Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 353/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 3673/215/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 353

Ședința publică de la 16 martie 2015

PREȘEDINTE C. C.- judecător

A. D.- judecător

Grefier V. D.

Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării de la data de 13 martie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul formulat de asiguratorul . REASIGURARE SA, împotriva sentinței penale nr. 4861 din data de 14 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.

Deliberând;

CURTEA

Asupra apelului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 4861 din data de 14 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ăn baza art. 178 alin. 2 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul C. M., fiul lui I. și E., ns. la data de 18.09.1968 în ., domiciliat în ., ., jud. D., CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul 71 Codul penal din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 Codul penal din 1969 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 Codul penal din 1969.

În temeiul art. 71 alin. 5 Codul penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Codul penal din 1969.

În temeiul art. 19, 397 C.p.p. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile Grăunțeanu M., Grăunțeanu A. R., T. S. M. și T. I. C..

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA, cu sediul în București, . Gaulle, nr. 15, Sectorul 1, la plata către partea civilă Grăunțeanu M., domiciliată în ., CNP_, a sumei de 54.000 lei, din care 4.000 lei reprezintă daune materiale și 50.000 lei reprezintă daune morale.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă Grăunțeanu A. R., domiciliată în ., CNP_, a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă Grăunțeanu A. R. a sumei de 7.100 lei, reprezentând prestație periodică globală de la data producerii accidentului și până in prezent.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata unei prestații periodice lunare in cuantum de 100 lei către partea civilă Grăunțeanu A. R. începând cu data pronunțării hotărârii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă T. S. M., domiciliată în ., CNP_, a sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă T. S. M. a sumei de 7.100 lei, reprezentând prestație periodică globală de la data producerii accidentului și până în prezent.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata unei prestații periodice lunare in cuantum de 100 lei către partea civilă T. S. M. începând cu data pronunțării hotărârii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă T. I. C., domiciliat în ., CNP_, a sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă T. I. C. a sumei de 6.100 lei, reprezentând prestație periodică globală de la data producerii accidentului și până la data majoratului.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr._/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimis în judecată inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 C.p.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 12.12.2008 în jurul orelor 17.30, inculpatul C. M., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 605 pe raza loc. Goiești, a accidentat pe victima Grăunțeanu E., de 43 ani, din localitate, rezultând decesul acestuia.

Pentru dovedirea situației de fapt de mai sus, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, planșă fotografică, printer alcotest . 0255 test nr._, buletin de analiză toxicologică–alcoolemie nr. 742/31.12.2008 eliberat de IML C., raportul de constatare medico-legală autopsie nr. 4274/A3 din data de 20.01.2009 eliberat de IML C., plângere și declarație parte vătămată/ parte civilă Grăunțeanu M., declarație martori S. D. M., C. C., B. M., B. N., procese verbale de confruntare, raport de expertiză tehnică-auto, raportul de expertiză criminalistică nr.371 din 29.11.2013 eliberat de L.I.E.C. București, declarații învinuit C. M..

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat în temeiul art. 107 C.p.p. rap. la art. 378 C.p.p. inculpatul C. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

P. cererea depusă la data de 01.04.2014 (f. 15) Grăunțeanu M., Grăunțeanu A. R., T. S. M. și T. I. C. s-au constituit părți civile în procesul penal.

Instanța, în temeiul art. 381 Cpp, la termenul de judecată din data de 16.09.2014 a dispus audierea martorilor P. E. și S. V. R. (încuviințați părților civile pentru dovedirea pretențiilor civile), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei

La termenul de judecată din data de 30.09.2014 au fost audiați, în temeiul art. 381 Cpp, martorii S. D. M., C. C., B. M. și B. N., propuși prin rechizitoriu, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 12.12.2008 în jurul orei 17.30, inculpatul C. M. a condus autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 605, km 22+500 de metri, pe raza localității Goiești, în sensul de direcție Melinești - C. și a accidentat mortal pe numitul Grăunțeanu E. care se angajase în traversarea străzii, deplasarea realizându-se de la stânga la dreapta în sensul de deplasare spre C..

Inculpatul a fost testat de către organele de poliție cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,00 mg/l alcool, și a fost condus apoi la sediul IML C. pentru recoltarea probelor biologice, din buletinul de analiză toxiologică a alcoolemiei (f. 36 din dup) reieșind că acesta nu avea alcool în sânge.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală de necropsie efectuat în cauză (f. 37- 38 din d.u.p.) rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a produs prin zdrobirea craniului și a conținutului în circumstanțele unui accident rutier, între leziunile traumatice și deces existând legătură directă și necondiționată de cauzalitate. În sângele recoltat de la cadavru nu s-a constatat prezența alcoolului etilic.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară auto (f. 69-77 d.u.p.) dispus în vederea stabilirii dinamicii și a posibilităților tehnice de evitare a accidentului, întocmit de expertul B. M. rezultă că în momentele premergătoare producerii accidentului, autoturismul condus de către inculpat se deplasa cu o viteză de 55 km/h, iar victima în traversarea carosabilului a încălcat disp. art. 167 alin 1 lit. d din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 prin traversarea carosabilului prin alte locuri decât cele permise. În ceea ce privește conduita inculpatului, s-a reținut că acesta a încălcat dispozițiile art. 48 alin 1 și 49 alin 1 din OUG 195/2002 prin depășirea limitei de viteză în localități de 50 km/h și neadaptarea vitezei sale la condițiile de drum și totodată art. 114 alin 2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 care obliga la reducerea vitezei, astfel încât să se poate evita accidentul în condiții de deplină siguranță.

Expertul a mai reținut inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi manifestat atenția ce se impunea la volan în condiții de noapte și dacă o dată cu trecerea de pe faza de drum pe cea de întâlnire reducea concomitent și viteza de deplasare, încât la apariția victimei în carosabil să fi putut opri autoturismul prin frânare până în acel loc.

De asemenea, expertul a mai arătat că potrivit cercetărilor prof. Krammer de la Universitatea Politehnică din Berlin (f. 74 dup), ce stau la baza realizării rapoartelor de expertiză precum cel din prezenta cauză, la viteze de peste 50 km/h pietonul lovit este ridicat pe capotă și parbriz pe care de regulă îl sparge - așa cum rezultă din planșele foto de la filele 25-26 din dosarul de urmărire penală, după care este proiectat pe carosabil. La viteze cuprinse între 30-50 km/h, pietonul lovit este preluat pe capotă și parbriz, pe care de regulă nu-l sparge, după care cade pe carosabil prin alunecare în timpul frânajului.

Potrivit Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 371 din data de 29.11.2013 eliberat de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București (f. 94-98 d.u.p.) s-a stabilit faptul că viteza medie probabilă a autoturismului era de 63 km/h, având în vedere că victima a luat contact și cu plafonul (planșă foto fila 25 d.u.p.), iar această viteză de impact corespunde la o distanță medie de proiectare a pietonului de circa 29 metri, precum în cauza de față.

S-a mai stabilit faptul că, în funcție de pozițiile primelor mijloace materiale de probă găsite la fața locului, de faptul că nu s-au reținut urme de pneuri pe acostament (care este de pământ), precum și cele reieșite din procesul-verbal de confruntare, este probabilă situația în care pietonul a fost lovit pe carosabil, în imediata apropiere/vecinătate de zona marginii de pe partea dreaptă a acestuia, având în vedere sensul Melinești-C.. Această ipoteză este susținută de declarațiile constante ale martorului ocular S. D. M., care a arătat că a observat două persoane traversând . condus de inculpat, iar a doua persoană a fost acroșată pe partea carosabilă cu partea dreaptă față a autoturismului condus de inculpat.

Prima instanță a reținut că inculpatul nu a observat victima înaintea impactului, după cum rezultă din declarațiile acestuia atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, aspect care este susținut și de lipsa oricăror urme de frânare înainte de impactul cu victima.

A fost înlăturată declarația dată în fața instanței de judecată de martorul B. M. prin care a arătat că victima nu a traversat . pe marginea drumului și nu pe carosabil, în momentul în care a fost lovită de autoturismul condus de inculpat, având în vedere declarațiile contradictorii date de acest martor pe parcursul procesului penal (procesul verbal de confruntare din data de 01.03.2011, fila 57, în care martorul B. M. arată că autoturismul condus de inculpat a lovit victima pe carosabil și nu pe acostament), cât și faptul că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu expertizele tehnice care au stabilit că impactul a avut loc pe partea carosabilă, având în vedere modul de dispunere a mijloacelor materiale de probă precum și lipsa urmelor de pneuri pe acostament.

De asemenea, în expertiza tehnică s-a mai arătat că, avându-se în vedere că victima a suferit și fractură ambele oase gambă dreaptă, ceea ce indică o lovire a pietonului în partea dreaptă a corpului, este probabilă situația în care, în momentele imediat anterioare impactului, victima s-a aflat în traversarea carosabilului, de la stânga spre dreapta față de direcția de deplasare a autoturismului implicat în accident.

Expertiza a mai reținut că inculpatul putea observa victima de la o distanță de circa 30 m, iar conducătorii auto trebuie să adapteze viteza la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. A mai stabilit că viteza la care se putea opri autoturismul, raportat la spațiul de vizibilitate frontală de care inculpatul dispunea la acel moment, era de circa 50 km/h. Având în vedere că această viteză este inferioară vitezei de circa 63 km/h cu care circula autoturismul, conducătorul auto nu putea evita impactul însă ar fi putut preveni evenimentul rutier dacă ar fi circulat cu o viteză adaptată spațiului de vizibilitate frontală de care dispunea la acel moment.

Expertul criminalist a concluzionat că producerea accidentului s-a datorat pătrunderii victimei pe o traiectorie de intersectare cu direcția de mers a autoturismului condus de inculpat, precum și deplasării autoturismului respectiv cu o viteză neadaptată condițiilor de drum existente la acel moment.

În cursul cercetării judecătorești, apărătorul inculpatului, a solicitat emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria C. pentru a se depune la dosarul cauzei mijloacele materiale de probă ce au fost ridicate de către organele de poliție judiciară cu ocazia efectuării cercetării criminalistice la fața locului în data de 12.12.2008 și care au fost consemnate în procesul verbal întocmit cu această ocazie, fie rezultatul expertizării acestora și efectuarea unei contraexpertize tehnice/criminalistice prin care să se stabilească cu certitudine care a fost viteza de deplasare a autoturismului la momentul impactului, care era spațiul de vizibilitate frontală în condiții de noapte și de circulație a autovehiculelor din sens opus, dacă impactul putea fi evitat în vreun fel și dacă a circulat cu viteză neadaptată condițiilor de drum existente la acel moment, probe respinse ca inutile de instanță pentru următoarele argumente:

Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului (f. 10 – 12 d.u.p.) întocmit în prezența martorilor asistenți B. M. și B. N. și a inculpatului C. M., care nu au făcut nicio obiecție, pe partea carosabilă au fost găsite mai multe fragmente din sticlă de dimensiuni mici, fragmente de sticlă tip far, mai multe pete de culoare brun roșcat sub formă de stropi ce par a fi de sânge, un ceas bărbătesc etc., mijloace de probă surprinse și în planșele foto întocmite cu ocazia cercetării la fața locului (f. 17-27 d.u.p.)

Prima instanță a reținut că atașarea acestor mijloace materiale de probă la dosar nu prezintă nicio utilitate, relevanța acestora fiind dată de modul de dispunere a acestora pe partea carosabilă, stabilit potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului (necontestat la momentul întocmirii lui) și planșele foto atașate la dosar.

Totodată, dispunerea unei noi expertize tehnice este inutilă în cauză, având în vedere că viteza de deplasare a autoturismului nu poate fi stabilită cu precizie, dar este superioară limitei de 50 km/h, având în vedere că potrivit studiilor de specialitate doar la viteze de peste 50 km/h pietonul lovit este ridicat pe capotă și parbriz pe care de regulă îl sparge, după care este proiectat pe carosabil, iar potrivit cercetărilor științifice, la o distanță medie de proiectare a pietonului de circa 29 metri corespunde o viteză de impact de circa 63 km/h. După cum rezultă din ultima expertiză întocmită în cauză, dacă autoturismul s-ar fi deplasat cu o viteză de 50 km/h, conducătorul auto ar fi putut evita evenimentul rutier, raportat la spațiul de vizibilitate frontală de care dispunea la acel moment.

P. urmare, culpa în producerea accidentului a fost concurentă în proporție de 50%-50%, prin prisma faptului că victima a nu a traversat carosabilul în mod regulamentar și nu s-a asigurat la traversare iar conducătorul auto a depășit viteza legală pe raza localității Goiești și nu a procedat la efectuarea unor manevre de încetinire înainte de impact de natură să prevină producerea rezultatului socialmente periculos.

Reținând vinovăția inculpatului sub forma culpei, prima instanță a constatat că în drept, fapta inculpatului C. M., care la data de 12.12.2008 în jurul orei 17.30, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 605, pe raza localității Goiești, în sensul de direcție Melinești - C. a accidentat mortal pe numitul Grăunțeanu E. care se angajase în traversarea străzii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C.p.

S-a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (adoptat prin Legea nr. 286/2009), iar pentru infracțiunea de ucidere din culpă (art. 192 alin. 2 C.p.), pedeapsa prevăzută de noul Cod penal este închisoarea de la 2 la 7 ani, aceeași pedeapsă cu închisoarea fiind prevăzută și de art. 178 alin. 2 Codul penal din 1969. Instanța reține însă ca lege favorabilă în prezenta cauză legislația anterioară datei de 01.02.2014, având în vedere că la stabilirea pedepsei se va orienta spre pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, condițiile de suspendare a executării pedepsei fiind mai favorabile potrivit Codului penal din 1969.

Având în vedere faptul că în momentul accidentului, inculpatul efectua o activitate, aceea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, care presupunea respectarea anumitor dispoziții legale sau măsuri de prevedere a căror nesocotire a condus la uciderea victimei, aceasta determină încadrarea faptei în dispozițiile alineatului 2 al art. 178 C. pen. de la 1969.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective, acesta a constat în acțiunea de acroșare cu autoturismul în deplasare a victimei Grăunțeanu E., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere cu privire la circulația pe drumurile publice.

Urmarea imediată a constat în încălcarea dreptului la viață al subiectului pasiv al infracțiunii.

Legătura de cauzalitate dintre acțiunea făptuitorului și decesul victimei a rezultat din concluziile raportului medico-legal de necropsie, ce au stabilit cauzalitatea directă între accident și moartea victimei.

Din punct de vedere al laturii subiective, prima instanță a constatat că acțiunea inculpatului a fost săvârșită din culpă, în accepțiunea art. 19 alin. 2 lit. b C.pen. de la 1969 Inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși, în calitate de conducător auto, putea și trebuia să-l prevadă, acesta având posibilitatea evitării producerii accidentului dacă adapta viteza de deplasare la condițiile de drum și frâna la momentul observării victimei.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 48 alin 1 și 49 alin 1 din OUG 195/2002 prin depășirea limitei de viteză în localități de 50 km/h și neadaptarea vitezei sale la condițiile de drum, și totodată art. 114 alin 2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 care obliga la reducerea vitezei, astfel încât să se poată evita accidentul în condiții de deplină siguranță. Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, pe timpul nopții, la apropierea a doua vehicule care circula din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați ca de la o distanta de cel puțin 200 m sa folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei.

Prima instanță a reținut și existența unei culpe a victimei, concordante cu cea a inculpatului în producerea accidentului, aceasta traversând . și fără să se asigure, încălcând prevederile art. 167 lit. d din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

Astfel, viteza ridicată în conducerea autovehiculului la apariția pe carosabil a victimei care a traversat drumul prin loc nepermis constituie împrejurări ce impun reținerea vinovăției conducătorului de autovehicul, în condițiile culpei comune alături de cea a victimei.

Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 C.p.p, referitoare la existența infracțiunii și săvârșirea acesteia de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal de la 1969, prima instanță a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, a fost avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare moartea victimei, precum și culpa concurentă a victimei la producerea rezultatului socialmente periculos.

Au fost avute în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 45 de ani, are studii medii, nu are antecedente penale, având o atitudine relativ sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal.

În baza acestor criterii, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare, apreciind că aceasta este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de legea penală, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În temeiul 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

Totodată, în baza art. 81 C.p., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, având în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și cooperantă manifestată de inculpat, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art.82 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvîrșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Analizând materialul probator administrat, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

P. cererea formulată la data de 01.04.2014, Grăunțeanu M., Grăunțeanu A. R., T. S. M. și T. I. C. s-au constituit părți civile în procesul penal cu următoarele sume de bani: Grăunțeanu M., soția victimei Grăunțeanu E. – 350.000 lei, din care 300.000 lei daune morale și 50.000 lei daune materiale, cheltuieli făcute cu înmormântarea victimei și pomenile ulterioare; Grăunțeanu A. R. fiica victimei – 350.000 lei, din care 300.000 lei daune morale și 50.000 lei prestație periodică globală, aferentă de la decesul victimei și pana în prezent; o prestație periodică globală până la data majoratului sau până la data terminării studiilor; T. S. M., fiica din prima căsătorie a soției victimei - 350.000 lei, din care 300.000 lei daune morale și 50.000 lei prestație periodică globală, aferentă de la decesul victimei și pana în prezent; o prestație periodică globală până la data majoratului sau până la data terminării studiilor; T. I. C. fiul din prima căsătorie a soției victimei - 350.000 lei, din care 300.000 lei daune morale și 50.000 lei prestație periodică globală, aferentă de la decesul victimei și pana în prezent.

S-a apreciat că, față de relația de afecțiune existentă între părțile civile Grăunțeanu M., Grăunțeanu A. R., T. S. M. și T. I. C. și victimă, Grăunțeanu E., soțul, tatăl părții civile Grăunțeanu A. R. și respectiv tatăl vitreg al părților civile T. S. M. și T. I. C., după cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați, aceștia au suferit, ca urmare a faptei inculpatului, un prejudiciu moral care necesită reparație bănească, evaluat de instanță la suma de 100.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile Grăunțeanu M., Grăunțeanu A. R. și la suma de 50.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile T. S. M. și T. I. C.. Astfel, instanța a avut în vedere vârsta părții civile Grăunțeanu M., 31 ani, în momentul în care a intervenit decesul soțului său, precum și vârsta părții civile Grăunțeanu A. R., 4 ani la data accidentului de circulație, care va fi lipsită de grija și afecțiunea părintească din partea tatălui, suferind astfel în mod evident prejudicii morale însemnate.

Așa cum s-a reținut din declarațiile martorilor P. E. (f. 75) și S. V. R. (f. 76), impactul emoțional al decesului victimei asupra părților civile a fost semnificativ, acesta oferind atât un sprijin moral, cât și material acestora. Martorii au mai arătat că cei trei copii minori, inclusiv cei din căsătoria anterioară a lui Grăunțeanu M. erau atașați de victima Grăunțeanu E., acesta fiind cel care i-a crescut de la vârste fragede, au suferit enorm de pe urma decesului victimei.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă Grăunțeanu M., prima instanță a apreciat că aceasta au făcut dovada încercării unor prejudicii efective, constând în suportarea cheltuielilor de înmormântare și pomenire a victimei, în cuantum de 10.000 lei. Pentru stabilirea cuantumului acestora, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor audiați, dar și chitanțele depuse la dosar (f. 21-22), care atestă cheltuielile efectuate pentru respectarea acestor tradiții. Martorii au arătat că aceste cheltuieli cu înmormântarea și pomenile ulterioare au fost destul de mari, au fost respectate toate tradițiile, la înmormântare au participat circa 50-70 persoane.

În legătură cu cererile formulate de părțile civile Grăunțeanu A. R., T. S. M. și T. I. C., prin reprezentant legal, de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice lunare, prima instanță a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Partea civilă Grăunțeanu A. R. este minoră, în vârstă de 4 ani la data accidentului, se afla în îngrijirea ambilor părinți la data producerii accidentului de circulație, iar principalele venituri pentru întreținerea sa erau obținute de tatăl său.

Totodată, din declarațiile martorilor audiați s-a reținut că minorii T. S. M. și T. I. C. erau întreținuți atât de numita Grăunțeanu M., mama lor, dar și de către victima Grăunțeanu E., întreținere care era semnificativă și de durată și care conducea la presupunerea rezonabilă că urma a fi acordată și pe viitor.

La stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite copiilor minori trebuie luate în calcul nu numai veniturile realizate de victimă din salariu, ci orice alte venituri pe care acesta le realiza. În cauza de față, după cum s-a dovedit atât prin carnetul de muncă atașat în copie la dosar, dar și prin declarațiile celor doi martori audiați rezultă că veniturile totale pe care victima le realiza se ridicau la aproximativ 1.200 lei lunar. Raportat la aceste venituri realizate, s-a constatat că potrivit legii civile minorii aveau dreptul la jumătate din această sumă de bani, justificându-se astfel o prestație periodică lunară de 600 lei în favoarea celor trei minori.

Totodată, s-a reținut că repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, în cuantumul pe care victima o destina întreținerii copilului său minor și nu în raport de posibilitățile materiale ale inculpatului.

Această prestație bănească lunară este datorată de inculpat minorului de la data decesului victimei și nu de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, întrucât paguba devine efectivă din acel moment. D. urmare, cuantumul acestei prestații bănești de la data decesului tatălui, luna decembrie 2008 și data pronunțării prezentei sentințe, luna octombrie 2014, se ridică la suma de 14.200 lei (71 luni * 200 lei) pentru fiecare dintre minorii Grăunțeanu A. R., T. S. M. și la suma de 12.200 lei (61 luni * 200 lei) pentru minorul T. I. C. (care în luna decembrie 2013 a împlinit vârsta de 18 ani și nu s-a făcut dovada continuării studiilor), sume ce reprezintă prestații periodice globale la care va fi obligat asigurătorul de răspundere civilă.

Reținând însă culpa concurentă și egală a inculpatului și victimei accidentului, prima instanță a acordat aceste despăgubiri bănești în limita a ½ din valoarea dovedită a daunelor suferite de părțile civile. De asemenea, s-a reținut că potrivit chitanței încheiate la data de 13.12.2008 (f. 24), inculpatul a achitat părții civile Grăunțeanu M. suma de 1.000 lei, astfel încât daunele materiale cuvenite acesteia au fost diminuate corespunzător cu această sumă.

Autoturismul condus de inculpat în momentul producerii accidentului era asigurat la . Reasigurare SA.

În legătură cu persoana care poate fi obligată la plata acestor despăgubiri, potrivit disp. art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, modificată prin OUG nr. 61/2005, aprobată prin Legea nr. 283/7.10.2005 “în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.

În aceste condiții, ținând cont și de disp. art. 49 din aceeași lege potrivit cărora asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, prima instanță a apreciat că la plata despăgubirilor civile dovedite de părțile civile va fi obligat direct asigurătorul de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia. Limita de despăgubire pentru vătămări corporale și deces a fost stabilită pentru anul 2008 la suma de 750.000 Euro.

De asemenea, potrivit recursului în interesul legii soluționat prin decizia nr. 3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în situația în care autoturismul înmatriculat în R. nu este asigurat pentru răspundere civilă, Fondul de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar, cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. În aceste condiții, dacă inculpatul care a depus diligențe și a încheiat un contract de asigurare pentru răspundere civilă cu o societate de asigurare ar fi obligat să plătească despăgubiri civile către persoanele păgubite prin accidente de circulație, s-ar crea o situație discriminatorie față de un inculpat care deși nu a încheiat asigurare de răspundere civilă nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile.

Este adevărat că potrivit art. 13 teza I din Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, însă această posibilitate de a recupera sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei o au și societățile de asigurare în condițiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995.

D. urmare, pentru considerentele amintite anterior, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, în temeiul art. 19, 397 C.p.p. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile Grăunțeanu M., Grăunțeanu A. R., T. S. M. și T. I. C..

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă Grăunțeanu M. a sumei de 54.000 lei, din care 4.000 lei reprezintă daune materiale și 50.000 lei reprezintă daune morale.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă Grăunțeanu A. R. a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

De asemenea, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă Grăunțeanu A. R. a sumei de 7.100 lei, reprezentând prestație periodică globală de la data producerii accidentului și până in prezent.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă T. S. M. a sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale.

De asemenea, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă T. S. M. a sumei de 7.100 lei, reprezentând prestație periodică globală de la data producerii accidentului și până în prezent.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata către partea civilă T. I. C. a sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel asiguratorul . REASIGURARE SA.

P. motivele de apel depuse în scris s-a criticat sentința primei instanțe atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

Pe latură penală, s-a susținut că instanța l-a condamnat pe inculpat în mod greșit pentru o faptă de care nu se face vinovat., din probe rezultând că nu inculpatul este autorul accidentului ci însăși persoana decedată, care nu a respectat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice a pietonului. Astfel, a arătat că, victima circulat pe lângă carosabil, pe partea dreaptă a sensului de mers, conform declarației martorului ocular, încălcând disp. art. 72 pct.1 din OUG nr. 195/_. Din probele administrate a reieșit că victima a circulat pe partea dreaptă a drumului față de sensul său de mers, a circulat pe timp de noapte fără îmbrăcăminte reflectorizantă, s-a angajat în traversarea drumului prin loc nepermis. În schimb, în ceea ce îl privește pe inculpat, niciuna din expertizele tehnice nu a putut stabili care a fost viteza de deplasare, singura probă concludentă fiind declarația martorului C. C., conform căreia inculpatul a circulat cu o viteză de 50 km/h. P. urmare, s-a apreciat că există un dubiu care îi profită inculpatului, solicitând achitarea acestuia în baza art. 16 lit.c) C.p.p.

Pe latură civilă, a criticat sentința pentru următoarele motive:

În mod greșit, instanța a obligat societatea de asigurare în nume propriu la plata despăgubirilor către părțile civile, corectă fiind soluția de obligare alături de inculpat conform deciziilor nr. 1/2005 și respectiv 29/2009 a ICCJ.

În mod greșit, instanța a acordat despăgubiri materiale, fără să țină cont de dispozițiile art. 49 pct.2 lit.a) care reglementează polița RCA, potrivit cărora dovada cheltuielilor de înmormântare se face cu documente justificative, acordând o sumă mai mare decât cea probată.

S-a mai criticat sentința sub aspectul acordării daunelor mortale părților civile T. S. M. și T. I. C., încălcând art. 24 C.p.p. care definesc persoanele îndreptățite la despăgubiri în caz de deces: moștenitorii legali sau succesorii în drepturi. P. urmare, a solicitat îndepărtarea obligației de plată a despăgubirilor morale către aceste părți civile, neexistând acte de filiație.

De asemenea, s-a mai susținut că, în mod greșit, instanța a acordat despăgubiri sub formă de prestație periodică către celelalte părți civile, în condițiile în care acest gen de despăgubiri nu sunt cuprinse în polița RCA ( art. 49 din Ordinul 11/2007).

Totodată, s-a criticat faptul că instanța de fond a acordat daune morale într-un cuantum extrem de ridicat, părțile civile nefăcând dovada existenței acestora. Mai mult, soția victimei s-a recăsătorit, ceea ce impune îndepărtarea daunelor morale acordate acesteia.

Apelul declarat de asigurător va fi respins pentru considerentele ce succed.

Sub aspectul laturii penale, criticile apelantului asigurător sunt nefondate, întrucât, în urma propriului examen asupra materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că, în mod corect, s-a reținut vinovăția inculpatului C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, faptă constând în aceea că, la data de 12.12.2008, în jurul orei 17,30, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 605, pe raza localității Goiești, în sensul de deplasare Melinești - C. a accidentat mortal pe numitul Grăunțeanu E., care se angajase în traversarea străzii.

Din analiza coroborata a ansamblului materialului probator administrat, instanța de fond, în mod judicios și motivat, a stabilit vinovăția inculpatului C. M. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată sub forma culpei, dar și culpa victimei, prin nerespectarea prevederilor regulamentare cu privire la circulația pe drumurile publice, în raport cu situația de fapt reținută.

Curtea consideră că instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 103 alin.1 și 2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, stabilind în concret contribuțiile cauzale, atât a inculpatului, cât si a victimei, în producerea accidentului, determinând și sub aspect subiectiv gradul de culpă al fiecăruia, prin nerespectarea dispozițiilor regulamentare cu privire la circulația pe drumurile publice, în baza mijloacelor de proba administrate, reținând că accidentul produs a fost consecința faptelor concurente culpabile a inculpatului, dar și a victimei.

Astfel, instanța de fond, în procesul de evaluare a mijloacelor de probă ce au fost administrate în cauză și la care a făcut referire expresă, respectiv raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit în cursul urmăririi penale de exp.B. M., raportul de expertiză criminalistică nr. 371/29.11.2013 eliberat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, declaratiile inculpatului, a stabilit împrejurările faptice, în sensul că, la momentul producerii accidentului, inculpatul circula cu viteză peste limita maximă admisă, încălcând dispozițiile art.48 și art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.114, alin.1, litera b) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, prin aceea că nu a adaptat viteza la condițiile de mers și în condițiile culpei concurente a victimei, participant la traficul rutier în calitate de pieton, care la rândul său a încălcat dispozițiile art. 167 alin.1 lit.d) din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, având loc un eveniment rutier, în urma căruia victima a suferit leziuni traumatice, care au dus la decesul său, conform raportului de constatare medico-legală de necropsie.

Nu pot fi reținute argumentele apelantului asigurător, în sensul că ar exista un dubiu în favoarea inculpatului, deoarece deși nu s-a putut stabili cu exactitate viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpat, din raportul de expertiză criminalistică rezultă că, viteza era superioară limitei de 50 km/h, viteza medie probabilă a autoturismului fiind de 63 km/h, având în vedere că victima a luat contact și cu plafonul (planșă foto fila 25 d.u.p.), iar această viteză de impact corespunde la o distanță medie de proiectare a pietonului de circa 29 metri, precum în cauza de față. În același sens, expertul tehnic auto a arătat că potrivit cercetărilor de specialitate, la viteze de peste 50 km/h pietonul lovit este ridicat pe capotă și parbriz pe care de regulă îl sparge - așa cum rezultă din planșele foto de la filele 25-26 din dosarul de urmărire penală, după care este proiectat pe carosabil. La viteze cuprinse între 30-50 km/h, pietonul lovit este preluat pe capotă și parbriz, pe care de regulă nu-l sparge, după care cade pe carosabil prin alunecare în timpul frânajului.

De asemenea, expertiza tehnică judiciară auto a reținut că, inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi manifestat atenția ce se impunea la volan în condiții de noapte și dacă o dată cu trecerea de pe faza de drum pe cea de întâlnire reducea concomitent și viteza de deplasare, încât la apariția victimei în carosabil să fi putut opri autoturismul prin frânare până în acel loc.

Cât privește locul unde s-a produs accidentarea pietonului, s-a reținut prin expertiza criminalistică că, în funcție de pozițiile primelor mijloace materiale de probă găsite la fața locului, de faptul că nu s-au reținut urme de pneuri pe acostament (care este de pământ), precum și cele reieșite din procesul-verbal de confruntare, este probabilă situația în care pietonul a fost lovit pe carosabil, în imediata apropiere/vecinătate de zona marginii de pe partea dreaptă a acestuia, având în vedere sensul Melinești-C., această variantă fiind susținută și de declarațiile constante ale martorului ocular S. D. M.

Cât privește declarația martorului C. C., instanța de apel nu o poate reține în sensul dorit de apelant, afirmațiile sale referitoare la viteza cu care circula autoturismul său ce se deplasa în spatele celui condus de inculpat, neputând fi reținute pentru a exclude culpa acestuia din urmă, atât timp cât probele științifice administrate în cauză, corobororate, sunt în sens contrar.

De asemenea, Curtea consideră că instanța de fond a stabilit, în mod corect, culpa inculpatului și a victimei în procent de 50 % - 50 %, acestea fiind determinate printr-o evaluare a contribuțiilor cauzale a celor doua părți, atât din punct vedere obiectiv, cât si subiectiv, prin nerespectarea dispozițiilor regulamentare, referitoare la circulația pe drumurile publice.

Totodată, Curtea constată, că hotărârea este legală și temeinică și sub aspectul laturii civile, nefiind fondate nici criticile sub acest aspect.

Cât priveste cuantumul prejudiciului invocat, Curtea verificând actele și lucrarile de la dosar constată, că instanța de fond, în mod justificat, a apreciat faptul că partea civilă Grăunțeanu M. a dovedit efectuarea unor cheltuieli de înmormântare și cu pomenirile ulterioare, în cuantum de 10.000 lei, în mod corect, judecătorul fondului având în vedere la stabilirea cunatumului daunelor materiale numai înscrisurile depuse de părțile civile, ci și depozițiilor martorilor audiați în cauză, dispozițiile art. 42 pct.2 invocate de asigurător neputând limita probațiunea în ceea ce privește acțiunea civilă în procesul penal, acesta fiind guvernată de regulile dreptului civil.

În ce priveste prestațiile periodice acordate copiilor firești ai victimei avându-se în vedere probele administrate si din care a rezultat faptul ca victima era încadrată în muncă, participa la întreținerea familiei, în mod corect, instanța a luat în considerare ca baza de calcul a prestatiilor periodice, salariul obținut de 1200 lei. Referitor la natura prestației periodice la care poate fi obligat inculpatul, ca autor al prejudiciilor, trebuie avut în vedere principiul că această prestație constituie o despăgubire și nu o pensie de întreținere, aceasta având rolul de a acoperi prejudiciul copiilor minori prin lipsirea acestora de contribuția lunară pe care victima o avea la întreținerea lor, astfel încât societatea de asigurare poate fi obligată și la plata acesteia.

Avându-se în vedere, vârstele copiilor și momentele la care au devenit majori, precum și data pronunțării sentinței, instanța a calculat diferențiat sumele cuvenite acestora, iar în ce privește sumele concrete acordate s-a avut în vedere culpa concurenta a victimei la producerea evenimentelor de 50 %, astfel încât despăgubirile au fost diminuate corespunzător.

Sub aspectul daunelor morale pretinse de părțile civile, se apreciază că, în mod neechivoc, decesul victimei a produs părților civile – soție și copii - suferințe psihice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciul moral, astfel încât, în mod corect, s-a reținut că se justifică pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea traumelor sufletești suferite. Cât privește cuantificarea daunelor morale, aceasta este subordonată condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real produs părților civile, iar, în speță, cuantumul acestora nu este nici pe departe exagerat, ci din contră se situează la un nivel inferior celui acceptat de practica judiciară în cazuri similare, însă în lipsa apelurilor părților civile, nu mai pot fi modificate.

Referitor la daunele morale acordate soției supraviețuitoare a victimei, acestea nu pot fi înlăturate din motivul invocat de asigurător (acela că între timp soția s-a recăsătorit), prejudiciul nepatrimonial invocat fiind real la data producerii decesului intempestiv al soțului

Nici critica apelantului, în sensul că instanța nu ar fi trebuit să admită și acțiunile civile ale copiilor soției victimei dintr-o altă căsătorie, nu este fondată. Astfel, Curtea apreciază că, nu se acordă despăgubiri cu titlu de daune morale doar pe temeiul existenței unor raporturi de rudenie cu victima accidentului de circulație, ci ceea ce justifică un astfel de prejudiciu nepatrimonial este a dovedirea existenței unor legături strânse de afecțiune. Or, în speță, acordarea despăgubirilor este pe deplin justificată, așa cum a motivat instanța de fond, cele două părți civile erau atașați de victimă, acesta fiind cel care îi crescuse de la vârste fragede.

Cât privește modalitatea în care a fost obligat asigurătorul către părțile civile la plata despăgubirilor materiale și morale, Curtea reține că, acesta poate fi obligat singur la plata despăgubirilor civile, conform art. 54 alin.1 și 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995. Decizia în interesul legii invocată de societatea de asigurare nu are relevanță sub acest aspect, instanța supremă statuând doar în sensul că aceasta participă în procesul penal în calitatea de asigurător de răspundere civilă. Conform Noului Cod de procedură penală –art. 86, partea responsabilă civilmente este definită ca fiind persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, sigur sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune. Este de observat așadar că potrivit noii concepții a legiuitorului, asigurătorul are calitatea de parte responsabilă civilmente, având obligația convențională (în baza contractului de asigurare) să acopere prejudiciul cauzat. Cât privește modalitatea în care acesta răspunde, așa cum a statuat instanța supremă, este exclusă răspundere solidară, cazurile de solidaritate fiind expres prevăzute de lege, astfel încât în raport de formularea restrictivă a art. 86 Cod procedură penală, asigurătorul nu poate răspunde decât singur pentru plata despăgubirilor, ca parte responsabilă civilmente în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării, și numai în situația în care cuantumul despăgubirilor stabilite de instanță depășește plafonul stabilit de normele speciale, se va putea reține și răspunderea delictuală a inculpatului.

Avându-se în vedere și faptul că, verificându-se din oficiu sentința atacată, nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la desființarea acesteia, apelurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul asigurator va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de asiguratorul . REASIGURARE SA, împotriva sentinței penale nr. 4861 din data de 14 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .

Obligă apelantul asigurator la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2015.

Președinte, Judecător

C. C. A. D.

Grefier,

V. D.

Red.jud.A.D.

j.f.C.P.

O.A. 24 martie 2015

← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 401/2015. Curtea...		Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 359/2015. Curtea de... →

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel CRAIOVA