Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 84/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 15041/63/2014
Dosar nr._ Contestație – art. 595 Cpp
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 84/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. N.
Grefier B. F. Țacu
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația declarată de către contestatorul condamnat M. I. A., împotriva sentinței penale nr. 68 din data de 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul condamnat.
Procedura legal îndeplinită în ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17.02.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie după care s-a procedat la deliberare.
INSTANȚA
Asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 68 din data de 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art.595 CPP, s-a respins cererea formulată de condamnatul M. I. A., fiul lui S. și L. Anișoara, născut la data de 13.01.1988 în C., cu domiciliul în ., ., jud. D., și f.f.l. în C., M. S., ..7, ., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul C. privind aplicarea Legii penale mai favorabile ca nefondată
În temeiul art. 275 alin.(2) NCPP, a fost obligat contestatorul condamnat la 150 lei cheltuieli judiciare statului .
Pentru a pronunța această soluție judecătorul fondului a reținut următoarele:
La data de 23.10.2014, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2014 contestația formulată de condamnatul M. I. A..
În motivarea cererii condamnatul a arătat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mai mare și că se impune aplicarea prevederilor art. 595 cpr.pen privind intervenirea unei legi penale mai favorabile .
Prin sentința penală nr.5354 din data de 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. iar în temeiul art. 598 alin.1 lit.d Cpp rap.la art.595 Cpp și art.50 Cpp s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Tribunalului D..
Primind cauza, la data de 23.12.2014, Tribunalul D. a înregistrat-o sub nr._ .
Prezent în instanță contestatorul a învederat instanței că a formulat contestația prin care invocat aplicarea legii penale mai favorabile și pe cale de consecință a solicitat să i se reducă pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 cpen anterior la pedeapsa de 2 ani cât este prevăzut ca maxim în actuala reglementare – art. 371 NCp și automat să i se reducă termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani și 6 luni.
Analizând contestația la executare formulată de condamnatul M. I. A., prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Petentul M. I. A. a fost condamnat prin sentința penală nr 513/3.12.2012 pronunțată de Tribunalul D., astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel C. nr. 314/22 10 2013 la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza II-a și lit. b cpen anterior pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 pct 1 din Legea nr. 143/200 modificată prin Legea nr. 522/2004 și OUG nr. 6/2011 cu aplic art. 41 alin 1 cpen și art. 37 lit.a Cpen anterior
Prin aceeași sentință, în baza dis part 864 cpen anterior s-a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C. și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de trafic de droguri, dispunându-se ca acesta să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza II –a și lit. b cpen ca pedeapsă complementară .
Împotriva deciziei nr. 314/22 oct 2013 a Curții de Apel C. a declarat recurs inculpatul M. I. și alți inculpați din prezenta cauză precum și P. de pe lângă Tribunalul D. .
Prin decizia penală nr. 1645/14 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de M. I. .
În prezenta cauză, petentul condamnat a invocat că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu privire la care i s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere, i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1541/2010 pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 cpen anterior, însă în urma intrării în vigoare a noului cod penal, această faptă este incriminată în prezent prin disp. art. 371 cpen iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă, astfel încât s-ar impune reducerea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare și reducerea termenului de încercare de la 5 ani 4 ani și 6 luni închisoare .
Judecătorul fondului a motivat că, este adevărat că în conformitate cu dis part 6 NCp "când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei închisorii a intervenit o lege nouă care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În cauza de față, s-a constatat însă că sentința penală nr. 513 /3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. prin care i-a fost aplicată petentului condamnat pedeapsa în executarea căreia se află ,a rămas definitivă la data de 14 mai 2014, deci după . noului cod penal, iar situația juridică a petentului a fost analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție inclusiv sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 NCP, instanța supremă respingând recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr 314/2013 a Curții de Apel C. prin care s-a modificat sentința instanței de fond așa cum s-a arătat mai sus.
Respingând recursul instanța supremă a apreciat în privința inculpatului că legea penală mai favorabilă o reprezintă codul penal anterior în baza căruia a fost analizat caracterul continuat al faptei, s-au aplicat pedepse complementare și accesorii și s-a analizat instituia recidivei postcondamnatorii și s-a dispus în baza art. 86/4 cpr pen revocarea suspendării sub supraveghere privind o altă pedeapsă - aceea de 2 ani și 6 luni aplicată pentru infracțiunea prev. de art321 cpen anterior –pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei
De altfel și prin legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod penal, prin disp. art. 16, s-a statuat că, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în baza codului penal anterior se menține și după . noului cod penal până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare, iar regimul suspendării condiționate ori sub supraveghere inclusiv sub aspectul revocării acesteia este cel prevăzut de codul penal din 1968.
Pe cale de consecință, s-a constatat că, în condițiile în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă după . noului cod penal, iar situația juridică a petentului condamnat a fost analizată sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile de către instanța supremă, în cauză nu-și găsesc incidența disp. art 595 cpr pen .
Prin urmare contestația formulată de petentul condamnat în baza acestor prevederi este nefondată, fiind respinsă ca atare iar contestatorul a fost obligat conform art. 275 alin 2 cpr pen la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat contestație condamnatul M. I. A. fără a o motiva în scris.
Oral, prin apărător ales, cu ocazia cuvântului asupra contestației formulate, a solicitat casarea sentinței penale a Tribunalului D., iar conform art. 6 alin.1 NCP să se dispună reducerea pedepsei de la 2 ani și 6 luni aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin.1 și 2 VCp cu corespondent în noul cod penal în art. 371 NCp la 2 ani, potrivit art. 371 NCp, pedeapsa fiind de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, reducându-se astfel și termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani și 6 luni.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține și constată următoarele:
Contestatorul condamnat, M. I. A., în prezent se află sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 615/2012 din 15.05.2014 emis de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza sentinței penale nr. 513/03.12.2012 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 14.05.2014 prin decizia penală nr. 1645/14.05.2014 a ÎCCJ.
Prin hotărârile penale menționate anterior M. I. A. a fost condamnat definitiv la: 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a
teza II-a și lit. b, C.p., ca ped. complementară în baza art. 2 pct. 1 din legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și OUG. Nr. 6/2011, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.p.;
În baza art. 86 ind. 4 C.p. s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sp nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 882/26.05.2011 a Curții de Apel C. și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final M. I. A. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. 1 C.p., s-au interzis inc. drepturile prev. de art. 6464 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 07.03.2012 la zi și durata arestului preventiv de la 22.04.2010 la 22.07.2010 și s-a menținut starea de arest.
Contestația condamnatului M. I. A. vizează pedeapsa de 2 ani
și 6 luni închisoare aplicată pentru art. 321 alin. 1,2 din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a C.p. și 75 lit. a C.p., art. 80 alin. 2 C.p., și art. 1/1 alin. 1 pct. 1 din L. 61/1991 cu aplic. art. 74-76 lit. e C.p., toate cu art. 33-34 C.p., prin sp nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 882/26.05.2011 a Curții de Apel C., pentru care, în baza art. 86 ind. 4 din vechiul Cod penal, prin sp nr. 513/03.12.2012 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 14.05.2014 prin decizia penală nr. 1645/14.05.2014 a ÎCCJ s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Este drept că, infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev, în vechiul Cod penal de la 1969 în art. 321 alin. 1 și 2 și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, este incriminată în noul Cod penal în art. 371 și sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă însă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, sentința penală nr. 513 /3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. prin care i-a fost aplicată petentului condamnat pedeapsa în executarea căreia se află ,a rămas definitivă la data de 14 mai 2014, deci după . noului cod penal, iar situația juridică a petentului a fost analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție inclusiv sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 NCP, instanța supremă apreciind în privința inculpatului că legea penală mai favorabilă o reprezintă codul penal anterior în baza căruia a fost analizat caracterul continuat al faptei, s-au aplicat pedepse complementare și accesorii și s-a analizat instituia recidivei postcondamnatorii și s-a dispus în baza art. 86/4 cpr pen revocarea suspendării sub supraveghere privind o altă pedeapsă - aceea de 2 ani și 6 luni aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 cpen anterior –pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei.
De altfel, ÎCCJ la stabilirea pedepsei finale pentru contestatorul condamnat și a legii penale mai favorabile aplicabile a ținut seama și de decizia nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr.362 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o „lex terția”, încălcându-se dispozițiile art.61 din Constituție.
În raport de cele arătate Curtea consideră că, în speță, nu poate primi apărările
contestatorului condamnat cum că, pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin sp nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 882/26.05.2011 a Curții de Apel C. să se aplice dispozițiile din Noul Cod penal – art. 371 – iar pentru infracțiunea continuată de trafic de droguri, comisă și în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b, C.p., ca ped. complementară, prin hotărârile penale în baza cărora s-a emis MEPÎ, în executarea căruia se află, să i se aplice dispozițiile mai favorabile ale vechiului Cod penal, întrucât s-ar încălca disp. deciziei nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr.362 din 20 mai 2014.
Mai mult, la stabilirea pedepsei totale în executarea căreia se află în prezent condamnatul instanțele au ținut seama și de disp. art. 16 din Legea nr. 187/2002, astfel că, în condițiile în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă după . noului cod penal, iar situația juridică a petentului condamnat a fost analizată și sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile de către instanța supremă, în cauză nu-și găsesc incidența disp. art 595 cpr pen .
Față de aceste considerente, conf. art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat M. I. A., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva sentinței penale nr. 68/28.01.2015 a Tribunalului D..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat contestatorul condamnat M. I. A. să achite statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p.
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat M. I. A., fiul lui S. și L. Anișoara, născut la data de 13.01.1988, în C., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva sentinței penale nr. 68/28.01.2015 a Tribunalului D..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p.
Obligă pe contestatorul condamnat M. I. A. să achite statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2015, la sediul Curții de Apel C..
Președinte,
M. D. N.
Grefier,
B. F. Țacu
B.Ț. 23 Februarie 2015
Red. MDN
Ex. 2/24.02.2015
Poz. 99/2015
Jud. fond. V. T.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 153/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... → |
|---|
