Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1423/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1423/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 1423/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIE Nr. 1423/2015

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. C. G.

Judecător - A. M. S.

Grefier - F. U.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. Niculeanu, de la P. de pe lângă C. de A. C.

…………….

Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de inculpatul B. P. T. și partea civilă Z. J. împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 11 mai 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul cu nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul – inculpat asistat de avocat ales Georcotina C., lipsind apelantul – parte civilă Z. J. și intimatul – partea civilă S. C. Județean de Urgență C..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, avocat Georcotina C. depune la dosar procesul-verbal de închidere a medierii intervenite între părți, act depus atât în original cât și prin format electronic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 61 fin Lg. 192/2006.

Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat Georcotina C., pentru apelantul – inculpat, solicită admiterea apelurilor formulate atât de către inculpat cât și de către persoana vătămată, desființarea hotărârii instanței de fond și încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii acordului de mediere dintre părți.

Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită admiterea apelurilor, desființarea în totalitate a sentinței instanței de fond și încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art.193 al.2 Cp cu aplic. art.5 C.P., ca urmare a acordului de mediere încheiat între inculpat și partea civilă Z. J., de asemenea, arată că prejudiciul produs părții civile Z. J., a fost acoperit integral, urmând ca instanța sentința penală ia act de această împrejurare.

Apelantul – inculpat B. P. T., în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului in raport de concluziile puse de către apărătorul săi.

Dezbaterile fiind încheiate;

CURTEA,

Asupra apelurilor de față;

Reține că, prin sentința penală nr. 67 din data de 11 mai 2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul cu nr._ , în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului B. P. T., din infracțiunea prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969 în infracțiunea prev. de art. 193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., iar în baza art. 193 alin. 2 C.pen. cu referire la art. 5 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. P. T., fiul lui V. și F., născut la data de 12.02.1994 în C., jud. D., domiciliat în ..360, jud. D., CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe; s-a constatat că fapta dedusă judecății este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S., definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C., iar conform art. 97 C.pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C..

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.35/17.06.2013 a Judecatoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C., în pedepsele componente de:

- 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.a C.pen. și art.75 alin. 2 C.pen și art. 320 ind.1 alin.1-4 și 7 C. proc. pen. anterior

- 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a C.pen. și art.75 alin.2 C.pen și art.320 ind.1 alin.1-4 și 7 C. proc. pen. anterior

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 alin.1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a C.pen. și art.75 alin.2 C.pen și art.320 ind.1 alin.1-4 și 7 C. proc. pen. anterior, și au fost repuse aceste pedepse in individualitatea lor.

În baza art. 38 alin.1 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b si art. 40 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, de 2 luni si 20 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni si 20 zile închisoare.

În baza art. 22 alin. 4 raportat la art. 22 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3357/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2012, și înlocuiește această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 10 luni; în baza art. 22 alin.4 lit.b din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal rap. la art.129 alin.2 lit.b din C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 luni și 20 zile închisoare stabilită prin prezenta, care s-a majorat cu 3 luni, reprezentând cel puțin o pătrime din durata măsurii educative stabilită mai sus, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 11 luni și 20 de zile închisoare; s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen. din 1969, aplicate prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S., definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata arestului preventiv din data de 20.01.2013, până la data de 22.03.2013.

În baza art.25 alin.1 rap. la art.397 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către parte civilă Z. J. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de daune materiale, precum și la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale; în temeiul art.25 alin.1 rap. la art.397 C. proc. pen, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1486,05 lei, sumă ce s-a dispus a fi actualizată până la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții civile Z. J..

În baza art.274 alin.1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 300 lei cheltuieli judiciare avansate în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.57/P/2013 din data de 29.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. P. T. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.2 C.pen. din 1968, asupra persoanei vătămate Z. J., constând în fapt în aceea că, în seara din data de 01.12.2012, persoana vătămată Z. J. se afla în barul R.&N. din ., iar în momentul în care a ieșit din bar a fost agresat de către inculpatul B. P. T., aceasta fiind doborâtă la pământ și cauzându-i leziuni pentru care a fost nevoie de intervenție medicală la S. C. Județean de Urgență C.. În urma loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.2619/A2/19.12.2014 emis de IML C., în concluziile căruia se mai arată că leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu corp dur și că leziunile pot data din data de 01.12.2012 (f.21 d.u.p.).

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, având în vedere dispozițiile art.5 Cod penal așa cum a fost interpretat prin Decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014 publicată în M.Of. 372/20.05.2014, instanța de fond a apreciat că noul Cod Penal conține dispoziții mai favorabile, atât în ce privește limitele de pedeapsă, cât și modalitatea de individualizare a pedepsei. Astfel, având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunii (01.12.2012) și până la data judecării prezentei cauze a intervenit o nouă lege penală, instanța, față de conținutul Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal, s-a constatat că, în prezenta cauză, sunt mai favorabile în ansamblu dispozițiile Codului penal. Astfel, deși textul din vechiul Cod penal care incriminează infracțiunea de lovire și alte violențe, respectiv art.180 alin.2 Cod penal anterior, are un regim sancționator diferit față de noua reglementare, în sensul că spre deosebire de art.193 alin.2 din Codul penal în vigoare care prevede pentru infracțiunea în cauză pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda, art.180 alin.2 din Codul penal anterior prevede pentru această infracțiune atât pedeapsa închisorii, în limite mai mici – 3 luni la 2 ani, cât și pedeapsa amenzii, legea anterioară fiind, așadar, mai favorabilă, sub regim sancționator, totuși instanța de fond a ținut seama de următoarele aspecte:

- inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S. rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C. la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fapta dedusă judecății fiind concurentă cu faptele pentru care s-a pronunțat această condamnare.

- atât fapta dedusă judecății cât și faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S. rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C. au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3357/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2012 pentru o faptă săvârșită în stare de minoritate.

Astfel, instanța de fond a apreciat că, în această situație, se impune, pe de o parte, anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S. rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C., având în vedere existența pluralității de infracțiuni sub forma concursului real, iar pe de altă parte, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3357/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2012 pentru o faptă săvârșită în stare de minoritate, dat fiind faptul că atât fapta din prezenta cauză cât și faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C., au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterior menționate.

Cât privește anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C., atât Codul penal în vigoare cât și Codul penal anterior prevăd că se aplică în acest caz regulile de la concursul de infracțiuni, pluralitate intermediară sau recidivă, după caz. În speță, deși, în principiu, regimul sancționator al concursului de infracțiuni apare ca fiind mai sever în noua lege penală, este necesar ca determinarea legii penale mai favorabile să se facă în concret, prin compararea pedepselor rezultante potrivit celor două legi.

Referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii prin sentința penală nr.3357/02.11.2012 pronunțată de Judecatoria C., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2012 pentru o faptă săvârșită în stare de minoritate, instanța de fond a remarcat o modificare importantă în ceea ce privește regimul sancționator al faptelor săvârșite anterior intrării în vigoare a noii reglementări, și anume renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor educative. Art. 114 C.p. este clar și bine sistematizat stabilind că față de minorul care a săvârșit infracțiuni se pot lua exclusiv măsuri educative.

Conform art.22 alin.4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin.2 sau 3, după care: a. dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea; b. dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art.129 alin.2 din Codul penal. Raportat la aceste dispoziții, art.22 alin.2 din același act normativ la care se face trimitere prevede că în cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin.1 se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.

Față de noua reglementare, vechiul Cod penal prevede în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare al suspendării condiționate, instanța de fond a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, fiind aplicabil cumulul aritmetic. Astfel, daca instanța, aplicând dispozițiile cuprinse în Codul Penal anterior, ar condamna inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, în urma anulării suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C., și repunerii în individualitatea lor a pedepselor componente, dând eficiență regulilor de la concursul de infracțiuni, s-ar ajunge la o pedeapsa de 6 luni închisoare ca urmare a contopirii pedepselor stabilite. În continuare, după revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3357/02.11.2012 pronunțată de Judecatoria C., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2012, instanța ar dispune cumularea acestei pedepse cu pedeapsa rezultantă de 6 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În schimb, dacă s-ar aplica prevederile Noului Cod Penal, instanța s-ar orienta spre condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 6 luni închisoare reprezentând minimul special prevăzut de lege. În urma anulării suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S. rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C., s-ar face aplicarea dispozițiilor de la concursul de infracțiuni, după repunerea în individualitatea lor a pedepselor stabilite prin sentința mai sus menționată, și s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de 8 luni și 20 de zile prin aplicarea sporului obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. În cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare stabilite pentru o faptă săvârșită în minorat, s-ar da eficiență dispozițiilor art.22 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, fapt pentru care această pedeapsă ar fi înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 10 luni iar în baza art.22 alin.4 lit.b din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal rap. la art.129 alin.2 lit.b din C.pen., s-ar aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 luni și 20 zile închisoare stabilită care ar fi majorată cu 3 luni, reprezentând cel puțin o pătrime din durata măsurii educative stabilită mai sus, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 11 luni și 20 de zile închisoare.

În lumina celor expuse, analizând întregul algoritm care conduce la aplicarea unei pedepse rezultante prin operațiunile succesive anterior indicate, instanța de fond a apreciat că Noul Cod Penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, constituie o lege care îi este mai favorabilă inculpatului, motiv pentru care s-a făcut aplicația dispozițiilor art.5 C.pen. Totodată, instanța de fond a avut în vedere faptul că aplicarea dispozițiilor menționate mai favorabile se va face în mod global, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr.265/06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, privind constituționalitatea aplicării art. 5 Cod penal cauzelor în curs de judecată, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992, prin care instanța a statuat că dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Având în vedere cele expuse, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., prima instanță a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului B. P. T., din infracțiunea prev. și ped. de art.180 alin.2 C.pen. din 1968, în infracțiunea prev. și ped. de art.193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen.

S-a constatat astfel că, în drept, fapta inculpatului B. P. T. - de a lovi cu pumnii peste față și peste corp pe persoana vătămată Z. J., având drept consecință producerea de leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 din Cod penal cu aplicarea art.5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.

Față de cele analizate, instanța de fond a apreciat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul B. P. T. la data de 01.12.2012, urmând ca acestuia să i se aplice pedeapsa prevăzută de lege

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, dispozițiile art.74 alin.1 și 2 din Noul Cod penal prevăd că stabilirea duratei sau cuantumului dar și alegerea pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Având in vedere aceste criterii, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii – pe timpul nopții, în loc public, prin violență, regiunea unde a fost lovită persoana vătămată și modul în care s-a produs lovirea – în zona feței cu pumnul, urmările faptei (numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare – 5-6 și suferințele cauzate acesteia în urma exercitării actelor de violență), săvârșirea a două fapte concurente la un scurt interval de timp dupa condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat ceea ce denotă nu numai disprețul manifestat de către inculpat în raport de valorile protejate de lege dar și o periculozitate sporită a acestuia care a perseverat în activitatea infracțională, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale – inculpatul B. P. T. a fost condamnat anterior la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acestei, precum și la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, împrejurare care scoate în evidență nu numai faptul că implicarea inculpatului în comiterea de infracțiuni nu are caracter accidental dar și faptul că, în ceea ce îl privește, condamnările anterioare nu și-au îndeplinit rolul preventiv și educativ, situația familială și socială a acestuia, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 Noul Cod penal la pedeapsa închisorii, apreciind-o de natură să realizeze scopul educativ și preventiv al măsurii dispuse.

Cu respectarea limitelor prevăzute de lege și ținând cont de considerentele anterior expuse, instanța de fond a constatat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea situate la minimul prevăzut de lege, pentru a putea fi astfel îndeplinit scopul preventiv-educativ al pedepsei.

În baza art.97 C.pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C. și s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.35/17.06.2013 a Judecatoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A. C., în pedepsele componente de:

- 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a C.pen. și art.75 alin.2 C.pen și art.320 ind.1 alin.1-4 și 7 C.proc.pen. anterior

Va repune pedepsele in individualitatea lor.

În cauza de față, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.38 alin.1 din Codul penal referitoare la concursul de infracțiuni având în vedere că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Prin urmare, în baza art.38 alin.1 rap. la art.39 alin.1 lit.b și art.40 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art.5 C.pen., instanța va contopi pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului (în cauza dedusă judecății) cu pedepsele repuse în individualitatea lor anterior enumerate urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 luni și 20 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni și 20 zile închisoare

În raport de mențiunile care se regăsesc în fișa de cazier judiciar a inculpatului și de sentința penală nr.3357/02.11.2012 pronunțată de Judecatoria C., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2012, potrivit cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare suspendată condiționat în temeiul dispozițiilor art. 81 din Codul penal din 1969 pe o durată de 1 an și 4 luni reprezentând termen de încercare potrivit art. 110 din Codul penal pentru infracțiunea săvârșită în timpul minorității, instanța de fond a făcut aplicarea în prezenta cauză a dispozițiilor art.22 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cu care:

A.. 1 Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . Codului penal.

A.. 2 În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.

A.. 3 În situația prevăzută la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni.

A.. 4 Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:

a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;

b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.

În raport de aceste considerente, instanța de fond, în baza art.22 alin.4 raportat la art.22 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3357/02.11.2012 pronunțată de Judecatoria C., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2012, și a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 10 luni.

În continuare, în baza art. 22 alin.4 lit.b din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal rap. la art.129 alin.2 lit.b din C.pen., s-a aplicat de instanța de fond pedeapsa rezultantă de 8 luni și 20 zile închisoare stabilită prin prezenta, care s-a majorat cu 3 luni, reprezentând cel puțin o pătrime din durata măsurii educative stabilită mai sus, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 11 luni și 20 de zile închisoare în regim de detenție.

Cu privire la pedepsele accesorii, instanța de fond a aplicat inculpatului pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen. din 1969, aplicate prin sentința penală nr.35/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria S., definitivă prin decizia penală nr.2339/29.11.2013 pronunțată de C. de A., pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că persoana vătămată Z. J. s-a constituit parte civilă pentru suma de 3500 lei reprezentând daune materiale și 1500 lei, cu titlu de daune morale.

Cu privire la elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce privește fapta ilicită reținută în sarcina inculpatului, legătura de cauzalitate și vinovăția acestuia instanța constată că acestea au fost reținute și analizate în secțiunea privind elementele constitutive ale infracțiunii.

În ceea ce privește existența unui prejudiciu, instanța de fond a constatat că partea civilă Z. J. a suferit, în urma săvârșirii faptei ilicite, un prejudiciu material reprezentat de efectuarea cheltuielilor de transport.

S-a reținut astfel ‚că martorul Cotoveanu Fani a arătat că în urma leziunilor suferite partea civilă a fost internată în S. C. Județean de Urgență C. timp de 10-12 zile, ocazie cu care soția părții civile i-a plătit martorului cheltuielile efectuate cu transportul său până la unitatea spitalicească în care se afla internată partea civilă, acesta primind zilnic suma de 50-100 lei pentru efectuarea transportului pe ruta S.-C.. Din biletul de ieșire din spital (f.22) reiese că partea civilă a fost internată în perioada 04.12._12, fapt pentru care instanța apreciază că i se cuvin părții civile cheltuielile de transport aferente acestei perioade de 7 zile. Cu privire la cheltuielile efectuate pentru achiziționarea tratamentului medical, deși martorii Z. I. și Cotoveanu Fani au arătat că după externare partea civilă a trebuit să procure medicamente, aceștia nu au precizat o sumă iar partea civilă nici nu a depus facturi ori chitanțe de plată a sumelor aferente tratamentului medicamentos, fapt pentru care instanța urmează a aprecia aceste pretenții ca nedovedite.

Astfel, prima instanță a constatat că prejudiciul patrimonial produs părții civile constând în cheltuielile de transport are caracter cert și actual și totodată partea civilă a probat cuantumul cheltuielilor efectuate.

În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a reținut dispozițiile art.1391 alin.1 C.viv., privitoare la repararea prejudiciului nepatrimonial, potrivit cărora în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială, apreciind în mod neechivoc că vătămarea integrității fizice a determinat suferințe psihice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciu moral, nepatrimonial, astfel încât, fiind îndeplinite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, astfel cum au fost anterior analizate, se justifică în speță pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea acestor traume sufletești.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, în lipsa oricărui criteriu legal, instanța de fond a apreciat că acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, să asigure un just echilibru între pericolul social al faptei și suferința provocată prin săvârșirea acesteia, oferind o compensație persoanei prejudiciate prin săvârșirea infracțiunii, dar netrebuind să constituie nici o sarcină excesiv de oneroasă pentru cel ce a provocat prejudiciul, deturnând finalitatea reparatorie a acestora într-una sancționatorie.

Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu acest titlu, s-a avut în vedere faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii morale, existând o strânsă legătură de cauzalitate între această faptă și prejudiciul încercat de persoana vătămată victimă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prejudiciu ce trebuie acoperit prin obligarea inculpatului la o sumă de bani corespunzătoare faptei comise și gravității acesteia, fiind incontestabil faptul că persoana vătămată în urma leziunilor provocate de inculpat a suferit pe plan moral, psihic. Instanța, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor astfel cum au fost descrise în certificatul medico-legal nr.2619/A2/2013 (f.20), gravitatea leziunilor (rinoragie stângă abundentă cu evoluție spre agravare), consecințele negative suferite de cel in cauza in plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum si măsura in care părții civile i-a fost afectata viața sociala sau familiala, apreciază că suma de 1000 lei reprezintă o justă și echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacție morală victimei cât și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, acoperind prejudiciul moral, real și efectiv suferit de către partea civilă. Prin urmare, instanța consideră că suma solicitata de către partea civila este mare si nu se justifica față de împrejurările cauzei, acțiunea civila fiind astfel admisă numai in limitele arătate.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de S. C. Județean de Urgență C., instanța de fond a reținut că potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele reprezentând cheltuielile efective urmând a fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Așadar, în temeiul art.25 alin.1 rap. la art.397 alin.1 C.proc.pen., având în vedere înscrisurile depuse de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. (f.47-67), care atestă faptul că persoană vătămată Z. J. a fost internată în perioada 04.12._12 în respectiva unitate spitalicească pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale ca urmare a agresiunii suferite, instanța de fond a constatat că a luat naștere un raport juridic de natură a atrage angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului B. P. T. prin raportare la dispozițiile art. 1349 și art. 1357 C. civ., fapt pentru care s-a admis acțiunea civilă formulată de această parte civilă, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 1486,05, actualizată până la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții civile Z. J..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât inculpatul B. P. T. cât și partea civilă Z. J..

Inculpatul B. P. T. a solicitat desființarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii acordului de mediere dintre părți.

Partea civilă Z. J., în cererea de apel depusă la dosar la data de 19.05.2015 (fila 3 dosar apel) a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a dezvolta în scris motivele și fără a se prezenta.

La termenul din data de 04.11.2015 (filele – 12 16), Birou de mediator C. – prin mediator autorizat M. I. M. – a înaintat instanței procesul verbal de încheiere a medierii împreună cu acordul de mediere, în original și format electronic (conform prevederilor art. 671 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator), prin care s-a adus la cunoștință faptul că între inculpatul B. P. T. și partea civilă Z. J. a intervenit un acord de mediere privind soluționarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar.

Examinând apelurile promovate de părți, se reține caracterul fondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul B. P. T. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal, iar față de caracterul concurent al acestei infracțiuni în raport de infracțiunile judecate prin sentința penală nr. 35/2013 a Judecătoriei S., definitivă prin decizia penală nr. 2339/20._ a Curții de A. C., s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 8 luni și 20 de zile închisoare, ce a fost contopită conform regulilor prev de art. 129 alin. 2 lit. b Cod Penal, cu măsura educativă de 10 luni, aplicată conform prevederilor art. 22 alin. 4, 22 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru infracțiunea din minoritate, judecată prin sentința penală nr. 3357//02.11.2012 a Judecătoriei C..

În fapt, s-a reținut că la data de 01 decembrie 2012, inculpatul a aplicat lovituri cu pumnul persoanei vătămate Z. J., provocându-i leziuni de cca. 6 zile îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr. 2619/A2/17.01.2013).

Or, infracțiunea prev de art. 193 noul Cod Penal, face parte din categoria infracțiunilor pentru care legiuitorul a stipulat că atât punerea în mișcare, cât și stingerea acțiunii penale sunt condiționate de manifestarea de voință a persoanei vătămate, materializată fie în promovarea plângerii penale, fie în retragerea plângerii ori încheierea acordului de mediere.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. 1 Cod procedură penală, „retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunii pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile” și determină înlăturarea răspunderii penale a persoanei cu privire la care a fost retrasă (art. 158 alin. 2 Cod procedură penală).

Totodată, se constată că prin modificarea Codului de procedură penală, legiuitorul a introdus în conținutul art. 16 un caz suplimentar de încetare a procesului penal (art. 16 lit. g teza III), constând în încheierea unui acord de mediere, prin coroborare cu prevederile art. 67 din Legea nr. 192/2006; în acest sens, se observă că prin decizia penală nr. 9/17 aprilie 2015 au fost interpretate aceste dispoziții, în sensul că „în aplicarea art. 67 din Lg. 192/2006 privind medierea, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală”, art. 67 statuând că „dispozițiile din prezenta lege se aplică în mod corespunzător și în cauzele penale care privesc infracțiunea pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală”.

În prezenta speță, cu ocazia judecării apelului, s-a depus la dosar acordul de mediere încheiat la 03.11.2015 între părțile din cauză, la Biroul Mediatorului M. I. (filele 13 – 16 dosar), astfel că devin incidente prevederile art. 16 lit. g Cod procedură penală coroborat cu art. 67 alin. 1 din Legea nr. 192/2006.

Față de acestea, apelurile părților sunt fondate și, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, vor fi admise, va fi desființată în totalitate sentința și, în rejudecare, se va lua act de manifestarea de voință a părții civile și a inculpatului, materializată în acordul de mediere, în sensul încetării procesului penal și a constatării acoperirii prejudiciului.

În privința cheltuielilor judiciare avansate de stat, dar și a cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții civile, se reține incidența dispozițiilor art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, conform cărora „cheltuielile sunt suportate de partea prevăzută în acordul de mediere”; cum, în acordul de mediere, la paragraful 3, s-a stipulat că inculpatul B. P. T. se obligă să suporte toate cheltuielile de spitalizare în valoare de 1.486,5 lei și cheltuielile judiciare avansate de stat în valoare de 800 lei, va fi menținută obligarea inculpatului la plata acestor sume, modificându-se numai temeiul juridic prev de art. 274 alin. 1 Cod procedură penală și art. 276 alin. 1 Cod procedură penală.

În privința cheltuielilor judiciare din faza de apel, acestea se vor suporta din fondul Ministerului Justiției, corespunzător dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile inculpatului B. P. T. și parții civile Z. J. împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 11 mai 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul cu nr._ .

Desființează în totalitate sentința penală, pe latură penală și în parte pe latură civilă față de partea civilă Z. J. și, rejudecând:

În baza art. 396 al. 6 C.p.p. rap. la art. 16 lit. g C.p.p. corob. cu art. 67 al. 1 din Legea 192/2006.

Încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 193 al. 2 Cod Penal, cu aplic. art. 5 C.P., ca urmare a acordului de mediere încheiat între inculpatul B. P. T. și partea civilă Z. J..

Constată acoperit prejudiciul produs părții civile Z. J..

Menține dispozițiile sentinței apelate referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică de la data de 04 Noiembrie 2015.

Președinte, Judecător,

M. C. G. A. M. S.

Grefier,

F. U.

Red. jud. M. C. G.

Jud. fond: E. Ș.

tehnored.: 2 + 1 ex./A.T. – 17 decembrie 2015

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1424/2015. Curtea de Apel CRAIOVA →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1423/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1423/2015. Curtea de Apel CRAIOVA