Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 624/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.624
Ședința publică de la 04 Mai 2015
PREȘEDINTE V. M.
Judecător C. Ș.
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul C. A., împotriva sentinței penale nr.24 din 24 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Vânju M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat V. C., apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat inculpatul, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat V. C. pentru inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale pentru netemeinicie și reținând cauza, să fie reindividualizată pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, deoarece cuantumul pedepselor este ridicat, iar limitele trebuie reduse la limita specială ca urmare a reținerii procedurii simplificate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, întrucât pedepsele au fost just individualizate raportat la gravitatea și natura faptelor, datele care-l caracterizează pe inculpat, precum și cele 6 condamnări definitive anterioare, din care din ultimele trei hotărâri fiind liberat condiționat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.24 din 24 februarie 2015, Judecătoria Vânju M., în baza art. 335, alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 374, alin. 4 CPP, art. 396, alin. 10 CPP, cu aplic. art. 38 Cod penal și art. 41 Cod penal, a condamnat pe inculpatul C. A., fiul lui natural și E., născut la data de 06.09.1982 în mun. București, CNP-_, cetățean român, studii generale, necăsătorit, recidivist, domiciliat în com. Corlățel, ., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 337, alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 374, alin. 4 CPP, art. 396, alin. 10 CPP, cu aplic. art. 38 Cod penal și art. 41 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 38, alin. 1 Cod penal, art. 39, alin. 1, lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, respectiv un an închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv un spor de 4 (patru) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 65 Cod penal, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal.
În baza art. 67 Cod penal, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de doi ani, ce va fi executată conform art. 68, alin. 1, lit. c Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 72, alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea din data de 8.09.2014, ora 01,00, la 09.09.2014, ora 01,00 și arestul preventiv de la data de 11.11.2014 la zi.
În baza art. 399 CPP, s-a menținut măsura arestului preventiv.
A fost obligat inculpatul la 1000 de lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju M., cu nr. 1624/P/2014 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată în stare de arest, inculpatul C. A., cu domiciliul în ., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 335 alin. 1 și art.337 alin.1 C.P..
S-a reținut că în data de 06.09.2014, organele de poliție, au efectuat o acțiune de verificare a modului în care se desfășoară traficul rutier pe raza localității Corlățel, împrejurare în care a fost oprit pentru control autoturismul marca Dacia înmatriculat cu numărul_, autoturism condus de către inculpatul C. A..
S-a procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest rezultând o concentrație alcoolică de 1,11 mg./l alcool pur în aerul expirat. În aceste condiții, i s-a solicitat să însoțească organele de poliție la spital în vederea recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei însă inculpatul a refuzat.
Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul C. A. nu posedă permis de conducere.
În cursul urmării penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Situația de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu procesul-verbal de constatare, adresa emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor M., declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.
Cauza penală a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M., județul M., la data de 09.12.2014, sub nr._ .
Prin încheierea din data de 27.01.2015 judecătorul de cameră preliminară în baza art. 346 alin.2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1624/P/2014 emis la 09.12.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Vînju M., privind pe inculpat, trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 Cod penal și a infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 Cod penal, cu aplic. art. 38 C.p. și art. 41 C.p., a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpat și a fixat termen în ședință publică la completul CPF3, la data de 24.02.2015, pentru când au fost citate părțile.
La termenul de azi inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat să fie judecat potrivit disp. art. 374 alin. 4 c.pr.pen., cererea fiind admisă de către instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului și coroborând probele administrate în cauză în faza de urmărire penală cât și cu recunoașterea inculpatului în faza de cercetare judecătorească, instanța a constatat următoarele:
La data de 06.09.2014, inculpatul C. A. a condus autoturismul marca Dacia înmatriculat cu numărul_, pe raza localității Corlățel, județul M., fiind depistat de către organele de poliție fără a poseda permis de conducere.
Cu această ocazie s-a procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest rezultând o concentrație alcoolică de 1,11 mg./l alcool pur în aerul expirat și i s-a solicitat să însoțească organele de poliție la spital în vederea recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei însă inculpatul a refuzat.
In drept, faptele inculpatului constituie infracțiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere” faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 1 C.P.. și „refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice”, prev. de art. 337 alin.1 Cod penal.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de conducere a unui vehicul pe durmurile publice fără a poseda permis de conducere și refuz de la prelevarea de mostre biologice.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unui autovehicul, condus de o persoană care nu posedă permis de conducere corespunzător aflat sub influența băuturilor alcoolice, creând situații periculoase în trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție, întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât faptele există, au fost săvârșite de către inculpat și constituie infracțiuni, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute prin actul de sesizare a instanței.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Inculpatul este recidivist, a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, susținând că a comis infracțiunile pentru care a fost cercetat, apărare ce a fost confirmată de probele administrate în cauză.
În consecință, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoare.
Astfel, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, ce va fi de natură să ducă la reeducarea inculpatului și la atingerea scopului preventiv și coercitiv al legii penale.
În baza art. 72 Cod penal, s-a deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și s-a menținut măsura arestului preventiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. A., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale pentru netemeinicie și reținând cauza, să fie reindividualizată pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, deoarece cuantumul pedepselor este ridicat, iar limitele trebuie reduse la limita specială ca urmare a reținerii procedurii simplificate.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.417 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de constatare, adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nr._ din 9.12.2014, declarațiile martorilor și ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, însușindu-și întreg materialul probator strâns în cursul urmăririi penale, beneficiind astfel de procedura simplificată, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că la data de 6.09.2014 inculpatul C. A. a fost oprit în trafic de către organele de poliție și s-a constatat că acesta a condus autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere și în urma testării cu alcooltestul având o concentrație alcoolică de 1,11 mg/l alcool pur în aerul expirat, însă în urma solicitări de a fi însoțit la spital în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, acesta a refuzat.
Raportat la data săvârșirii infracțiunilor, se constată că în mod corect faptele au fost încadrate juridic în dispozițiile art.335 alin.1 și art.337 Cod penal, impunându-se a fi reținute în sarcina sa și dispozițiile art.41 Cod penal, privind recidiva postexecutorie în condițiile în care acesta are mai multe condamnări definitive, pentru infracțiuni privind regimul circulației pe drumurile publice, inclusiv conducere fără permis și părăsirea locului accidentului, dar și alte infracțiuni, în special, infracțiuni de furt calificat, fiind liberat condiționat ultima dată la 17 aprilie 2013.
Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite (infracțiuni ce pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice), modalitatea și împrejurările concrete (inculpatul fără a poseda permis de conducere, a condus la o oră de trafic, respectiv 11:40 și pe un drum public, respectiv raza localității Corlățel, un autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,11 mg/l alcool pur în aerul expirat, consecințele care se puteau produce), atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, dar și perseverența infracțională (inculpatul fiind condamnat anterior pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, pedepsele executate nedeterminând conștientizarea consecințelor pe care le putea produce, ci doar perseverarea infracțională, se constată că aceste aspecte se regăsesc atât în dozarea pedepsei, cât și în stabilirea modalității de executare, apreciindu-se că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului, neexistând împrejurări speciale care să atragă o atenuare a pedepselor.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelul va fi respins ca nefondat.
Se va deduce în continuare detenția preventivă de la 24.02.2015 la zi.
Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul C. A., împotriva sentinței penale nr.24 din 24 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Vânju M., în dosarul nr._, ca nefondat.
Deduce în continuare detenția preventivă de la 24.02.2015 la zi.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04.05.2015.
V. MireaCamelia Ș.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.Gh.B.
PS/7.05.2015
| ← Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Decizia nr. 965/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 64/2015.... → |
|---|
