Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1212/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1212/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 13834/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.1212
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător T. M.
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelului declarat de condamnatul R. V. C., împotriva sentinței penale nr.120 din 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat C. C., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apărătorul depune înscrisuri, respectiv copie de pe rechizitoriul nr.132/P/2013 din 30.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat C. C. pentru condamnat, solicită admiterea apelului și reținând cauza să fie admisă cererea de revizuire în condițiile în care celălalt coinculpat a fost trimis pentru o faptă penală și a fost primul care l-a lovit, astfel că prin noul rechizitoriu coinculpatul este trimis în judecată, astfel că există o împrejurare nouă ce nu a fost avută în vedere de prima instanță, în condițiile în care nu există un certificat medico-legal, nu s-a făcut o expertiză medico-legală, iar inculpatul nu a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat, deoarece cererea de revizuire este inadmisibilă, motivele invocate neîncadrându-se în dispozițiile art.453 Cod pr.penală, în condițiile în care judecata la prima instanță a avut loc în baza procedurii simplificate prev.de art.3201 Cod pr.penală anterior, rechizitoriul nou depus în instanță putând constitui o împrejurare nouă în măsura în care se va stabili vinovăția acelui inculpat.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.120 din 16 februarie 2015, Tribunalul D., în baza art. 459 C.p.p. a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul R. V. C., fiul lui F. și G., născut la data de 17.08.1994 în C., jud. D., cu domiciliul în ., jud. D., CNP_, ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuientul la 210 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, petentul R. V. C., a solicitat să se dispună revizuirea sentinței penale nr. 10 pronunțată la data de 27.01.2014 de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013, rămasa definitiva prin decizia nr. 1102 din data de 18.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C..
În motivarea cererii a arătat că apreciază că există fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de către instanța de fond atunci când a pronunțat soluția.
Astfel, atât la fondul cauzei cât și în apelul penal al cauzei nu au fost administrate toate probatoriile care trebuiau cerute și încuviințate de către instanța de judecată și se referă la efectuarea unei expertize medicale având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale al părții vătămate B. P. T. și anume 110-120 de zile.
Consideră că acest număr de zile de îngrijiri medicale este exagerat de mare, având în vedere faptul că partea vătămată imediat după conflictul din data de 08.08.2013 acesta a mers cu mașina personală și fiind urmărit de către organele de poliție, a sărit din mașina personală și în urma escaladării unui gard din imediata apropiere a căzut în cap; iar el, în acel moment figura ca internat în Spitalul Județean de Urgență nr. 1 C..
În felul acesta arată că se poate explica numărul exagerat de mare de zile al îngrijirilor medicale și nicidecum fiind datorat conflictului din seara zilei de 08.08.2013.
Un lucru nereținut de către organele de cercetare penală a fost și acela că nu s-au ridicat nici un fel de amprente de pe obiectele contondente găsite la fața locului de către organele de poliție, sensul acesta găsindu-se la locul incidentului o coadă de topor care aparținea părții vătămate B. P. T. cu care lovise anterior pe subsemnatul în urma cărora a obținut un certificat medico-legal de 8-9 zile îngrijiri medicale.
P. de pe lângă Tribunalul D. nu a reținut circumstanța provocării în sensul că el a fost primul care a fost lovit de partea vătămată B. P. T. în timp ce se afla cu spatele la acesta și aplecat asupra tatălui său R. F..
Menționează faptul că nu au fost audiați martorii esențiali ai acestui incident și anume, N. R. M., domiciliat în C., ., .. 2, ., I. A. M., domiciliată în ., județ D., Vilan Ș. M., domiciliat în ., A. I., domiciliat în . și O. M., domiciliat în ..
A mai menționat faptul că în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. există o . inadvertențe cum ar fi declarațiile martorului O. M. care în fața organelor de cercetare penală a declarat că împreună cu el și cu tatăl său, iar la P. Tribunalului D., deși citat legal, acesta a fost sfătuit să plece din țară nemaidând nici un fel de declarație.
A mai făcut precizarea că în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. se află o declarație a martorului O. M. dată pe data de 09.09.2013 însă el la acea dată se afla plecat în străinătate.
A mai adus la cunoștință faptul că deși partea vătămată B. P. a adus pe parcursul desfășurării procesului mai multe bilete de internare din perioada 04-14.11.2013 în realitate el nu a figurat ca fiind internat în spital în acea perioadă, iar Tribunalul D. (în momentul judecății) nu a luat în calcul acest aspect.
A solicitat instanței să fie analizate motivele menționate în cerere și pe baza probelor noi pe care le-a invocat, respectiv a efectuării unei expertize medicale cu privire la certificatul constatator obținut de partea vătămată B. P. T. ce atestă 120 zile îngrijiri medicale dar și a martorilor noi pe care i-a invocat și să dispună rejudecarea întregii cauze pe baza acestor probe noi.
A mai arătat că partea vătămată nu avea certificat medico-legal așa cum ar fi fost normal, ci un certificat de constatare medico-legală, așa cum a obținut tatăl său, R. F..
Analizând conținutul înscrisurilor aflate la dosar, precum și pe cel al dosarelor atașate, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 10 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013, în baza art. 334 C.p.p. s-au respinge cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților Purugă M. și R. V. C., din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i C.p. în infracțiunea prev. de art. 182 alin.2 C.p.
1. În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C.p. cu aplic. art. 3201 alin.7 C.p.p. și art. 74 alin.1 lit.a, art. 76 alin.2 C.p. a fost condamnat inculpatul R. V. C., fiul lui F. și G., născut la data de 17.08.1994 în C., jud. D., cu domiciliul în ., jud. D., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin.2 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.p., pe o durată de 2 ani.
În baza art.2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.p.p. și art.74 alin.1 lit.a, art. 76 lit.e C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 400 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.d și art. 35 alin.1 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit. b C.p., pe o durată de 2 ani.
In baza art.71 alin.1 și 2 C.p. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a si art. 64 alin.1 lit.b C.p.
In baza art. 861 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durata de 6 ani, termen de încercare stabilit in condițiile art. 862 C.p. compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 3 ani, stabilit de instanță.
In baza art. 863 C.p. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D. la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
In baza art.359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.864 C.p. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
In baza art. 71 alin.5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a si art. 64 alin.1 lit.b C.p. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art.88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de la data de 09.08.2013 la data de 10.08.2013 și arestării preventive de la data de 16.08.2013 la zi.
În baza art.350 alin.3 lit.b C.p.p. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, R. V. C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.10 din 16.08.2013 emis de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie, dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel, iar prin decizia nr. 1102/18.09.2014 a Curții de Apel C., s-a admis apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D. și s-au respins apelurile declarate de inculpații PURUGĂ M., R. V. C. si de partea civilă BIMBIRICA P. T., împotriva sentinței penale nr. 10 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2013, s-a desființat sentința apelată, în parte, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 861 – 863 si art. 864 Cod Penal anterior.
S-au descontopit pedepsele aplicate inculpaților PURUGA M., R. V. C. în pedepsele componente, pe care le-a pus în individualitate si, rejudecând:
În baza art. 17 alin. 2 Cod Procedura Penală, art. 16 alin. 1 lit. b Cod Procedură Penală, art. 4 Cod Penal s-a dispus achitarea inculpaților PURUGA M., R. V. C. pentru art. 2 alin. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991.
În baza art. 386 alin. 1 Cod Procedură Penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații Purugă M., R. V. C. au fost trimiși în judecată, din art. 20 Cod Penal anterior rap la art. 174 alin.1, 175 alin. 1 lit. i Cod Penal anterior, în art. 32 Cod Penal rap la art. 188 Cod Penal.
În baza art. 32 Cod Penal rap la art. 188 Cod Penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală si art. 5 Cod Penal a fost condamnat inculpatul R. V. C. la pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare - care va fi executată în regim de detentie - si 1 an interzicerea drepturilor prev de art. 66 alin. 1 lit. a si b Cod Penal, cu titlu de pedeapsă complementară.
S-au interzis inculpatului drepturile prev de art. 66 alin. 1 lit. a si b Cod Penal, pe durata prev de art. 65 alin. 1 si 3 Cod Penal și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
S-au menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
Făcând o analiză a motivelor de revizuire invocate în favoarea condamnatului R. V. C., comparativ cu motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 C.p.p., s-a constatat că solicitarea revizuentului este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța a constatat că cererea a fost formulată în termen (în favoarea condamnatului oricând), de o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 (una dintre părțile din proces, respectiv condamnatul), cu respectarea prevederilor art. 456 alin. 2 și 3 C.p.p. și cu invocarea de temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale (art. 453 alin. 1 lit. a NCPP), fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 alin. 3 lit. a, b, c, f C.p.p..
În al doilea rând, instanța a reținut a fi îndeplinite în cauză dispozițiile art. 459 alin. 3 lit. d C.p.p. potrivit cărora în faza admisibilității în principiu a cererii de revizuire instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.
Astfel, din cuprinsul procesului-verbal întocmit de grefierul de ședință și aflat la fila 7 dosar și a fișei atașată și aflată la fila 8 dosar, reiese că în aplicația Ecris nu există pe rol și nici nu au existat dosare care să aibă aceeași parte și obiect cu prezentul dosar.
În al treilea rând, instanța a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește repararea erorilor din hotărârile judecătorești penale rămase definitive, hotărâri prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei în sensul că a pronunțat o hotărâre de condamnare, achitare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal.
Astfel, pentru admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p. este absolut necesar ca faptele sau împrejurările necunoscute de instanța de judecată să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Acest caz de revizuire se referă la situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Revizuirea are menirea de a anula o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței și, deci, inexistente în materialul probator aflat la dosarul cauzei.
Cel mai reprezentativ caz de revizuire, sub aspectul noutății elementelor care conduc la înlăturarea erorilor judiciare existente într-o hotărâre definitivă, îl constituie descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Din analiza dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a și alin. 4 C.p.p. a rezultat că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie sa fie vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii penale de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
Expresia ,,fapte sau împrejurări’’ semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit pe calea de atac a revizuirii. Constituie ,,fapte sau împrejurări’’ orice întâmplare, situație, stare, care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la netemeinicia hotărârii pronunțate.
Pentru existența acestui caz de revizuire este absolut necesar ca ,,faptele și împrejurările’’ să fie noi, necunoscute de instanță de judecată. Numai existența unor astfel de fapte sau împrejurări noi poate sa conducă la constatarea unei erori de fapt și la netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Este prevăzută această condiție pentru a preîntâmpina acele situații în care s-ar cere analizarea soluției adoptate doar pe baza materialului probator existent la dosar, ceea ce practic ar transforma calea de atac a revizuirii dintr-o cale de atac extraordinară într-o cale ordinară de atac și ar lungi astfel un ciclu procesual în mod nejustificat. S-ar încălca astfel principiul autorității de lucru judecat care prevede că nu se poate realiza o nouă judecată cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană dacă acestea au mai făcut obiectul unei judecăți pentru care exista o hotărâre definitivă. Numai astfel se poate da activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate.
Pentru a fi îndeplinită cea de-a doua condiție arătată mai sus este necesar ca faptele și împrejurările noi necunoscute de instanța de judecată să poată conduce la o soluție diametral opusă decât cea adoptată în cauză.
Analizând motivele de revizuire invocate de revizuent s-a constatat că acestea nu întrunesc condițiile de admisibilitate arătate mai sus.
Față de motivele invocate, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuentul - condamnat este inadmisibilă, pentru că ceea ce se invocă nu este existența unor fapte probatorii noi, care, dacă ar fi fost cunoscute de către instanțele de judecată, nu le-ar mai fi permis să pronunțe o soluție de condamnare, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza, ori o reanalizare a fondului cauzei sau a circumstanțelor reale ori personale în care au fost comise infracțiunile reținute în sarcina condamnatului.
Analizând și cea de-a doua condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin.1 lit. a C.p.p., și anume condiția ca faptele și împrejurările necunoscute de instanța de judecată să conducă la concluzia că hotărârea de condamnare este netemeinică, se poate observa că nici din acest punct de vedere cererea nu poate fi admisă, întrucât pe parcursul judecății fondului cauzei revizuentul a recunoscut faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu, și-a însușit toate probele administrate în cursul urmăririi penale și nu a solicitat administrarea altor probe, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției (declarația inculpatului de la fila 110 dos. fond), situația de fapt recunoscută fiind reținută și de către instanță în urma analizei întregului material probator și motivată prin considerentele sentinței.
Cu privire la toate aceste aspecte invocate, din cele arătate până în prezent se poate observa că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p., acestea neconstituind fapte sau împrejurări necunoscute de instanță, pe de o parte, iar pe de altă parte acestea neputând să dovedească fără putință de tăgadă că hotărârea de condamnare este netemeinică.
Faptele și mijloacele de probă indicate de revizuent au fost cunoscute și analizate de instanțele de judecată la data soluționării cauzei și nu sunt de natură a conduce la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea, așa cum se prevede în art. 459 alin. 3 lit. e C.p.p., nefiind îndeplinită această condiție legală pentru admisibilitatea în principiu.
D. urmare, cu privire la aspectele invocate, din toate cele expuse mai sus, a rezultat că revizuentul nu face nici dovada existenței vreunei alte cauze de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. 1 C.p.p., întrucât față de niciun martor, expert sau interpret nu s-a dispus vreo soluție prin care să se constate săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere (lit. b), nu există nici o hotărâre judecătorească sau soluție a procurorului prin care să se constate că un înscris ce a stat la baza pronunțării soluției de condamnare a fost declarat fals (lit. c), niciun membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală nu au comis vreo infracțiune în legătură cu cauza în care revizuentul a fost condamnat (lit. d), nu este vorba de două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia (lit. e) și nici nu s-a stabilit că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă (lit. f).
Așadar, legea procesual penală, așa cum s-a arătat mai sus, reglementează în mod amănunțit fiecare caz de revizuire în parte, instituind condiții de fond și formă ce se cer a fi îndeplinite, de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare, motivele invocate de revizuent neaflându-se printre aceste cazuri expres prevăzute de Codul de procedură penală, cu atât mai mult cu cât pe calea revizuirii nu se pot dispune rejudecarea cauzei și schimbarea pedepsei la care revizuentul a fost condamnat.
In aceste condiții instanța a constatat că motivele invocate în cuprinsul cererii de către revizuent nu se regăsesc printre cazurile expres limitativ prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 453 alin. 1 C.p.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul R. V. C., solicitând admiterea apelului și reținând cauza să fie admisă cererea de revizuire în condițiile în care celălalt coinculpat a fost trimis pentru o faptă penală și a fost primul care l-a lovit, astfel că prin noul rechizitoriu coinculpatul este trimis în judecată, astfel că există o împrejurare nouă ce nu a fost avută în vedere de prima instanță, în condițiile în care nu există un certificat medico-legal, nu s-a făcut o expertiză medico-legală, iar el nu a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma caracterului devolutiv, cât și a criticilor formulate, Curtea constată apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac a cărei finalitate constă în înlăturarea sau înlesnirea erorii judiciare, concentrându-se în înlesnirea descoperirii, adunarea și deducerea în fața justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei.
Cererea de revizuire se soluționează in mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 din Codul de procedura penala, admiterea in principiu, etapa in care instanta verifica cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor in care poate fi exercitata referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifica, titularii cererii, termenul de introducere.
Cum in etapa admiterii in principiu instanta nu se implica in niciun fel in verificarea fondului cauzei deduse judecații, soluția data de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibila a cererii de revizuire in cazul in care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute in art. 453 din Codul de procedura penala, având în vedere și Decizia nr.LX (60)/2007 a ÎCCJ, pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Primul caz de revizuire prev.de art.453 alin.1 lit.a Cod pr.penală, are în vedere fapte sau împrejurări noi descoperite, noi trebuind să fie probele și nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să fie prelungită probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior definitiv. Mai mult de atât, cazul prevăzut de art.453 lit.a Cod pr.penală are în vedere sistemul revizuirii totale a hotărârii, adică admiterea ei doar în cazul ajungerii la o soluție diametral opusă.
Rechizitoriul depus în instanță nr.132/P/2013 din 30.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. face referire la împrejurări legate de fapta săvârșită de către condamnatul prezentei cauze, acestea nu pot încă constitui împrejurări noi care să impună soluția diametral opusă celei stabilite inițial prin hotărârea de condamnare, în condițiile în care inculpatul B. P. T. beneficiază de prezumția de nevinovăție, astfel că până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare nu poate constitui o împrejurare nouă faptul că acesta este autorul, iar pe de altă parte, în cauza pentru care petentul a fost condamnat, acesta a beneficiat de procedura simplificată, recunoscând săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței, însușindu-și întreg materialul probator administrat în cauză.
D. urmare, având în vedere că nu se poate prelungi probațiunea pentru aspecte care au fost stabilite de către instanțe prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare, Curtea constată că în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de condamnatul R. V. C., împotriva sentinței penale nr.120 din 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 25 septembrie 2015.
C. ȘeleaTatiana M.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.C.C.
PS/28.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 439/2015.... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 1211/2015. Curtea... → |
|---|
