Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 255/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-02-2012 în dosarul nr. 255/2012
Dosar nr._ - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.255
Ședința publică de la 06 Februarie 2012
PREȘEDINTE G. Vintilăjudecător
C. Mereanujudecător
C. A. Ghitajudecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
S-a luat în examinare recursul declarat de P. de pe lângă J. Târgu Cărbunești, împotriva sentinței penale nr.379 din 15 septembrie 2011, pronunțată de J. Târgu Cărbunești, în dosarul nr._, privind pe inculpatul A. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat, asistat de avocat M. A., apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul.
Procurorul susține recursul, potrivit motivelor dezvoltate în scris, iar cu referire la cazurile de casare prev.de art.3859 pct.18 și 10 Cod pr.penală, apreciază că, pe de o parte, soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.86 alin.1 și art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 Cod pr.penală, cu aplic.art.181 Cod penal, este greșită, iar, pe de altă parte, instanța de fond nu a stabilit dacă la momentul săvârșirii faptelor - 18 mai 2010, inculpatul avea discernământul păstrat, și, mai mult, nu a lămurit contradicția existentă între concluziile celor două expertize medico-legale psihiatrice administrate în cursul cercetării judecătorești, privindu-l pe același făptuitor.
Apărătorul inculpatului pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, apreciind, în esență, că judicios a procedat prima instanță atunci când, în aplicarea dispozițiilor art.181 alin.1 Cod penal, a stabilit că faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul le lipsește gradul de pericol social, adoptând, în consecință, o soluție corespunzătoare de achitare.
Inculpatul își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.379 din 15 septembrie 2011, J. Târgu Cărbunești, în baza art. 11 pct.2 litera a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. b1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 181 Cod penal, a achitat pe inculpatul A. V. - fiul lui M. și E., născut la data de 19.10.1946 în ., pensionar, căsătorit, domiciliat în București, sectorul 6, ..1, . 22, locuind fără forme legale în comuna Dănciulești, ., CNP-_, pentru infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 R, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal.
În baza art. 181 alineat 2 Cod penal, coroborat cu art. 91 litera c Cod penal s-a aplicat inculpatului A. V., 800 lei amendă cu caracter administrativ.
În baza art. 113 Cod penal, a fost obligat inculpatul să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.
S-au pus în vedere inculpatului să se prezinte la control periodic la unitatea sanitară stabilită de Direcția de Sănătate Gorj și să respecte tratamentul prescris de medic.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 113 alin. 2 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare luarea măsurii de siguranță a internării medicale.
În baza art. 459 alineat 1 Cod de procedură penală, s-a dispus comunicarea Direcției de Sănătate Gorj a copiilor de pe dispozitivul sentinței penale și a raportului de expertiză medico-legală al IML C. și a avizului Comisiei de avizare și control.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Tg-Cărbunești nr. 1425/P/2010 din data de 12.11.2010 a fost trimis în judecată inculpatul A. V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alineat 2 și art. 87 alineat 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 litera a și 33 litera a Cod penal.
În fapt, s-a stabilit că la data de 18.05.2010, în jurul orelor 1845, în timp ce conducea autoutilitara marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, pe DC 36 Dănciulești - Zeicoiu, pe raza comunei Dănciulești, județul Gorj, inculpatul A. V. a fost oprit pentru control de către organele de poliție și fiindu-i solicitată testarea cu aparatul etilotest Drager, inculpatul a refuzat.
De asemenea, inculpatul a refuzat să se deplaseze la o unitate spitalicească autorizată, pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Martorii L. B. A., R. P. și Lăban M. au declarat că au fost de față când polițiștii i-au solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest și să se deplaseze la o unitate sanitară, pentru a i se recolta probe biologice, însă acestal a refuzat categoric.
Inculpatul Asporiu V. nu a putut prezenta organelor de poliție nici permisul de conducere, întrucât acesta i-a fost anulat în urma condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alineat 5 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 104 din 15.02.2008 pronunțată de J. Tg-Cărbunești în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 61 A/2008 a Tribunalului Gorj.
Starea de fapt, așa cum a fost expusă anterior a fost dovedită în cursul urmăririi penale cu: proces-verbal de constatare a infracțiunilor, declarații inculpat, declarații martori, sentința penală nr. 104 din 15.02.2008 pronunțată de J. Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 16.12.2010, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest din cauza fricii, întrucât a fost îmbrâncit de niște civili și că își însușește declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale.
A mai arătat că este bolnav și solicită să fie supus unei expertize medico-legale psihiatrice (f.7).
La același termen de judecată, instanța a pus în discuție cererea formulată de apărătorul inculpatului, care în cele din urmă a fost admisă.
În acest scop, instanța a dispus emiterea unei adrese către Serviciul de Medicină Legală Gorj pentru a efectua expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului A. V. prin care să se stabilească dacă acesta a avut discernământ la data de 8 mai 2010, când a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia cu permisul de conducere anulat și a refuzat să fie supus testării cu aparatul etilotest și recoltarea de probe biologice.
La adresa înaintată Serviciului de Medicină Legală Gorj au fost atașate copii de pe rechizitoriul parchetului și de pe toate actele medicale existente la dosar.
De asemenea, inculpatul a mai solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale cu un martor în circumstanțiere, respectiv R. P..
Cu adresa nr. 2420 din 12.01.2011 Serviciul de Medicină Legală Gorj a înaintat instanței raportul de expertiză medico-legală psihiatrică în care s-a concluzionat că inculpatul A. V. prezintă diagnosticul „Tulburare organică de personalitate cu elemente deteriorative”.
Comisia a opinat că acesta, având diagnosticul menționat anterior stabilit clinic și confirmat paraclinic, nu are discernământul faptelor sale.
La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2011 a fost ascultat martorul propus de inculpat, respectiv R. P., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
În scopul aflării adevărului, instanța a dispus emiterea unei adrese către Cabinetul Individual Medic de Familie Dr. C. C. M. pentru a comunica situația antecedentelor medicale ale inculpatului A. V., precizându-se data când a fost luat în evidență pentru boli psihice, înaintându-se și copii de pe toate actele medicale existente la sediul cabinetului.
În ședința publică din data de 17.02.2011 instanța a dispus emiterea unei adrese către Serviciul de Medicină Legală Gorj pentru a proceda la completarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2420 din 12.01.2011 privind pe inculpatul A. V. pentru a se stabili, în funcție de afecțiunile de care suferă acesta, dacă a avut discernământ la data de 18.05.2010 când a condus pe drumurile publice un autoturism având permisul de conducere anulat și a refuzat recoltarea de probe biologice.
Cu adresa nr. 368 din 7 martie 2011 Serviciul de Medicină Legală Gorj a comunicat că nici la data de 15 mai 2010 inculpatul nu avea discernământul faptelor sale, comisia opinând că în cauză se impune luarea măsurii de obligare la tratament medical prevăzută de art. 113 Co penal.
În ședința publică din data de 7 aprilie 2011, reprezentantului parchetului a solicitat instanței să dispună emiterea unei adrese către IML C. - Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale în vederea avizării raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.
Institutul de Medicină Legală C. a hotărât efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, în care sens s-a întocmit raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1587 din 4.07.2011.
În acest raport de nou expertiză medico-legală psihiatrică s-a concluzionat că numitul A. V. prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate pe fond organic cerebral. Dependență etilică. Tot în acest act medico-legal se menționează că acesta are discernământul faptelor și al consecințelor acestora diminuat (.60).
Comisia de Control și Avizare a actelor medicale din cadrul Institutului de Medicină Legală C. a avizat raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1587/4.07.2011, însă cu mențiunea că se impune luarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 113 Cod penal.
Analizând probele de la dosar, instanța a reținut că 18.05.2010, în jurul orelor 1845, în timp ce conducea autoutilitara marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, pe DC 36 Dănciulești - Zeicoiu, pe raza comunei Dănciulești, județul Gorj, inculpatul A. V. a fost oprit pentru control de către organele de poliție și fiindu-i solicitată testarea cu aparatul etilotest Drager, inculpatul a refuzat.
De asemenea, inculpatul a refuzat să se deplaseze la o unitate spitalicească autorizată, pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Martorii L. B. A., R. P. și Lăban M. au declarat că au fost de față când polițiștii i-au solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest și să se deplaseze la o unitate sanitară, pentru a i se recolta probe biologice, însă acestal a refuzat categoric.
Inculpatul Asporiu V. nu a putut prezenta organelor de poliție nici permisul de conducere, întrucât acesta i-a fost anulat în urma condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alineat 5 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 104 din 15.02.2008 pronunțată de J. Tg-Cărbunești în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 61 A/2008 a Tribunalului Gorj.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului A. V. care la data de 18.05.2010 a condus autoutilitara marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, pe DC 36 Dănciulești - Zeicoiu, pe raza comunei Dănciulești, județul Gorj, având permisul de conducere anulat din data de 30.04.2009 și a refuzat să se supună testării aerului expirat și recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alineat 2 și art. 87 alineat 5 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, că este recidivist postcondamnatoriu și nu în ultimul rând împrejurările în care s-au comis faptele de natură penală.
În legătură cu ultimul criteriu de individualizare, instanța a reținut că din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de către Institutul de Medicină Legală C. rezultă că numitul A. V. prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate pe fond organic cerebral. Dependență etilică, concluzionându-se că acesta are discernământul faptelor și al consecințelor acestora diminuat (.60).
În plus în avizul dat de către Comisia de Control și Avizare a actelor medicale din cadrul Institutului de Medicină Legală C. care a avizat raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1587/4.07.2011, se menționează că se impune luarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 113 Cod penal.
Este evident că aceste afecțiuni au avut legătură de cauzalitate asupra conduitei inculpatului care a avut diminuată reprezentarea consecințelor faptelor comise, cu atât mai mult cu cât nu urma în mod regulat un tratament medical adecvat,
În legătură cu acest aspect martorul R. P. a relatat că inculpatul i-a medicamente fără prescripția medicului (f.17).
Față de aceste împrejurări instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 181 Cod penal care definește fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
În alineatul 1 al acestui text de lege se precizează că „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”.
În alineatul 2 se prevede că „La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut”.
Instanța a ajuns la această concluzie având în vedere împrejurările în care faptele au fost comise și evidențiate anterior, așa cum se menționează în art. 181 alineat 2 Cod penal.
Totodată, s-a avut în vedere și scopul procesului penal așa cum este definit de art. 1 din Codul de procedură penală.
Potrivit acestui text de lege „Procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.
Or, în raport de concluziile expertizei medico-legale psihiatrice și de textul de lege arătat, există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, în cauză operând principiul in dubio pro reo.
În plus, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 52 alineat 2 teza a II a din Codul penal care precizează că „ Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe și nici să înjosească persoana condamnatului”.
Pentru aceste considerentele, instanța a achitat pe inculpatul A. V. în baza art. 11 punctul 2 litera a Cod de procedură penală raportat la art. 10 litera b1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 181 Cod penal, pentru infracțiunile prevăzute de art. 86 alineat 2 și art. 87 alineat 5 din OUG nr. 195/2002 R cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal și art. 37 litera a Cod penal.
În baza art. 181 alineat Cod penal coroborat cu art. 91 litera c Cod penal instanța a aplicat inculpatului A. V. 800 lei amendă cu caracter administrativ.
În baza art. 113 Cod penal instanța a obligat inculpatul să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.
S-a pus în vedere inculpatului de a se prezenta la control periodic la unitatea sanitară stabilită de Direcția de Sănătate Gorj și să respecte tratamentul prescris de medic.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 113 alineat 2 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare luarea măsurii de siguranță a internării medicale.
În baza art. 459 alineat 1 Cod de procedură penală instanța a dispus comunicarea Direcției de Sănătate Gorj a copiilor de pe dispozitivul sentinței penale și a raportului de expertiză medico-legală al IML C. și a avizului Comisiei de avizare și control.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. Târgu Cărbunești, iar cu referire la cazurile de casare prev.de art.3859 pct.18 și 10 Cod pr.penală, a apreciat că, pe de o parte, soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.86 alin.1 și art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 Cod pr.penală, cu aplic.art.181 Cod penal, este greșită, iar, pe de altă parte, că instanța de fond nu a stabilit dacă la momentul săvârșirii faptelor - 18 mai 2010, inculpatul avea discernământul păstrat, și, mai mult, nu a lămurit contradicția existentă între concluziile celor două expertize medico-legale psihiatrice administrate în cursul cercetării judecătorești, privindu-l pe același făptuitor.
Recursul declarat este fondat, însă pentru cea de-a doua critică invocată în cadrul cazului de casare prev.de art.3859 pct.10 Cod pr.penală, analizată prioritar, vizând omisiunea primei instanțe de a dispune potrivit art.125 Cod pr.penală, efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, care să armonizeze concluziile contradictorii ale celor două expertize administrate în faza cercetării judecătorești, având ca obiect stabilirea discernământului inculpatului în raport cu data săvârșirii faptelor.
Așa cum rezultă din înțelesul dispozițiilor ce reglementează cazul prev.de art.3859 pct.10 Cod pr.penală, hotărârea judecătorească este supusă casării atunci când instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Totodată, este de observat că potrivit art.125 Cod pr.penală, atunci când instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize.
În cauza de față, instanța de fond a dispus administrarea a două expertize medico-legale psihiatrice, ambele având de stabilit asupra discernământului în raport cu data săvârșirii faptelor, prima expertiză concluzionând în sensul inexistenței discernământului, iar cea de-a doua, stabilind că acesta are discernământul diminuat.
Contradicțiile rezultate din concluziile celor două expertize medico-legale psihiatrice, trebuiau lămurite obligatoriu de către instanța de fond, în aplicarea dispozițiilor prev.de art.125 Cod pr.penală, prin dispunerea unei noi expertize.
Asta pentru că, așa cum deja s-a arătat, concluziile celor două expertize, administrate anterior, pun în discuție atât existența, cât și non existența discernământul, ca element al răspunderii penale, chestiune ce trebuie în mod necesar lămurită, întrucât este de natură să influențeze, în final, soluția procesului.
Așadar, cu referire la soluția prev.de art.38515 pct.2 lit.c Cod pr.penală, Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința, pentru argumentele în precedent expuse, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță de fond, în rejudecare, aceasta având de dispus o nouă expertiză medico-legală psihiatrică, referitoare la inculpat.
Cu aceeași ocazie, vor fi avute în vedere și celelalte critici de casare invocate de parchet în cadrul cazului prev.de art.3859 pct.18 Cod pr.penală.
Văzând și art.192 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Tg.Cărbunești, împotriva sentinței penale nr.379 din 15 septembrie 2011, pronunțată de J. Târgu Cărbunești, în dosarul nr._, privind pe inculpatul A. V..
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 februarie 2012.
G. V. C. MereanuCiprian A. G.
Grefier,
F. I.
Red.jud.GV
j.f.S.P.
PS/7.03.2012
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 313/2012. Curtea de... | Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 226/2012.... → |
|---|
