Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 414/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 362/230/2014
Dosar nr._ - art.178 C.p. latura civilă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 414
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B.
Judecător I. E.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 18 martie 2015 judecarea apelurilor declarate de inculpatul Kaser L. și partea civilă B. L. D. împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.) LATURĂ CIVILĂ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 48 din data de 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. L. – D., domiciliat în orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu, ., județul D., împotriva inculpatului K. Lóránd, cu domiciliul în municipiul Timișoara, .. 6, ., . și asiguratorului de răspundere civilă S.C. A. – Ț. Asigurări S.A. București, cu sediul în municipiul București, .. 80 – 84, sector 1 și sediul procesual ales la Sucursala C. din municipiul C., ., județul D..
A obligat inculpatul K. Lóránd la plata către partea civilă B. L. – D. a sumei de 12.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a respins cererea de obligare a inculpatului K. Lóránd la plata daunelor materiale în cuantum de 25.000 lei, cerere formulată de partea civilă B. L. – D., ca neîntemeiată.
A obligat inculpatul K. Lóránd să plătească părții civile B. L. – D. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial.
A obligat inculpatul K. Lóránd la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2013 în dosarul penal numărul_ al Judecătoriei Filiași, înainte de a se da citire actului de sesizare, aparținătorul victimei B. V., pe nume B. L. – D., s-a constituit parte civilă în procesul penal, indicând cuantumul și natura pretențiilor formulate (filele: nr. 19 și nr. 20 din dosarul numărul_ al Judecătoriei Filiași) și a fost audiat inculpatul K. Lóránd (declarație fila nr. 21 din dosarul numărul_ al Judecătoriei Filiași), care a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe cu privire la care a declarat că le cunoaște, însușindu-și-le în totalitate. Inculpatul nu a solicitat administrarea de probe noi și a dorit ca instanța să facă aplicarea în cauză a prevederilor art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală.
La același termen de judecată din data de 27 noiembrie 2013 în dosarul penal numărul_ al Judecătoriei Filiași, pe latura civilă, inculpatul K. Lóránd s-a prevalat de dispozițiile art. 16 indice 1 alin. 3 teza I din Codul de procedură penală și a recunoscut pretențiile civile formulate de partea civilă B. L. – D. (declarație fila nr. 21 din dosarul numărul_ al Judecătoriei Filiași).
Prin încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2013 în dosarul penal numărul_ al Judecătoriei Filiași, instanța, având în vedere polița de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. ./07/R7/YD, nr._ eliberată de asigurătorul S.C. A. Ț. Asigurări S.A. București (fila nr. 133 din dosarul de cercetare penală numărul 1246/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași) și dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., referitoare la angajarea răspunderii juridice civile a societăților de asigurare în situația în care autovehiculele asigurate obligatoriu (prin efectul legii) sunt implicate în accidente de circulație în urma cărora sunt prejudiciate terțe persoane, a dispus introducerea în cauză, în calitate de asigurător auto, a Societății de Asigurare S.C. A. Ț. Asigurări S.A. București și citarea acesteia.
La termenul de judecată de la data de 19 februarie 2014, instanța, conform dispozițiilor articolului 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii numărul 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, a învederat celor prezenți că judecata cauzei urmează a se desfășura potrivit legii noi, respectiv potrivit Codului de procedură penală republicat.
La același termen de judecată de la data de 19 februarie 2014, instanța, a pus în discuție, în temeiul dispozițiilor art. 386 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, faptă reținută în sarcina inculpatului K. Lóránd, din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 192 alin. 2 din Codul penal republicat, cu aplicarea art. 5 din Codul penal republicat.
Prin sentința penală nr. 17 pronunțată la data de 05 martie 2014 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, definitivă prin retragerea apelului declarat de asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. Ț. Asigurări S.A. București, conform deciziei penale numărul 752/2014 pronunțată la data de 03 iunie 2014 de Curtea de Apel C. – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori în dosarul nr._, față de cele învederate de către aparținătorul victimei B. V., pe nume B. L. – D., care s-a constituit parte civilă în procesul penal, indicând cuantumul și natura pretențiilor formulate (filele: nr. 19 și nr. 20 din dosar), instanța, constatând că, pentru soluționarea laturii civile a cauzei se impune administrarea de probe, situație în care s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a acțiunii penale, în temeiul dispozițiilor art. 26 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea prevederilor art. 13 din Codul de procedură penală republicat, a dispus disjungerea acțiunii civile și formarea prezentului dosar înregistrat sub numărul_ la data de 05 martie 2014.
Prin Încheierea de ședință din data de 02 aprilie 2014, instanța, având în vedere polița de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. ./07/R7/YD, nr._ eliberată de asigurătorul S.C. A. Ț. Asigurări S.A. București (fila nr. 133 din dosarul de cercetare penală numărul 1246/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași), a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a proprietarului autoturismului implicat în evenimentul rutier din noaptea de 16/17.12.2011, autoturismul marca "VW P.", cu numărul de înmatriculare_, al cărui utilizator este SOCIETATEA COMERCIALĂ GRAFTON RECRUITMENT S.R.L. BUCURETI, societate comercială unde inculpatul K. Lóránd este angajat, respectiv societatea de leasing SOCIETATEA COMERCIALĂ P. R. LEASING și citarea acesteia la sediul social situat în ., nr. 2, județul Ilfov.
Instanța a dispus atașarea, spre observare, a dosarului penal numărul_ al Judecătoriei Filiași și a dosarului de cercetare penală numărul 1246/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin sentința penală numărul 17 pronunțată la data de 05 martie 2014 de Judecătoria Filiași în dosarul numărul_, definitivă prin retragerea apelului declarat de asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. Ț. Asigurări S.A. București, conform deciziei penale numărul 752/2014 pronunțată la data de 03 iunie 2014 de Curtea de Apel C. – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori în dosarul numărul_, instanța, în temeiul art. 386 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, faptă reținută în sarcina inculpatului K. Lóránd, din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 din Codul penal republicat, cu aplicarea art. 5 din Codul penal republicat; a respins cererea formulată pentru inculpatul K. Lóránd de apărătorul ales al acestuia, avocat H. P., privind reținerea circumstanțelor atenuante judiciare; în temeiul art. 192 alin. 2 din Codul penal republicat, cu aplicarea art. 5 din Codul penal republicat, raportate la: art. 375 alin. 1 și alin. 2 și art. 396 alin. 10, ambele din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, a dispus condamnarea inculpatului K. Lóránd la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uciderea din culpă; în baza art. 81 din Codul penal, cu aplicarea articolului 5 din Codul penal republicat, a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, calculat potrivit articolului 82 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal republicat, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal republicat, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii; în temeiul art. 26 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, a dispus disjungerea acțiunii civile și formarea unui nou dosar; în baza art. 274 alin 1 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, a obligat inculpatul K. Lóránd la plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății, iar, în temeiul art. 276 alin 1 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, a obligat inculpatul K. Lóránd la plata sumei de 800 lei către succesorul persoanei vătămate B. V., pe nume B. L. – D., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de acesta.
Pentru a se pronunța astfel, în dosarul numărul_ instanța de judecată a reținut următoarele:
În noaptea de 16/17.12.2011, în jurul orei 22:00, inculpatul K. Lóránd, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca "VW P.", cu numărul de înmatriculare_, pe D.E. 70, ruta municipiul C., județul D. – orașul Strehaia, județul M., circulând cu o viteză de cca. 78 km./h., aceasta fiind mai mare decât cea maximă admisă de lege pe sectorul de drum respectiv, de 50 km./h., a fost implicat într-un eveniment rutier pe raza orașului Filiași, județul D., la km. 262+200 m. și a intrat în impact cu victima B. V., care s-a angajat în traversarea drumului european menționat mai sus, prin loc nepermis și fără să se asigure.
În urma impactului, victima B. V. a decedat.
Din Raportul de constatare medico – legală numărul 5115/A3 din data de 27.01.2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală C. rezultă că, moartea victimei B. V. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unui politraumatism ce a asociat un traumatism cranio – cerebral grav cu hemoragie meningee, traumatism toraco – abdominal cu hemotorax și hemoperitoneu prin rupturi de organe interne (pulmoni, ficat), un traumatism toraco – vertebral cu fracturi costale multiple și fractură de coloană vertebrală toracală cu interesarea măduvei spinării și traumatisme ale membrelor (cu fractură deschisă humerus stâng și fractură deschisă la ambele oase gamba dreaptă), iar în partea finală a raportului medico – legal numărul 5115/A3 din data de 27.01.2012 s-a concluzionat că, leziunile de violență s-au putut produce prin lovire și proiectare în condițiile accidentului de trafic rutier suferit și au legătură de cauzalitate directă cu decesul, iar sângele recoltat de la cadavru conținea 2,25 g %o alcool.
A reținut instanța că, accidentul de circulație s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, atât de către inculpatul K. Lóránd, cât și de către victima B. V., culpa inculpatului constând în aceea că, a nesocotit prevederile: articolului 48 și articolului 49 alin. 1, ambele din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată privind circulația pe drumurile publice, precum și dispozițiile articolului 121 alineatul 1 din Regulamentul de Aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 Republicată privind circulația pe drumurile publice, iar drept consecință a conduitei sale culpabile și-a asumat riscul producerii unui accident de circulație care, în condițiile date, era previzibil, săvârșind infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 din Codul penal republicat, cu aplicarea art. 5 din Codul penal republicat (de art. 178 alin. 2 din Codul penal).
În opinia instanței, culpa victimei B. V. a constat în aceea că, s-a angajat în traversarea unui drum public național cu regim european, D.E. 70, pe timp de noapte, prin loc nepermis, respectiv în afara zonei marcate pentru pietoni, fără a lua măsuri de prevedere, respectiv fără să se asigure și având o alcoolemie în sânge de 2,25 g %o.
Astfel, a reținut instanța că, victima B. V. nu a respectat prevederile art. 72 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 Republicată privind circulația pe drumurile publice potrivit cărora, "(3) traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic".
Instanța de judecată a reținut că, persoana care a declanșat producerea accidentului rutier este victima B. V. care, prin sfidarea normelor rutiere, a creat o stare de pericol pentru toți participanții la traficul rutier, inculpatul K. Lóránd fiind vinovat doar de imposibilitatea evitării accidentului, datorită nerespectării regimului de viteză impus de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 Republicată privind circulația pe drumurile publice
În raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, a reglementărilor legale încălcate de fiecare dintre părțile implicate, de posibilitatea fiecăreia de a evita producerea accidentului rutier, instanța a apreciat că, victima B. V. are o culpă de 80%, iar inculpatul K. Lóránd de 20%.
Situația de fapt stabilită de instanță a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu recunoașterea săvârșirii faptei, recunoaștere făcută de inculpatul K. Lóránd și în fața instanței. Astfel, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) infracțiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat și e) să existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2013 în dosarul penal numărul_ al Judecătoriei Filiași, înainte de a se da citire actului de sesizare, aparținătorul victimei B. V., pe nume B. L. – D., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 85.000 lei, din care suma de 25.000 lei reprezintă daune materiale și suma de 60.000 lei reprezintă daune morale (filele: nr. 19 și nr. 20 din dosarul numărul_ al Judecătoriei Filiași).
La același termen de judecată din data de 27 noiembrie 2013 în dosarul penal numărul_ al Judecătoriei Filiași, pe latura civilă, inculpatul K. Lóránd s-a prevalat de dispozițiile art. 16 indice 1 alin. 3 teza I din Codul de procedură penală (art. 23 alin. 2 și alin. 3 din Codul de procedură penală republicat) și a recunoscut pretențiile civile formulate de partea civilă B. L. – D. (declarație fila nr. 21 din dosarul numărul_ al Judecătoriei Filiași).
Din prevederile art. 28 alin. 1 din Codul de procedură penală republicat se desprinde ideea potrivit căreia, hotărârea definitivă de condamnare a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, instanța civilă fiind legată de hotărârea definitivă de condamnare a instanței penale în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
În sentința penală nr. 17 pronunțată la data de 05 martie 2014 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, definitivă, instanța, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, a reglementărilor legale încălcate de fiecare dintre părțile implicate, de posibilitatea fiecăreia de a evita producerea accidentului rutier, a apreciat că, victima B. V. are o culpă de 80%, iar inculpatul K. Lóránd de 20%.
Deși acțiunea civilă este disponibilă, situație în care la repararea prejudiciului produs prin infracțiune a fost obligat numai inculpatul K. Lóránd, întrucât acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 16 indice 1 alin. 3 teza I din Codul de procedură penală (art. 23 alin. 2 și alin. 3 din Codul de procedură penală republicat) și a recunoscut pretențiile civile formulate de partea civilă B. L. – D., în soluționarea acțiunii civile în procesul penal instanța trebuie să aibă în vedere regulile care caracterizează o astfel de acțiune atunci când se pronunță asupra întinderii acestor pretenții civile.
Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită și, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu manifestarea de voință a inculpatului.
Astfel, cu privire la repararea prejudiciului material, în soluționarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, repararea pagubei cauzate prin săvârșirea unei infracțiuni presupune atât repararea pagubei efective (damnum emergens), cât și a folosului nerealizat (lucrum cesans), cu condiția ca acestea să fie certe în privința existenței și a întinderii.
Prejudiciul material trebuie să fie cert și trebuie să fie dovedit, întrucât despăgubirile pentru daune materiale se stabilesc pe bază de probe.
Față de împrejurarea că partea civilă B. L. – D. nu a făcut dovada despăgubirilor pentru daune materiale, în temeiul art. 19 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, raportat la art. 397 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, cu referire la art. 1.349 și art. 1.357, ambele din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost respinsă cererea de obligare a inculpatului K. Lóránd la plata daunelor materiale în cuantum de 25.000 lei, cerere formulată de partea civilă B. L. – D., ca neîntemeiată.
Cu privire la repararea prejudiciului moral, se aplică principiul de drept civil, aplicabil de altfel și în cazul reparării prejudiciului material, al răspunderii în raport cu întinderea culpei, dispunându-se obligarea autorului la despăgubiri în raport cu întinderea culpei sale.
În cazul în care paguba a fost cauzată atât din culpa autorului faptei, cât și din culpa victimei, adică din culpa lor comună, nu există niciun temei juridic în baza căruia partea din paguba cauzată prin culpa victimei să fie reparată de autor.
Despăgubirile civile pe care trebuie să le suporte autorul, nu vor reprezenta, în astfel de situații, repararea integrală a pagubei, ci numai a unei părți a acesteia, întinderea ei determinându-se în raport cu gravitatea culpelor autorului și victimei, stabilită pe baza probelor administrate.
În speță, reținându-se prin sentința penală nr. 17 pronunțată la data de 05 martie 2014 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, definitivă, o culpă a inculpatului K. Lóránd în proporție de 20% și a victimei B. V. de 80%, daunele morale vor fi reduse corespunzător, inculpatul K. Lóránd a fost obligat la despăgubiri către partea civilă B. L. – D. în raport de culpa sa.
Având în vedere faptul că, inculpatul K. Lóránd a recunoscut pretențiile civile formulate de partea civilă B. L. – D., pretenții civile în cuantum de 60.000 lei cu titlu de daune morale, neexistând, astfel cum s-a arătat anterior, niciun temei de drept pentru a se deroga de la principiul enunțat, al răspunderii civile în raport cu întinderea culpei, inculpatul K. Lóránd a fost obligat a plăta părții civile B. L. – D., fiul victimei B. V., suma de 12.000 lei cu titlu de daune morale, numai în raport cu propria sa culpă.
În temeiul art. 276 alin. 6 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, raportat la art. 453 alin. 2 din codul de procedură civilă republicat, instanța a obligat inculpatul K. Lóránd să plătească părții civile B. L. – D. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial.
În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, instanța a obligat inculpatul K. Lóránd la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel partea civilă Belițiou L.-D. și inculpatul K. L..
În motivarea apelului partea civilă B. L. D. a susținut că, în mod greșit instanța de fond a obligat numai inculpatul la plata sumei de 12.000 lei, cu titlu de daune morale, în situația în care acesta a fost de acord să achite despăgubirile solicitate, având în vedere că acțiunea civilă a fost formulată și împotriva asiguratorului.
De asemenea, cuantumul daunelor morale acordate de către instanță este modic, partea civilă este fiul victimei care a decedat în urma accidentului rutier; inculpatul a recunoscut paguba și întinderea sa, în consecință daunele morale trebuiau acordate în integralitate și nu au fost acordate daunele materiale solicitate și recunoscute de către inculpat.
Astfel, aprecierea instanței nu are nici o relevanță, întrucât nu a fost menționată în dispozitivul sentinței penale, pentru a putea formula apel. Culpa victimei există și aceasta este concurentă cu a inculpatului dar nu se poate reține o vinovăție a victimei de 80%, astfel inculpatul ar fi trebuit achitat sau condamnat la o pedeapsă mai mică.
Apelul formulat de inculpatul K. L. vizează nelegalitatea soluției adoptate în sensul în care s-a dispus obligarea în mod exclusiv a inculpatului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată.
Or, în raport de disp. art.54 alin.1 și a 55 alin.1 în actuala reglementare a legii nr.136/1995, răspunderea societății de asigurare este antrenată direct în temeiul contractului de asigurare și numai în limita asigurării, și a calității sale de garant, asiguratorul fiind obligat să plătească și cheltuieli de judecată potrivit art.50 alin.1 din lege, iar persoana vătămată de producerea accidentului în temeiul răspunderii civile delictuale și numai în măsura în care prejudiciul depășește suma maximă care o poate plăti asiguratorul.
Pe cale de consecință, asiguratorul va răspunde singur, în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării. D. în cazul în care cuantumul despăgubirilor stabilite de instanță depășește plafonul stabilit prin normele speciale emise de Comisia de supraveghere a asigurărilor, va interveni și răspunderea inculpatului, răspundere delictuală întemeiată pe dispozițiile art.998 C. Civ. anterior, art.1357 din Codul civil în vigoare, condiție neîndeplinită în speță.
În apel instanța a fost audiat inculpatul și martorii T. M. și N. I. S. propuși de partea civilă pentru dovedirea daunelor materiale.
Analizând temeinicia și legalitatea sentinței, având în vedere și disp. art. 417 alin. 2 CPP Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17 pronunțată la data de 05 martie 2014 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, definitivă, a fost condamnat inculpatul K. Lóránd la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă disjungându-se latura civilă.
În considerentele acestei hotărâri se reține vinovăția sa în proporție de 20% și a victimei B. V. de 80%, aspect care nu poate fi ignorat de instanța care soluționează latura civilă, așa cum solicită partea civilă prin motivele de apel.
În cauză Belitoiu L. D., fiul victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 85.000 lei din care 60.000 lei daune morale și 25.000 lei daune materiale.
Referitor la critica inculpatului și a părții civile privind omisiune primei instanțe de a obliga asigurătorul la plata despăgubirilor instanța reține că în situația infracțiunii de ucidere din culpă operează pe de o parte răspunderea civilă delictuală a inculpatului, pentru prejudiciul cauzat cu vinovăție, în condițiile accidentului rutier produs din culpa comună a victimei și a inculpatului, situație în care, în conformitate cu prev. art. 1371 cod civil coroborat cu prev. art. 1349 cod civil „cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea din prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima a contribuit din culpă la cauzarea prejudiciului”.
Totodată operează răspunderea contractuală a asigurătorului, în condițiile stabilite prin decizia în interesul legii nr. 1/2005, prin care s-a statuat că „în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995” lege care nu a fost abrogată prin dispozițiile art. 2223 și următoarele din codul civil.
Stabilindu-se un grad de culpă al victimei de 80%, astfel cum s-a arătat mai sus, despăgubirile materiale cât și morale se acorda proporțional, în conformitate cu prev. art. 1371 Cod civil.
Instanța constată că în raport de depozițiile celor doi martori audiați în apel a fost dovedit și prejudiciul material suferit de partea civilă. Astfel, martorul N. S. confirmă că cel care s-a ocupat de înmormântarea victimei este partea civilă, că la înmormântare au participat aproximativ 200 de persoane, că a fost contractată și o firmă de servicii funerare pentru a se ocupa de anumite aspecte ale înmormântării dar nu și de parastas, cheltuielile aferente acestuia fiind suportate separat de partea civilă.
De asemenea și martora T. M. confirmă că la înmormântarea victimei au participat 150-200 persoane, la pomana de 6 săptămâni fiind prezente doar persoanele apropiate.
În consecință, pentru considerentele arătate se vor admite apelurile formulate de inculpat și partea civilă, se va desființa în parte sentința și va fi obligat inculpatul alături de partea responsabilă civilmente S.C.A. Ț. Asigurări S.A. București la plata către partea civilă Belițiou L.-D. a sumei de 12.000 lei daune morale și a sumei de 5.000 lei daune materiale, stabilite în proporție de 20% raportat la cuantum despăgubirilor solicitate. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 276 alin. ultim CPP rap. la art. 453 C. va obliga inculpatul la 800 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de partea civilă Belițiou L.-D., domiciliat în orașul Filiași, Bulevardul Racoțeanu, ., ..
Admite apelul inculpatului K. Lóránd, cu domiciliul în municipiul Timișoara, .. 6, ., ., județul T. formulat împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința.
Obligă inculpatul alături de partea responsabilă civilmente S.C.A. Ț. Asigurări S.A. București la plata către partea civilă Belițiou L.-D. a sumei de 12.000 lei daune morale și a sumei de 5.000 lei daune materiale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă inculpatul la 800 lei cheltuieli de judecată în apel către partea civilă Belițiou L.-D..
Cheltuielile judiciare aferente apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015
Președinte, Judecător,
T. C. B. I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
Red. I.E.
Tehnored. G.S.
Ex. 7
Jud. fond. E.D.S.
| ← Contestarea măsurii asigurătorii (art.250 NCPP). Decizia nr.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
