Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1426/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1426/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 1426/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1426
Ședința publică de la 04 noiembrie 2015
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului formulat de partea civilă S. R. prin ANAF – DRGFP C. – AJFP O. împotriva sentinței penale nr. 104 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, privind pe inculpatul P. C. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul P. C. M., asistat de avocat M. D., apărător desemnat din oficiu, lipsind apelanta parte civilă S. R. prin ANAF – DRGFP C. – AJFP O. și partea responsabilă civilmente . SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la interpelarea instanței, față de faptul că a fost judecat potrivit procedurii simplificate, inculpatul a precizat că își menține poziția procesuală.
Nemaifiind cereri de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. D. pentru inculpatul P. C. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de partea civilă și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Precizează că hotărârea primei instanțe este bazată pe probele administrate la urmărirea penală precum și a raportului de expertiză contabilă ce nu a fost contestat de partea civilă și care reflectă realitatea.
Consideră că hotărârea este temeinică și legală întrucât s-a pronunțat pe baza probelor administrate în contradictoriu cu ambele părți.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că apelul formulat de partea civilă este neîntemeiat întrucât se solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 117.660 lei reprezentând prejudiciu ce a fost reținut în raportul de inspecție fiscală, iar instanța de fond a acordat suma de 106.104 lei prejudiciu reținut potrivit expertizei contabile. Precizează că suma corectă este cea reținută în raportul de expertiză.
Totodată arată că prima instanță nu a acordat dobânzile, penalitățile și accesoriile aferente, în conformitate cu disp. art. 119 și 120 din Codul fiscal.
Precizează că aceste dobânzi, penalități și accesorii trebuie acordate începând cu data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului.
Avocat M. D. pentru inculpatul P. C. M., având cuvântul, arată că, dacă sunt omise dobânzile, penalitățile și accesoriile, inculpatul este obligat să le suporte conform legii.
Inculpatul P. C. M., având cuvântul, arată că este de acord să plătească dobânzile, dar în prezent nu are un loc de muncă.
C.
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 104 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în baza art. 386 alin.1 C.proc.pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului P. C. M. prin actul de sesizare din infracțiunea de evaziune fiscală comisă în formă continuată prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. în infracțiunea de evaziune fiscală în formă simplă prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005.
În baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 5 N.C.p. și cu reținerea art. 396 alin. 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P. C. M. (fiul lui F. și M., născut la data de 10.03.1986 în Scornicești, județul O., cu domiciliul în comuna S., ., cetățean român, 11 clase, necunoscut cu antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 C.p. din 1969 a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și lit. c C.p. din 1969.
În baza art. 86/1, art. 86/2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 NCP, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni (format din durata pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare la care se adaugă termenul de 2 ani).
În baza art. 86/3 alin. 1 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 NCP s-a dispus ca până la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele de existență;
Potrivit dispozițiilor art. 86/3 alin. 2 Cod Penal datele prevăzute de lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O..
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse și prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 NCP s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 ore de la data de 06.11.2014 ora 12.30, până la data de 07.11.2014, ora 12.30. (ordonanța de reținere nr. 206/P/2014 din data de 06.11. 2014- f. 99 dosar u.p.).
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat cu obligațiile impuse prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr.272/23.12.2014. ( fila 30 instanță).
În baza art. 25 C. proc. pen., art. 397 C.proc.pen rap. la art. 1357, 1382 C. civ. A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F.- D.G.R.F.P. C. prin A.J.F.P. O. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . S.R.L., la plata sumei de 106.104 lei, conform raportului de expertiză fiscală și a obligațiilor fiscale accesorii calculate conform art. 119-120 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală din ziua imediat următoare termenului de scadență și până la achitarea integrala a debitului principal.
A fost respinsă cererea privind instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului formulată de partea civilă, ca lipsită de obiect.
În baza art. 11 din Legea 241/2005 s-a constatat imposibilitatea dispunerii măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile ale părții responsabile civilmente. ( f. 60, 84 dosar instanță).
În baza art. 13 alin.1 din Legea 241/2005 modif. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
Conform art. 4 și 6 din O.G. 75/2001 modif. privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va transmite și Ministerului Finanțelor P. și Direcției Generale a Finanțelor P. O..
În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.
În baza art. 274 alin 1, 3 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . S.R.L. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial avocat D. R. M., desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, până la încetarea delegației ca urmare a prezentării avocatului ales, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat R. C. R., desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de u.p., ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției in contul Baroului O., rămân in sarcina statului. ( fila 16 dosar instanță, 111 dosar u.p.).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 206/P/2014 din data de 18.12.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., înregistrat pe rolul Tribunalului O. la data de 19.12.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată sub control judiciar, inculpatul P. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005, cu aplic. art. 35 al.1 N.C.p.
În actul de sesizare s-a reținut că, inculpatul, în calitate de administrator la . SRL S., în perioada 01.07.-06.07.2013 a efectuat 8 achiziții intracomunitare de autoturisme second – hand fără a respecta dispozițiile legale. Conform procesului - verbal din data de 06.08.2014 întocmit de AJFP O. a rezultat că nu au fost înregistrate în contabilitate 8 achiziții intracomunitare de autoturisme second - hand din Germania și nu au fost declarate la organul fiscal teritorial aceste operațiuni.
Cu privire la latura civilă s-a menționat că prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpat este de 106.104 lei și nu a fost recuperat, conform raportului de expertiză fiscală întocmit în cauză.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, proces - verbal de control, raport de expertiză fiscală și anexe, înscrisuri.
P. încheierea nr. 7/ 27.01.2015, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 206/P/2014 din data de 18.12.2014 al Parchetului de pe lângă tribunalul O. privind pe inculpatul P. C. M., trimis în judecată sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală comisă în formă continuată, prev. de art. 9 alin.1 lit. b) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 NC.pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală comisă în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin. 1 NC.pen. ( fia 51 dosar instanță).
P. rezoluția din data de 28.01.2015 a fost fixat termen de judecată la data de 17.02.2015.
A fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului . ( fila 68 dosar instanță).
La data de 26.01.2015 partea civilă, prin ANAF – DGFP C.- AJFP O. a depus la dosar cerere de constituire de parte civilă solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 117.660 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului general consolidat al statului, ( compusă din 104.539 lei TVA și 13.121 lei- impozit venit microîntreprindere), cât și la plata obligațiilor fiscale accesorii .
Totodată, a solicitat instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului în vederea reparării pagubei. ( filele 46-49 dosar instanță).
La solicitarea instanței a fost atașată la dosar certificat furnizare informații de bază privind . SRL. ( f. 53- 54 dosar instanță).
La data de 28.01.2015 instanța a emis adrese către Primăria S. și Slatina pentru a comunica dacă inculpatul și partea responsabilă civilmente figurează cu bunuri mobile și imobile, răspunsul acestor instituții fiind atașat la dosar. ( filele 54- 55, 58- 60, 101 dosar instanță).
La termenul de judecată din data de 17.02.2015, după ascultarea inculpatului, instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii aplicabile în cazul recunoașterii învinuirii prev. de art. 375 CPP, fiind încuviințate inculpat înscrisuri în circumstanțiere, care au fost depuse la data de 10.03.2015
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că starea de fapt expusă în actul de sesizare este corect stabilită și reiese din materialul probator administrat în faza de urmărire penală, respectiv din declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei, recunoaștere coroborată de concluziile raportului de expertiză fiscală, care a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 106.104 lei, compus din 11.789 lei- impozit pe veniturile microîntreprinderilor - nedeclarat la organele fiscale, 384 lei- TVA de plată – nedeclarat la organele fiscale, 93.931 lei - TVA de plată aferent veniturilor realizate din vânzarea autoturismelor, proces - verbal de control, înscrisuri: facturi fiscale, informații ORC, adrese, proces - verbal de predare înscrisuri.
În drept, prima instanță a reținut că, fapta inculpatului P. C. M., care, în calitate de administrator la . SRL S., în perioada 01.07.-06.07.2013 a efectuat 8 achiziții intracomunitare de autoturisme second – hand din Germania, activități comerciale ce nu au fost înregistrate în evidența contabilă a . SRL S. și nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 106 104 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală comisă în formă simplă, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b din legea 241/2005.
S-a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării formei continuate, prev. de art. 35 alin. 1 NCP, deoarece chiar dacă neînregistrarea facturilor ce atestă efectuarea operațiunilor comerciale a avut loc în intervalul 01.07- 06.07.2013, în fapt activitatea ilicită s-a desfășurat în cursul unui singur an fiscal, respectiv 2013.
P. urmare, infracțiunea de evaziune fiscală s-a consumat la momentul în care s-a produs efectiv paguba bugetului de stat, respectiv la sfârșitul anului fiscal când sunt depuse la organele fiscale declarațiile fiscale, balanța și bilanțul societății comerciale.
Față de cele expuse, în baza art. 386 alin.1 C.proc.pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului P. C. M. prin actul de sesizare din infracțiunea de evaziune fiscală comisă în formă continuată prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. în infracțiunea de evaziune fiscală în formă simplă prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a comis fapta cu intenție directă, astfel cum aceasta este definită de art. 16 alin. 3 lit. a NCP, că a prevăzut în sensul că acesta a urmărit producerea rezultatului periculos prin neînregistrarea în evidența contabilă a societății a operațiunilor comerciale efectuate.
Având în vedere cele expuse, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 NC.pen. și a dat eficiență prevederilor art.396 alin. 10 C.proc. pen., reducând limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime.
Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în raport cu starea de fapt reținută, s-a făcut și aplicarea art. 5 C. pen., reținându-se că, față de modalitatea de individualizare a executării pedepsei ce a fost aplicată în final inculpatului, legea penală mai favorabilă în ceea ce îl privește pe inculpat este vechiul cod penal.
Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în speță fiind vorba despre vechiul cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, luând în considerare vârsta inculpatului și împrejurările cauzei, comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal, prima instanță a apreciat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei prin privare de libertate, instanța orientându-se spre suspendarea sub supraveghere.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F.- D.G.R.F.P. C. prin A.J.F.P. O. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . S.R.L., la plata sumei de 106.104 lei, calculată conform raportului de expertiză fiscală și a obligațiilor fiscale accesorii calculate conform art. 119-120 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală din ziua imediat următoare termenului de scadență și până la achitarea integrala a debitului principal, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența unei fapte ilicite - infracțiunea comisă -, existența unui prejudiciu - cert, stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză, nereparat, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția sub forma intenției directe.
La stabilirea prejudiciului prima instanță a avut în vedere concluziile raportului de expertiză fiscală efectuat în faza de u.p., apreciind că suma solicitată de partea civilă nu are suport legal.
A fost respinsă cererea privind instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului formulată de partea civilă, ca lipsită de obiect, din adresa nr. 212/03.02.2015 eliberată de Primăria S. și adresa emisă de Primăria Slatina rezultând că inculpatul nu deține bunuri. (f. 58, 84 dosar instanță).
În baza art. 11 din Legea 241/2005 s-a constatat imposibilitatea dispunerii măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile ale părții responsabile civilmente, din adresa nr. 212/03.02.2015 eliberată de Primăria S. și adresa eliberată de Primăria Slatina rezultând că partea responsabilă civilmente nu figurează cu bunuri. ( f. 60, 84 dosar instanță).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă S. R. prin ANAF – DRGFP C. – AJFP O..
P. motivele de apel, formulate în scris, a fost criticată modalitatea de soluționare a acțiunii civile. S-a susținut că instanța de fond, admițând în parte acțiunea civilă a reținut, în mod nelegal, o probă administrată în cursul urmăririi penale, respectiv expertiza contabilă, ignorând în totalitate proba administrată de partea civilă, respectiv procesul - verbal de inspecție fiscală, în care erau stabilite obligațiile de plată pe care le avea inculpatul, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, prin activitatea infracțională a acestuia.
S-a mai arătat că decizia de impunere prin care se stabileau aceste obligații de plată, ce reprezintă titlu de creanță, prin necontestare, în termen legal, a devenit titlu executoriu, acest prejudiciu nemaiputând fi înlăturat printr-o expertiză, întocmită după mai bine de un an.
A fost criticată soluția primei instanțe și sub aspectul respingerii cererii de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului, potrivit art. 163 alin. 2 și art. 165 C.pr.pen.
C., examinând apelul, prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 C.pr.pen., constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
P. cerere depusă la instanța de fond la data de 26.01.2015, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 117.660 lei reprezentând prejudiciu produs bugetului general consolidat al statului, din care 104.539 lei TVA iar 13.121 lei impozit venit microîntreprinderi.
A precizat partea civilă că aceste sume au fost stabilite prin procesul - verbal nr. 3149 din 06.08.2014 și că solicită obligarea inculpatului și la plata obligațiilor accesorii fiscale precum și instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, în vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune.
În apel, partea civilă a criticat modalitatea de soluționare a laturii civile, susținând în esență că prima instanță nu ar fi trebuit să țină cont de expertiza efectuată în faza urmării penale ci procesul - verbal de inspecție fiscală care reprezintă titlu de creanță necontestat, și deci, constituie titlu executoriu.
Diferit de partea civilă, C. constată că procesul - verbal invocat (procesul - verbal nr. 3149 din 06.08.2014, aflat la filele nr. 26-34 dosar urmărire penală) nu reprezintă un titlu de creanță, în accepțiunea Codului de procedură fiscală, neregăsindu-se în enumerarea limitativ prevăzută de art. 110 alin 3 din Codul de procedură fiscală care prevede că titluri de creanță pot fi: decizia de impunere; declarația fiscală; decizia referitoare la obligații de plată accesorii; declarația vamală; decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28; ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în faza urmăririi penale, C. constată că prima instanță în mod corect a ținut cont, pentru a reține cuantumul prejudiciului, de conținutul acestuia.
Se constată în acest sens că raportul de expertiză a fost comunicat părții civile care, cu adresa nr. 4639 din 16.10.2014 (fila nr. 23 dosar urmărire penală), a comunicat că „organele de inspecție fiscală își mențin punctul de vedere”, fără să formuleze obiecțiuni sau să solicite completări.
Aceeași poziție procesuală a fost adoptată de partea civilă și cu ocazia judecării în primă instanță când nu a solicitat efectuarea unei noi expertize judiciare contabile sau fiscale cu toate că sarcina părții civile este aceea de a propune probe în dovedirea pretențiilor sale, dat fiind principiul disponibilității acțiunii civile.
Pe cale de consecință, singura probă administrată în condițiile Codului de Procedură Penală, cu privire la cuantumul prejudiciului, este raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale iar prima instanță, în mod corect, cu ocazia soluționării laturii civile i-a dat relevanță.
Nu este fondată nici critica părții civile cu privire la soluția primei instanțe de respingere a cererii de instituire a sechestrului asigurator.
Astfel, instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor unei persoane, conform art. 249 C.pr.pen., presupune în prealabil identificare bunurilor ce urmează a fi sechestrate, măsura asiguratorie neputând fi luată fără o clară identificare a bunurilor, indisponibilizarea prevăzută de art. 249 alin. 2 C.pr.pen. neputând fi efectuată asupra unor bunuri care nu există.
În acest sens, art. 252 alin 1 C.pr.pen. prevede obligativitatea identificării și evaluării bunurilor sechestrate în momentul aplicării sechestrului, ceea ce indică faptul că nu poate fi dispusă această măsură în cazul în care bunurile nu pot fi identificate și evaluate.
Or, în condițiile în care, cu adresa nr._ din 09.03.2015 (fila nr. 101 dosar judecătorie), primăria a comunicat că nici inculpatul și nici . SRL nu figurează în evidența fiscală cu bunuri mobile sau imobile declarate, în mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea de instituire a măsurii asiguratorii.
Pentru aceste considerente C., constatând totodată că și în ceea ce privește data de la care prima instanță a dispus plata obligațiilor fiscale accesorii hotărârea este corectă, termenul scadenței reprezentând în realitate data comiterii faptei, apelul declarat de partea civilă este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligată apelanta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 260 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de partea civilă S. R. prin ANAF – DRGFP C. – AJFP O. împotriva sentinței penale nr. 104 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, privind pe inculpatul P. C. M., ca nefondat.
Obligă apelanta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 260 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.D.G.Zăvălași
O.A. 11 Noiembrie 2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1424/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 705/2015.... → |
|---|
