Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 94/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 94/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.94
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016
PREȘEDINTE V. M.
Judecător I. G.
Grefier M. N.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
****
Pe rol judecarea apelului declarat de P. DE PE L. J. S., împotriva sentinței penale nr.88 din 22 iunie 2015, pronunțată de J. S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul B. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit inculpatul B. T., reprezentat de avocat T. D.-desemnat din oficiu; cât si partea civilă Bițuică E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat si nici exceptii de ridicat, C., apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
A susținut că, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru patru infracțiuni, instanța s-a pronunțat doar pentru 3 infracțiuni, omițând să se pronunțe asupra unei infracțiuni prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal.
Reprezentantul parchetului a arătat, totodată, că susține și celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie, însă dat fiind faptul că instanța nu a soluționat fondul cauzei cu privire la una dintre faptele deduse judecății, a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea rejudecării.
Avocat T. D., pentru inculpatul B. T., a susținut de asemenea, că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la una dintre infracțiunile deduse judecății, solicitând admiterea apelului declarat de parchet doar în ceea ce privește primele cinci motive scrise de apel, care vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate, nu și pentru motivul de netemeinicie.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.88 din 22 iunie 2015, J. S., în baza art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C. proc. pen. și a art. 10 din Legea nr. 187/2012, a condamnat pe inculpatul B. T., fiul lui N. și L., născut la 18.01.1994, în Sadova, jud. D., CNP-_, cu domiciliul în com. Cârna, . nr. 11, jud. D., fără studii, cu antecedente penale, fără ocupație, necăsătorit, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 334 alin. 1, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și a art. 10 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat același inculpat la pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 335 alin. 1, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și a art. 10 din Legea nr. 187/2012 și în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 an închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1 din Codul penal, s-au contopit pedepsele aplicate mai sus, astfel încât inculpatul va executa in final pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C.pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (3) C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Cârna pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată/partea civilă Bițuică E. și a fost obligat inculpatul B. T. la plata sumei de 400 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale – aparat sudură sustras.
A fost obligat inculpatul la 350 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1361/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. T., pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen, a infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b C.pen. și a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art. 334 alin. 1 cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 10/11.11.2012, inculpatul a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate Bițuică E. și a sustras un aparat de sudură, iar ulterior, în datele de 17.06.2014 și 21.06.2014, a condus mopede pe drumurile publice fără a avea permis de conducere și fără ca acestea să fie înmatriculate sau înregistrate.
Prin același rechizitoriu, în temeiul art. 314 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 315 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 16 alin. 1 lit. b C.pen., s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiuni de distrugere, prevăzută ce art. 253 alin. 1 C.pen.
S-a precizat faptul că, în data de 10/11.11.2012, inculpatul B. T. a luat hotărârea infracțională ca, împreună cu fratele său minor B. T., în vârstă de 11 ani, să pătrundă în locuința persoanei vătămate Bițuică E. din localitatea Cîrna pentru a sustrage un aparat de sudură, observat de către minor anterior și, astfel, cei doi au escaladat gardul locuinței părții vătămate menționate și au pătruns ulterior în locuință, de unde au sustras aparatul de sudură.
După sustragere, cei doi au transportat bunul persoanei vătămate la locuința lor, unde l-au dezmembrat, iar metalul neferos obținut l-au vândut martorului G. M., contra sumei de 60 lei, banii obținuți împărțindu-i între ei.
S-a menționat faptul că săvârșirea faptei a fost recunoscută de către cei doi autori, aceștia descriind modul de săvârșire a faptei, în cauză procedându-se și la audierea martorului G. M., care a confirmat susținerile celor doi autori.
De asemenea, s-a precizat că, participarea minorului B. T. la săvârșirea infracțiuni de furt calificat a făcut obiectul cercetărilor în dosarul penal înregistrat la P. de pe lângă judecătoria S. nr. 1348/P/2012, soluționat în anul 2013, precum și faptul că, în data de 17.06.2014, organele de poliție rutieră din cadrul Postului de Poliție Cîrna l-au identificat pe inculpatul B. T., în timp ce conducea pe drumurile publice din comună un moped marca PIAGGIO, înregistrat sub nr. DJ 051 G..
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit faptul că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici un fel de autovehicul, aspect rezultat și din adresa SPRPCIV D. nr._/21.07.2014, oprirea și identificarea inculpatului fiind făcută în prezența martorului Giubegeanu T., care a confirmat, cu ocazia audierilor, cele constatate de către organele de poliție.
Totodată, s-a menționat și faptul că, la data de 21.06.2014, același inculpat a fost depistat ce către organele de poliție în timp ce conducea pe drumurile publice din . marca MALAGUTI, neînregistrat și fără a avea permis de conducere, constatarea fiind făcută în prezența martorului M. M., precum și faptul că, la audierile din faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor la regimul circulației rutiere, aspect confirmat și de către martorul M. M. cu ocazia audierii sale.
În cauză au fost efectuate cercetări și în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 C.pen., însă s-a reținut faptul că, întrucât distrugerea aparatului de sudură s-a produs după ce acesta a intrat în sfera de stăpânire a infractorilor, aceasta se absoarbe în mod natural în infracțiunea de furt calificat, fiind dispusă astfel o soluție de clasare.
Din probatoriul administrat în cauză, s-a constatat astfel că inculpatul este autorul faptelor cercetate, care au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege și prezintă un grad sporit de pericol social raportat la modul de săvârșire și consecințele posibile.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului; sesizarea și declarațiile părții civile Bițuică E.; procesului-verbal de depistare, copia procesului-verbal de cercetare la fața locului; declarația numitului B. T., adresa SPRPCIV D. nr._/21.07.2014; declarațiile martorilor Giubegeanu T., M. M. și G. M., precum și fișa privind cazierul judiciar al inculpatului.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, pronunțată la data de 20.04.2015, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a fost constatată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1361/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. S., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
Instanța a constatat că, deși partea vătămată nu a comunicat un răspuns la adresa instanței, în cursul urmăririi penale aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea aparatului de sudură.
La termenul de judecată din data de 15.06.2015 a fost audiat inculpatul - care a precizat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa și nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum și faptul că este de acord cu prestarea muncii în folosul comunității neremunerate, în cazul în care se va aprecia că este necesară aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere sau amânării aplicării pedepsei -, declarația acestuia fiind consemnată în scris iar fila atașată la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut că starea de fapt este corect reținută prin actul de sesizare a instanței, rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și însușite de către inculpat cu ocazia audierii de către prima instanță.
S-a constatat, astfel, că inculpatul B. T. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, de punere în circulație sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neîmatriculat sau neînregistrat, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Starea de fapt a fost susținută de următoarele mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală: declarațiile inculpatului; sesizarea și declarațiile părții civile Bițuică E.; procesului-verbal de depistare, copia procesului-verbal de cercetare la fața locului; declarația numitului B. T., adresa SPRPCIV D. nr._/21.07.2014; declarațiile martorilor Giubegeanu T., M. M. și G. M., precum și fișa privind cazierul judiciar al inculpatului.
În drept, prima instanță a stabilit că faptele inculpatului B. T. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit b, d și alin. 2 lit. b C.p., art. 334 alin. 1 și art.335 alin. 1 C.p.
Instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor depuse.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen. respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În consecință, aplicând criteriile de individualizare enunțate mai sus, instanța a considerat că stabilirea unor pedepse cu închisoarea orientată spre minimul prevăzut de lege, redus cu o treime, respectiv 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, și respectiv 2 ani închisoare, urmată de contopirea acestor pedepse în pedeapsa de 2 ani închisoare, constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat și asigură scopul sancționator și preventiv al pedepsei penale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei s-a reținut că inculpatul a solicitat amânarea aplicării sau suspendarea condiționată a executării acesteia, manifestându-și implicit acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a-c C.pen., respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an și și-a manifestat implicit acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prin solicitarea formulată cu privire la modul de executare, instanța a apreciat, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale, de faptul că nu a contribuit până la soluționarea cauzei la recuperarea prejudiciului, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. A dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. 1 C.pen, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. S., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În cuprinsul motivelor scrise de apel și cu ocazia dezbaterilor s-a arătat că, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru patru infracțiuni, instanța a pronunțat o soluție de condamnare doar pentru 3 infracțiuni, omițând să se pronunțe asupra unei infracțiuni prevăzute de art.335 alin.1 Cod penal.
În cuprinsul motivelor scrise s-a arătat, totodată, că hotărârea instanței de fond este nelegală, pentru că nu au fost reținute dispozițiile art.38 alin.2 Cod penal, privind concursul formal de infracțiuni, în ceea ce privește faptele comise la data de 21.06.2014, a fost efectuată în mod greșit operațiunea de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente, nu s-a pronunțat asupra cererii privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.374 Cod pr.penală, nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în conformitate cu legea penală mai favorabilă. A fost criticată hotărârea primei instanțe și pentru netemeinicie arătându-se că nu s-a făcut o justă individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu, în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, C. constată următoarele:
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că prin rechizitoriul nr.1361/P/2013 din data de 9.02.2015 al Parchetului de pe lângă J. S. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. T., pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b Cod penal, a două infracțiuni prevăzute de art.335 alin.1 Cod penal și a unei infracțiuni prevăzute de art.334 alin.1 Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în noaptea de 10/11.11.2012 a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate Buțuică E. și a sustras un aparat de sudură, în ziua de 17.06.2014 a condus mopedul marca Piaggio cu număr DJ.51.G., pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, iar în ziua de 21.06.2014 a condus mopedul marca Malaguti pe drumurile publice de pe raza localității Cârna, fără a poseda permis de conducere și fără ca mopedul să fie înregistrat.
Soluționând cauza, prin s.p.nr.88 din 22 iunie 2015 J. S. a dispus condamnarea inculpatului la pedepse de 1 an și 6 luni, respectiv 2 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b Cod penal, a unei infracțiuni prevăzute de art.335 alin.1 Cod penal și a unei infracțiuni prevăzute de art.334 alin.1 Cod penal.
Deși din considerentele hotărârii pronunțate reiese că prima instanță a reținut că starea de fapt descrisă în cuprinsul rechizitoriului corespunde probelor administrate, din dispozitivul hotărârii pronunțe rezultă că prima instanță a omis să se pronunțe asupra unei infracțiuni prevăzute de art.335 alin.1 Cod penal.
În aceste condiții, apreciem că prima instanță, nesoluționând în totalitate fondul cauzei a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind astfel contrară dispozițiilor art. 396 Cpp, iar aspectele de nelegalitate menționate nu pot fi remediate în calea de atac a apelului, întrucât inculpatul ar fi privat de un grad de jurisdicție, cu privire la infracțiunea față de care prima instanță nu s-a pronunțat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.b Cod pr.penală, C. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. S., va desființa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării.
Cu ocazia rejudecării va fi audiat inculpatul în legătură cu faptele deduse judecății, întrucât cu ocazia audierii la data de15.06.2015 s-a consemnat că acesta recunoaște ,,săvârșirea faptei,, așa cum este menționată în rechizitoriu, deși în cuprinsul actului de sesizare a instanței sunt descrise mai multe fapte penale.
Totodată, în raport de poziția manifestată de inculpat, prima instanță urmează a se pronunța asupra cererii acestuia de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate și, în cazul în care această cerere va fi admisă, prima instanță urmează a pronunța o soluție de condamnare pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății și a stabili o pedeapsa rezultantă, în raport de incidența în cauză a dispozițiilor privind concursul real și formal de infracțiuni, prevăzut de art. 38 al. 1și 2 Cp. și a dispozițiilor art. 39 Cp, care stabilesc modul de calcul al pedepsei rezultante în cazul concursului de infracțiuni.
În temeiul dispozițiilor art.424 alin.4 Cod pr.penală, se vor menține actele procedurale îndeplinite până la data pronunțării hotărârii desființate.
În baza art.275 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei, din care 260 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. S., împotriva sentintei penale nr.88 din 22 iunie 2015, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Desființează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei, din care 260 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.01.2016.
V. MireaIonel G.
Grefier,
M. N.
Red.jud.VM
j.f.D.O.
PS/15.02.2016
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 81/2016.... → |
|---|
