. C. a contactat două persoane de naționalitate maghiară, rămase neidentificate până în prezent, cu care a negociat cumpărarea de cereale de la mai multe societăți comerciale din Ungaria, în perioada martie 2007 – martie 2008: Agromag KFT, BAF KFT, Hungaro Merkant KFT, Klar Gyarto KFT.

Conform facturilor și CMR - urilor transmise de furnizori, în perioada menționată, . a achiziționat 7.761 tone cereale și floarea-soarelui de la furnizori din Ungaria și Germania, în cuantum total de 12.794.044 lei, pe care le-a livrat în spațiul intern numai către . A..

Mărfurile vândute de . către . au fost plătite prin viramente bancare, societatea obținând venituri în sumă totală de 19.560.701,65 lei din livrările interne și 1.282.556 lei din livrări intracomunitare.

Cu toate că a realizat operațiuni comerciale de valori însemnate, învinuitul nu le-a înregistrat în evidențele contabile, iar la organele fiscale a depus raportări (declarațiile cod 100 și 300) doar pentru trimestrele I, III și IV 2007 și pentru sume mult inferioare celor efectiv rulate. Potrivit procesului-verbal de control încheiat la 24.08.2009, de DGFP D., societatea a depus un singur decont de TVA, la 25.01.208, în care a declarat tranzacții efectuate în anul 2007astfel: achiziții interne în sumă de 606.332 lei, cu TVA colectată aferentă de 115.203 lei. Din actele dosarului nu rezultă însă indicii că societatea ar fi efectuat achiziții interne; achiziții intracomunitare în sumă totală de 4.578.306 lei, cu TVA aferentă de 869.878 lei; livrări interne în sumă totală de 7.325.472 lei, cu TVA colectată de 1.391.840 lei. TVA de plată calculat conform acestui decont de taxă este de 1.276.637 lei.

În anul 2008, societatea nu a declarat achiziții intracomunitare și nici livrări interne sau intracomunitare, nefiind depuse la organul fiscal declarațiile legale De altfel, nici din valorile declarate cu titlu de TVA de plată și impozit pe profit, aferente anului 2007, învinuitul nu a virat vreo sumă de bani la bugetul statului.

Pentru stabilirea operațiunilor comerciale realizate și neînregistrate în evidențele contabile, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile

În perioada 2007 – 2008, . a efectuat vânzări interne în cuantum total de 19.560.701,65 lei, toate operațiunile fiind efectuate cu . A., TVA-ul colectat aferent acestora fiind în cuantum de 3.716.533,31 lei. De asemenea, societatea a declarat prin declarația recapitulativă 390 VIES livrări intracomunitare în trimestrul IV 2007 în valoare totală de 1.282.556 lei, scutite de TVA, către două societăți comerciale din Ungaria, pentru care nu există documente la dosarul cauzei.

În ceea ce privește achizițiile, expertiza contabilă a reținut că societatea administrată de învinuit a efectuat achiziții din spațiul intracomunitar în valoare totală de 12.794.044 lei, nepurtătoare de TVA și achiziții interne în valoare de 606.685 lei, din care TVA deductibilă în valoare de 115.270,15 lei. De menționat că valoarea achizițiilor interne a fost preluată ca atare din raportul de inspecție fiscală, care, la rândul său, a avut în vedere unicul decont de TVA depus de societate, însă din actele dosarului nu rezultă probe că . ar fi efectuat vreo achiziție de pe piața internă și că ar fi achitat astfel TVA. De altfel, din extrasul de cont al societății nu rezultă că societatea ar fi efectuat vreun transfer bancar către vreun furnizor, debitarea contului fiind realizată numai prin retrageri de numerar de către învinuit cu diverse explicații.

Având în vedere că societatea nu a condus o evidență contabilă, aceste valori au fost reconstituite pe baza proceselor-verbale de control și a declarațiilor informative depuse de partenerii de afaceri ai . dar și pe baza informațiilor tip VIES primite de la statele membre cu privire la fluxurile intracomunitare de mărfuri.

S-a mai reținut în raportul de expertiză că . nu a depus nici un bilanț contabil, iar cu privire la declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat al statului (100 și 300), s-a constatat că acestea au fost depuse doar pentru trimestrele I, III și IV ale anului 2007, sumele înscrise fiind însă mult mai mici decât cele rulate de societate în realitate.

De asemenea, conform declarațiilor recapitulative 390 VIES privind livrările și achizițiile intracomunitare de bunuri, aferente achizițiilor și livrărilor intracomunitare, acestea au fost depuse doar pentru trimestrele I și IV ale anului 2007 și nu au corespondență cu sumele înscrise în declarația 300 privind TVA.

Pe baza documentelor cauzei, expertiza contabilă a stabilit că . a realizat în perioada 2007 – 2008 venituri nedeclarate la organele fiscale în cuantum de 12.235.229,65 lei, cărora le corespunde o TVA de plată de 2.209.423,48 lei.

În ceea ce privește impozitul pe profit, aferent operațiunilor comerciale verificate, acesta a fost calculat la prin deducerea valorii achizițiilor și a celorlalte cheltuieli determinate de expert (ex. comisioane bancare) din cea a vânzărilor, stabilindu-se că societatea a realizat un profit de 2.385.061,92 lei, căruia îi corespunde un impozit de 381.609,91 lei

În suplimentul la raportul de expertiză, întocmit la cererea organelor de urmărire penală, expertul contabil a reținut că, din informațiile furnizate de Reiffeisen Bank, unde . avea cont deschis, a rezultat că, în perioada de interes, învinuitul a efectuat ordine de plată cu numerar având următoarele justificări: achiziții cereale pentru suma de 16.642.085 lei;diverse pentru suma de 196.545 lei; salarii – pentru suma totală de 70.100 lei.

Ordinele de plată numerar cu explicația „achiziții cereale” au anexate, parte un borderou de achiziții cereale de la persoane fizice, iar parte declarații pe proprie răspundere date de M. A. C., potrivit cărora ridicările respective sun făcute în scopul achiziționării de cereale. Valoarea borderourilor de achiziții de la persoane fizice totalizează 490.360 lei

Fiind verificate prin sondaj borderourile de achiziții atașate ordinelor de plată sus-menționate, s-a constatat că acestea sunt fictive, fiind executate de inculpatul M. A. C. în numele unor persoane care nu au confirmat vânzarea de astfel de produse către . (a se vedea în acest sens declarațiile martorilor B. P. și T. F. C., filele ., vol. I). De altfel, chiar din declarația inculpatului rezultă că societatea nu a efectuat achiziții de cereale de la persoane fizice în perioada analizată, ci numai achiziții intracomunitare, de la societăți din Ungaria și Germania, astfel cum s-a detaliat anterior.

Ca modalitate concretă de operare, din extrasul de cont al societății, pus la dispoziție în format electronic de către Reiffeisen Bank, s-a constatat că, după efectuarea plăților pentru mărfurile vândute de . către Vest Cereale SRL A., prin transfer bancar, la scut timp (uneori chiar în aceeași zi), inculpatul M. A. C. retrăgea în numerar, în tranșă unică sau în mai multe tranșe, sumele cu care era creditată societatea.

Din aceste sume, inculpatul a susținut că și-a plătit furnizorii, iar din verificările tip SCAC efectuate de organele fiscale a rezultat că furnizorii intracomunitari au confirmat plățile în numerar efectuate de .. Prin urmare, se poate reține că sumele retrase cu justificarea pe proprie răspundere ca reprezentând contravaloare achiziții de cereale, au fost parțial folosite în scopul achitării mărfurilor către partenerii externi, fiind de altfel puțin probabil că aceștia ar mai fi continuat să livreze cantități atât de importante de cereale dacă ar fi existat probleme privind plata mărfurilor.

De altfel, în absența evidențelor contabile ale societății și a raportărilor financiare anuale, nu s-a putut stabili nici destinația finală a sumelor ridicate din contul bancar cu titlul generic „diverse” sau „salarii”. Potrivit verificărilor efectuate la ITM D., societatea nu a figurat cu angajați în evidențele acestei instituții.

În aceste condiții, față de valoarea totală a mărfurilor achiziționate de . de la partenerii externi, de 12.794.044 lei, s-a constatat că inculpatul nu a justificat sau a justificat fictiv retrageri totale de 4.114.686 lei, a căror destinație reală nu a putut fi stabilită. De menționat că aceste sume erau mai mult decât suficiente pentru ca societatea să-și îndeplinească obligațiile fiscale către bugetul de stat.

Prin urmare, inculpatul a folosit suma de 4.114.686 lei pe care a retras-o din contul . contrar intereselor acesteia, în sensul art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1991, pentru a o sustrage astfel unei eventuale urmăriri din partea organelor fiscale.

Întrucât societatea pe care o administra a acumulat debite la bugetul de stat, la 22 februarie 2008, Garda Financiară Secția D. a inițiat un control asupra activității comerciale derulate de ..

Conștient fiind de rezultatul unei verificări financiar fiscale și de consecințele juridice ale faptelor sale, inculpatul a luat hotărârea să se „debaraseze” de ., pentru a transfera astfel răspunderea către persoane dispuse, din varii motive, să preia scriptic părțile sociale și să accepte semnarea unor documente potrivit cărora s-a realizat și transferul documentelor contabile.

Profitând astfel de o legislație în domeniu mult prea permisivă, inculpatul i-a contactat prin intermediul martorului L. L. A., pe numiții N. D. și P. Mirelia, ambii din județul Gorj, care au acceptat să semneze documentele de preluare a mai multor societăți comerciale „cu probleme”. Cei doi s-au deplasat în municipiul C. unde, potrivit propriilor declarații, au semnat mai multe documente. N. D. a relevat că, deși l-a văzut pe M. A. C. la Oficiul Registrului Comerțului, avea reprezentarea că preia doar societatea lui L. L. A., . SRL Băilești și nu a putut preciza în ce împrejurări a semnat și actele de cesiune a .. De asemenea, martorul a mai relevat că nu a primit de la inculpat nici un document contabil al . sau ștampila societății, deși semnătura sa apare pe procesul-verbal de predare-primire datat 13.03.2008.

P. Mirelia nu a fost nici ea în măsură să ofere mai multe informații despre împrejurările în care a preluat o parte socială în cadrul .. Aceasta arată că, în calitate de concubină a lui N. D., l-a însoțit pe acesta în mun. C. în anul 2008, dar nu-și amintește dacă s-a deplasat la Oficiul Registrului Comerțului și nu îl cunoaște pe M. A. C.

De altfel, potrivit documentelor furnizate în copie de către ORC D., actele de cesiune a societății au fost depuse în vederea înregistrării prin intermediul unui împuternicit, M. F..

Cert este că, după momentul preluării formale de către N. D. și P. Mirelia, . nu a mai derulat nici un fel de activitate, nu a mai depus bilanțuri contabile, fiind evident că cesiunea părților sociale a fost una fictivă, determinată doar de intenția învinuitului de a se sustrage unei iminente urmăriri penale.

Din verificările efectuate a rezultat că, la cererea AFP C., societatea a intrat în procedură de insolvență începând cu 10.05.2010, iar la 07.11.1011 a fost radiată din registrul comerțului. De asemenea, la 20.06.2011, a fost admisă cererea lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii administratorilor succesivi ai societății, M. A. C. și N. D., pentru întreg pasivul acesteia, de 7.209.893 lei .

În cadrul cercetării judecătorești, Direcția Generala a Finanțelor Publice D. s-a constituit parte civila in numele Statului R. și Agenția Naționala de Administrare Fiscala cu suma de 2.591.033 lei reprezentând tva 2.209.423 lei si impozit pe profit -381.610 lei ,la care se adaugă dobânzile si penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii faptei,respectiv 1 07 2007 si pana la data achitării integrale a sumei datorate.

Au fost audiați martorii: C. C., Ianovcic A., Laculeanu L., O. E., PopeangaMirelia, B. P. care au menținut declarațiile date in faza de urmărire penala

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul M. A. C. a înființat la 15.02.2007 ., având ca principal obiect de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominante de produse alimentare băuturi alcoolice și produse din tutun, societatea fiind administrată de către inculpat.

Inculpatul M. A. C. a stabilit un sediu social fictiv al societății la adresa din C., .. 16, .. 1, .-și vreodată activitatea în acest imobil, operațiunile comerciale fiind derulate de inculpat, pe raza județului A..

Inculpatul a convenit cu administratorul . A., N. Rodian L. să intermedieze pentru acesta achiziții de cereale din Ungaria și Germania.

Inculpatul M. A. C. a contactat două persoane de naționalitate maghiară cu care a negociat cumpărarea de cereale de la mai multe societăți comerciale din Ungaria, în perioada martie 2007 - martie 2008: Agromag KFT, BAF KFT, Hungaro Merkant KFT, Klar Gyarto KFT.

Conform facturilor și CMR-urilor transmise de furnizor, . achiziționat în perioada martie 2007 –martie 2008 7761 tone cereale și floarea soarelui de la furnizori din Ungaria și Germania în cuantum total de 12._ pe care le-a livrat în spațiul intern numai către . A., mărfurile fiind plătite prin virament bancare, societatea obținând venituri în sumă totală de 19.560.701, 65 lei, din livrările interne și 1.282.556 lei din livrări intracomunitare.

Inculpatul nu a înregistrat în evidențele contabile aceste operațiuni comerciale, depunând la organele fiscale raportării pentru trimestrele I ,III și IV 2007 pentru sume mult inferioare celor efectiv rulate.

Societatea a depus un singur de cont la data de 15.01.2008 în care a declarat tranzacții efectuate în anul 2007 astfel: achiziții interne în sumă de 606.332 lei, cu TVA colectată aferentă de 115.203 lei. Din actele dosarului nu rezultă însă indicii că societatea ar fi efectuat achiziții interne; achiziții intracomunitare în sumă totală de 4.578.306 lei, cu TVA aferentă de 869.878 lei; livrări interne în sumă totală de 7.325.472 lei, cu TVA colectată de 1.391.840 lei. TVA de plată calculat conform acestui decont de taxă este de 1.276.637 lei..

Inculpatul a omis să înregistreze și să declarare în totalitate la organele fiscale operațiunile comerciale derulate prin intermediul societății ., în perioada 2007-2008, pentru a se sustrage astfel de la plata impozitului pe profit( respectiv suma de_,91 lei corespunzător unui profit de 2._,92 lei) și a taxei pe valoare adăugată ( respectiv suma 2.209.423,48 lei corespunzătoare unor venituri nedeclarate la organele fiscale în cuantum de 12.235.229,65 lei).

De asemenea, inculpatul a retras în mod repetat în perioada febr. 2007- aprilie 2008 din conturile . următoarele sume: 16._ lei achiziții cereale; 196.545 lei și 70.100 lei salarii.

Față de valoarea totală a mărfurilor achiziționate de . de la partenerii externi, de 12.794.044 lei, inculpatul nu a justificat sau a justificat fictiv retrageri totale de 4._ lei a căror destinație reală nu a putut fi stabilită.

Ordinele de plată numerar cu explicații achiziții cereale aveau anexate un borderou de achiziții cereale de la persoanele fizice sau declarații pe propria răspundere date de inculpat potrivit cărora ridicările respective sunt făcute în scopul achiziționării de cereale.

În urma verificării borderourilor de achiziții atașate ordinelor de plată s-a constatat că acestea sunt fictive fiind executate de către inculpat în numele unor persoane care nu au confirmat vânzare de astfel de produse către societate.

De asemenea potrivit verificărilor efectuate la ITM D. societatea nu a figurat cu angajați în evidențele acestei instituții.

La 22 februarie 2008, Garda Financiară a inițiat un control asupra societății comerciale derulate de ., iar ca urmare acestui control, conștient de consecințele juridice ale faptelor sale, inculpatul a luat hotărârea de a cesiona fictiv părțile sociale ale . către numiții N. D. și P. Mirelia, ambii acceptând să semneze documente de preluare a mai multor societăți comerciale cu probleme.

După momentul preluării formale de către N. D-tru și P. Mirelia, . nu a mai derulat nici un fel de activitate, nu mai depus bilanțuri contabile, iar la cererea AFP C. societatea a intrat în procedură de insolvență începând cu 10 mai 2010, iar la 7.11.2011, a fost radiată din Registrul Comerțului.

Săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul si vinovăția acestuia rezultă fără dubiu din întregul material probator administrat în cauză.

Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin 1 lit. b al 3 din legea 241/2005, din concluziile expertizei contabile, rezultă că în perioada 2007-2008 . a efectuat vânzări interne în cuantum de 19.560.701,65 lei toate operațiunile fiind efectuate cu . A., TVA ul aferent colectat al acestora fiind în cuantum de 3._,31 lei.

De asemenea, societatea a declarat prin declarația recapitulativă 390 VIES livrări intracomunitare în trim. IV al anului 2007, în valoarea totală de 1.282.556 lei, scutite de a TVA, către două societăți comerciale din Ungaria pentru care nu există documente.

Expertiza contabilă a reținut că societatea administrată de inculpat a efectuat achiziții din spațiul intracomunitar în valoare totală de 12.794.044 lei, nepurtătoare de TVA, și achiziții interne în valoare de 606.685 lei, din care TVA deductibilă în valoare de_,15 lei.

Valoarea achizițiilor interne a fost preluată ca atare din raportul de inspecție fiscală care la rândul său a avut în vedere unicul decont de TVA depus de societate.

Din extrasul de cont al societății nu rezultă că societatea ar fi efectuat vreun transfer bancar către vreun furnizor, debitarea contului fiind realizată numai prin retrageri de numerar de către inculpat., întrucât societatea nu a condus o evidență contabilă aceste valori au fost reconstituite pe baza proceselor verbale de control și a declarațiilor informative depuse de partenerii de afaceri ai ., dar și pe baza informațiilor tip VIES, primite de la statele membre cu privire la fluxurile intracomunitare de mărfuri.

Raportul de expertiză contabilă a mai stabilit că . nu a depus nici un bilanț contabil, iar declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul statului au fost depuse doar pentru trim. I, III și IV ale anului 2007, sumele înscrise fiind însă mult mai mici decât cele rulate de societate în realizate.

Expertiza contabilă a stabilit că . a realizat în perioada 2007, 2008 venituri nedeclarate la organele fiscale în cuantum de 12.235.229,65 lei, cărora le corespunde un TVA de plată de 2.209.423,48 lei, societatea realizând un profit de 2.385.061,92 lei căruia îi corespunde un impozit de 381.609,91 lei.

De asemenea, din procesul verbal nr. 5188/2009 al DGFP D. rezultă că în perioada 2007-2008 . C. a achiziționat din Ungaria și Germania cantitatea totală de 7.761 tone cereale și floarea soarelui pe care le-a revândut în România fără să declare în totalitate livrările și implicit baza impozitabilă.

Faptul că inculpatul a urmărit de la început să obțină venituri pe care să le sustragă impozitării rezultă și din declarația martorei Obeanu E., contabil care a arătat că inculpatul a apelat ocazional la ea, pentru a întocmi anumite documente de raportate la organele fiscale fără însă ca inculpatul să organizeze și să conducă în cadrul societății o evidență contabilă potrivit Lg.82/1991.

Concluziile raportului de expertiză contabilă, procesele verbale întocmite de organele de control și declarația martorei Obeanu E. se coroborează cu actele contabile și actele doveditoare ale operațiunilor comerciale desfășurate de către ., precum și declarațiile depuse de . la organele fiscale, rezultând că inculpatul M. A. C. a săvârșit în calitate de administrator al . infracțiunea de evaziunea fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit.b și alin. 3 din Lg. 241/2005 in forma continuata, constând în aceea că a omis să înregistreze și să declare în totalitate la organele fiscale operațiunile comerciale derulate prin intermediul societății în perioada 2007-2008, pentru a se sustrage astfel de la plata impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată în cuantum total de 2.591.033,39 lei.

Aparerile inculpatului in sensul ca răspunderea pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ii revine numitului N. L. care administra in fapt societatea, nu au putut fi reținute de instanța, inculpatul neadministrând vreo proba în acest sens, iar probele administrate în cursul procesului penal sunt suficient de puternice pentru a răsturna prezumția de nevinovatei.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Lg.241/2005, instanța a apreciat că infracțiunea constând în sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea declararea fictiva ori declararea inexactă a sediului societății, este o infracțiune de pericol si nu o infracțiune de prejudiciu astfel încât in baza art. 386 Cpp s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute in sarcina inculpatului din infracțiunea prev, de art, 9 alin. 1 lit. f și alin. 3 din Legea 241/2005 în infracțiunea prev. de art, 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005. În baza art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp 1968, art. 5 alin. 1 din NCp, art. 12 din Legea 187/2013.

Săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat rezultând din declarația martorei Obeanu E. care a arătat că la solicitarea inculpatului a acceptat împreună cu soțul său să semneze contractul de comodat nr. 3598/2.11.2006 autentificat la BNP S. C. prin care a stabilit sediul social al . la adresa din C., .. 16, ..1, . inculpatul să poată înmatricula societatea la Oficiul Registrului Comerțului, însă fără ca societatea să funcționeze efectiv în apartamentul acestora, declarația acesteia coroborându-se cu declarația inculpatului care a arătat ca societatea nu a desfășurat nici o activitate la adresa indicata ca sediu social, activitatea societății desfășurându-se pe teritoriul județului A..

De asemenea, relevante în acest sens au fost și declarațiile martorilor C. C-tin G. și Ianovcic A., dobânditori succesibili ai apartamentului care au declarat că la data dobândirii apartamentului ( noiembrie și respectiv decembrie 2006) acesta se afla într-o stare avansată de degradare nu era mobilat și nu îndeplinea condițiile pentru a fi locuit sau folosit ca sediu de firmă.

În drept, fapta inculpatului M. A. C. care în calitate de asociat și administrator al . a stabilit un sediu social fictiv al societății la o adresă unde societatea nu și-a efectuat niciodată activitatea, operațiunile comerciale fiind derulate în realitate pe raza jud. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 141/2005.

Săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 272 lit. b din Lg. 31/1990 in forma continuata rezultă din concluziile suplimentului la raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală in care se retine faptul că inculpatul a efectuat mai multe ordine de plată cu numerar din care se justifică numai retragerea sumei de 12.794.0444 lei, reprezentând valoarea totală a mărfurilor achiziționate de . de la partenerii externi, nejustificând sau justificând fictiv retrageri de 4.114.686 lei .

O parte din ordinele de plată au avut ca justificare salarii pentru suma totală de 70.100 lei, deși așa cum rezultă din verificările efectuate la ITM D., societatea Mihcor Trans SRL nu a figurat cu angajați în evidențele acestei instituții.

Ordinele de plată numerar cu explicații achiziții cereale, de la persoane fizice care totalizează 490.360 lei, au avut anexate borderouri de achiziții cereale de la persoane fizice sau declarații date de propria răspundere date de inculpatul M. A. C..

Din declarațiile martorilor B. P. și T. F. C. rezultă că aceștia nu au vândut produse către ., iar din declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală rezultă faptul că achizițiile de cereale au fost făcute de la societăți din Ungaria și Germania, societatea neefectuând achiziții de cereale de la persoane fizice.

În drept, fapta inculpatului de a retrage în mod repetat în perioada februarie 2007- aprilie 2008, din conturile . suma totală de 4.114.686 lei, în baza unor justificări fictive întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire fără drept a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosului propriu, prev. de art. 272 lit. b din Lg.31/90,(fost 272 alin. 1 pct. 2 din Lg. 31/1990) cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.1968

Săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280 ind. 1 din Lg. 31/1990 rezultă fără dubiu din declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală ( care a arătat că a înstrăinat părțile sociale către N. D-tru și P. Mirelia întrucât era conștient că acesta acumulase datorii importante la bugetul de stat, iar prin intermediul martorului Laculeanu L. A. le-a cunoscut pe persoanele cărora le-a cesionat societatea) coroborată cu declarațiile martorilor L. L. A., N. D-tru și P. Mirelia.

Din declarația martorilor N. Dtru și P. Mirelia rezultă că aceștia s-au deplasat în mun. C., unde au semnat mai multe documente, având reprezentarea că preiau societatea martorului L. L. A., fără a putea explica în ce împrejurări au semnat și actele de cesiune a ..

Caracterul fictiv al cesiunii părților sociale rezultă și din faptul că din momentul preluării formale de către N. D-tru și P. Mirelia, ., nu a mai derulat nici un fel de activitate, la cererea AFP C. societatea intrând în procedură de insolvență începând cu 10 mai 2010, fiind radiată din registrul Comerțului la 7.11.2011.

Este evident ca cesiunea fictiva a părților sociale ale . s-a făcut de inculpat in scopul sustragerii de la urmărirea penala in condițiile in care, la 22 febr 2008, garda financiară a declanșat un control privind activitatea societății, inculpatul realizând ca organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penala in urma acestui control, încercând astfel sa scape de răspunderea penala.

În drept, fapta inculpatului de a cesiona fictiv părțile sociale al . în scopul sustragerii de la urmărirea penală întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 280 ind.1 din Legea 31/1990.

Potrivit art. 5 NCP in cazul in care de la săvârșirea infracțiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,se aplica legea penala mai favorabile.

La stabilirea legii penale mai favorabile, instanța a avut in vedere limitele de pedeapsa prevăzute in noua si in vechea reglementare pentru fiecare infracțiune concurenta precum si tratamentul sancționator prevăzut de codul penal de la 1968 si Noul cod penal.

De asemenea potrivit disp. art. 12 din legea 187/2012,in cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare ,pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infracțiunea comisa, urmând sa facă aplicarea acestor dispoziții legale.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, prejudiciul important produs bugetului de stat, nerecuperat până în prezent, persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente penale, atitudinea acestuia in cursul procesului penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a dispus executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor acestuia, pedeapsa fiind atât un mijloc de reeducare a condamnatului dar și un mijloc de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și aplicarea pedeapsei accesorii și pedeapsei complementare constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. c C.p aceasta din urma constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durata de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a, teza II și lit. b., c C.p., pe durata prev. de art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat, având în vedere cauza S. și P. contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi, reținând că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C.p.- 64 lit. a teza a II-a lit. b, c C.p.

Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura acelei de care s-a folosit, s-a interzis pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care a interzis exercițiul acestui drept.

În temeiul art. 12 din legea 241/2005 a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi. Aceasta interdicție reprezintă o nedemnitate care decurge de drept din condamnarea suferită, și care are o natura juridică diferită de pedeapsa complementară, întrucât: se execută pe toata perioada începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare penală la intervenirea reabilitării de drept, adică egală cu cea în care condamnarea suferită reprezintă un antecedent penal și nu numai pe o perioada determinata cum stipulează art. 53 pct. 2 lit. a Cp; include interdicția exercitării nu numai a funcției de care s-au folosit inculpați pentru săvârșirea infracțiunii, astfel cum prevede art. 64 lit. c C.p, ci si alte funcții sau activități în corelație cu aceasta - fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale; decurge din hotărârea definitivă de condamnare, fiind o decădere prevăzuta de o lege extrapenal, dar care este obligatorie, imperativă, nefiind lăsata la dispoziția și aprecierea instanței de judecată; nu depinde de cuantumul pedepsei aplicate, ci singura condiție impusă este aceea ca obiectul condamnării penale definitive suferite să fie una dintre infracțiunile prev. de Legea 241/2005, întrucât aceasta decădere din drepturi este considerată un veritabil mijloc de protejare a relațiilor și activităților comerciale ce se caracterizează prin fermitate, loialitate și încredere între parteneri.

Cu privire la latura civila a cauzei, instanța a constatat că prin fapta ilicită a inculpatului s-a cauzat statului un prejudiciu, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de 998, 999 din vechiul cod civil.

Astfel, in temeiul art. 397 alin 1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata către partea civilă S. R. prin ANAF, prin DGFP D., a sumei de 2.591.033 lei despăgubiri civile către partea civilă, cu obligațiile accesorii calculate conform art. 119 și art. 120 Cod procedură fiscală până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 11 din Legea 241/2005 și art. 163 alin 2, art. 353 C.p.p s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța din 23.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D., asupra bunurilor mobile si imobile deținute de inculpatul M. A. C..

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 274 Cpp, a obligat inculpatul la plata sumei de 4550 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul D., S. R. - Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpatul M. A. C..

În motivarea apelului formulat de parchet, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece, în mod greșit, a dispus condamnarea inculpatului M. A. C. pentru infracțiunea prev.de art.272 lit.b din Legea 31/1990 cu aplic.art.41 alin.2 C.p, de la 1968, în condițiile în care nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Potrivit art.386 C.p.p., dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție nou încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

Încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea termenului juridic al răspunderii penale și, totodată, a felului și a limitelor pedepsei aplicabile.

Având în vedere consecințele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede obligația instanței de a pune în discuția părților noua încadrare, procurorul și părțile urmând să-și expună concluziile cu privire la necesitatea și temeiurile schimbării încadrării juridice. Nu are relevanță dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă, astfel Cum a statuat Î.C.C.J. prin d.p.nr.1050 din 24 februarie 2004, reprezentând jurisprudența sa constantă în materie.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate cu consecința pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și S. Române - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin apelul formulat a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond a dispus obligarea inculpatului M. A. C. la plata sumei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum și la plata accesoriilor legale aferente până la data achitării integrale a debitului conform Codului de procedură fiscală, fără a arăta data la care sunt datorate aceste accesorii.

În cauză, având în vedere că s-a constatat faptul că suma reprezentând TVA și impozit pe profit este datorată urmare a activității desfășurate de inculpat în calitate de administrator al . se datorează accesorii aferente acestei sume de la data de 01.07.2007, așa cum s-a reținut prin rechizitoriul întocmit în cauză.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și S. Române - Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.591.033 lei, la care se adaugă accesoriile calculate de la data de 01.07.2007 – data săvârșirii faptei și până la data achitării integrale a sumei datorate. Cu toate că, în motivarea hotărârii atacate, instanța de fond a reținut faptul că întinderea prejudiciului reprezentând beneficiul nerealizat a fost stabilit de la data exigibilității obligației de plată principală, respectiv de la data de 01.07.2007, în dispozitivul sentinței atacate nu mai este menționat acest aspect. În consecință, despăgubirile datorate ca urmare al săvârșirii unor infracțiuni cu caracter patrimonial, trebuie să cuprindă atât pierderea suferită de partea civilă cât și beneficiul nerealizat.

Apelantul inculpat M. A. C. a criticat hotărârea instanței de fond în privința cuantumului pedepsei aplicate, care este prea aspră în raport cu împrejurările comiterii faptelor, modul de săvârșire al acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, lipsa antecedentelor penale, faptă săvârșită constând în aceea că el doar a semnat borderourile, fiind doar administrator de drept și nu administrator de fapt, astfel că aplicarea unei pedepse mai mici este în măsură a realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei aplicate.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar pe fondul cauzei, reindividualizarea pedepsei, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În cursul judecății în apel, inculpatul s-a prezentat și a fost audiat conform art.420 alin.4 C.p.p., din declarația acestuia reținându-se că recunoaște toate acuzațiile care i se aduc, își însușește toate probele administrate în cursul urmăririi penale, fiind de acord ca acestea să contribuie la soluționarea cauzei. Inculpatul a arătat că a condus societatea ., care, în fapt a fost coordonată de martorul N. Rodian L., a cumpărat cereale din Ungaria, ce ulterior au fost revândute în țară, societatea nu avea angajați și nu își desfășura activitatea în sediul aflat la domiciliul martorei Obeanu E..

A fost încuviințată, la solicitarea inculpatului proba cu înscrisuri, fiind apreciată ca pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, conform art.100 C.p.p.

Verificând hotărârea apelată, în baza motivelor de apel, dar și din oficiu, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța de control judiciar reține următoarele:

Coroborând probele administrate în cursul procesului penal, constând în înscrisuri, declarațiile suspectului, raport de expertiză contabilă și supliment al acestuia, declarațiile martorilor cu declarația inculpatului din cursul judecății în apel, prin care a recunoscut total învinuirile care i s-au adus și și-a însușit probele administrate în cursul urmăriri penale, instanța de apel constată că situația de fapt a fost în mod corect stabilită de prima instanță, rezultat al unei coroborări judicioase a probelor administrate.

Astfel, după cum a recunoscut și inculpatul, a îndeplinit calitatea de administrator al ., al cărei sediu a fost stabilit în mod fictiv în imobilul aparținând martorei Obeanu E., din a cărei declarație rezultă că, deși inculpatul i-a solicitat să se ocupe de organizarea contabilă a societății, în realitate, acesta nu i-a furnizat documentele contabile necesare. Numai când organele fiscale au demarat controalele, inculpatul i-a adus acesteia mai multe documente, însă insuficiente pentru îndeplinirea adecvată a îndatoririlor financiar contabile.

Declarațiile inculpatului privind administrarea în fapt totală a societății de către martorul N. Rodian L. nu are efecte juridice exoneratoare de răspundere pentru activitatea derulată de inculpat, întrucât acesta din urmă îndeplinea funcția de administrator de drept al societății, îi incumba responsabilitatea totală a modului de desfășurare a afacerilor comerciale. Inculpatul avea posibilitatea ca încă din momentele inițiale când a conștientizat caracterul ilicit al activității desfășurate sub supravegherea directă a martorului N. Rodian L., să sesizeze organele judiciare și să colaboreze pentru aflarea adevărului.

Dimpotrivă, inculpatul nu s-a prezentat la judecata în fond a cauzei, ci numai în cursul judecății în apel, când fiind audiat, a menționat că nu a mers la organele de poliție pentru a-l reclama pe martorul N. Rodian L., astfel că, în prezent susținerile inculpatului vor primi calificarea juridică a unor apărări formulate în calitate de inculpat, fără a dobândi eficiență juridică specială, dată de formularea unor denunțuri care să conducă la identificarea persoanelor vinovate de comiterea unor infracțiuni.

Declarația inculpatului privind caracterul fictiv al sediului societății, se coroborează cu declarația martorului C. C. care, achiziționând imobilul de la martora Obeanu E., a constatat personal că societatea nu și-a desfășurat niciodată sediul în acel imobil, care, de altfel, avea destinația unei locuințe și nu a unui sediu de firmă.

În calitate de administrator în drept al ., inculpatul a contactat două persoane de naționalitate maghiară cu care a negociat cumpărarea de cereale de la mai multe societăți comerciale din Ungaria, în perioada martie 2007 - martie 2008: Agromag KFT, BAF KFT, Hungaro Merkant KFT, Klar Gyarto KFT.

Societatea a depus un singur decont la data de 15.01.2008 în care a declarat tranzacții efectuate în anul 2007 astfel: achiziții interne în sumă de 606.332 lei, cu TVA colectată aferentă de 115.203 lei. Din actele dosarului nu rezultă însă indicii că societatea ar fi efectuat achiziții interne; achiziții intracomunitare în sumă totală de 4.578.306 lei, cu TVA aferentă de 869.878 lei; livrări interne în sumă totală de 7.325.472 lei, cu TVA colectată de 1.391.840 lei. TVA de plată calculat conform acestui decont de taxă este de 1.276.637 lei..

Inculpatul a retras în mod repetat în perioada febr. 2007- aprilie 2008 din conturile . următoarele sume: 16._ lei achiziții cereale; 196.545 lei și 70.100 lei salarii, în cursul declarației date în fața instanței de apel, inculpatul precizând că banii pe care îi primea de la firma ., care apărea în calitate de cumpărător al cerealelor achiziționate intracomunitar, îi retrăgea și îi preda din nou martorului N. Rodian L., care se ocupa de .. Rezultă astfel că au avut loc ample operațiuni financiare în care calitatea de furnizor și respectiv destinatar final al sumelor de bani, au fost cumulate de aceeași persană fizică și respectiv juridică, sumele de bani avansate cu titlu de preț de către persoana juridică care a achiziționat cereale, întorcându-se în patrimoniul administratului acestuia, însă, fără ca situația de fapt să fie reflectată scriptic, tocmai în scopul eludării dispozițiilor legale fiscale și în lipsa oricărui titlu legitim al unui asemenea mecanism financiar.

Potrivit verificărilor efectuate la ITM D. societatea nu a figurat cu angajați în evidențele acestei instituții, astfel cum a recunoscut și inculpatul în propria declarația în fața instanței de apel. La 22 februarie 2008, Garda Financiară a inițiat un control asupra societății comerciale derulate de ., iar ca urmare acestui control, conștient de consecințele juridice ale faptelor sale, inculpatul a luat hotărârea de a cesiona fictiv părțile sociale ale . către numiții N. D. și P. Mirelia, ambii acceptând să semneze documente de preluare a mai multor societăți comerciale cu probleme. După momentul preluării formale de către N. D. și P. Mirelia, . nu a mai derulat nici un fel de activitate, nu mai depus bilanțuri contabile, iar la cererea AFP C. societatea a intrat în procedură de insolvență începând cu 10 mai 2010, iar la 7.11.2011, a fost radiată din Registrul Comerțului.

Din procesul verbal nr. 5188/2009 al DGFP D. rezultă că în perioada 2007-2008 . C. a achiziționat din Ungaria și Germania cantitatea totală de 7.761 tone cereale și floarea soarelui pe care le-a revândut în România fără să declare în totalitate livrările și implicit baza impozitabilă. Expertiza contabilă a stabilit că . a realizat în perioada 2007, 2008 venituri nedeclarate la organele fiscale în cuantum de 12.235.229,65 lei, cărora le corespunde un TVA de plată de 2.209.423,48 lei, societatea realizând un profit de 2.385.061,92 lei căruia îi corespunde un impozit de 381.609,91 lei. Raportul de expertiză contabilă a mai stabilit că . nu a depus nici un bilanț contabil, iar declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul statului au fost depuse doar pentru trim. I, III și IV ale anului 2007, sumele înscrise fiind însă mult mai mici decât cele rulate de societate în realizate.

Apărările formulate de inculpat privind propria sa situație cât și a altor rude care administrând diverse societăți comerciale sub supravegherea directă a martorului N. Rodian L., lucrau sub directa îndrumare a acestuia, neavând drept de dispoziție asupra resurselor financiare și principalelor direcții de acțiune, nu sunt suficient de solide și consistente juridic pentru a stabili dimensiunea exactă a implicării acestui din urmă martor, în ansamblul activității. Inculpatul ar fi avut posibilitatea ca încă din cursul urmăriri penale să colaboreze cu organele judiciare pentru aflarea adevărului sub toate aspectele personale și reale, iar în această situație efectele juridice ar fi fost atât sub aspectul întinderii răspunderii penale proprii, cât și al completei soluționări a procesului penal și stabilirii naturii și întinderii posibilei implicări a martorului indicat de inculpat.

Susținerea inculpatului din cursul declarației din apel este elocventă sub aspectul caracterului voluntar al implicării sale în această afacere comercială, declarând că a avut o discuție aprinsă cu martorul N. Rodian L., în momentul în care o contabilă i-ar fi comunicat că s-ar putea să aibă probleme. Martorul N. Rodian L. a decis atunci ca funcția de administrator al societății să fie preluată de o altă persoană. Rezultă astfel, inexistența unei presiuni sau constrângeri exercitate asupra inculpatului pentru a participa la susținerea unei astfel de activități comerciale frauduloase, aspect recunoscut și de inculpat, care a menționat că nu a fost obligat să înceapă ori să continue această activitate comercială, însă a manifestat teamă din cauza anturajului martorului . Nu a explicat și nici dovedit natura ori periculozitatea unui astfel de anturaj.

Infracțiunea prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 constă în sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea incorectă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Din analiza normei de incriminare rezultă că pentru existența laturii obiective a infracțiunii trebuie îndeplinite trei condiții esențiale: a) contribuabilul sau reprezentantul său legal să nu facă o declarație, să facă o declarație fictivă ori o declarație incorectă cu privire la sediile sale principale sau secundare; b) realizarea unei acțiuni de control financiar, fiscal sau vamal; c) cu ocazia efectuării controlului să se constate sustragerea contribuabilului de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale ca urmare a nedeclarării sau a declarării fictive sau incorecte.

Modalitățile alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii pot consta într-o inacțiune, și anume nedeclararea sediilor principale sau secundare ale persoanei verificate, sau într-o acțiune (declararea fictivă ori declararea incorectă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanei verificate).

In ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, aceasta se săvârșește cu forma de vinovăție a intenției directe, caracterizată prin scopul urmărit de făptuitor respectiv, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Infracțiunea prev de art. 280/1 din legea 31/1990 - dispozițiile art. 280/1 din legea 31/1990 reflecta preocuparea legiuitorului român de a combate cât mai eficient fenomenul criminalității în domeniul societăților comerciale, din ce în ce mai sofisticat, în care metodele și mijloacele utilizate de către infractori sunt foarte subtile și complicate. Aceasta infracțiune are un obiect juridic special, constând in relațiile sociale care privesc normala înfăptuire a justiției.

Subiect activ al acestei infracțiuni va putea fi orice persoană fizică care are calitate de asociat într-o societate cu răspundere limitată ori de acționar într-o societate comercială pe acțiuni și care, folosindu-se sau nu, după caz, de o astfel de calitate a săvârșit o anumită infracțiune, situație în care, în scopul special, calificat de a se sustrage de la urmărirea penală care urmează a fi pornită ori care a fost pornită deja, de conivență cu unul sau mai mulți terți, în baza unui acord simulat, îi/le transmite fictiv părțile sociale ori acțiunile, după caz.

Subiect pasiv al acestei infracțiuni este statul, în calitate de titular al dreptului și al obligației de a trage la răspundere penală a celor care săvârșesc infracțiuni precum și de titular al acțiunii penale.

Latura obiectivă constă în operațiunea de transmitere fictivă a părților sociale ori a acțiunilor pe care le deține legitim infractorul la diverse societăți, cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de a îngreuna o astfel de urmărire. Operațiunea este una comisivă și se realizează pe calea încheierii unui act juridic fictiv apt, principial, să transfere proprietatea asupra părților sociale sau asupra acțiunilor, dar care este dublat de un alt act ocult, dar real, anterior sau concomitent prin care se stabilește de către părțile acordului simulatoriu realitatea raporturilor dintre ele.

Latura subiectivă presupune intenția directă și calificată, prin scopul ei special, de a săvârși o astfel de faptă care împiedică înfăptuirea justiției. Chiar dacă art. 280 /1 din legea 31/1990 impune ca fapta să fie săvârșită cu un scop special, pentru existența infracțiunii nu este necesar să se și realizeze efectiv obiectivul propriu-zis pe care și-l propune infractorul ci este suficient să fie dovedit că actul juridic translativ de proprietate a fost încheiat într-un astfel de scop.

Pentru infracțiunea prev.de art.9 alin.1 lit.b din legea 241/2005, pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 2 și 8 ani închisoare, iar în dispozițiile alin.3 ale aceluiași articol, se reglementează o cauză specială de majorare a pedepsei, de agravare a răspunderii penale, fiind necesar a se stabili ca urmarea imediată a activității infracționale să constea în nașterea unui prejudiciu mai mare de 500.000 de euro, condiție îndeplinită în prezenta cauză, unde prejudiciul stabilit în baza probelor administrate, cu respectarea caracterului echitabil al procedurii penale, conform art.8 C.p.p., este de 2.591.033 lei.

Conform cauzei de agravare a pedepsei prev.de art.9 alin.3 din legea 241/2005, pedeapsa sub aspectul limitei minime și maxime, prev.de art.9 alin.1 din legea 241/2005 se majorează cu 3 ani, iar prin legea 50/2013, a fost modificată legea 241/2005, în sensul majorării cu 7 ani a limitelor speciale ale pedepsei. Forma legii 241/2005 anterioară modificării prin legea 50/2013 are caracter mai favorabil și se va aplica astfel, conform art.5 C.p. Urmare a aplicării cauzei speciale de majorare a pedepsei prev. de art.9 alin.3 din legea 241/2005, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 5 și 11 ani închisoare.

Urmare a intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a noului cod penal adoptat prin Legea 286/2009, se va proceda la identificarea și aplicarea în mod global a legii penale mai favorabile, conform deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale care a stabilit constituționalitatea dispozițiilor art.5 N.C.p., numai în măsura în care aplicarea legii penale mai favorabile are loc în mod global și nu în funcție de instituțiile juridice considerate autonome.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat, instanța de apel urmează să analizeze influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor de care este acuzat( infracțiunile prev. de art. 9 lit b si f din legea 241/2005 nu au fost modificate prin . noului cod penal) si consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării apelului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Mecanismul de aplicare a legii mai favorabile în situații tranzitorii determinate de . unei legi noi care modifică atât cadrul circumstanțelor atenuante, cât și efectele acestora, presupune, în concret, analizarea consecințelor faptei raportate la legea aflată în vigoare la data săvârșirii ei, respectiv încadrarea juridică pentru care inculpatul a fost condamnat și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi, precum și compararea limitelor de pedeapsă în raport cu fiecare dintre conținuturile stabilite anterior, cu precizarea că se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei(Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, decizie nr. 10/2014 din_ ).In cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, determinarea legii mai favorabile presupune, întotdeauna, examinarea prealabilă a tuturor dispozițiilor din fiecare lege în parte, privitoare la aplicarea pedepsei, raportându-le la împrejurările în care s-a săvârșit fapta și la persoana infractorului, spre a putea constata pe baza căror dispoziții se ajunge în cazul dat la o pedeapsă mai ușoară.

Potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârsirea infractiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Prin urmare, se constată că textul alin. (1) al art. 5 C. pen. reia dispoziția art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969 astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne același.

Determinarea caracterului „mai favorabil” al legii se realizează ținând seama de o . elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de încriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenta circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, etc.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile de încriminare si de tragere la răspundere penală, cât si conditiile referitoare la pedeapsă.

Cu privire la pedeapsă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar si deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă si, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret.

Prin decizia nr.21 /2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit: dispozițiile art.5 C.p., privind legea penală mai favorabilă, trebuie interpretate în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracțiunilor săvârșite anterior datei de 1 februarie 204,, care nu au fost încă judecate definitiv, în conformitate cu decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.

Pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 lit. b) si f) din Legea nr. 241/2005 limitele de pedeapsă atât în ceea ce privește minimul, cât si maximul, au rămas aceleași si după . noului C. pen.

Pentru infracțiunea prevăzuta de art. 272 lit. b din Legea 31/1990 (fost 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp 1968, apelul Ministerului Public este întemeiat, întrucât, legea 31/1990 a fost modificata prin legea 187/2012 de punere in aplicare a noului cod penal, iar in urma acestei modificări, dispozițiile art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 au fost preluate in dispozițiile art. 272 lit. b din Legea 31/1990. Modificarea legislativa nu a avut in vedere numai pedeapsa, in sensul diminuării limitelor speciale, ci, dimpotrivă, conținutul legal al infracțiunii a fost modificat, in ceea ce privește persoana subiectului activ: in forma art 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 subiectul activ era fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv, reprezentantul legal al societatii . Dispozițiile actuale cuprinse in art. 272 lit. b din Legea 31/1990, astfel cum au fost modificate prin legea 187/2012 instituie condiția subiectului activ de a fi fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății.

Modificările legislative asupra conținutului legal al unei infracțiuni se repercutează si asupra pedepsei, determina obligativitatea parcurgerii procesului de identificare a legii penale mai favorabile, pornind de la criteriul normei de incriminare, si apoi cel al condițiilor de tragere la răspundere penala, apoi criteriul sancțiunii, procedeu finalizat cu identificarea legii penale mai favorabile, conform art 5 Cp. Stabilirea unei alte încadrai juridice decat cea care a format obiectul actului de sesizare a instanței de judecata se realizează prin intermediul instituției schimbării încadrării juridice a faptei, conform art 386 Cpp, instituție care presupune identificarea textului de lege care prevede si sancționează fapta concreta care formează obiectul acuzației penale. O modificare legislativa a pedepsei prevăzute de lege pentru o anumita infracțiune nu atrage, per se, incidenta instituției procesual penale prevazute de art. 386 Cpp, atât timp cat conținutul juridic, legal al infracțiunii a rămas nemodificat. Insa in prezenta cauza, subiectul activ al infracțiunii fiind sub influenta modificărilor legislative, era necesara parcurgerea procedurii schimbării încadrării juridice a faptei conform art. 386 Cpp, pentru identificarea temeiului de drept al răspunderii penale, consecutiv identificării conținutului legal al infracțiunii.

Stabilirea încadrării juridice a faptei, inclusiv sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 386 Cpp se pot desfășura in cursul judecații in apel, conform art. 417 alin 2 Cpp.

In prezenta cauza, acest motiv de apel, astfel cum a si fost reformulat de reprezentantul Ministerului Public se va examina numai prin raportare la mecanismul de identificare a legii penale mai favorabile, conform art. 5 Cpp, insa nu prin intermediul instituțiilor autonome, astfel cum a procedat prima instanța, conform practicii judiciare majoritare la data pronunțării hotărârii, ci conform deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, adică luând in considerare una dintre legile penale, in ansamblu, si nu instituții juridice din mai multe legi penale, combinate intre ele.

Modalitatea incriminată are în vedere utilizarea cu intenție a unor bunuri sau a creditului de care se bucură o anumită societate, în raporturile cu terții, cu scopul special de obține, pe această cale, foloase personale ori pentru o altă societate, în care subiectul activ al infracțiunii este interesat în mod direct, spre exemplu, ca administrator, director ori ca asociat, ori indirect, ca partener contractual. Scopul special pe care trebuie să-l urmărească autorul trebuie să fie, în mod neîndoielnic, contrar celui al societății care este administrată ori reprezentată . Un astfel de scop contrar intereselor societății ar putea fi acela de a-i spori gradul de îndatorare ori de diminuare a profitului prin sporirea cheltuielilor. Această categorie de fapte comisive se poate săvârși doar cu intenție, chiar și numai indirectă. Infracțiunea este una de rezultat.

Pentru infracțiunea prev de art. 280 indice 1 din Legea 31/1990 pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata de prima instanța este legala si proporționala criteriilor legale de individualizare judiciara a pedepsei, prev de art 72 Cp anterior. Dispozițiile art. 280/1 din legea 31/1990 au fost modificate prin legea 187/2012, prin diminuarea limitelor speciale de pedeapsa de la închisoare de la 2 la 8 ani, la închisoare de la un an la 5 ani. Deși luând in considerare acest criteriu unic al pedepse, dispozițiile art. 280/1 din legea 31/1990 in forma ulterioara modificării prin legea 187/2012 ar avea caracter mai favorabil, totuși, regimul sancționator al acestei infracțiuni urmează a parcurge același proces al identificării globale a legii penale mai favorabile, adica stabilirea care dintre cele doua coduri penale, împreuna cu legislația speciala ce conține dispoziții penale, este mai favorabil, in întregul lor, si nu in funcție de fiecare instituite juridica aplicabila.

Deși examinate în mod izolat dispozițiile art.41 alin.2 C.p. anterior sunt mai puțin favorabile decât dispozițiile art.36 alin.1 C.p. actual, ambele reglementând forma unității legale de infracțiune ca o stare generală de agravare facultativă a pedepsei, dispozițiile legale anterioare, instituind principiul agravării facultative a pedepsei cu un spor de până la 5 ani închisoare, spre deosebire de prevederile legale în vigoare înscrise în art.36 alin.1 C.p. actual, care limitează sporul la 3 ani închisoare, analizând complexul infracțional dedus judecății, prin prisma ansamblului instituțiilor juridice aplicate, se constată că dispozițiile codului penal abrogat au caracter mai favorabil, urmare a instrumentelor juridice care contribuie la individualizarea judiciară a pedepselor unice sau multiple . Astfel, dispozitiile noului cod penal care reglementeaza sistemul cumului obligatoriu aritmetic intre pedeapsa cea mai mare stabilita pentru una dintre infractiunile concurente si fractia de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, sistem reglementat de art 39 lit b Cp actual, ar determina, in cazul concret, aplicarea unei pedepse mult mai mari decat cea de 6 ani pe care trebuie sa o execute inculpatul( 8 ani inchisoare), intrucat la aceasta pedeapsa, care este cel mai mare, ar trebui sa se adauge fractia de o treime din totalul celorlalte, adica 2 ani, si s-ar ajunge ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 8 ani inchisoare De aceea, in concret, inculpatului trebuie sa i se aplice codul penal vechi, intrucat prin sistemul contopirii juridice a pedepselor, se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante inferioare celei la care s-ar ajunge in cazul aplicarii globale a legii penale noi.

Se va respinge apelul formulat de inculpat, prin care s-a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea unei instituții de individualizare a executării pedepsei în stare de libertate, luând în considerare complexitatea cauzei, cuantumul foarte mare al prejudiciului care nu a fost recuperat, iar inculpatul nu a făcut dovada unor minime diligențe îndreptate înspre scopul reparării cel puțin parțial a daunei produse. Conduita procesuala a fost una oscilanta, in sensul ca nu a participat la soluționarea cauzei in prima instanta, fiind reprezentat de aparator ales, a participat numai sporadic la judecarea cauzei in apel, iar in prima faza a procesului penal ( urmărirea penala) nu a activat procesual in sens pozitiv. Declarația din cursul judecații in apel, in sensul ca in spatele întregii operațiuni s-a aflat o alta persoana, martorul Neascu L., nu este suficienta pentru a atrage consecințe de drept penal substanțial asupra situației sale juridice, întrucât, desi avea aceasta posibilitate, in cursul urmăririi penale nu a incunostiintat organele judiciare cu privire la eventuale infracțiuni presupus comise de acesta, nu a controbuit la aflarea adevărului sub aspectele de fapt relevate.

Rezonanța socială a unor astfel de fapte grave, atât in rândul comunității locale, dar si la nivelul întregii ordini sociale, . care se încearcă a fi devoalate, determină o așteptare justificată a opiniei publice la o reacție cât mai promptă si eficientă a organelor judiciare. Periculozitatea acestor fapte are efecte directe in rândul contribuabililor onești care pot fi determinați la rândul lor să apeleze la astfel de metode ilegale, încurajați de comportamentul infracțional al persoanelor care încalcă legea, iar măsura executării efective a pedepsei aplicate este întemeiată pe elementele substanțiale ce trebuie sa asigure pedepsirea și descurajarea unor astfel de comportamente. Curtea arată că deși la dosar nu există date referitoare la o conduită neconformă a inculpatului anterior cercetării în cauză, există totuși dubii suficient de puternice, apte să justifice în mod rezonabil presupunerea că atașamentul față de normele de conviețuire socială nu sunt suficient de puternic pentru ca actuala condamnare sa constituie un avertisment serios, chiar si fara executarea efectiva a pedepsei.

Deși în prezent are un loc de muncă obținut în mod legal iar in cursul judecatii s-a sustinut ca inculpatul este plecat in strainatate, el nu a întreprins nici un demers în vederea dovedirii înțelegerii valorilor sociale nerespectate prin infracțiunile comise.

Perioada mare de timp în care inculpatul a acționat, îndeplinind acte de comerț cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, comerciale și fiscale aplicabile în materie, amploarea operațiunilor comerciale încheiate, reprezintă elemente de fapt care nu justifică reducerea pedepsei în mod substanțial și nici aplicarea unui instrument juridic ce permite executarea sau doar stabilirea pedepsei, fără afectarea libertății fizice a persoanei sale.

Instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor, raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de art. 72 C. P.- legea penala anterioara fiind mai favorabila ., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor. În conformitate cu dispozitiile art. 72 C. pen., la stabilirea si aplicarea pedepsei se tine seama de dispozitiile părtii generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârsite, de persoana inculpatului si de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop, preventiv si educativ al pedepsei, este conditionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, si durata sanctiunii si natura sa, pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozitiile art. 72 C. pen. si orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire si aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte fată de muncă, fată de ordinea de drept si fată de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv si educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte si durata sancțiunii si natura sa pe de altă parte. Instanța de apel retine si că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ si rațională, să fie adecvată si proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunile de evaziune fiscală si infracțiunile prevazute de legea societatilor comerciale au o rezonantă socială deosebită în rândul populației, afectând bugetul de stat, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional si ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora si a altora la săvârșirea unor fapte similare si cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției si protecție a statului.

Curtea apreciază ca neîntemeiată cererea de reținere în favoarea inculpatului a unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, conform art. 73 Cp anterior.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, „conduita bună”, în sensul art. 74 lit. a) C. pen anterior ., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale.

Celelalte date personale ale inculpatului au fost avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C. pen., luând in considerare ca prima instanța a stabilit pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune

Nu este întemeiata cererea având ca obiect aplicarea art 396/10 Cpp, întrucât din punct de vedere procedural, aceasta cerere trebuie sa îndeplinească in mod cumulativ următoarele cerințe: inculpatul să fi fost acuzat de săvârșirea unei infracțiunii pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii, pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii sau numai pedeapsa închisorii; înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul să fi declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare; inculpatul să fi solicitat personal ca judecata să se realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a recunoscut și însușit și a înscrisurilor, în circumstanțiere ori privind fondul acuzației penale ori al acțiunii civile, prezentate de părți sau persoana vătămată ; instanța să nu considere necesară administrarea altor probe decât cele din cursul urmăririi penale, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauze.

Inculpatul nu s-a prezentat la judecarea cauzei in prima instanța, unde avea posibilitatea exprimării opțiunii parcurgerii procedurii speciale prev. de art. 375 Cpp, deși a fost legal citat si a beneficiat de reprezentare judiciara prin aparator ales. Recunoașterea pentru prima data, in apel, a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si însușirea probelor administrate in cursul urmăririi penale nu ava atrage aplicarea efectului substanțial prev. de art. 396 alin 10 Cpp, fiind încălcate dispozițiile art. 374 alin 4 Cpp, art. 375 Cpp privind termenul legal imperativ pana la care se putea formula o astfel de cerere – începerea cercetării judecătorești in prima instanța.

Recunoașterea infracțiunii si însușirea probelor administrate in cursul urmăririi penale reprezintă o atitudine procesuala, care, deși nu va avea efectul prev de art 396 alin 10 Cpp, fiind incalcat termenul in care se putea formula o cerere de judecare conform procedurii speciale de recunoaștere a învinuirii, conform art. 374 alin 4 si 375 Cpp, va avea relevanta juridica data de art. 374 alin 7 Cpp, constând in necontestarea probelor, dispoziții care se aplica si in cursul judecații in apel, conform art. 420 alin 11 Cpp. Din punct de vedere substanțial atitudinea sincera a inculpatului va avea înrâurire asupra cuantumului pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune, care sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Pedepsele complementare au rolul de a întregi rolul preventiv atât general cât și special al pedepsei principale a închisorii, ele contribuind la restabilirea ordinii de drept încălcate prin săvârșirea infracțiunii și la eliminarea temporară din viața civică și publică a exercițiului a unor drepturi subiective civile.

Conform dispozițiilor art.12 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod penal, pedepsele accesorii și complementare nu au autonomie juridică, natura juridică și conținutul lor fiind impuse de legea penală apreciată ca fiind mai favorabilă. Conform argumentelor expuse anterior, în cauza penală legea penală anterioară este considerată mai favorabilă, întrucât ea permite stabilirea și aplicarea în mod concret a unei pedepse mai favorabile decât cea care putea fi legal aplicată în baza dispozițiilor noului cod penal, ca o consecință a distincției de conținut juridic a instituției concursului de infracțiuni, care, conform art. 39 Cp presupune aplicarea celei mai grele pedepse majorata in mod obligatoriu cu o treime din celelalte pedepse, spre deosebire de legea penala anterioara care instituia sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, conform art. 34 Cp anterior.

Aplicarea pedepsei complementare prev.de art.64 lit.c C.p. anterior, corespunzătoare din punct de vedere al conținutului juridic, dispozițiilor art.66 lit.g C.p. actual, se impune luând în considerare nedemnitatea relevată de persoana inculpatului, prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, acesta deschizându-și o afacere comercială și înființând o persoană juridică cu scop lucrativ pe care le-a deturnat de la funcționalitatea legală spre un scop ilicit și preponderent personal

Motivul de apel invocat de partea civilă, S. R. prin ANAF, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., este neîntemeiat, întrucât termenul de la are începe să se calculeze debitul accesoriu corespunde unei probleme de executare a dispozițiilor civile din hotărârea penală de condamnare și care se încadrează în procedura de executare a acestei părți a actului jurisdicțional.

Condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului in cadrul procesului penal sunt: prin infracțiune sa se fi cauzat un prejudiciu, sa existe legătura de cauzalitate dintre prejudiciu si infracțiune, prejudiciul sa fie cert, sa nu fi fost reparat inca si sa existe manifestarea de voința a parții civile de a se constitui parte civila in procesul penal.

Conform art. 119 din Codul de procedura fiscala, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. În raport cu dispozițiile art. 134 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, din perspectiva acestor prevederi legale, rezultă că stabilirea de majorări de întârziere reprezintă o măsură accesorie în raport cu debitul principal, iar calcularea acestora se face în raport cu termenul de scadență al obligației fiscale principale și până la achitarea integrală a sumei datorate.

Conform art 120(1) din Codul de procedura fiscala, dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Dispozițiile art. 120/ 1 din Codul de procedura fiscala stabilesc: penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozițiile art. 120 alin. (2) -(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.

Acțiunea civilă, conform art. 19 C. proc. pen., are drept scop repararea pagubei produsă prin săvârșirea infracțiunii, iar repararea pagubei se face într-una din modalitățile prevăzute de art. 25 C. proc. pen. În cazul infracțiunilor de evaziune fiscală acțiunea civilă se exercită de A.N.A.F., în calitate de reprezentant al Statului R., conform H.G. nr. 520/_ (art. 7 pct. 32).

In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge apelurile formulate de inculpat si partea civila, ca nefondate, si in baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul D., pentru considerentele expuse, împotriva aceleiași sentințe penale. În baza art. 275 alin 2 C.p.p. se va obliga inculpatul si partea civila, aflați in culpa procesuala, la plata sumei de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin 3 C.p.p. restul cheltuielilor judiciare rămâne in sarcina statului, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pana la prezentarea apărătorului ales, in cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In temeiul art. 421 pct. 1 lit.b C.p.p., respinge apelurile formulate de apelanții: inculpatul M. A. C., fiul lui I. și C. – E., născut la data de 01.08.1983, în mun. C., jud. D., cu domiciliul în C., .. 10, .. 1, ., si partea civila S. R., prin ANAF, prin DGRFP D., ca nefondate.

In temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admite apelul formulat de apelantul P. de pe lângă Tribunalul D. împotriva sentinței penale nr.557/2014 a Tribunalului D., desființează in parte, sub aspectul laturii penale, sentința penala apelata si rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultanta de 6 ani închisoare aplicata inculpatului, in pedepsele componente, pe care le repune in individualitatea lor, astfel:

Înlătură dispozițiile art. 272 lit. b din Legea 31/1990 si retine numai dispozițiile art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 in forma in vigoare anterior modificării prin legea 187/2012, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp 1968, si art. 5 Cp.

În temeiul art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 in forma in vigoare anterior modificării prin legea 187/2012, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp 1968, si art. 5 Cp actual condamna inculpatul M. A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cp 1968 rap. la art. 34 și art. 35 Cp 1968 cu aplic. art. 5 N.C.p., recontopește aceasta pedeapsa de 1 an închisoare cu celelalte pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev de:

- art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplic. art., 41 alin. 2 Cp 1968, art. 5 alin. 1 din NCp, art. 12 din Legea 187/2012 – 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b, lit. c Cp 1968, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.,

-art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp, art. 12 din Legea 187/2012 - pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a IIa, lit. b, lit. c Cp 1968, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

-art. 280 indice 1 din Legea 31/1990 cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp, - pedeapsa de 2 ani închisoare.

in pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a IIa, lit. b, lit. c Cp 1968, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin 2 C.p.p. obliga inculpatul si partea civila, la plata sumei de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin 3 C.p.p. restul cheltuielilor judiciare rămâne in sarcina statului, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pana la prezentarea apărătorului ales, in cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2015.

Președinte, Judecător,

R. E. C. M. E. M.

Grefier,

R. F.

Red.jud.M.E.M.

J.fond:G.C.

G.S. 09.03. 2015/6ex.

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340...		(Legea 161/2003 modificată şi completată). Decizia nr.... →

Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel CRAIOVA