Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 226/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 226/2012
Dosar nr._ - art. 215 cod penal –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 226
Ședința publică de la 02 Februarie 2012
PREȘEDINTE M. C. G. – Judecător
Judecător A. C. M.
Judecător C. L.
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
………….
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. J. C. împotriva sentinței penale nr. 1202 de la 03 mai 2011, pronunțată de J. C. – județul D. în dosarul cu nr._, privind pe intimații – inculpați S. L., S. F., H. I. și G. C. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: intimata – inculpată S. Lenunța asistată de avocat desemnat din oficiu N. S.; intimatul – inculpat S. F. asistat de avocat N. S. (în substituire pentru avocat desemnat din oficiu I. S.); intimata – inculpată G. C. D. asistată de avocat ales L. V.; avocat desemnat din oficiu O. V. reprezentând pe intimatul – inculpat H. I. (lipsă); totodată, a lipsit intimata - parte civilă CN C.F.R. S.A. S. R. C..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, au fost audiați – în condițiile prevăzute de lege – intimații inculpați prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar, apărătorul inculpatei S. L. a depus la dosar concluzii scrise și, în xerocopie, o . hotărâri, precum și xerocopia ordonanței nr. 620/P/2006 din 07 mai 2009 a Parchetului de pe lângă J. C., după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului promovat, casarea sentinței și, în primă teză, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, întrucât nu s-a realizat procedura de citare cu partea civilă S.N.C.F.R. decât pentru primele două termene, ulterior nemaifiind citată.
În subsidiar, s-a solicitat rejudecarea cauzei în recurs, în sensul condamnării inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății, arătându-se că, în cazul tuturor inculpaților au fost probate acțiunile de inducere în eroare a părții civile, cu ocazia încheierii contractelor de cumpărare a locuințelor de serviciu, contrar prevederilor legale în materie, care reglementau interdicția achiziționării la preț preferențial a locuințelor în discuție de către persoanele care dețin sau au deținut o altă locuință; în privința inculpatei G. C., s-a arătat că aceasta avea cunoștință despre faptul deținerii unei alte locuințe de către inculpatul H. I., având și obligația, conform ordinului de serviciu, de a verifica documentele justificative care însoțeau cererile de cumpărare de locuințe de serviciu; totodată, în privința inculpaților S. Lenunța, S. F., s-a arătat că este dovedită comiterea infracțiunilor de fals în declarații, prin modul în care inculpații s-au folosit de declarațiile false, producătoare de efecte juridice, realizându-se pericolul social specific infracțiunii. S-a concluzio nat, solicitându-se condamnarea tuturor inculpaților la pedepse privative de Libertate, cu suspendarea condiționată a executării, precum și cu obligarea acestora la recuperarea prejudiciului, conform valorilor stabilite prin raportul de evaluare întocmit la urmărire penală.
Avocat N. S., având cuvântul pentru intimații – inculpați S. Lenunța și S. F., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, pe de o parte, că procedura a fost legal îndeplinită pentru toate părțile, iar soluțiile de achitare dispuse de prima instanță sunt temeinice, fiind concordante cu probele administrate. Astfel, în cazul infracțiunii de înșelăciune, s-a arătat că legea aplicabilă nu conține prevederi prohibitive privind categoria chiriașilor îndreptățiți să cumpere locuințele de serviciu și, totodată, că partea civilă nu a înregistrat nici un prejudiciu, deoarece prețul de vânzare a fost acela stabilit unilateral de către S.N.C.F.R. În privința infracțiunilor prev de art. 292 cod penal, s-a arătat că pericolul social concret al faptelor a fost just evaluat de prima instanță în raport de situația personală precară a inculpaților.
Avocat L. V., pentru intimata – inculpată G. C. D., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința recurată este legală și temeinică, întrucât, prin normele metodologice interne, care au autorizat vânzarea locuințelor de serviciu, nu se putea deroga de la cadrul legislativ general reprezentat de Lg. 85/1992, această lege neavând prevederi restrictive privitor la deținerea în proprietate a unei alte locuințe. De asemenea, s-a arătat că dispoziția nr. 31/1999 emisă de directorul general al Companiei de Căi Ferate București a fost verificată în C. Administrativ și s-a admis excepția de nelegalitate prin sentința nr. 323/2011 a Curții de Apel C.. În ceea ce privește critica de nelegalitate referitoare la soluționarea cauzei cu lipsă de procedură față de partea civilă, s-a solicitat respingerea, arătându-se că procedura a fost legal îndeplinită față de toate părțile din proces.
Avocat O. V., pentru intimatul – inculpat H. I., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, pe de o parte, procedura de citare a fost legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 291 Cod Procedură penală modificat prin Lg. 202/2010, iar, pe de altă parte, sentința recurată este legală și temeinică în ceea ce privește soluțiile de achitare a inculpatului H. I., întrucât acesta avea calitatea de chiriaș în locuința de serviciu pe care ulterior a cumpărat-o, a plătit integral prețul, iar pentru locuința deținută - conform rechizitoriului – în .), s-a arătat că nu o deține în proprietate, în sensul că este un imobil aflat în construcție. În privința laturii civile a cauzei, s-a arătat că prețul vânzării a fost stabilit de vânzător și a fost achitat integral de inculpat, situație în care partea civilă nu a înregistrat prejudiciu.
Având pe rând ultimul cuvânt, intimații – inculpați S. Lenunța, S. F. și G. C. D. au arătat că își însușesc concluziile formulate de apărătorii lor.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 1202 de la 03 mai 2011 pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., s-a dispus: achitarea inculpatei S. L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p.; în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., achitarea inculpatului S. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 C.p.p., a fost achitată pe inculpata S. L. (fiica lui C. și V., ns. la data de 12.10.1963 în loc. Cezieni, jud. O., domiciliată în ., CNP_, studii medii, cetățean român, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 alin. 1 C.p. și, în temeiul art. 181 C.p. rap. la art. 91 lit. c C.p., s-a aplicat inculpatei amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 C.p.p., a fost achitat inculpatul S. F. (fiul lui M. și A., ns. la data de 10.05.1959 în loc. Dobrosloveni, jud. O., domiciliat în loc. Dobrosloveni, ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 alin. 1 C.p., iar în temeiul art. 181 C.p. rap. la art. 91 lit. c C.p., s-a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., a fost achitat inculpatul H. I. (fiul lui V. și E., ns. la data de 08.04.1952, în mun. Caracal, jud. O., domiciliat în com. Dobrosloveni, ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., a fost achitată inculpata G. C. D. (fiica lui D. și M., ns. la data de 22.06.1956 în C., jud. C., domiciliată în C., .. M2, ., jud. D., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 3 C.p.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Compania Națională de Căi Ferate C. SA, S. R. CF C.; În temeiul art. 192 pct. 1 lit. d C.p.p., au fost obligați inculpații S. L. și S. F. la plata sumei de 500 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu și, în temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p., restul cheltuilelilor judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului, inclusiv suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul H. I., precum și suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpata G. C. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr. 704/P/2009, au fost trimiși în judecată inculpații S. L., S. F., H. I. și G. C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și art. 292 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p. (S. L.), art. 26 C.p. rap. la de art. 215 alin. 1, 2, 3 și art. 292 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p. (S. F.), art. 215 alin. 1, 3 C.p. (H. I.), art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 3 C.p. (G. C. D.), constând în fapt în aceea că inculpata S. L. – angajat în cadrul Regionalei C. C., Stația J. - prin contractul de închiriere nr. 141/4 din 01.11.2002 a închiriat de la Regionala C. C. un imobil situat în stația C. Cezieni, plătind lunar o chirie în cuantum de 66.266 ROL.
Această locuință de serviciu a fost aprobată pentru a fi vândută de către Consiliul de Administrație al CN C. SA, context în care inculpata s-a hotărât să o cumpere, deși cunoștea că nu îndeplinește condițiile cerute de lege, respectiv Lg. 85/1992, precum și condițiile cerute prin Dispoziția Directorului General al CN C. SA nr. 31/1999, întrucât împreună cu soțul său, S. F., au achiziționat în baza Decretului-Lege 61/1990 și a Lg. 85/1992 o locuință situată pe raza municipiului Tg. J.. cart. Gării, ., în baza unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat în anul 1993 între RAFLIPS Tg. J. și cei doi inculpați.
Dându-și seama că nu îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a pune în practică rezoluția infracțională de cumpărare a locuinței pe care o foloseau în calitate de chiriași, cei doi inculpați s-au prezentat la Biroul Notarului Public L. I., unde au dat fiecare câte o declarație pe propria răspundere, declarație autentificată sub nr. 7490 din 19.10.2004 și respectiv 7514 din 20.10.2004, prin care au arătat în mod nereal că nu au deținut și nici nu dețin locuință proprietate personală pe întreg teritoriul țării, că nu au înstrăinat nicio locuință și nici nu au deținut în proprietate o locuință achiziționată în baza Decretului-Lege 61/1990 și a Legii nr. 85/1992.
Anterior, la data de 02.09.2003, a fost înregistrată la Regionala C., sub nr. 914 cererea formulată de inculpata S. L., prin care aceasta solicita aprobarea cumpărării locuinței din Stația C. Cezieni locuință pe care o folosea în baza contractului de închiriere nr. 141/4 din data de 01.11.2002.
Toate aceste documente au fost depuse la dosar și constatându-se că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, a fost aprobată cererea 914 din data de 02.09.2003, sens în care s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr. 145/20.12.2004 prin care CN C. SA - Compania Națională de Căi Ferate C. SA, a transmis în proprietate celor doi inculpați S. L. S. F. locuința ocupată în baza contractului de închiriere compusă din două camere, cu o suprafață utilă de 65,75 mp., plătind pentru aceasta prețul de 36.359.606 ROL.
Pentru a se stabili valoarea de circulație a imobilului la care ar fi trebuit cumpărat de cei doi în contextul în care nu ar beneficiat de faptul că nu dețineau în calitate de chiriași locuința, în cauză s-a dispus și s-a efectuat expertiză tehnică, iar din cuprinsul raportului întocmit cu această ocazie, rezultă că valoarea reală a locuinței cumpărată de cei doi inculpați în anul 2004 era de_ ROL și nu de 36.359.606 ROL, prejudiciul cauzat, fiind astfel în cuantum de_ ROL.
Achiziționarea locuinței de către cei doi inculpați s-a făcut în mod evident prin folosirea unor mijloace frauduloase și anume printr-o declarație dată pe proprie răspundere în fața notarului public, în care au arătat stări de fapt ce nu au corespondent în realitate, în sensul că nu au deținut și nu au înstrăinat nici o locuință achiziționată în baza Decretului-Lege 61/1990 și a Lg. 85/1992, deși au deținut o asemenea locuință pe raza municipiului Tg. J., inducând în acest fel în eroare unitatea parte vătămată, eroare fără de care este evident că transmiterea dreptului de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare 145/20.12.2004 nu s-ar fi realizat.
S-au încălcat prevederile art. 14 din disp. 31/1999 potrivit căreia nu pot cumpăra locuințe C. de serviciu acele persoane care împreună cu familia lor dețin o locuință proprietate personală, precum și aceea care au înstrăinat o locuință deținută și cumpărată în condițiile Decretului-Lege 61/1990 și a Lg. 85/1992. Ori, cei doi inculpați au deținut o locuință cumpărată în baza Decretului-Lege 61/1990 și a Lg. 85/1992, așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1993 între RAFLIPS Tg. J. și cei doi inculpați, precum și din cuprinsul adresei nr._ din 11.03.2009 eliberată de Consiliul Local al municipiului Tg. J..
Locuința în cauză, situată pe raza municipiul Tg. J. a fost cumpărată apoi vândută de cei doi inculpați, aceștia motivând această tranzacție imobiliară pe considerentul că aveau datorii pe care trebuiau să le achite.
2. Inculpatul H. I. folosea în calitate de chiriaș o locuință de serviciu asupra căreia i-a fost transmis dreptul de folosință de către CN C. SA - Regionala C. C., situată pe raza Stației C. Cezieni, în suprafață de 108,84 mp, în baza contractului de închiriere nr. 463/4 din 01.10.2006, pentru care plătea o chirie lunară în cuantum de 7 lei.
Aflând că în această calitate de chiriaș a unei locuințe de serviciu poate să o achiziționeze la un preț preferențial, inculpatul s-a hotărât să o cumpere, deși cunoștea că nu îndeplinește condițiile legale pentru cumpărarea acestei locuințe, întrucât deținea pe raza . soția sa o casă de locuit proprietate personală pentru care Primăria Dobrosloveni îi eliberase autorizația de construire nr. 20/28.12.2001. Pentru a-și pune în practică rezoluția infracțională de a cumpăra locuința de serviciu, cunoscând că nu îndeplinește condițiile legale pentru a o putea cumpăra, inculpatul H. I. a contactat-o pe inculpata G. C. D., căreia i-a relatat că deține în calitate de proprietar un imobil situat pe raza localității Dobrosloveni, ., însă aceasta i-a spus că ar fi păcat să nu cumpere locuința, cum au făcut toți chiriașii și i-a solicitat să dea o declarație pe propria răspundere la un notar în care să precizeze că nu a deținut și nici nu deține vreo locuință pe care să o fi achiziționat din fondul locativ de stat și ea îi va întocmi actele necesare achiziționării locuinței, inclusiv contractul de vânzare-cumpărare.
Stabilindu-se astfel legătura infracțională, inculpatul H. I. împreună cu soția sa. H. M., căreia i-a spus că pentru achiziționarea locuinței din Stația C. Cezieni, trebuie să dea o declarație prin care să arate că nu au deținut și nici nu dețin vreo locuință achiziționată din fondul locativ de stat și nici nu au înstrăinat vreo locuință după data de 01.01.1990, s-au deplasat la B.N.P. R. M., unde au dat o declarație pe proprie răspundere, menționând că nu au deținut și nici nu dețin în proprietate o locuință proprietate personală din fondul de locuințe de stat și nici nu au vândut vreo locuință după data de 01.01.1990, declarație autentificată sub nr. 2976/27.11.2006.
Această declarație pe propria răspundere, care nu era conformă prevederile nr. 31/1990 a Directorului General al CN C. SA, în sensul nu s-a precizat că dețin în calitate de proprietari o locuință pe teritoriul țării după cum îi solicitase inculpata G. C. D., i-a dat-o acesteia după care inculpata G. C. D. i-a întocmit documentația necesară și i-a redactat contractul de vânzare-cumpărare nr. 291/07.12.2006 prin care CN C. SA - S. R. C. C. i-a transmis în proprietate locuința situată pe raza Stației C. Cezieni, plătind pentru aceasta prețul de 4.291 lei.
Pentru a se stabili valoarea reală de piață a imobilului achiziționat de inculpatul H. I., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 29/07.12.2006, în cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză tehnică, iar din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit cu această ocazie, a rezultat că valoarea reală a locuinței în luna iulie 2006 era 16.459 lei și nu 4.291 lei prejudiciul creat astfel unității parte vătămată CN C. SA - Regionale C. C., fiind de 12.169 lei.
După administrarea probatoriului și analizarea actelor și lucrărilor existente în dosar, instanța de fond a constatat în fapt că inculpata S. L. lucrează în cadrul Regionalei C. C. - Stația J., iar prin contractul de închiriere nr. 141/4 din 01.11.2002, a închiriat de la Regionala C. C. un imobil situat în stația C. Cezieni, plătind lunar o chirie în cuantum de 66.266 ROL. Această locuință de serviciu a fost aprobată pentru a fi vândută de către Consiliul de Administrație al CN C. SA, context în care inculpata s-a hotărât să o cumpere.
Inculpata, împreună cu soțul său, S. F., au achiziționat în baza Decretului-Lege 61/1990 și a Lg. 85/1992 o locuință situată pe raza municipiului Tg. J.. cart. Gării, .. 18, jud. Gorj, în baza unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat în anul 1993 între RAFLIPS Tg. J. și cei doi inculpați. Inculpații au înstrăinat această locuință în anul 2001.
La data de 02.09.2003, inculpata S. L. a depus la Regionala C. C. o cerere, prin care a solicitat aprobarea cumpărării locuinței pe care o deținea în baza contractului de închiriere, cerere ce a fost primită la serviciul registratură sub nr. 914/2003.
Inculpata a depus odată cu cererea și toate actele necesare perfectării contractului de vânzare-cumpărare, printre care și o declarație notarială pe propria răspundere, că împreună cu soțul său, S. F. nu au deținut și nu dețin în proprietate nicio locuință din fondul locativ de stat.
Cei doi inculpați s-au prezentat la Biroul Notarului Public L. I., unde au dat fiecare câte o declarație pe propria răspundere, declarație autentificată sub nr. 7490 din 19.10.2004 și respectiv 7514 din 20.10.2004, prin care au arătat în mod nereal că nu au deținut și nici nu dețin locuință proprietate personală pe întreg teritoriul țării, că nu au înstrăinat nicio locuință și nici nu au deținut în proprietate o locuință achiziționată în baza Decretului-Lege 61/1990 și a Legii nr. 85/1992. Toate aceste documente au fost depuse la dosar și constatându-se că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, a fost aprobată cererea 914 din data de 02.09.2003, sens în care s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr. 145/20.12.2004 prin care CN C. SA - Compania Națională de Căi Ferate C. SA, a transmis în proprietate celor doi inculpați S. L. S. F. locuința ocupată în baza contractului de închiriere compusă din două camere, cu o suprafață utilă de 65,75 mp., plătind pentru aceasta prețul de 36.359.606 ROL.
Pentru a se stabili valoarea de circulație a imobilului în momentul achiziționării acestuia, în cursul urmăririi penale s-a dispus și s-a efectuat expertiză tehnică, iar din cuprinsul raportului întocmit cu această ocazie, rezultă că valoarea de circulație a locuinței cumpărată de cei doi inculpați în anul 2004 era de_ lei (ROL).
Instanța de fond a reținut că infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 C.p. este o infracțiune de rezultat, pentru existența căreia este necesară pricinuirea unei pagube, adică un prejudiciu material, iar în lipsa producerii acestui prejudiciu material, simpla inducerea în eroare a părții vătămate nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii obiective.
În cauza de față, fapta inculpaților de a prezenta declarațiile pe propria răspundere prin care au arătat în mod nereal că nu au deținut și nici nu dețin locuință proprietate personală pe întreg teritoriul țării, că nu au înstrăinat nicio locuință și nici nu au deținut în proprietate o locuință achiziționată în baza Decretului-Lege 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, inducând astfel în eroare partea vătămată Compania Națională de Căi Ferate C. SA, S. R. CF C., care a încheiat cu inculpații contractul de vânzare-cumpărare nr. 145/20.12.2004 prin care partea vătămată a transmis în proprietate celor doi inculpați locuința ocupată în baza contractului de închiriere, deși aceștia nu îndeplineau toate condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea locuinței de serviciu, s-a apreciat de prima instanță că nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și complicitate la înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. și respectiv art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p.
Astfel, după cum rezultă din adresa nr. 142/1182/13.04.2009 a Companiei Naționale de Căi Ferate C. SA, S. R. CF C. (fila 19 d.u.p.), eventualul prejudiciu produs părții vătămate constă doar în lezarea unui interes legitim cu caracter nepatrimonial, nesusceptibil de evaluare bănească. Prin rechizitoriu, parchetul a reținut că prejudiciul creat de inculpați părții vătămate ar fi constituit de diferența între valoarea locuinței determinată de expertul Sollosy G. în cursul urmăririi penale prin raportul de expertiză întocmit și prețul de achiziție a locuinței plătit de cei doi inculpați la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a constatat că inculpații nu au creat nici un prejudiciu material părții vătămate, prețul de vânzare a locuinței, plătit integral de cumpărători la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiind stabilit tot de vânzător, imobilul fiind evaluat de un evaluator expert desemnat de Compania Națională de Căi Ferate C. SA., iar faptul că un alt expert desemnat de organele de urmărire penală, a evaluat imobilul la o altă valoare decât cea la care a fost evaluat de expertul părții vătămate, nu presupune crearea unui prejudiciu părții vătămate, imobilul neputând fi vândut - indiferent de persoana cumpărătorului - la un alt preț decât cel stabilit de partea vătămată, cum s-a și întâmplat în ceea ce privește imobilul achiziționat de inculpații S. L. și S. F..
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., achitarea inculpaților S. L. și S. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. și respectiv art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p.
Deși formal, fapta inculpaților S. L. și S. F. - care au declarat în fața notarului public, în mod nereal, că nu au deținut și nici nu dețin locuință proprietate personală pe întreg teritoriul țării, că nu au înstrăinat nici o locuință și nici nu au deținut în proprietate o locuință achiziționată în baza Decretului-Lege 61/1990 și a Legii nr. 85/1992 - îndeplinește toate trăsăturile pentru a fi caracterizată drept infracțiune, fiind prevăzută de legea penală (art. 292 alin. 1 C.p.) și săvârșită cu vinovăție, sub forma intenției, totuși, pericolul social concret este redus și insuficient în aprecierea instanței de fond, pentru a caracteriza fapta ca infracțiune, sens în care s-au avut în vedere împrejurările în care acestea a fost săvârșită, scopul urmărit, respectiv cumpărarea locuinței de serviciu în care locuiau cu chirie, pentru a putea efectua reparații și a recondiționa imobilul aflat într-o stare avansată de degradare, persoana inculpaților (necunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut săvârșirea faptei, vârsta - 48 și respectiv 53 ani -), situația familială a acestora (având trei copii minori în momentul cumpărării imobilului, iar venitul lunar pe membru de familie fiind de doar 1.400.000 lei ROL).
În consecință, instanța de fond i-a achitat pe inculpații S. L. și S. F., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 C.p.p., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 alin. 1 C.p., iar potrivit dispozițiilor art. 181 C.p. rap. la art. 91 lit. c C.p., a aplicat fiecărui inculpat o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că inculpatul H. I. folosea - în calitate de chiriaș - o locuință de serviciu asupra căreia i-a fost transmis dreptul de folosință de către CN C. SA - Regionala C. C., situată pe raza Stației C. Cezieni, în suprafață de 108,84 mp, în baza contractului de închiriere nr. 463/4 din 01.10.2006, pentru care plătea o chirie lunară în cuantum de 7 lei. Aflând că în această calitate de chiriaș a unei locuințe de serviciu poate să o achiziționeze, inculpatul s-a hotărât să o cumpere, depunând în acest sens la data de 28.08. 2006 o cerere, prin care a solicitat aprobarea cumpărării locuinței pe care o deținea în baza contractului de închiriere.
Inculpatul deținea pe raza . soția sa, o casă de locuit proprietate personală, pentru care Primăria Dobrosloveni îi eliberase autorizația de construire nr. 20/28.12.2001, depunând odată cu cererea și toate actele necesare perfectării contractului de vânzare-cumpărare, printre care și o declarație notarială pe propria răspundere în sensul că împreună cu soția sa, H. M., nu au deținut și nici nu dețin vreo locuință achiziționată din fondul locativ de stat și nici nu au înstrăinat vreo locuință după data de 01.01.1990. Declarația respectivă era conformă cu realitatea, însă, potrivit prevederilor nr. 31/1990 a Directorului General al CN C. SA, pentru a putea beneficia de cumpărarea locuinței, chiriașul ar fi trebuit să precizeze dacă deține în calitate de proprietari orice locuință pe teritoriul țării. Potrivit acestei dispoziții, inculpatul H. I. nu ar fi îndeplinit condițiile pentru a putea achiziționa locuința de serviciu, întrucât deținea o casă de locuit pe raza ..
Actele au fost înaintate inculpatei G. C. - șef birou fond locativ - care avea ca atribuție de serviciu întocmirea documentației necesare pentru vânzare, redactarea contractului de vânzare-cumpărare și prezentarea acestei documentații persoanelor din cadrul instituției care aveau drept de decizie cu privire la vânzarea acestor imobile.
În urma analizării cererii și a actelor depuse de inculpatul H. I., vânzarea a fost aprobată de conducerea Companiei Naționale de Căi ferate C. SA, perfectându-se contractul de vânzare-cumpărare nr. 291/07.12.2006 între CNCFR SA și inculpatul H. I., contract încheiat în baza Legii nr. 85/1992 și a decretului lege nr. 61/1990, astfel cum rezultă chiar din preambulul contractului.
Pentru a se stabili valoarea de piață a imobilului achiziționat de inculpatul H. I. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 29/07.12.2006, în cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză tehnică, iar din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit cu această ocazie a rezultat că valoarea de circulație a locuinței în luna iulie 2006 era 16.459 lei și nu 4.291 lei, prețul plătit de inculpat pentru achiziționarea acestuia.
Instanța de fond a reținut astfel că infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 C.p. este o infracțiune de rezultat, pentru existența căreia este necesară pricinuirea unei pagube, adică un prejudiciu material și, în lipsa producerii acestui prejudiciu material, simpla inducerea în eroare a părții vătămate nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii obiective.
În cauza de față, faptele inculpatului H. I. - de a prezenta anumite acte incomplete pentru achiziționarea locuinței de serviciu, și a inculpatei G. C. D. de a înainta organelor de decizie documentația privind achiziția imobilului respectiv, deși declarația pe propria răspundere a inculpatului nu era conformă cu dispozițiile ordinului nr. 31/1990 al Directorului General al CN C. SA, inducând astfel în eroare partea vătămată Compania Națională de Căi Ferate C. SA, S. R. CF C., cu privire la îndeplinirea tututor condițiilor necesare pentru achiziționarea locuinței, partea vătămată încheind cu inculpatul contractul de vânzare-cumpărare nr. 291/07.12.2006 prin care s-a transmis în proprietate inculpatului locuința ocupată în baza contractului de închiriere, deși acesta nu îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea locuinței de serviciu – s-a apreciat de prima instanță că nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 C.p. sau complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 3 C.p., sub aspectul laturii obiective.
Astfel, după cum rezultă din adresa nr. 142/1139/23.12.2008 a Companiei Naționale de Căi Ferate C. SA - S. R. CF C., eventualul prejudiciu produs părții vătămate constă doar în lezarea unui interes legitim cu caracter nepatrimonial, nesusceptibil de evaluare bănească, iar prin rechizitoriu, P. s-a reținut că prejudiciul creat de inculpați părții vătămate ar fi constituit de diferența între valoarea locuinței determinată de expertul Sollosy G. în cursul urmăririi penale prin raportul de expertiză întocmit și prețul de achiziție a locuinței plătit de inculpatul H. I. la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a constatat că inculpații nu au creat nici un prejudiciu material părții vătămate, prețul de vânzare a locuinței, plătit integral de cumpărător la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost stabilit tot de vânzător, imobilul fiind evaluat de un evaluator expert desemnat de Compania Națională de Căi Ferate C. SA. Faptul că un alt expert desemnat de organele de urmărire penală, a evaluat imobilul la o altă valoare decât cea la care a fost evaluat de expertul părții vătămate, nu presupune crearea unui prejudiciu părții vătămate, imobilul neputând fi vândut - indiferent de persoana cumpărătorului - la un alt preț decât cel stabilit de partea vătămată, cum s-a și întâmplat în ceea ce privește imobilul achiziționat de inculpatul H. I..
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., achitarea inculpaților H. I. și G. C. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 C.p. și respectiv art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 3 C.p.
Sub aspectul soluționării laturii civile, instanța de fond a reținut că, la solicitarea organelor de poliție, prin adresa nr. 142/2079/09.06.2009, partea vătămată Compania Națională de Căi Ferate C. SA - S. R. CF C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 12.169 lei, pentru locuința cumpărată de inculpatul H. I., respectiv cu suma de 12.711 lei pentru locuința cumpărată de inculpata S. L., deși, inițial, prin adresele nr. 142/1182/13.04.2009 și nr. 142/1139/23.12.2008, comunicase faotul că referitor la eventualul prejudiciu produs Companiei Națională de Căi Ferate C. SA, acesta ar consta în lezarea unui interes legitim cu caracter nepatrimonial, nesusceptibil de evaluare bănească.
După cum s-a arătat anterior, inculpații, prin faptele lor, nu au produs nici un prejudiciu material părții vătămate, astfel încât acțiunea civilă formulată de Compania Națională de Căi Ferate C. SA, S. R. CF C. a fost apreiată de instanța de fond ca neîntemeiatăn și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. C., a solicitat casarea sentinței și, în primă teză, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, întrucât nu s-a realizat procedura de citare cu partea civilă S.N.C.F.R. decât pentru primele două termene, ulterior nemaifiind citată.
În subsidiar, a solicitat rejudecarea cauzei în recurs, în sensul condamnării inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății, arătându-se că, în cazul tuturor inculpaților au fost probate acțiunile de inducere în eroare a părții civile, cu ocazia încheierii contractelor de cumpărare a locuințelor de serviciu, contrar prevederilor legale în materie, care reglementau interdicția achiziționării la preț preferențial a locuințelor în discuție de către persoanele care dețin sau au deținut o altă locuință; în privința inculpatei G. C., s-a arătat că aceasta avea cunoștință despre faptul deținerii unei alte locuințe de către inculpatul H. I., având și obligația, conform ordinului de serviciu, de a verifica documentele justificative care însoțeau cererile de cumpărare de locuințe de serviciu; totodată, în privința inculpaților S. Lenunța, S. F., s-a arătat că este dovedită comiterea infracțiunilor de fals în declarații, prin modul în care inculpații s-au folosit de declarațiile false, producătoare de efecte juridice, realizându-se pericolul social specific infracțiunii. S-a concluzio nat, solicitându-se condamnarea tuturor inculpaților la pedepse privative de Libertate, cu suspendarea condiționată a executării, precum și cu obligarea acestora la recuperarea prejudiciului, conform valorilor stabilite prin raportul de evaluare întocmit la urmărire penală.
Curtea, deliberând asupra recursului de față, reține:
Intimații – inculpați S. L., S. F. au fost trimiși în judecată comiterea infracțiunilor de fals în declarații prev de art. 292 alin. 2 cod penal și de înșelăciune prev de art. 215 alin. 1, 2 și 3 cod penal, în modalitatea autoratului pentru S. L. și a complicității, conform art. 26 cod penal, pentru S. F., reținându-se că, în baza declarațiilor autentificate la notarul public, inculpata S. L. a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 145 din 20 decembrie 2004, prin care achiziționa o locuință de serviciu situată în incinta Stației C.F.R. Cezieni, pentru prețul preferențial de 36.359.606 ROL, deși valoarea de piață a imobilului achiziționat era de_ lei ROL, cei doi inculpați prevalându-se de împrejurarea fals declarată că nu au deținut anterior în proprietate altă locuință.
De asemenea, inculpatul H. I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev de art. 215 alin., 1 și 3 cod penal, constând în aceea că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 291 din 07 decembrie 2006, plătind prețul preferențial de 4.291 RON pentru locuința de serviciu situată în incinta Stației C.F.R. Cezieni, valoarea de piață a imobilului fiind de 16.459 lei, inculpatul ascunzând împrejurarea că deținea, în calitate de proprietar, un imobil situat în comuna Dobrosloveni, ..
Pentru inculpata G. C. D. s-a dispus trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev de art. 26 cod penal rap la art. 215 alin. 1 și 3 cod penal, constând în ajutorul dat inculpatului H. I. pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare, în modalitatea avizării favorabile a cererii de cumpărare formulată de acesta, deși a constatat că înscrisurile atașate nu îndeplineau condițiile stabilite prin normele interne de conducerea C.N.C.F.R. S.A, respectiv dispoziția nr. 31/1999.
Curtea, analizând înscrisurile aflate la dosar, coroborate cu probatoriul testimonial administrat, reține că inculpații S. L. și H. I., în calitate de angajați ai C.N. C.F.R. S.A. – S. R. C.F. C., au folosit imobilele (construcții) aflate în incinta Stației C.F.R. Cezieni ca locuințe de serviciu, în calitate de chiriași, conform contractelor de închiriere nr. 141/4/01 noiembrie 2002 – pentru S. L. (fila 136 – dosar urmărire penală) - și nr. 463/4/01.10.2006 – pentru H. I. (filele 104 – 108, dosar urmărire penală). Aceste locuințe au fost repartizate pentru vânzare prin Hotărârea Consiliului de Administrație a C.N.C.F. - C.F.R. S.A. din 21.10.2002 (fila 84 – 86, dosar urmărire penală), constituindu-se Comisia R. Tehnică de Locuințe prin Decizia din 01 noiembrie 2001, care a stabilit atât locuințele de serviciu ce urmau a fi valorificate, cât și prețul de vânzare a acestora, fiind întocmită în acest sens dispoziția Direcției Patrimoniu de aprobare la vânzarea locuințelor nr. 6/3._ .
Din înscrisurile comunicate de C.N.C.F – C.F.R. S.A. se reține că valorificarea locuințelor cuprinse în fondul locativ al C.F.R. s-a dispus a fi realizată prin vânzarea locuințelor de serviciu situate în afara zonei de siguranță a căii ferate, sau, în situația celor aflate total sau parțial în zona de siguranță, în baza unei autorizări speciale din partea Direcției Generale Juridic și C. al M.L.P.T.L., fiind autorizată Regionala C.F. C. să valorifice 49 de locuințe de serviciu, care au fost evaluate conform dispozițiilor Decretului Lege nr. 61/1990 și Decretului nr. 256/1984, după cum rezultă din corespondența între C.N.C.F. C. S.A. – S. Patrimoniu și Regionala C. (filele 65 – 69, dosar urmărire penală).
Ori, în cazul locuințelor care formează obiectul litigiului din prezenta cauză, se constată că erau deținute legal, în calitate de chiriași, de către inculpații S. L. și H. I., la data când aceștia au formulat cereri de cumpărare (cererea înregistrată sub nr. 914/02.09.2003 pentru S. L. și cererea nr. 2683/25.10.2006 pentru H. I.), iar din conținutul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru aceste spații, rezultă că legea aplicabilă în materie este reprezentată de Lg. 85/1992 și de Decretul-Lege nr. 60/1991.
Din analiza prevederilor acestor acte normative se constată că art. 7 din Lg. 85/1992 dispune asupra posibilității vânzării către titularii contractelor de închiriere, la cererea acestora, a locuințelor construite din fondul unităților economice sau bugetare de stat, cu plata integrală sau în rate a prețului, vânzare care se realizează în condițiile Decretului Legea nr. 61/1990, complinite cu dispozițiile Legii nr. 85/1992.
În aceste condiții, se constată că, în situația cumpărării unei locuințe de serviciu cu plata integrală a prețului devin aplicabile prevederile art. 3 din Decretul Lege nr. 60/1991, conform căruia „locuințele se vând…cu achitarea integrală a prețului, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare fără restricții privind deținerea în proprietate a unei a doua locuințe”, urmând să se rețină că dispoziția prohibitivă prevăzută de art. 11 alin. 3 din Legea nr. 85/1992 (condiția de a nu devine în proprietate, împreună cu familia, o altă locuință) este aplicabilă numai în cazul cumpărării locuințelor cu plata în rate a prețului.
În speță, inculpații, cumpărători ai locuințelor de serviciu, au achitat integral prețul stabilit unilateral de către vânzător – Compania Națională Căi Ferate, prin Biroul Fond Locativ din cadrul Direcției Patrimoniu –, situație în care transferul dreptului de proprietate nu este afectat de condiția de a nu fi deținut o altă locuință în proprietate.
Totodată, se constată că, în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare nr. 291/07.12.2006 (filele 88, 89 – dosar urmărire penală) și nr. 145/20.12.2004 (filele 125- dosar urmărire penală), s-a menționat expres că tranzacția s-a realizat în baza Lg. 85/1992 și a Decretului Lege nr. 61/1990, iar nu în baza normei metodologice interne reprezentată de Dispoziția nr. 31/15.06.1999 emisă de directorul general al C.N.C.F. C. S.A., art. 14 (filele 162 – 170, dosar urmărire penală), prin care era restrânsă categoria chiriașilor ce puteau solicita cumpărarea locuințelor de serviciu închiriate numai pentru aceia care nu dețin sau nu au deținut altă locuință în proprietate.
De altfel, această dispoziție a fost contestată prin invocarea excepției de nelegalitate în C. Administrativ, iar prin sentința civilă nr. 323/15 iunie 2011 emisă de Curtea de Apel C., excepția a fost admisă, reținându-se că, printr-o normă internă a organelor de conducere administrativă, nu se pot crea, prin derogare de la actul normativ cu forță juridică superioară (legea în materie – art. 3 din Decretul Lege nr. 61/1990 și art. 7 din Lg. 85/1992 coroborat cu art. 11 alin. 3 din aceeași lege), alte excepții în materia vânzării locuințelor.
Totodată, se constată că infracțiunile de înșelăciune deduse judecății în prezenta cauză s-au realizat în cadrul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pentru cele două locuințe de serviciu, în beneficiul inculpaților S. L. și S. F. – pe de o parte – și inculpatului H. I. – pe de altă parte – prin rechizitoriu reținându-se că partea civilă reprezentată de C.N.C.F.R. S.A. – S. R. C.F.R. C. a înregistrat un prejudiciu reprezentat de diferența între prețul plătit de inculpați, aferent actului juridic de vânzare cumpărare și valoarea de piață a imobilelor respective, astfel cum rezultă din raportul de evaluare întocmit în faza de urmărire penală (raport de expertiză nr. 1885 din 18 mai 2009, aflat la filele 33 – 46), concluzie care însă nu se desprinde din probele administrate.
Astfel, se constată că stabilirea prețului pentru vânzare, respectiv achiziția acestor locuințe de serviciu, s-a realizat în mod unilateral de către societatea vânzătoare, independent de vreo manoperă a inculpaților, locuințele respective putând fi valorificate numai către persoane care aveau calitate de chiriași și le foloseau efectiv la data solicitării și aprobării vânzării; într-o atare situație, aceste construcții nu puteau fi valorificate la preț superior, modalitatea vânzării prin licitație publică, la prețul de circulație de pe piața liberă, fiind aplicabilă numai în situația locuințelor de serviciu libere la data încuviințării valorificării acestora (după cum rezultă din dispoziția nr. 31/1999).
Față de aceste considerente, se reține că prima instanță a realizat o justă stabilire a situației de fapt, constatând că prin faptele inculpaților nu s-a produs un prejudiciu în dauna C.N.C.F. C. S.A. – S. R. C.F. C., iar prin aceasta, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, dispunând în mod corect achitarea tuturor inculpaților în temeiul art. 10 lit. d Cod Procedură penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive a laturii obiective a infracțiunilor.
În privința infracțiunilor de fals în declarații pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S. L. și S. F., constând în aceea că aceștia au declarat în mod fals că nu au deținut în proprietate o locuință achiziționată în baza Dec. Legea nr. 61/190 și a Lg. 85/1992 (declarațiile autentificate sub nr. 7490/19.10.2004 și nr. 7514/20.10.2004), se constată că soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. b1 Cod Procedură penală coroborat cu art. 181 cod penal, de sancționare administrativă a fiecărui inculpat cu amendă de câte 500 lei, este temeinică, întrucât, în raport de urmările produse și de circumstanțele personale favorabile inculpaților (persoane în vârstă, integrate social, având copii în întreținere și venituri modice), faptele acestora nu au produs un pericol concret specific infracțiunii.
În privința criticii de nelegalitate referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare cu partea civilă, se constată că această parte a fost citată pentru termenele din 16 noiembrie 2010 și 18 ianuarie 2011 (procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare aflându-se la filele 11 și 23 – dosar fond), după acest termen fiind aplicabile prevederile art. 291 alin. 3 Cod Procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Lg. 202/2010, în sensul că „partea căreia i s-a înmânat în mod legal citația pentru un termen de judecată prin funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, nu mai este citată pentru termenele ulterioare”; în consecință, în cauză nu poate fi reținut motivul de casare prev de art. 3859 pct. 21 Cod Procedură penală.
Față de toate considerentele expuse, recursul va fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, iar pentru cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de recurs, reprezentând onorariu de avocat oficiu pentru inculpații S. L., S. F. și H. I., se vor aplica dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală, urmând să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. DE PE L. J. C. împotriva sentinței penale nr. 1202 de la 03 mai 2011, pronunțată de J. C. – județul D. în dosarul cu nr._, privind pe intimații – inculpați S. L., S. F., H. I. și G. C. D..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului, suma de 900 lei - reprezentând onorarii avocați oficiu - urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. G. A. C. M. C. L.
Grefier,
D. L.
Red. jud.: M. C. G.
Jud. fond: C. P.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 255/2012.... | Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile... → |
|---|
