Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 420/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 6530/63/2015/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 420/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. M. – JUDECĂTOR
Grefier - R. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. D. T., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
…………….
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul D. I. împotriva Încheierii din data de 09 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul asistat de avocat ales C. B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciare a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. B., având cuvântul pentru contestatorul – inculpat, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul D., prin care s-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpat și s-a respins încuviințarea părăsirii teritoriului României pentru o perioadă de timp.
Arată că de la luarea acestei măsuri, temeiurile avute în vedere nu mai sunt de actualitate și mai justifică menținerea măsurii controlului judiciar.
Precizează că a solicitat în fața instanței de fond modificarea măsurii controlului judiciar în sensul de a i se permite deplasarea în afara teritoriului României, pentru o perioadă de 10 zile, întrucât acesta are mai multe probleme de rezolvat atât în Spania, cât și în Ungaria, aspecte ce au fost detaliate în prima cerere formulată în acest sens.
Arată că inculpatul se află în executarea unei pedepse sub supraveghere, efectuată de Serviciul de Probațiune, acesta fiind prezent în mod frecvent în fața organelor de poliție, astfel neexistând nici o clipă problema ca inculpatul să se sustragă de la cercetarea judecătorească și de la răspunderea penală, în cazul în care va fi găsit vinovat, cunoscând consecințele revocării măsurii.
În aceste condiții, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii și în principal, revocarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar, modificarea măsurii în sensul deplasării în exteriorul României pentru o perioadă de 10 zile.
Inculpatul deține o locuință în Ungaria, are un copil minor încredințat printr-o hotărâre și de asemenea se află într-o măsură preventivă pe teritoriul Spaniei, riscând ca aceea măsură să fie revocată, măsură ce este similară cu controlul judiciar din legea penală română.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată în cauză, menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, să se aprecieze că în mod corect nu au intervenit nici un fel de modificări în ceea ce privește temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri și că în raport de faza procesuală se impune în continuare menținerea măsurii controlului judiciar.
Cu privire la faptul că inculpatul este supus unui control ca urmare a unei pedepse sub supraveghere, nu poate duce la concluzia că nu mai este necesar controlul judiciar, fiecare dintre cele două instituții având dispoziții diferite, măsuri și obligații distincte.
De asemenea cu privire la problemele de rezolvat în afara teritoriului României, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că prezența inculpatului este una absolut necesară.
De altfel, cu privire la existența altor măsuri în statele membre ale Uniunii Europene, arată că nu înțelege cum inculpatul a revenit în România și a ajuns să săvârșească infracțiuni, atâta timp cât se susține că acel stat e posibil să fi revocat măsura controlului judiciar.
De asemenea faptul că o autoritate dintr-un alt stat a dispus o măsură preventivă, nu determină în mod automat ca într-un alt să decurgă astfel de consecințe de care se teme inculpatul.
Avocat C. B., în replică, arată că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Contestatorul – inculpat D. I., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA,
Asupra contestației de față;
Prin Încheierea din data de 09 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._, în baza art. 362 rap. la art. 208 alin. 5 C.p.p., s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii controlului judiciar față de inculpatul D. I., fiul lui M. I. și D. M., născut la data de 29.12.1977 în C., jud. D., cu același domiciliu ., jud. D., posesor al CI, ., nr._, CNP_, român, fără ocupație, cu antecedente penale – și s-a menținut măsura controlului judiciar față de acest inculpat; s-a respins cererea inculpatului privind modificarea conținutului controlului judiciar instituit prin încheierea nr. 146/08.04.2015 a Curții de Apel C., în sensul încetării obligației impusă inițial de a nu părăsi limita teritorială a județului D..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 18.05.2015, s-a înregistrat cauza penală privind pe inculpatul D. I., cercetat în stare de libertate, sub control judiciar, pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 din C.p., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea disp. art. 35 alin. 1 din C.p.,
În fapt, s-a reținut că numitele D. V., D. Melany, R. M. I. și R. M. L., soția și, respectiv, fiicele inculpatului D. I., au fost cercetate pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în dosarul penal înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria C. sub. nr. 477/P/2015 și aflat în instrumentarea comisarului de poliție D. A., din cadrul Secției nr. 2 a Poliției mun. C..
Întrucât numitele R. M. I. și R. M. L. sunt minore, pe parcursul cercetărilor au fost asistate de către tatăl lor, inculpatul D. I., care a participat la audierea acestora și la alte acte de procedură.
La data de 05.03.2015, martorul denunțător, comisar de poliție D. A. s-a deplasat la Institutul de Medicină Legală C., pentru a se asigura că numitele R. M. I. și R. M. L. s-au prezentat la comisia de expertiză medico-legală psihiatrică, în acest loc întâlnindu-se și cu inculpatul D. I., care le însoțise pe fiicele sale și care a achitat contravaloarea raportului de expertiză.
În momentul în care martorul denunțător D. A. a ieșit din biroul Registratură, în curtea Institutului de Medicină Legală C., împreună cu inculpatul D. I., acesta din urmă i-a oferit comisarului de poliție suma de 50 euro, pe care a încercat să i-o introducă în buzunar.
Ofițerul de poliție a respins categoric primirea sumei de bani și i-a comunicat inculpatului D. I. că nu primește bani pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu.
Ulterior, comisarul de poliție D. A. a denunțat la Serviciul Județean Anticorupție D. aspectele menționate mai sus.
La data de 01.04.2015, în dosarul penal nr. 477/P/2015 s-a propus renunțarea la urmărire penală și clasarea față de numitele D. V. și D. Melany și disjungerea cauzei, în vederea continuării cercetărilor față de numitele R. M. I. și R. M. L., formându-se dosarul înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria C. sub nr. 2724/P/2015, instrumentat de către comisarul de poliție D. A. din cadrul Secției nr. 2 a Poliției mun. C..
R. M. I. și D. V. au fost inițial reținute pe o perioadă de 24 de ore, de către organele de poliție, ulterior dispunându-se cercetarea lor sub control judiciar.
La data de 02.04.2015, numitele R. M. I. și R. M. L. au fost citate telefonic, prin intermediul mamei lor, D. V., să se prezinte pentru audiere la Secția 2 poliție, mama lor confirmând prezența acestora, pentru data de 03.04.2015, ora 1000, precizând că minorele vor fi însoțite de către tatăl lor și de apărătorul ales.
Prin ordonanța nr. 203/P/2015 din 03.04.2015 emisă de P. de pe lângă Tribunalul D., s-a dispus pe o perioadă de 48 de ore, supravegherea tehnică, audio, video sau prin fotografiere a inculpatului D. I., de la data de 03.04.2015 ora 0930, până la 05.04.2015 ora 0930.
La data de 03.04.2015, orele 1040, inculpatul D. I., însoțit de fiicele sale, R. M. I. și R. M. L., a venit la sediul Secției 2 poliție, fiind invitați în biroul nr. 22 unde își desfășoară activitatea martorul denunțător D. A..
După ce comisarul de poliție D. A. a consemnat declarațiile numitelor R. M. I. și R. M. L., care au fost semnate și de către tatăl lor, în calitate de reprezentant legal, acesta din urmă le-a invitat pe cele două minore să părăsească încăperea, rămânând astfel singur cu ofițerul de poliție.
În această împrejurare, inculpatul D. I. a scos din buzunar două bancnote de 50 euro, pe care le-a pus pe biroul ofițerului de poliție, zicându-i că sunt pentru „a bea și el o baterie de vin”.
În acest moment în birou a intrat echipa operativă care a surprins în flagrant infracțiunea, activitățile efectuate fiind înregistrate audio-video și consemnate în proces verbal.
Prin ordonanța cu nr. 203/P/2015 din 03.04.2015, ora 17.00, s-a dispus măsura reținerii inculpatului D. I. pe o durată de 24 ore, de la data de 03.04.2015, ora 17.00, până la data de 04.04.2015, ora 1700; iar prin încheierea nr. 81 din 04.04.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul penal cu nr._, s-a dispus luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu pe o durată de 30 zile, începând cu data de 04.04.2015 până la data de 03.05.2015, inclusiv.
Prin încheierea nr. 146 din 08.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a dispus admiterea contestației formulate de inculpatul D. I. împotriva încheierii nr. 81 pronunțată de Tribunalul D., și înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 08.04.2015 până la data de 06.06.2015 inclusiv.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul D. I. în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale prev. de art. 362 alin. 2 și 208 C.p.p., instanța de fond a apreciat că această măsură este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luare măsurii se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura restrictivă de libertate menționată, pentru următoarele considerente:
Astfel, tribunalul a constatat că se impune în continuare menținerea controlului judiciar față de inculpatul D. I., întrucât temeiurile care au determinat măsura preventivă nu s-au modificat.
Pe baza evaluării gravității faptelor pretins săvârșite, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a relațiilor sociale vizate, instanța de fond a constatat că se impune menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpat, această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, din probele existente la dosarul de urmărire penală (denunțul și declarațiile martorului denunțător, proces-verbal de flagrant, proces-verbal de redare a convorbirii ambientale, planșe foto, înregistrări audio-video, acte dosar 477/P/2015 și 2724/P/2015 în copie) rezultând suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a faptei de dare de mită pentru care este cercetat, iar gravitatea faptelor, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, perseverența infracțională impun menținerea măsurii controlului judiciar a inculpatului D. I..
De asemenea, analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale, instanța de fond a apreciat că, pentru buna desfășurare a procesului penal și în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni ,se impune menținerea acestei măsurii preventive față de inculpatul D. I., aceasta fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO. Astfel, pentru a se stabili în mod cert condițiile și împrejurările comiterii faptelor reținute, atitudinea acestuia față de fapte și urmările produse, s-a apreciat că nu se poate dispune revocarea măsurii controlului judiciar sau modificarea obligațiilor impuse prin acesta.
Cu privire la acestea din urmă, având în vedere solicitarea formulată prin apărător în cadrul dezbaterilor, instanța de fond a considerat-o nefondată prin prisma tuturor considerentelor menționate anterior, dar și a împrejurării inexistenței la dosar a vreunor dovezi care să susțină cererea inculpatului, nefiind făcută astfel dovada motivelor temeinice prevăzute de art. 215 alin. 9 rap la art. 215 alin. 8 C.p.p..
Inculpatul față de care s-a dispus măsura controlului judiciar nu se bucură de o libertate deplină, ci se află într-un stadiu intermediar, între libertate - ce constituie regula - și arestarea preventivă, ce presupune unele restricții manifestate prin privarea de drepturi și libertăți. Or, câtă vreme se află în desfășurare o anchetă penală și pentru efectuarea activităților specifice acesteia în bune condiții s-au impus acele obligații, dorința inculpatului de a fi prezent în fața unor organe judiciare străine s-a apreciat că nu poate fundamenta o modificare în parte a controlului judiciar, deoarece măsura controlului judiciar implică, într-adevăr, anumite restricții ale libertății de mișcare, însă aceste restricții au fost apreciate necesare de judecătorul de drepturi și libertăți care a dispus luarea acestei măsuri, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește legalitatea măsurii aplicate, prima instanță a constat că aceasta are o bază legală în dreptul intern, prevederile legale fiind accesibile și previzibile în accepțiunea practicii CEDO (R. c. României). Astfel, s-a menționat că legea română stabilește cu suficientă precizie condițiile în care această măsură poate fi aplicată, permițând celor interesați să-și adapteze comportamentul, măsura controlului judiciar fiind impusă în speță de un scop legitim, restrângerea dreptului de circulație fiind necesară într-o societate democratică atât pentru menținerea ordinii publice, cât și pentru prevenirea faptelor penale și pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Împotriva acestei încheieri a promovat contestație inculpatul D. I., solicitând desființarea încheierii pronunțată de Tribunalul D., prin care s-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpat și s-a respins încuviințarea părăsirii teritoriului României pentru o perioadă de timp.
Arată că de la luarea acestei măsuri, temeiurile avute în vedere nu mai sunt de actualitate și mai justifică menținerea măsurii controlului judiciar.
Precizează că a solicitat în fața instanței de fond modificarea măsurii controlului judiciar în sensul de a i se permite deplasarea în afara teritoriului României, pentru o perioadă de 10 zile, întrucât acesta are mai multe probleme de rezolvat atât în Spania, cât și în Ungaria, aspecte ce au fost detaliate în prima cerere formulată în acest sens.
Arată că se află în executarea unei pedepse sub supraveghere, efectuată de Serviciul de Probațiune, acesta fiind prezent în mod frecvent în fața organelor de poliție, astfel neexistând nici o clipă problema să se sustragă de la cercetarea judecătorească și de la răspunderea penală, în cazul în care va fi găsit vinovat, cunoscând consecințele revocării măsurii.
În aceste condiții, solicită desființarea încheierii și, în principal, revocarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar, modificarea măsurii în sensul deplasării în exteriorul României pentru o perioadă de 10 zile, precizând că deține o locuință în Ungaria, are un copil minor încredințat printr-o hotărâre și de asemenea se află într-o măsură preventivă pe teritoriul Spaniei, riscând ca aceea măsură să fie revocată, măsură ce este similară cu controlul judiciar din legea penală română.
Contestația este nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 211 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, acesta având obligația de a respecta prevederile art. 215 Cod procedură penală.
Măsura dispusă față de contestator a fost verificată prin încheierea contestată, stabilindu-se că motivele invocate de acesta privind modificarea conținutului controlului judiciar instituit prin Încheierea nr. 146 din 08 aprilie 2015 a Curții de Apel C. – în sensul încetării obligații impuse inițial, de a nu părăsi limita teritorială a județului D. – sunt neîntemeiate.
Motivele invocate în cadrul contestației, privind necesitatea rezolvării unor probleme de ordin personal în legătură cu un imobil pe care inculpatul pretinde că-l deține în Ungaria, dar și obligația de a se prezenta în fața organelor judiciare spaniole în vederea verificării periodic a unei măsuri preventive dispuse pentru săvârșirea unor fapte penale în țara respectivă, sunt totale lipsite de relevanță, iar prin admiterea unuia din motivele menționate s-ar încălca dispozițiile art. 215 Cod procedură penală.
Se constată că nu s-au modificat nici unul din motivele avute în vedere în momentul dispunerii măsurii preventive, apreciindu-se temeinicia și legalitate încheierii pronunțate de instanța de fond, astfel că, în baza art. 4251 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va dispune respingerea contestației ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpatul D. I. împotriva Încheierii din data de 09 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ , ca nefondată.
Obligă contestatorul la 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2015.
Președinte,
C. M.
Grefier,
R. F.
tehnored.: 2 ex./A.T. – 07 Octombrie 2015
| ← Schimbare măsura educativă a internării (art.516 si art. 517... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1104/2015. Curtea de... → |
|---|
