Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2181/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2181/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-10-2012 în dosarul nr. 2181/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ NR. 2181

Ședința publică de la 26 Octombrie 2012

PREȘEDINTE G. V.- judecător

C. Ș.- judecător

T. M.- judecător

Grefier B. D.

Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12 octombrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de inculpații P. I., B. C., C. M. A., C. F., C. M. G., C. I., C. P., C. A., D. Ș., D. I. V., I. M., M. C. M., P. A., P. M., S. N. și V. N., împotriva deciziei penale nr. 157 din data de 30 mai 2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și a sentinței penale nr. 43 din data de 08 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul numărul_ .

La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită la data dezbaterilor.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din data de 08.02.2010 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria S. a respins excepția de nelegalitate a actului de sesizare a instanței și excepția de necompetență materială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași.

A. În temeiul art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1, lit. g, alin. 3 lit. a Cp, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. c Cp, a dispus condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare a inculpaților:

1. C. C., fiul lui G. și M., născut la data de 29.03.1974, în or. D., jud. V., domiciliat în ., CNP_, studii 12 clase, divorțat, doi copii minori, operator Schela de petrol D., fără antecedente penale;

2. C. A., fiul lui I. și E., născut la data de 29.07.1971, în or. D., jud. V., cu același domiciliu, ., CNP_, studii 12 clase, căsătorit, doi copii minori, operator la Schela de Petrol D., fără antecedente penale;

3. V. N., fiul lui N. și E., născut la data de 18.10.1967, în or. B., jud. O., domiciliat în com. Diculești, ., CNP_, studii școala profesională, căsătorit, doi copii minori, conducător auto, fără antecedente penale;

4. B. C., fiul lui D. și F., născut la data de 05.01.1970, în ., cu același domiciliu, CNP_, studii 12 clase, căsătorit, doi copii minori, pompier la Schela de Petrol D., fără antecedente penale;

5. P. I., fiul lui A. și Florența, născut la data de 16.10.1969, în ., cu același domiciliu, sat Burdălești, CNP_, studii 12 clase, căsătorit, doi copii minori, operator la Schela de Petrol D., fără antecedente penale;

În temeiul art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. c Cp, a condamnat aceiași inculpați la pedeapsa de câte 8 luni închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, a dispus contopirea celor două pedepse, inculpații urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp, a atras inculpaților atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

B) În temeiul art. 221 alin. 1 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. e Cp, a condamnat inculpații:

1. C. N., fiul lui F. și A., născut la data de 07.11.1973, în mun. Drobeta Tr. S., jud. M., domiciliat în ., CNP_, studii școala profesională, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale;

2. C. A., fiul lui F. și A., născut la data de 12.06.1969, în ., domiciliat în com. Butoiești, ., CNP_, studii școala profesională, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale;

3. B. C.-C., fiul lui C. și E., născut la data de 11.02.1980, în mun. Reșița, jud. C.-S., cu același domiciliu, ., ., ap. 5, CNP_, studii 12 clase, student, necăsătorit, fără antecedente penale;

4. G. – Geanana V. – C., fiul lui D. și Eletca, născut la data de 12.01.1979, în or. Tîrgu-Cărbunești, jud. Gorj, domiciliat în com. L., ., CNP_, studii 11 clase, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale;

5. S. V., fiul lui I. și Cristida, născut la data de 02.10.1955, în or. Bălcești, jud. V., cu același domiciliu, CNP_, studii școala profesională, fără ocupație, căsătorit, doi copii majori, cu antecedente penale, reabilitat de drept;

6. M. - C. M., fiul lui A. și E., născut la data de 07.11.1956, în ., domiciliat în com. Cărpiniș, .. T. și reședința în com. Butoiești, ., CNP_, studii școala profesională, administrator, căsătorit, trei copii, unul minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 2 luni închisoare.

În temeiul art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. e Cp, a condamnat aceiași inculpați la pedeapsa de câte 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, a dispus contopirea celor 2 pedepse aplicate, fiecare din cei 6 inculpați urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru toți inculpații pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, a interzis inculpaților sus-amintiți, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp,a atras celor 6 inculpați atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

C) În temeiul art. 221 alin. 1 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. e Cp, a condamnat inculpații:

1. C. F., fiul lui G. și I., născut la data de 19.04.1962, în ., domiciliat în or. Filiași, . A, jud. D., CNP_, studii 12 clase, căsătorit, trei copii, unul minor, administrator, fără antecedente penale;

2. P. M., fiul lui I. și I., născut la data de 02.12.1961, în or. Filiași, jud. D., cu același domiciliu, ., ., CNP_, studii școala profesională, fără ocupație, căsătorit, doi copii majori, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 2 luni închisoare.

În temeiul art. 264 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. e Cp, a condamnat cei doi inculpați la pedeapsa de câte 2 luni închisoare.

În temeiul art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. c Cp, a condamnat aceiași inculpați la pedeapsa de câte 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, a contopit cele 3 pedepse aplicate, cei 2 inculpați urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru cei 2 inculpați pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, a interzis celor 2 inculpați, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, conform art. 71 alin. 5 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp, a atras celor 2 inculpați atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

D) În temeiul art. 221 alin. 1 Cp, a condamnat inculpații:

1. C. M. – G., fiul lui F. și A., născut la data de 23.04.1987, în or. Filiași, jud. D., cu același domiciliu, ., CNP_, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale;

2. D. I.-V., fiul lui P. și E., născut la data de 14.02.1986, în or. Filiași, jud. D., cu același domiciliu, .. 13, CNP_, studii școala profesională, conducător auto, necăsătorit, fără antecedente penale;

3. P. I., fiul lui M. și I., născut la data de 08.05.1951, în Țînțăreni, jud. Gorj, cu același domiciliu, sat Florești, CNP_, studii 12 clase, muncitor, căsătorit, fără antecedente penale;

4. P. L. – Angel, fiul lui I. și A., născut la data de 26.08.1972, în or. Filiași, jud. D., cu domiciliul în com. Țînțăreni, ., CNP_, studii școala profesională, fără ocupație, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, pentru toți 4 inculpații, cu aplic. art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. e Cp, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru cei 4 inculpați pe o perioadă de 2 ani și 2 luni, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, conform art. 71 alin. 5 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp, a atras inculpaților atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

E) În temeiul art. 221 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. e Cp, a condamnat inculpatul D. Ș., fiul lui E. și D., născut la data de 23.01.1969, în or. Filiași, jud. D., cu același domiciliu, .. 12, CNP_, studii 12 clase, administrator, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 luni închisoare;

În temeiul art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. c Cp, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 26 rap. la art. 297 alin. 1 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. d Cp, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 329 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. d Cp, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, contopește cele 4 pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp,a interzis inculpatului, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, conform art. 71 alin. 5 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp,a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

F) În temeiul art. 264 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. e Cp, a condamnat inculpatul T. G., fiul lui C. și M., născut la data de 27.02.1973, în or. Filiași, jud. D., cu același domiciliu, . A, CNP_, studii 12 clase, fără ocupație, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. c Cp,a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cp,a contopit cele 2 pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, a interzis inculpatului, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, conform art. 71 alin. 5 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp, a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

G) În temeiul art. 221 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp și art. 37 lit. a Cp, a condamnat inculpatul S. N., fiul lui V. și V., născut la data de 16.01.1979, în or. Bălcești, jud. V., domiciliat în mun. Rîmnicu V., ., ., CNP_, studii 12 clase, fără ocupație, căsătorit, recidivist, la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, art. 37 lit. a Cp, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 61 Cp, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 10 luni aplicate inculpatului prin s.p. nr. 244 din 22.05.2002, a Judecătoriei Bălcești, referitor la restul de pedeapsă de 659 zile.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, a contopit cele 2 pedepse cu restul de pedeapsă de 659 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp.

H) În temeiul art. 221 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. e Cp, a condamnat inculpații:

1. C. T., fiul lui I. și E., născut la data de 15.08.1956, în .-S., cu același domiciliu, CNP_, studii postliceale, administrator, căsătorit, fără antecedente penale;

2. C. P., fiul lui P. și A., născut la data de 27.11.1966, în Caransebeș, jud. C.-S., domiciliat în ., jud. C.-S., CNP_, studii 12 clase, administrator, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale;

3. I. M., fiul lui P. și P., născut la data de 12.12.1938, în .-S., domiciliat în com. Cornereva, .-S., cu reședința în com. Luncavița, .-S., CNP_, studii 8 clase, conducător auto, necăsătorit, fără antecedente penale;

4. C. I., fiul lui P. și A., născut la data de 31.05.1970, în .-S., cu același domiciliu, nr. 221, CNP_, studii școala profesională, administrator, căsătorit, doi copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, 74 lit. a și 76 lit. c Cp, a condamnat cei 4 inculpați la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 297 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. d Cp, a condamnat aceiași inculpați la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, a contopit cele 3 pedepse aplicate inculpaților, aceștia urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, pentru fiecare inculpat.

În temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.

I) În temeiul art. 221 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 37 lit. a Cp, a condamnat inculpatul C. M. – A., fiul lui F. și A., născut la data de 30.08.1981, în or. Filiași, jud. D., cu același domiciliu, ., ., CNP_, studii școala profesională, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, art. 37 lit. a Cp, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, a contopit cele 2 pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 83 Cp, a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin s.p. nr. 527/26.11.2002, a Judecătoriei Filiași, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei.

J) În temeiul art. 260 alin. 1 Cp cu aplic. art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. d Cp, a condamnat inculpații:

1. Bălășoniu M., fiul lui I. și F., născut la data de 28.04.1965, în ., domiciliat în Drobeta Tr. S., .. 6, jud. M., CNP_, studii 12 clase, căsătorit, conducător auto, fără antecedente penale;

2. Bălășoniu M., fiica lui A. și F., născută la data de 10.08.1968, în Cușmir, jud. M., cu domiciliul în mun. Drobeta Tr. S., .. 6, jud. M., CNP_, studii școala profesională, căsătorită, administrator, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată celor 2 inculpați, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp, a atras inculpaților atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

K) În temeiul art. 20 rap. la art. 217 alin. 4 Cp, cu aplic. art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. c Cp, a condamnat inculpata P. A., fiica lui M. și G., născută la data de 01.11.1951, în Țînțăreni, jud. Gorj, cu același domiciliu, sat Florești, CNP_, studii 8 clase, căsătorită, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani și 4 luni, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cp.

În temeiul art. 359 C.p.p., a atras inculpatei atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a, teza a II-a și lit. b Cp, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, conform art. 71 alin. 5 Cp.

În temeiul art. 88 Cp, a dispus computarea reținerii și a arestării preventive din durata pedepsei pronunțate pentru inculpații:

1. B. C. – 23.10._06;

2. C. A. – 17.10._06;

3. D. Ș. – 11.10._05;

4. C. F. – 9.12._05;

5. C. N. – 01.11._05;

6. C. A. – 01.11._05;

7. B. C.-C. – 16.03._06;

8. G.-Geanana V.-C. – 18.01._06;

9. S. V. – 05.12._05;

10. S. N. – 01.11._05;

11. T. G. – 18.01._06;

12. P. M. – 09.12._05;

13. C. M.-A. – 16.03._06 și 10.10._02;

14. M. C.-M. – 19.11._05;

15. C. T. – 18.11._05;

16. C. P. – 18.01._06;

17. Bălășoniu M. – 22.01._07, perioade de timp pentru care aceștia au fost privați de libertate.

În temeiul art. 160⁵ alin. 4 lit. d C.p.p., a dispus restituirea cauțiunilor depuse de următorii inculpați:

1. D. Ș. –7000 lei depusă cu recipisa CEC nr. 257/19.10.2005;

2.C. F. – 10.000 lei – recipisă CEC nr. 304/_/25.12.2005;

3. C. N. – 7500 lei – recipisă CEC nr. 274/17.11.2005;

4. C. A. – 7500 lei – recipisă CEC nr. 275/17.11.2005;

5. M. C.-M. – 10.000 lei – recipisă CEC nr. 161/_/8.12.2005;

6. C. T. – 10.000 lei – recipisă CEC nr. 3097/_ din 06.12.2005;

În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. a obligat inculpații D. Ș., M. C.-M., C. F., C. A., C. N., C. T., I. M., C. P., C. I., S. V., S. N., C. C., C. A., P. I., V. N., B. C., B. C.-C., G.-Geanana V.-C., P. I., P. L.-Angel, P. M., C. M.-A., D. I.-V., T. G., la cheltuieli judiciare în cuantum de 2500 lei fiecare, din care câte 400 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu și 1500 lei pentru fiecare din inculpații P. A., Bălășoniu M., Bălășoniu M. și C. M. G., din care câte 400 lei reprezintă onorar apărător din oficiu.

În temeiul art. 346 C.p.p. rap. la art. 998, 999 C.civ., și art. 14 C.p.p., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ., membru O. Group – zona de operare Pitești, și a obligat inculpații C. A., B. C., P. I., V. N. și C. C., la plata în solidar către partea civilă a sumei de 3697 lei, reprezentând contravaloarea a 5920 l gazolină.

În baza acelorași dispoziții legale, a obligat în solidar inculpații C. F., G.-Geanana V.-C., B. C.-C., D. Ș., C. T., C. P., C. I., I. M., C. M.-A., C. M. G., S. V., S. N., la plata sumei de 22.525 lei, reprezentând contravaloarea a_ litri de gazolină către partea civilă ., membru O. Group – zona de operare Tg. J..

În temeiul art. 439 C.p.p. rap. la art. 118 Cp. a dispus confiscarea următoarelor bunuri: 2 bazine din plastic de culoare albă cu armătură metalică;.2 bazine din plastic de culoare albă ce conțin cantitatea de 2000 l diluant ASS 501- ridicate de la inculpatul D. Ș.; 37 de bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare; 2 bidoane din plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare; 11 bidoane cu capacitatea 5 l fiecare; 3 butoaie din tablă cu capacitatea de 200 l fiecare, pline cu gazolină (180 l gazolină), ridicate de la inculpatul B. C.-C.; 7 bidoane din plastic a câte 30 l fiecare; 2 butoaie metalice cu capacitatea de 200 l, ridicate de la inculpatul C. N.; 18 bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare; 6 bidoane din plastic cu capacitatea de 20 l fiecare; 2 bidoane din plastic cu capacitatea de 10 l fiecare; 2 bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare, pline cu gazolină (60 l gazolină), ridicate de la inculpații C. M.-A. și C. M. G.; 3 butoaie din tablă cu capacitatea de 200 l fiecare; 8 bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare; 1 bidon din plastic cu capacitatea de 20 l; 1 bidon din plastic cu capacitatea de 5 l, toate pline cu gazolină (865 l gazolină), ridicate de la inculpații P. I. și P. L.-Angel; 6 bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare pline cu gazolină (180 l gazolină), și 43 bidoane plastic goale ridicate de la inculpatul D. I.-V.; 1 bidon din plastic cu capacitatea de 20 litri în care se află cca 5 l gazolină, și 1 bidon plastic cu o capacitate de 5 l, plin cu gazolină (10 l gazolină), ridicate de la inculpatul B. C..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 22.06.2007, prin rechizitoriul nr. 678/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

1. C. A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g, alin. 3 lit. a din Codul penal, art. 323 alin. 1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp.

2. B. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.g, alin.3 lit.a din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cp, și art.33 lit.a Cp.

3.P. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.g, alin.3 lit.a din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cp, și art.33 lit.a din Cp.,

4.D. STEFĂNEL, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, art.26 din Codul penal ^r. alin.1 din Codul penal, art.329 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

5.C. F., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, art.264 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

6.C. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 Sta din Codul penal,

7.C0LȚA A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, "art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

8.B. C. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

9.G. GEANANA V. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

10.S. V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

11.S. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a, art.37 lit.a din Codul penal,

12.T. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.264 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

13.P. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.264 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

14.C. MIRAI A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a, art.37 lit.a din Codul penal,

15.M. C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

16.C. T., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, art.297 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

17.C. P., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, art.297 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

18.BĂLĂȘONIU MIRAI, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 din Codul penal.

19.C. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.g, alin.3 lit.a din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cp, și art.33 lit.a din Codul penal,

20.V. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.g, alin.3 lit.a din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cp, și art.33 lit.a din Codul penal,

21.I. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, art.297 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal,

22.C. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.221 alin.1 din Codul penal, art.323 alin.1 si 2 din Codul penal, art.297 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal.

23.C. M. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.221 alin.1 din Codul penal,

24.D. I. V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.221 alin.1 din Codul penal,

25.P. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.221 alin.1 din Codul penal,

26.P. L. ANGEL, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.221 alin.1 din Codul penal,

27.PERETEANU A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 din Codul penal rap.la art.217 alin.4 din Codul penal,

28.BĂLĂȘONIU M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 alin.1 din Codul penal,

29.B. S., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 alin.1 din Codul penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr. _ .

În actul de sesizare al instanței s-a arătat că gazolina este un produs petrolier, obținut prin lichefierea gazului de sondă existent in parcurile petroliere din regiunea Olteniei.

Avându-se în vedere proprietățile fizico-chimice ale gazolinei, în județele V., D., Gorj, C.-S., mai multe persoane s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni, asociere urmată de săvârșirea faptei ce a constituit obiectul asocierii, constând în sustragerea, livrarea si comercializarea acestui produs petrolier după cum urmează:

Pe raza teritorială a județului V., profitându-se de împrejurările exercitării funcției de operator sau pompier în cadrul Schelei de Petrol D., inculpații C. A., P. I., B. C. și inculpații V. N., C. C., s-au asociat cu inculpații S. N., S. V., în vederea comiterii de infracțiuni, primii cinci inculpați având ca sarcină sustragerea gazolinei și livrarea acesteia inculpaților S., pentru ca aceștia să o revândă altor persoane.

Ulterior dobândirii gazolinei de către inculpații S., aceștia o revindeau pe raza localității Arginești, ., inculpaților D. Ștefanel, C. A., C. N., M. C. M..

Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în ziua de 19.10.2006 la domiciliile inculpaților P. I., B. C., au fost identificate cantitățile de 2200 litri la primul inculpat și respectiv 20 litri la celălalt inculpat, constatările tehnico-științifice efectuate în cauză, concluzionând originea acesteia de la Sonda 5219 Fîrtățesti (locul de muncă al inculpatului P. I.) și respectiv Parcul 2 Mădulari (locul de muncă al inculpatului B. C.).

Cercetările efectuate au stabilit sustragerea în mod unitar de către inculpații C. A., P. I., B. C. și inculpații V. N., C. C. a cantității de 5.920 litri, prejudiciu nerecuperat în cursul urmăririi penale, motiv pentru care partea vătămată reprezentată de P. SA - Z. de operare Pitești, s-a constituit parte civilă cu suma de 3.697 lei (RON) - fila 118- volumul 7-

După dobândirea gazolinei de la inculpații S., lanțul infracțional continua cu livrarea acesteia de către inculpații D. Ș., C. A., C. N., M. C. M., inculpaților C. T., C. P., inculpaților I. M., C. I., toți deținători de stații PECO pe raza teritorială a județului C.-S..

Existența grupului infracțional descris s-a reținut din conținutul agendei identificate la percheziția domiciliară privind pe inculpatul S. V., înscris în care se regăsesc numerele de telefon ale inculpaților D. Ștefanel, C. A., P. M., M. C. M., C. F., C. A., T. G., precum și din înscrisurile identificate la percheziția domiciliară efectuată la inculpatul Colta A. în care sunt menționate numerele de telefon ale inculpaților C. T., C. F., S. V., G. Geanana C., C. P., inculpatului lenea M. - filele 50-53, vol.2

Pe raza teritorială a județelor Gorj, D., C.-S., independent de grupul infracțional existent pe raza județului V., s-a constituit o altă grupare cu același scop, respectiv sustragerea, livrarea si comercializarea gazolinei, compusă din inculpații G. GEANANA V. C., B. C. C., D. Ș., C. F., C. T., C. P., C. I., I. M., primii doi inculpați având ca sarcină procurarea gazolinei de la persoane neidentificate din parcurile petroliere pendinte de Schela de pețrol Țicleni, jud. Gorj, produs petrolier livrat inculpatului D. Ș. de către inculpatul G. Geanana V. C. și respectiv B. C. C. inculpatului C. F..

Ulterior dobândirii produsului petrolier de către inculpații D. Ș., C. F. (ambii cu domiciliul în județul D.), aceștia o vindeau inculpaților C. T., I. M., C. P., C. I., administratori de stații PECO pe raza teritorială a județului C.-S..

Intrând în posesia gazolinei în modalitatea arătată, inculpații COJOCARIU T., I. M., C. P., COPĂCEAN I., au falsificat și vândut benzina și motorina la stațiile PECO deținute prin amestecarea cu gazolină, diluant ASS 501, cumpărat de inculpații D. Ștefanel, C. F., de la stațiile ..O., . C., combustibil tip P gaz lampant, achiziționat de ultimii doi inculpați, precum și de inculpatul C. M. A. de la stațiile PECO aparținând . O. situate în localitățile C., B., Melinești, S., Turceni.

Concluzia falsificării și vinderii motorinei, precum și a benzinei de către inculpații C. T., I. M., C. P., și C. I., s-a reținut din conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifice întocmite de Institutul de Criminalistică - Serviciul de expertize fizico-chimice din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, după ce în prealabil organul de urmărire penală a prelevat probe din recipienții stațiilor PECO deținute de cei patru inculpați cu respectarea dispozițiilor art. 107 alin.4 din Codul de procedura penală (filele 269—300, vol. 2).

Existenta relației infracționale arătate si configurația acesteia a fost ilustrată de împrejurarea că la data de 09 octombrie 2005 s-a reușit prinderea în flagrant pe raza localității Băile Herculane, jud. C.-S. a inculpatului D. Ș., în timp ce transporta cu autoutilitara marca Peugeot Boxer cu nr. de înmatriculare_ diluant ASS 501 în cantitate de 2000 litri depozitat în doi recipienți din plastic, inculpatului C. P., inculpatului C. I. la Stația PECO deținută de aceștia pe raza localității Slatina, T., jud. C.-S., la cererea ultimului inculpat identificat în conținutul notelor de înregistrare a convorbirilor telefonice cu apelativul „L.".

În același sens se circumscrie și faptul că la data de 16.03.2006, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la inculpatul B. C. C. a fost identificată cantitatea de 2.615 litri gazolină.

Relevantă în același sens s-a constituit și împrejurarea găsirii în ziua de 06.10.2006 de către Poliția Tg. Cărbunești, la domiciliul inculpatului G. Geanana V. C. a aceluiași produs petrolier, a cărui proveniență s-a stabilit a fi de la Sonda 340 Negreni, aparținând Schelei de petrol Țicleni.

Cercetările efectuate au stabilit cu certitudine faptul că inculpatul D. Ștefanei transporta gazolina dobândită în modul descris inculpaților C. T., C. P., lenea M., C. I., iar inculpatul C. F. transporta același produs petrolier dobândit într-un mod similar inculpatului C. T., inculpatului lenea M..

Concluzia arătată a rezultat din conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică cu numerele:

-_/1 din 19.04.2006, având ca obiect produsele ridicate de la Pensiunea deținută de inculpatul D. Ș., în al cărui conținut se atesta prezența diluantului ASS 501 de la Stația Găneasa, a gazolinei din parcul Mădulari aparținând Schelei de petrol D., a aceluiași produs aparținând Sondei 5219 Fîrtățești, aparținând de aceeași schelă de petrol, a gazolinei de la rezervorul nr. 1 haba de la parcul nr. 2 Totea din . G. Geanana V. C.), aparținând Schelei de Petrol Țicleni, jud.Gorj;

-_/2 din 04.04.2006 având ca obiect probele ridicate de la Stația PECO deținută de inculpatul C. T., în al cărui conținut a fost identificat diluant ASS 501 de la Stația Ganeasa, gazolină din Parcul Mădulari, aparținând Schelei de Petrol D., produs petrolier de tipul petrolului lampant transportat de către inculpații C. F., C. M. A.;

-_/3 din 14.04.2006 având ca obiect produse ridicate de la Stația PECO deținută de inculpatul C. P. și inculpatul C. llie, înscris care atestă prezența diluantului ASS 501, a gazolinei de la Sonda nr. 340 Negreni, a Schelei de Petrol Ticleni, a aceluiași produs petrolier din haba . Sondelor nr. 358, 375 aflate în Parcul nr. 1 Totea și din rezervorul nr. 1 H. . nr. 2 Totea aparținând Schelei de Petrol Țicleni.

-_/5 din 10.04.2006 având ca obiect produse ridicate de la Stația PECO administrată de inculpatul I. M., din al cărui conținut rezultă prezența gazolinei de la Sonda nr. 340 Negreni a Schelei de Petrol Țicleni, de la haba . Sondelor nr. 358,375 aflate în Parcul nr. 1 Totea și din rezervorul nr. 1 haba . nr. 2 Totea aparținând Schelei de Produs petrolier Țicleni, precum și a diluantului ASS 501 și ulei de transformator.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit sustragerea de la parcurile petroliere din județul Gorj a unei cantități de 14.200 litri gazolină, considerent pentru care partea vătămată P. SA - Z. de operare Tg. J. s-a constituit parte civilă cu suma de 22.525 lei (RON).

Altă grupare cu aceeași activitate infracțională a fost reprezentată de inculpații S. V., S. N., M. C. M., primii doi inculpați având sarcina procurării gazolinei din parcurile din județul V., pe care o revindeau inculpatului M. C. M. (deținător al Hanului Arginești, județul M.), acesta din urmă vânzând-o în județul C.-S. unor persoane neidentificate sau folosită la autocamioanele aflate în dotare.

Concluzia în sensul celor mai sus exprimate a fost evidențiată de raportul de constatare tehnico-științifică nr._/6 din 07.04.2006 în al cărui conținut se atesta prezența gazolinei din Parcul Mădulari, jud. V., precum și în rezervorul autocamionului marca M. cu nr. de înmatriculare RP.9350, autobasculantei RABA, autocamionului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ (filele 260-268, volumul 2).

Acest mijloc de probă s-a coroborat cu notele ce conțin înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpații S. V., M. C. M. – filele 229, 232, 233, 238, 243, 275, 277, 278, 281, 290, 291, 303, 304 volumul 5

Inculpatul D. Ș. și-a extins preocuparea infracțională întreprinzând acte materiale specifice infracțiunii de proxenetism în modalitățile înlesnirii practicării și tragerii de foloase de pe urma acesteia, constând în găzduirea în pensiunea . Filiași - Punctul de lucru ., a martorilor D. D. C., Papalogu G., P. F., în schimbul atragerii de consumatori de origine turcă, toate fiind identificate de organul de urmărire penală, în ziua de 27.09.2005 în locul precizat - filele 72-76, volumul 2.

Același inculpat a primit gazolină de la inculpații S. V., G. Geanana V. C., cunoscând că provine din furt întrucât nu constituie obiectul comerțului, pe care a revândut-o inculpaților C. T., C. P. și inculpaților C. I. si I. M., în vederea comercializării prin stațiile PECO pe care le dețineau ca benzină și motorină.

Inculpatul C. F., făcând parte din grupul infracțional descris a primit gazolina de la inculpatul B. C. C., cunoscând că provine din furt, pe care a vândut-o inculpatului C. T. și inculpatului I. M., primul identificat în conținutul notelor ce conțin înregistrările convorbirilor telefonice cu apelativele „Nașu" „M.", „Nea T.", iar cel de-al doilea cu apelativele „M.", „Comunistu".

Același inculpat a cumpărat de la persoane neidentificate în cursul urmăririi penale același produs petrolier cunoscând că provine din furt, pe care l-a revândut inculpatului BĂLĂȘONIU M., pentru a fi utilizat ca și combustibil la brutăriile deținute de acesta în localitatea Dr. Tr. S..

Aderarea inculpatului C. F. la grupul infracțional descris și sprijinirea acestuia sub orice formă s-a reținut ca ilustrată de actele de favorizare întreprinse în zilele de 16 si 17 noiembrie 2005 când i-a ajutat pe inculpații C. T., C. P., C. I., să se sustragă de la urmărirea penală în scopul îngreunării sau zădărnicirii acesteia prin intermediul telefonului solicitându-le nedarea cursului citației emise de procuror și deci neprezentarea la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași întrucât potrivit propriei afirmații „se fac încorporări" (sensul expresiei fiind acela de arestare).

Mai mult, deși inculpatul C. P. și inculpatul C. I. au avut intenția prezentării la P. de pe lângă Judecătoria Filiași deplasându-se din localitatea Teregova, jud.C.-S. până în zona localității Arginești, după determinarea de către inculpatul C. F. care i-a așteptat în zona Hanului Arginești, aceștia s-au reîntors, însoțindu-i cu autoturismul propriu până la ieșirea din localitatea Strehaia, jud.M..

O atitudine similară a avut inculpatul C. F. și în ziua de 17.11.2005 când i-a comunicat telefonic inculpatului C. T., aflat în C. pentru a lua legătura cu apărătorul său, să ocolească localitatea Filiași cu aceeași motivație a instituirii „încorporărilor", deși organul de urmărire penală instituise măsuri pentru prinderea acestuia, fapt realizat abia în localitatea Brădești - filele 521, 529, 530, 531, 539, 540, volumul 6.

Calitatea de membri ai grupului infracțional descris și tăinuitori au avut-o și inculpații C. N., C. A., care primeau contra-cost gazolină de la inculpatul S. V., pe care ulterior o revindeau inculpatului C. T. și inculpatului I. M..

Relevante în acest sens s-au reținut notele ce conțin înregistrările convorbirilor telefonice în cadrul cărora ambii inculpații sunt identificați cu apelativele „Mardeii" și respectiv „D." pentru inculpatul C. A., înscrisurile găsite la percheziția domiciliară din care rezultă numerele de telefon cu ceilalți membri ai grupului infracțional, precum și datoriile pe care le aveau inculpatul C. T. și inculpatul I. M. pentru gazolina livrată.

Susținerea inculpatului C. A. în sensul inexistenței unor relații de genul celor descrise și implicit de necunoaștere este contrazisă de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între acesta și inculpatul I. M., având ca obiect vehiculul marca Daewoo Expero cu nr. de înmatriculare_, achiziționat de inculpat contra sumei de 19.040.000 lei (ROL) - fila 27.

Aderarea și sprijinirea sub orice formă a inculpatului T. G. la grupul infracțional precizat s-a reținut din rolul pe care trebuia să-l îndeplinească, respectiv acela de antemergător pentru inculpații S. V., S. N., D. Ș., C. N., C. A. și furnizarea de informații în vederea evitării eventualelor controale rutiere din partea organelor competente.

Procedând la maniera arătată, inculpatul T. G. a dat consistență infracțională grupului constituit, favorizându-i pentru asigurarea folosului infracțiunii, respectiv banii rezultați din vânzarea gazolinei de către inculpații pe care îi escorta.

Aceleiași idei se subsumează și atitudinea sa ulterior prinderii în flagrant a inculpatului D. Ș., concretizată în deplasarea la inculpații C. T., C. P., C. I., I. M. în vederea remiterii sumelor de bani aferente transportului de gazolină efectuat de către inculpatul D. Ș..

Din cercetări a rezultat că inculpatul P. M. a aderat la grupul compus din inculpații D. Ș., C. A., C. N. și inculpatul I. M., în vederea comiterii de infracțiuni, cumpărând gazolina de la persoane neidentificate în condițiile în care aceasta nu face obiectul comerțului, știind deci că provine din furt și pe care a vândut-o inculpatului D. Ștefanei și inculpatului I. M..

Mai mult, în ziua de 17.11.2005 i-a acordat inculpatului C. T. un ajutor mediat prin inculpatul C. F., ajutor ce a constat în comunicarea intenției organelor competente de a-l identifica și prinde pe acesta, considerent pentru care se impune ocolirea localității Filiași, activitate materială ce se circumscrie îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale și incriminată în textul art.264 alin.1 din Codul penal.

O asemenea conduită s-a arătat că relevă aderarea și sprijinirea sub orice formă la întregul grup infracțional constituit în județele D. și C.-S..

Inculpatul C. M. A., a aderat la grupul infracțional compus din S. V., C. F., B. C. C., pentru procurarea de gazolină, primind-o în condițiile cunoașterii provenienței reale, respectiv din furt și vânzând-o unor persoane neidentificate din raza teritorială a județului C.-S., concluzie ce s-a reținut din conținutul convorbirilor telefonice redate.

În sprijinul concluziei precizate s-a indicat și atitudinea sa din ziua 16.03.2006 când a aruncat din autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ la o gheenă, amplasată în imediata apropiere a blocului D.6 din orașul Filiași, două bidoane cu 20 litri gazolină fiecare, concluzie ce rezultă din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. - fila 328-331,volumul 2.

Preocuparea infracțională a inculpatului C. M. A. în sensul descris s-a arătat că este reliefată de depistarea sa în ziua de 20 iulie 2005 în localitatea Caransebeș, în timp ce transporta cu autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ produs petrolier fără documente justificative, motiv pentru care s-a dispus sancționarea contravențională și confiscarea cantității de 740 litri produs petrolier - filele 88 si 89, volumul 2.

Inculpații C. T., C. P. și C. I., I. M., dețin pe raza teritorială a județului C.-S. stații PECO prin intermediul cărora comercializează benzina și motorina.

Pe fondul relațiilor comerciale între aceștia și relațiilor de afinitate între inculpatul C. T. și inculpatul C. F. (naș - fin), cei patru inculpați au aderat la grupul infracțional care cumpăra gazolina sustrasă din parcurile petroliere din județul V. și Gorj și au acceptat livrarea acestui produs petrolier de către inculpații D. Ș., C. F., C. A., C. N., C. M. A., P. M., M. C. M. pentru a o vinde în amestec (cu gazolină, ulei de transformator, diluant) ca benzină și motorină, rezoluție infracțională pusă în practică și ilustrată de concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică - filele 248-315, volumul 2.

Un element de o importanță deosebită pentru desfășurarea activității infracționale de către inculpatul D. Ș., l-a constituit inculpatul P. I., împreună cu fiul său, inculpatul P. L. ANGEL, care au cumpărat gazolina de la persoane rămase neidentificate, cunoscând că provine din furt, pentru a o vinde altor persoane în concret inculpatului D. Ș..

Relevante sub acest aspect s-au reținut notele ce conțin înregistrarea convorbirilor telefonice purtate între inculpatul D. Ș. și cei doi inculpați, precum și percheziția domiciliară efectuată în ziua de 17.03.2006 când a fost găsită la domiciliul celor doi inculpați cantitatea de 865 litri gazolină. - filele 48, 49,50 volumul 5 și 111-116 volumul 12.

În timp ce organul de urmărire penală desfășura activități de inventariere si sigilare a recipienților plini cu gazolină, inculpata P. A. a luat o brichetă, intenționând să le incendieze, activitate faptică întreruptă din motive independente de voința sa, respectiv intervenția promptă a agenților de poliție judiciară N. M. și S. D., ambii din cadrul Poliției orașului Filiași.

Inculpatul C. F., care se evidențiază ca un adevărat lider zonal în procurarea și comercializarea gazolinei, a atras în câmpul infracțional și pe cei doi fii ai săi, C. M. A. și C. M. G..

Cu referire la inculpatul C. M. G. s-a constatat că a primit gazolina alături de tatăl și fratele său, cunoscând că provine din furt, înlesnind valorificarea acesteia, atât pentru fratele său, cât și pentru inculpatul D. I. V..

Mai mult, în ziua de 16.03.2006 alături de fratele său inculpatul C. M. A. a aruncat două bidoane pline cu gazolină în gheena din apropierea blocului D.6 din Filiași (situat în imediata apropiere a apartamentului lor), ulterior fugind cu autoturismul pe mai multe străzi din orașul Filiași, fiind prins pe . unui punct de lucru, aparținând SOCOM Filiași, unde au aruncat 26 de bidoane goale ce prezentau miros de produs petrolier.

Din bidoanele aruncate în gheenă, au fost recoltate probe cu respectarea dispozițiilor art. 107 alin. 4 din Codul de procedură penală.

În două bidoane a fost găsită o cantitate de aproximativ 300 ml produs petrolier care s-a dovedit, prin intermediul constatării tehnico-științifice, a fi produse petroliere de tipul gazolinelor, produs petrolier de tipul motorinei în amestec cu un produs petrolier de tipul petrolului lampant și produs petrolier de tipul petrolului lampant - filele 328 -331, volumul 2.

Aruncarea celor 26 de bidoane de către inculpatul C. M. A. și inculpatul C. M. G. și identificarea inculpaților lângă acestea a fost înregistrată video pe caseta cu nr. 17, aflată în dotarea autoturismului Poliției orașului Filiași cu nr. de înmatriculare_ - filele 103-104 volumul 12.

Ulterior arestării unora din inculpați și liberării acestora (C. F., D. Ș., M. C. M., C. T., C. P., C. N., C. A., S. V., S. N.) inculpatul C. M. A. și inculpatul C. M. G., au continuat activitatea infracțională, în sensul procurării de gazolină de la persoane rămase neidentificate, lucru facilitat și de împrejurarea că față de tatăl lor, inculpatul C. F., instanța instituise o . măsuri restrictive, printre care interzicerea părăsirii județului D. și luării contactului cu persoanele mai sus precizate, produs petrolier pe care l-au depozitat în curtea locuinței inculpatului D. I. V., cu scopul înlesnirii valorificării acestuia.

Pertinența celor mai sus expuse s-a arătat ca dovedită cu notele ce conțin înregistrările convorbirilor telefonice – filele 301-310 vol. 7, percheziția domiciliară din data de 15.11.2006, când au fost găsite 46 bidoane goale cu o capacitate de 30 litri fiecare și o cantitate de 90 litri gazolină, raportul de constatare nr._ din 21.05.2007-filele 68-70 și 316-327 volumul 2.

Inculpatul BĂLĂȘONIU M. și inculpata BĂLĂȘONIU M. dețin in localitatea Dr. Tr. S. o brutărie, folosind drept combustibil gazolină în amestec cu gaz lampant transportat de inculpatul C. F..

O asemenea concluzie a rezultat din conținutul convorbirii telefonice purtată între inculpatul C. F. și inculpatul Bălășoniu M. și inculpata Bălășoniu M..

Fiind audiați în calitate de martori cu privire la existența relației față de inculpatul C. F., transportarea de către acesta a produsului petrolier precizat, folosit ca și combustibil la brutăria pe care o dețin, aceștia au făcut afirmații mincinoase asupra unor împrejurări esențiale despre care au fost întrebați, aspecte ce era de natură să contribuie la stabilirea adevărului.

Procedând de maniera arătată, inculpatul Bălășoniu M. și inculpata Bălășoniu M. au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă.

În cursul urmăririi penale, învinuitul B. M. S. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, în sensul că a făcut afirmații mincinoase asupra unor împrejurări esențiale despre care a fost întrebat, respectiv nepurtarea nici unei discuții cu inculpatul D. Ș. referitoare la livrarea cantității de 2.000 litri gazolină, ca apoi la data de 06.06.2007 după punerea sub învinuire să-și retragă mărturia mincinoasă, prilej cu care a detaliat toate circumstanțele dialogului telefonic avut cu inculpatul D. Ș..

Instanța, pe parcursul mai multor termene, a audiat inculpații, conform art. 323 Cpp, cu excepția inculpatului G. Geanana V. C., care, deși a fost citat de fiecare dată, și au fost emise mandate de aducere pe numele său, în repetate rânduri, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.

La termenul din data de 13.04.2009, av. Mihăloiu B., a solicitat instanței efectuarea unei expertize în specialitatea petrochimie, urmând a fi expertizate bunurile ce au fost confiscate cu ocazia cercetărilor, respectiv produs petrolier (gazolină), ce se află depozitate și în prezent în orașul Filiași, jud. D., în custodia Poliției Orașului Filiași. Instanța a admis această cerere, sens în care a dispus emiterea unei adrese către INEC – București, pentru a se comunica, dacă, față de data (anii 2005-2006), la care s-a ridicat produs petrolier (gazolină), la momentul actual mai este posibilă efectuarea unei expertize a produsului petrolier, adică dacă s-ar putea preciza de experți ce tip de produs se află în recipienți, proprietățile acestui produs, avându-se în vedere și perioada de garanție a acestui produs, expertiză prin care să se determine faptul că acele produse ridicate în anii 2005-2006 provin de la părțile vătămate, cu precizarea, de asemenea, dacă persoanele care au făcut acea constatare tehnico-științifică, erau acreditate și puteau face această constatare, care să poată fi folosită ca probă în procesul penal.

Urmare răspunsului primit de la INEC București potrivit cărora produsele petroliere odată cu trecerea timpului își pierd proprietățile fizico chimice în așa fel încât la o perioadă de cca 3-4 ani de zile de la data prelevării probelor nu s-ar mai putea determina cu acuratețe conținutul acestor probe cât și faptul că specialiștii din cadrul Institutului de Criminalistică erau acreditați să efectueze constatările tehnico științifice, apărătorii inculpaților au arătat că renunță la efectuarea expertizei in cauză.

De asemenea tot in timpul judecății apărătorii inculpaților au invocat excepția de necompetență materială a Parchetului de pe lingă Judecătoria Filiași in a instrumenta prezenta cauză motivat de faptul că fiind cercetați unii inculpați pentru sustragerea din depozite de produse petroliere, în perioada septembrie 2005-iulie 2006 competența ar fi revenit Parchetului de pe lingă Tribunalul D., excepție care nu a putut fi soluționată pină la terminarea cercetării judecătorești dată fiind lipsa unora dintre apărătorii inculpaților, nefiind deci posibilă punerea in discuție a acestei excepții motiv pentru care prima instanță s-a pronunțat prin sentință și asupra acestei excepții.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat și reținut următoarele:

A fost respinsă excepția de nelegalitate a actului de sesizare a instanței și excepția de necompetență materială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași ridicată de apărătorii inculpaților E. M., C. I., C. P., însușită de apărătorii celorlalți inculpați, constând în aceea că, până la apariția Lg. 356/2006 cu privire la modificarea Codului de procedură penală, competența materială pentru efectuarea urmăririi penale a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 alin. 3 din C.pen. revenea Parchetului de pe lângă Tribunal., iar unii dintre inculpați au fost cercetați înainte de . acestei legi urmărirea penală fiind efectuată de un parchet necompetent material, respectivi P. de pe lângă Judecătoria Filiași, apreciind că normele de competență sunt de imediată aplicabilitate și prin legea de modificare a Codului de procedură penală, competența a fost dată parchetului de pe lângă judecătorie, parchet care a și efectuat urmărirea penală și, deci nu s-ar mai putea pune problema unei refaceri a actelor de urmărire penală deoarece această refacere a a urmăririi penale ar reveni tot acestui parchet.

Față de acest aspect, prima instanță a constatat că fiind sesizată prin rechizitoriu în anul 2007, competența de a soluționa cauza îi revenea deoarece a fost sesizată după . Legii nr. 356/2006, rechizitoriul fiind deci legal întocmit.

Actul de sesizare al instanței prin care au fost reținute în sarcina inculpaților: C. C., C. A., V. N., B. C. și P. I., infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1, lit. g, alin. 3 lit. a Cp, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 33 lit. a Cp și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp., a fost întocmit corect dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată a reieșit cu certitudine că aceștia se fac vinovați de săvârșirea acestor infracțiuni.

Deși inculpații C. C., C. A., V. N., B. C. și P. I. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, din materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, a rezultat cu certitudine săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către inculpați și vinovăția acestora.

In drept, s-a apreciat că faptele inculpaților a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1, lit. g, alin. 3 lit. a Cp, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 33 lit. a Cp și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp., texte de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acestora a căror vinovăție este pe deplin dovedită cu materialul probator administrat în cauză.

La individualizarea pedepselor ce a fost aplicată inculpaților pentru fapta reținută în sarcina lor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cp privind gradul de pericol social al faptei, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textule legale încriminatoare, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, persoana inculpaților, precum și circumstanțele care atenuează răspunderea penală.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpații sunt infractori primari, aflându-se la primul conflict cu legea penală iar pe parcursul procesului penal au manifestat respect față de autorități, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, așa încât în favoarea acestora s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cp.

De asemenea, s-a avut în vedere vârsta acestor inculpați, statutul social al acestora, precum și faptul că au în întreținere minori.

În raport de criteriile de individualizare arătate, prima instanță a apreciat că prin condamnarea fiecăruia dintre inculpații C. C., C. A., V. N., B. C. și P. I. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1, lit. g, alin. 3 lit. a Cp, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 33 lit. a Cp, iar pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp., la câte o pedeapsă de 8 luni închisoare - pedeapse reduse sub minimul special în aplicarea art. 76 lit. d Cp- va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În temeiul 34 lit.b Cp, au fost contopite pedepsele aplicate acestor inculpați, urmând ca fiecare dintre aceștia să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile art. 81 Cp și, apreciind în raport cu persoana inculpaților și lipsa antecedentelor penale că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestora, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.

B. Actul de sesizare al instanței prin care au fost reținute în sarcina inculpaților C. N., C. A., B. C.-C., G. – Geanana V. – C., S. V., M. - C. M., săvârșirea infracțiunii de tăinure, prev. de art. 221 alin. 1 cp, cu aplicarea art. 33 lit. a Cp. și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp., a fost întocmit corect dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată a reieșit cu certitudine că aceștia se fac vinovați de săvârșirea acestor infracțiuni.

Deși inculpații C. N., C. A., B. C.-C., G. – Geanana V. – C., S. V., M. - C. M. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, a rezultat cu certitudine săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către inculpații, vinovăția acestora fiind de deplin dovedită, astfel încât instanța a dispus condamnarea acestora proporțional gradului de pericol social al faptei comise și periculozității inculpaților.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cp, și ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp.,texte de lege în baza cărora instanța a dispud condamnarea acestora a căror vinovăție este pe deplin dovedită cu materialul probator administrat în cauză.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților pentru fapta reținută în sarcina lor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cp privind gradul de pericol social al faptei, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal încriminator, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, persoana inculpaților, precum și circumstanțele care atenuează răspunderea penală.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpații sunt infractori primari, aflându-se la primul conflict cu legea penală iar pe parcursul procesului penal au adoptat o atitudine de respect față de autorități, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, așa încât în favoarea acestora s-a reținutut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cp.

De asemenea, s-a avut în vedere vârsta acestor inculpați, statutul social al acestora, precum și faptul că au în întreținere minori.

În raport de criteriile de individualizare arătate, prima instanță a apreciat că prin condamnarea fiecăruia dintre inculpații C. N., C. A., B. C.-C., G. – Geanana V. – C., S. V., M. - C. M. la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 C.pen., iar pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp., la câte o pedeapsă de 8 luni închisoare - pedepse reduse sub minimul special în aplicarea art. 76 lit. e Cp- va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele aplicate acestor inculpați, urmând ca fiecare dintre aceștia să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei, constatând că în cauză au fost întrunite condițiile art. 81 Cp și, apreciind în raport cu persoana inculpatului și lipsa antecedentelor penale că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare a suspendat-o pe perioada termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.

C. S-a reținut că actul de sesizare al instanței prin care au fost reținute în sarcina inculpaților: C. F. și P. M. infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen, a infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a și a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp., a fost întocmit corect, dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată a reieșit cu certitudine că aceștia se fac vinovați de săvârșirea acestor fapte.

Deși inculpații C. F. și P. M. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, a rezultat cu certitudine săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către acești inculpați și vinovăția acestora.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen, a infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a și a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp., texte de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acestora a căror vinovăție s-a arătat că este pe deplin dovedită prin materialul probator administrat în cauză.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpații sunt infractori primari, aflându-se la primul conflict cu legea penală iar pe parcursul procesului penal au adoptat o atitudine de respect față de autorități, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, așa încât în favoarea acestora a fost reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cp.

În raport de criteriile de individualizare arătate, prima instanță a apreciat că prin condamnarea fiecăruia dintre inculpații C. F. și P. M. la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen, la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a și la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, și art. 33 lit. a Cp.,- pedepse reduse sub minimul special în aplicarea art. 76 lit. d Cp - va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele aplicate acestor inculpați, urmând ca fiecare dintre aceștia să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei, constatând că în cauză au fost întrunite condițiile art. 81 Cp și, apreciind în raport cu persoana inculpaților și lipsa antecedentelor penale că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestora, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp.

În temeiul art. 359 Cpp, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

D. Actul de sesizare al instanței prin care a fost reținută în sarcina inculpaților: C. M., D. V. – I., P. I., P. L. – Angel săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 C.pen., s-a reținut că a fost întocmit corect, dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată a reieșit cu certitudine că aceștia se fac vinovați de săvârșirea acestor fapte.

Deși inculpații C. M., D. V. – I., P. I., P. L. – Angel nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, a rezultat cu certitudine săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către acești inculpați și vinovăția acestora au fost dovedite.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpaților a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 C.pen, text de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acestora a căror vinovăție este pe deplin dovedită cu materialul probator administrat în cauză.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților pentru fapta reținută în sarcina lor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cp privind gradul de pericol social al faptei, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal încriminator, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, persoana inculpaților, precum și circumstanțele care atenuează răspunderea penală.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpații sunt infractori primari, aflându-se la primul conflict cu legea penală iar pe parcursul procesului penal au adoptat de respect față de autorități, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, așa încât în favoarea acestora a fost reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp.

În raport de criteriile de individualizare arătate, prima instanță a apreciat că prin condamnarea fiecăruia dintre inculpații C. M.-G., D. V. – I., P. I., P. L. – Angel la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 C.pen, pedeapsă redusă sub minimul special în aplicarea art. 76 lit. e Cp va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp..

În ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei, constatând că în cauză au fost întrunite condițiile art. 81 Cp și, apreciind în raport cu persoana inculpaților și lipsa antecedentelor penale că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestora, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp.

E. Actul de sesizare al instanței prin care au fost reținute în sarcina inculpatului D. Ș. infracțiunile prev. de art. 221 alin. 1 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen, art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, art. 26 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a Cp., și art. 329 C.pen., s-a arătat că a fost întocmit corect, dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată reiese cu certitudine că aceștia se fac vinovați de săvârșirea acestor fapte.

Deși inculpatul D. Ș. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, s-a reținut cu certitudine săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către acest inculpat, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită prin coroborarea probelor administrare, astfel încât prima instanță a dispus condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptei comise și periculozității inculpatului.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 221 alin. 1 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen, art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, art. 26 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a Cp., și art. 329 C.pen., texte de lege în baza cărora prima instanță a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cp, privind gradul de pericol social al faptei, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal încriminator, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, persoana inculpatului, precum și circumstanțele care atenuează răspunderea penală.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpatul este infractor primar, aflându-se la primul conflict cu legea penală iar pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine de respect față de autorități, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, așa încât în favoarea acestuia urmează să fie reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cp.

În raport de criteriile de individualizare arătate, prima instanță a apreciat că prin condamnarea inculpatului D. Ș. pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 221 alin. 1 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a Cp., și la pedeapsa de 8 luni închisoare, prevăzută de art. 329 C.pen., pedepse reduse sub minimul special în aplicarea art. 76 lit. c și d Cp, va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile art. 81 Cp și, apreciind în raport cu persoana inculpatului și lipsa antecedentelor penale că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.

F. Actul de sesizare al instanței prin care au fost reținute în sarcina inculpatului T. G. infracțiunile prev. de art. 264 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, și art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp., s-a arătat că a fost întocmit corect, dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată reiese cu certitudine că aceștia se fac vinovați de săvârșirea acestor fapte.

Deși inculpatul T. G. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, a rezultat cu certitudine săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către acest inculpat, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită prin coroborarea probelor administrate.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de prev. art. 264 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, și art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp., texte de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cp, privind gradul de pericol social al faptei, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal încriminator, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, persoana inculpatului, precum și circumstanțele care atenuează răspunderea penală.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpatul este infractor primar, aflându-se la primul conflict cu legea penală, iar pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine de respect față de autorități, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, așa încât în favoarea acestuia a fost reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cp.

În raport de criteriile de individualizare arătate, prima instanță a apreciat că prin condamnarea inculpatului T. G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 264 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp., pedepse reduse sub minimul special în aplicarea art. 76 lit. e și d Cp., va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare a suspendat-o pe perioada termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.

G. Actul de sesizare al instanței prin care a fost reținută în sarcina inculpatului S. N. săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 221 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a și 37 lit. a C.pen și art. 323 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a și art. 37 lit. a Cpen. s-a arătat că a fost întocmit corect, dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată reiese cu certitudine că acesta se face vinovat de săvârșirea acestor fapte.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, s-a reținut cu certitudine săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către acest inculpat și vinovăția acestuia.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 221 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a și 37 lit. a C.pen și art. 323 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a și art. 37 lit. a Cpen., texte de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplică inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cp privind gradul de pericol social al faptei, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal încriminator, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului, precum și circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, și, în raport de criteriile de individualizare arătate, instanța a apreciat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 221 alin. 1 C.p. și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 323 C.pen., va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În temeiul art. 61 Cp, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 10 luni aplicată inculpatului prin s.p. nr. 244 din 22.05.2002, a Judecătoriei Bălcești, referitor la restul de pedeapsă de 659 zile.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, au fost contopite cele 2 pedepse cu restul de pedeapsă de 659 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp.

H. Actul de sesizare al instanței prin care au fost reținute în sarcina inculpaților C. T., C. P., I. M. și C. I. infracțiunile prev. de art. 221 alin. 1 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp și art. 297 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, s-a arătat că a fost întocmit corect, dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată reiese cu certitudine că aceștia se fac vinovați de săvârșirea acestor fapte.

Deși inculpații C. T., C. P., I. M. și C. I. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, a rezultat cu certitudine săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către acești inculpați și vinovăția acestora.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 221 alin. 1 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp și art. 297 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp., texte de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acestora.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpații sunt infractori primari, aflându-se la primul conflict cu legea penală iar pe parcursul procesului penal au adoptat o atitudine de respect față de autorități, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, așa încât în favoarea acestora s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cp.

În raport de criteriile de individualizare arătate, prima instanța a apreciat că prin condamnarea fiecăruia dintre inculpații la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 221 alin. 1 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. art. 323 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp și la câte o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 297 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp., pedepse reduse sub minimul special în aplicarea art. 76 lit. d Cp, va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În temeiul 34 lit.b Cp, au fost contopite pedepsele aplicate acestor inculpați, urmând ca fiecare dintre aceștia să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile art. 81 Cp și, apreciind în raport cu persoana inculpaților și lipsa antecedentelor penale că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestora, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare a suspendat-o pe perioada termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.

I. Actul de sesizare al instanței prin care a fost reținută în sarcina inculpatului C. M.-A. săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 221 allin.1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a și 37 lit. a C.pen și art. 323 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a și art. 37 lit.a Cpen. s-a reținut că a fost întocmit corect, dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată reiese cu certitudine că acesta se face vinovat de săvârșirea acestor fapte.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, a rezultat cu certitudine săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către acest inculpat și vinovăția acestuia.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cp privind gradul de pericol social al faptelor, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale încriminatoare, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, persoana inculpatului, precum și circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, și, în raport de criteriile de individualizare arătate, instanța a apreciat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.221 alin.1 și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.323 C.pen.,- va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În temeiul art. 34 lit. b Cp, au fost contopite cele 2 pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei.

J. Actul de sesizare al instanței prin care a fost reținută în sarcina inculpaților Bălășoniu M. și Bălășoniu M. săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 C.pen., s-a reținut că a fost întocmit corect, dat fiind faptul că, din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată reiese cu certitudine că aceștia se fac vinovați de săvârșirea acestei fapte.

Deși inculpații Bălășoniu M. și Bălășoniu M. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite, interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, s-a reținut cu certitudine săvârșirea infracțiunii anterior menționate de către acești inculpați și vinovăția acestora.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 C.pen., text de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acestora.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpații sunt infractori primari, aflându-se la primul conflict cu legea penală iar pe parcursul procesului penal au adoptat de respect față de autorități, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, așa încât în favoarea acestora s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cp.

În raport de criteriile de individualizare arătate, prima instanță a apreciat că prin condamnarea fiecăruia dintre inculpații Bălășoniu M. și Bălășoniu M. la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.260 C.pen., pedeapsă redusă sub minimul special în aplicarea art. 76 lit. d Cp, va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile art. 81 Cp și, apreciind în raport cu persoana inculpaților și lipsa antecedentelor penale că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestora, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare a suspendat-o pe perioada termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.

K. Actul de sesizare al instanței prin care a fost reținută în sarcina inculpatei P. A. infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 217 alin. 4 C.pen., s-a arătat că a fost întocmit corect, dat fiind faptul că din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată reiese cu certitudine că aceasta se face vinovată de săvârșirea acestei fapte.

Deși inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetată, din materialul probator, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite interceptările și înregistrările audio, constatările tehnico-științifice, perchezițiile efectuate în cauză, mijloacele materiale de probă administrare în cauză, înscrisuri, procesele verbale de cercetare la fața locului, s-a reținut cu certitudine săvârșirea infracțiunii anterior menționate de către această inculpată și vinovăția acesteia.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii, prev. de art. prev. de art. 20 rap. la art. 217 alin. 4 C.pen., text de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acesteia.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei pentru fapta reținută în sarcina sa, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cp privind gradul de pericol social al faptei, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal încriminator, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, persoana inculpatei, precum și circumstanțele care atenuează răspunderea penală.

În acest sens, s-a ținut seama de faptul că inculpata este la primul conflict cu legea penală iar pe parcursul procesului penal a adoptat de respect față de autorități, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, așa încât în favoarea acesteia a fost reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cp.

În raport de criteriile de individualizare arătate, prima instanță a apreciat că prin condamnarea inculpatei P. A. la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 217 alin. 4 C.pen., pedeapsă redusă sub minimul special în aplicarea art. 76 lit. c Cp, va fi atins scopul coercitiv și educativ prevăzut de legiuitor în art. 52 Cp.

În ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile art. 81 Cp și, apreciind în raport cu persoana inculpatei și lipsa antecedentelor penale că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe perioada executării pedepsei, pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.

Prima instanță, având în vedere că unii dintre inculpați au fost arestați preventiv în timpul urmăririi penale, urmează ca, în temeiul art. 88 Cp, a dispus computarea reținerii și a arestării preventive din durata pedepselor aplicate.

Constatând că sunt întrunite condițiile prev. de art. 160⁵ alin. 4 lit. e Cpp, a dispus restituirea cauțiunii următorilor inculpați:

1. D. Ș. – 7000 lei depusă cu recipisa CEC nr. 257/19.10.2005;

2. C. F. – 10.000 lei – recipisă CEC nr. 304/_/25.12.2005;

3. C. N. – 7500 lei – recipisă CEC nr. 274/17.11.2005;

4. C. A. – 7500 lei – recipisă CEC nr. 275/17.11.2005;

5.M. C.-M. – 10.000 lei – recipisă CEC nr. 161/_/8.12.2005;

6. C. T. – 10.000 lei – recipisă CEC nr. 3097/_ din 06.12.2005;

În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpații D. Ș., M. C.-M., C. F., C. A., C. N., C. T., I. M., C. P., C. I., S. V., S. N., C. C., C. A., P. I., V. N., B. C., B. C.-C., G.-Geanana V.-C., P. I., P. L.-Angel, P. M., C. M.-A., D. I.-V., T. G., la cheltuieli judiciare în cuantum de 2500 lei fiecare, 1500 lei pentru fiecare din inculpații P. A., Bălășoniu M., Bălășoniu M. și C. M. G., din care câte 400 lei reprezintă onorar apărător din oficiu, din care câte 400 lei reprezintă onorar apărător din oficiu, având în vedere faptul că, deși majoritatea inculpaților au avut apărători aleși, la multe din termenele de judecată, aceștia, pe rând au lipsit, instanța fiind nevoită să desemneze apărători din oficiu, apreciind că, prin prestația efectuată de aceștia li se cuvine onorariu de apărător din oficiu, iar o parte din inculpați nu au avut apărători aleși.

Prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ., membru O. Group – zona de operare Pitești, și a obligat inculpații inculpații C. A., B. C., P. I., V. N. și C. C., la plata în solidar către partea civilă a sumei de 3697 lei, reprezentând contravaloarea a 5920 l gazolină. De asemenea, în baza acelorași dispozițiile legale, au fost obligați în solidar inculpații: inculpații C. F., G.-Geanana V.-C., B. C.-C., D. Ș., C. T., C. P., C. I., I. M., C. M.-A., C. M. G., S. V., S. N., la plata sumei de 22.525 lei, reprezentând contravaloarea a_ litri de gazolină către partea civilă ., membru O. Group – zona de operare Tg. J..

În temeiul art. 439 Cpp rap. la art. 118 Cp, prima instanță a dispus confiscarea următoarelor bunuri: 2 bazine din plastic de culoare albă cu armătură metalică; 2 bazine din plastic de culoare albă ce conțin cantitatea de 2000 l diluant ASS 501- ridicate de la inculpatul D. Ș.; 37 de bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare; 2 bidoane din plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare; 11 bidoane cu capacitatea 5 l fiecare; 3 butoaie din tablă cu capacitatea de 200 l fiecare, pline cu gazolină (180 l gazolină), ridicate de la inculpatul B. C.-C.; 7 bidoane din plastic a câte 30 l fiecare; 2 butoaie metalice cu capacitatea de 200 l, ridicate de la inculpatul C. N.; 18 bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare; 6 bidoane din plastic cu capacitatea de 20 l fiecare; 2 bidoane din plastic cu capacitatea de 10 l fiecare; 2 bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare, pline cu gazolină (60 l gazolină), ridicate de la inculpații C. M.-A. și C. M. G.; 3 butoaie din tablă cu capacitatea de 200 l fiecare; 8 bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare; 1 bidon din plastic cu capacitatea de 20 l; 1 bidon din plastic cu capacitatea de 5 l, toate pline cu gazolină (865 l gazolină), ridicate de la inculpații P. I. și P. L.-Angel; 6 bidoane din plastic cu capacitatea de 30 l fiecare pline cu gazolină (180 l gazolină), și 43 bidoane plastic goale ridicate de la inculpatul D. I.-V.; 1 bidon din plastic cu capacitatea de 20 litri în care se află cca 5 l gazolină, și 1 bidon plastic cu o capacitate de 5 l, plin cu gazolină (10 l gazolină), ridicate de la inculpatul B. C..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod eronat nu s-a dispus deducerea duratei reținerii din pedeapsa aplicată inculpatului M. C. M., deducându-se numai durata arestării preventive de la 19.11.2005 până la 15.12.2005.

De asemenea, s-a mai criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul aplicării prevederilor art. 81 Cp, cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, arătându-se că această modalitate de individualizare a executării pedepsei nu a fost motivată și față de natura, gravitatea și modul de săvârșire al faptelor de către inculpații C. C., C. A., V. N., B. C., P. I., D. Ștefanei, C. F., C. N., C. A., B. C. C., G. Geanana V. C., S. V., T. G., P. M., M. C. M., C. T., C. P., C. I., Bălășoniu M., I. M., C. M. G., D. I. V., P. I., P. A., P. L. Angel și Bălășoniu M., frecvența cu care au fost săvârșite, urmarea care s-ar fi putut produce prin încercarea inculpatei P. A. de a incendia cantitatea de 865 litri de gazolină găsită la domiciliul său, fiind pusă în pericol viața tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acestei percheziții domiciliare, precum și consecințele inducerii în eroare a organelor de urmărire penală de către inculpații Bălășoniu M. și Bălășoniu M., prin afirmații mincinoase făcute asupra unor împrejurări esențiale asupra cărora au fost întrebați, aspecte care erau de natură să contribuie la aflarea adevărului, s-a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților sus-menționați este nejustificată.

În acest sens s-a reținut și faptul că, numai lipsa antecedentelor penale, nu justifică suspendarea executării pedepsei aplicate inculpaților, în lipsa altor date care să ducă la convingerea că inculpații nu vor mai săvârșii alte infracțiuni.

Hotărârea primei instanțe de judecată a mai fost criticată și pentru netemeinicie întrucât pedepsele aplicate inculpaților C. C., C. A., V. N., B. C., P. I., D. Ștefanei, C. F., C. N., C. A., B. C. C., G. Geanana V. C., S. V., S. N., T. G., P. M., C. M. A., M. C. M., C. T., C. P., C. I., Bălășoniu M., lenea M., C. M. G., D. lonuț V., P. I., P. A., P. L. Angel și Bălășoniu M. sunt prea blânde față de activitatea infracțională dedusă judecății și antecedentele penale ale unora dintre aceștia. Circumstanțe atenuante greșit reținute.

Analiza prezentei cauze, prin prisma principiilor și disp. art. 72 din Codul penal, s-a arătat că evidențiază caracterul neadecvat al pedepselor aplicate celor doi inculpați, din perspectiva cuantumului acestora.

Astfel s-a argumentat că prima instanță nu a apreciat corect gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpații C. C., C. A., V. N., B. C., P. I., D. Ștefanei, C. F., C. N., C. A., B. C. C., G. Geanana V. C., S. V., S. N., T. G., P. M., C. M. A., M. C. M., C. T., C. P., C. I., Bălășoniu M., lenea M., C. M. G., D. lonuț V., P. I., P. A., P. L. Angel și Bălășoniu M. și de periculozitatea acestora, aspecte care reies din modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, frecvența cu care au fost săvârșite și puternicul sentiment de insecuritate opiniei publice, urmarea ce se putea produce prin încercarea inculpatei P. A. de a incendia cantitatea de 865 litri de gazolină găsită la domiciliul său, împrejurare în care a pus în pericol viața tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acestei percheziții domiciliare, și inducerea în eroare a organelor de urmărire penală de către inculpații Bălășoniu M. și Bălășoniu M., prin afirmații mincinoase făcute asupra unor împrejurări esențiale asupra cărora au fost întrebați, cât și din activitatea infracțională anterioară a inculpaților S. N. și C. M. A. reflectată în fișele de cazier judiciar.

Tot sub aspectul individualizării pedepsei s-a arătat că în mod greșit au fost reținute în mod automat, ca circumstanțe atenuante, în privința inculpaților C. C., C. A., V. N., B. C., P. I., D. Ștefanei, C. F., C. N., C. A., B. C. C., G. Geanana V. C., S. V., T. G., P. M., M. C. M., C. T., C. P., C. I., Bălășoniu M., lenea M., C. M. G., D. I. V., P. I., P. A., P. L. Angel și Bălășoniu M. lipsa antecedentelor penale, deoarece reținerea circumstanțelor atenuante nu se justifică doar prin lipsa antecedentelor penale, atâta timp cât nu este coroborată cu alte elemente de fapt, acestea fiind doar o împrejurare formală, mai ales în condițiile în care inculpații au avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal și au participat la comiterea unor fapte care au creat un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice, astfel încât aplicarea unor pedepse cu mult sub limita minimă prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpaților impresia că pot persista în sfidarea legii.

Faptele săvârșite de inculpații C. C., C. A., V. N., B. C., P. I., D. Ștefanel, C. F., C. N., C. A., B. C. C., G. Geanana V. C., S. V., S. N., T. G., P. M., C. M. A., M. C. M., C. T., C. P., C. I., Bălășoniu M., I. M., C. M. G., D. I. V., P. I., P. A., P. L. Angel și Bălășoniu M. s-a argumentat că demonstrează un grad ridicat de pericol social care trebuia să se reflecte în cuantumul pedepselor ce a fost orientat, în mod nejustificat, sub limita minimă prevăzută de lege pentru respectivele infracțiuni de furt calificat, tăinuire, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, mărturie mincinoasă, favorizarea infractorului, tentativă la distrugere prin incendiere și proxenetism.

De asemenea, hotărârea instanței de fond a fost criticată și de inculpații B. C., C. A., V. N., C. N., C. A., B. C. C., G.-Geanana V. C., S. V., C. F., C. T., C. M. A., C. M. G., P. I., P. L.-Angel, D. Ș., T. G., S. N., Bălășoniu M., P. A., C. I., C. P., Bălășoniu M., I. M., P. M., M. C. M., D. I. V..

Astfel, inculpații P. L. Angel și P. I. au solicitat în principal desființarea hotărârii atacate și rejudecând achitarea lor în temeiul art. 10 alin. 1 lit. d Cpp și restituirea bunurilor confiscate, iar în subsidiar reducerea pedepselor la minimul general. În motivarea apelului, inculpații au susținut că au dovedit cu înscrisuri proveniența combustibilului confiscat, însă instanța nu a ținut cont de acest aspect, că în curtea în care locuiesc sunt două proprietăți diferite, iar organele de cercetare penală au ridicat combustibilul și recipienții global, nefăcând vreo diferențiere, iar conținutul interceptărilor telefonice nu a fost codificat și că organele de cercetare penală doar au prezumat că l-ar fi invitat pe inculpatul D. Ș. să-i vândă gazolina.

Inculpatul C. F. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că probele administrate în cauză îi dovedesc vinovăția, deși din actele dosarului nu reiese cu certitudine acest lucru. S-a mai arătat că combustibilul în cauză l-a folosit pentru centrala proprie și nu a făcut comerț cu acesta.

Mai mult, s-a susținut că din probele cauzei nu rezultă cu certitudine cunoașterea faptului că gazolina folosită provenea din săvârșirea unei fapte penale sau că inculpatul a intenționat săvârșirea de actele materiale ce se încadrează în conținutul constitutiv al infracțiunii de tăinuire, favorizare sau asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Inculpatul S. V. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și, rejudecând, redozarea pedepselor astfel: comutare pedepsei aplicate pentru art. 221 alin. 1 Cp din 2 luni închisoare în amendă; reducerea pedepsei aplicate pentru art. 321 alin. 1 și 2 Cp de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare și aplicarea corespunzătoare a art. 81 alin. 2 Cp rap. la art. 82 Cp, art. 71 alin. 1 și 5 și art. 88 Cp.

S-a motivat că, deși nu se află la primul conflict cu legea penală, a fost reabilitat pentru singura sa abatere, are o situație familială stabilă și scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse mai blânde.

Inculpatul Bălășoniu M. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și, rejudecând, redozarea pedepselor astfel: reducerea pedepsei aplicate pentru art. 260 alin. 1 Cp de la 6 luni închisoare la 15 zile închisoare ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cp și aplicarea corespunzătoare a art. 81 alin. 2 Cp rap. la art. 82 Cp, art. 71 alin. 1 și 5 și art. 88 Cp.

S-a motivat că se află la primul conflict cu legea penală, are o situație familială stabilă și scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse mai blânde.

Inculpatul C. M. G. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. a și d Cpp, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse mai ușoare respectiv amendă penală. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că nu a cunoscut că produsul cumpărat provine din furt, niciunul din martorii audiați neafirmând acest lucru, iar cunoașterea acestui aspect nu a rezultat din alte probe. În aceste condiții sunt aplicabile dispoz. art. 51 Cp, fiind înlăturat caracterul penal al faptei. De asemenea, faptul că ar fi aruncat bidoane cu urme din produsul furat nu a fost dovedit, iar pe de altă parte analiza urmelor de produs petrolier a fost efectuată printr-o simplă constare a mirosului asemănător al urmelor cu mirosul gazolinei din conducte, constare făcută de polițiști prin propriile simțuri.

Apelantul a mai invocat că urmărirea penală s-a efectuat de un organ necompetent, deoarece printre infracțiuni se află și cea prev. de art. 209 alin. 3 Cp, faptă săvârșită în anul 2005, care până la data de 07.08.2006 era de competența parchetului de pe lângă tribunal, ceea ce înseamnă că actele făcute până la acea dată de P. de pe lângă Judecătoria Filiași sunt nule absolut, fiind efectuate cu încălcarea normelor de competență materială.

Mai mult, deși după data de 07.08.2006 P. de pe lângă Judecătoria Filiași a devenit competent să efectueze urmărirea penală, acesta nu a refăcut actele și lucrările anterioare, astfel încât nu se acoperă nulitatea acestora, rezoluțiile de începere a urmăririi penale și ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale fiind nule absolut, astfel că se impune restituirea dosarului la organul ce a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii sale.

Apelantul a mai solicitat respingerea apelului Parchetului deoarece în privința sa au fost reținute în mod corect circumstanțe atenuante și admiterea apelurilor formulate de ceilalți inculpați.

Inculpatul B. C. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. a și d Cpp, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că din toate actele și lucrările dosarului nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, instanța de fond făcând o apreciere eronată, incompletă și unilaterală a probelor administrate, materialul probator din dosar fiind insuficient pentru a concluziona fără dubii vinovăția inculpatului. Chiar partea civilă a solicitat achitarea sa, întrucât la el s-au găsit 76 litri produs petrolier, în câteva bidoane, însă în acea perioadă toată lumea lua gazolină de pe câmpuri.

S-a mai arătat că pierderile de la sonde sunt imense, deoarece instalațiile, lucrând sub presiune, creează gropi în care se acumulează substanțe petroliere, iar pierderile pot fi estimate în sute de tone.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de legea penală, deoarece pedeapsa aplicată este mult prea aspră, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite și cu circumstanțele personale ale inculpatului. S-a mai arătat că se impune aplicarea dispoz. art. 81 Cp, întrucât scopul preventiv educativ poate fi atins și fără executarea în regim de detenție al pedepsei.

Inculpatul B. C. C. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și rejudecând reindividualizarea pedepsei aplicate. În motivarea apelului, s-a arătat că instanța ar fi trebuit să dea o mai mare însemnătate circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului respectiv faptul că acesta este la prima abatere, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine de respect față de autorități. Mai mult au fost încălcate dispozițiile art. 34 CP, în sensul că s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare care depășește totalul pedepselor stabilite de instanță de 10 luni închisoare.

Inculpații C. A. și C. N. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecând, achitarea lor. În motivarea apelului, inculpații au arătat în primul rând că hotărârea nu este motivată, deoarece instanța nu a indicat în concret probele din care rezultă săvârșirea de către ei a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, existând doar o motivare generală, fără a fi specificate acele probe concrete ce îi încriminează. În al doilea rând, în cauză a fost încălcată prezumția de nevinovăție instituită de art. 66 Cp, deoarece reținerea din rechizitoriu, potrivit căreia ei ar fi primit de la inculpatul S. V. gazolină contra cost, pe care ar fi revândut-o inculpaților C. T. și I. M., este doar o presupunere, nesusținută de nicio probă concludentă și concretă. Faptul că dețineau numerele de telefon ale unor persoane incriminate în cauză s-au că ar fi cumpărat o mașină de la I. M. nu dovedește că făceau parte dintr-un grup organizat sau că erau asociați în vederea săvârșirii unor infracțiuni.

Mai mult, expertiza tehnică efectuată în cauză a relevat că produsele petroliere descoperite la ei acasă erau benzină și motorină, nicidecum gazolină, iar convorbirile telefonice nu dovedesc că ar fi fost traficanți de gazolină furată. Dacă convorbirile telefonice erau interceptate, iar ei ar fi traficat gazolină furată, P. de pe lângă Judecătoria Filiași ar fi organizat un flagrant ce ar fi dovedit fără putință de tăgadă săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Din aceste două motive de nelegalitate s-a arătat că reiese și al treilea motiv care constă în încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din CEDO.

Inculpatul C. P. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că din toate actele și lucrările dosarului nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului sau comiterea faptelor, instanța de fond făcând o apreciere eronată, incompletă și unilaterală a probelor administrate, materialul probator din dosar fiind insuficient pentru a concluziona fără dubii vinovăția inculpatului.

Ulterior, a completat motivele de apel, formulând și alte motive împreună cu C. I..

Inculpatul I. M. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp. În motivarea apelului a arătat că din cercetarea efectuată în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată nu rezultă existenta infracțiunilor prev. de art. 221, alin.l, art. 323, alin. 1 și și art. 297, alin. 1 cp., pentru care a fost condamnat de instanța de fond ori că ar fi comis acele infracțiuni.

Astfel, din declarațiile martorilor M. I., Ș. I. și PUȘCHITA S. s-a reținut că acesta niciodată nu a fost văzut în prezența persoanelor cu care s-ar fi asociat în vederea comiterii de infracțiuni, ba mai mult martorii, care au avut; calitatea de vânzători în stația PECO a S.C. M. & M. OIL S.R.L., au declarat că nu cunosc nici o persoană cu numele de D. Ș., zis F., C. F., zis U., C. A., C. N. și M. M.. De asemenea vânzătorii au declarat că în stația PECO nu s-a adus niciodată carburant cu microbuze sau alt tip de combustibil si că ei au vândut doar benzină și motorină.

De asemenea, convorbirile telefonice purtate de și la nr. de telefon aparținând . SRL au fost înregistrate în luna septembrie 2005 înainte de data începerii urmăririi penale împotriva sa (13.10.2005) și cu încălcarea prevederilor art. 91 ind. 1 și următoarele din c.p.p. deoarece unele dintre fapte: furt de gazolină, art. 209, alin. 3 lit. a din cp si tăinuire la această infracțiune, art. 221, cp., pentru care s-au solicitat și s-au obținut autorizațiile de interceptare a convorbirilor telefonice, la data solicitării autorizațiilor erau de competența tribunalului, iar autorizațiile au fost date de Judecătoria Filiași.

Inculpatul a mai arătat că nu a purtat convorbiri telefonice pe acel telefon, că nu își recunoaște vocea, cu atât mai mult cu cât telefonul aparținea firmei fostului său socru, G. P., care era și administratorul societății.

De asemenea, s-a mai arătat și că nu poate fi folosit ca mijloc de probă nici raportul de constatare tehnico-științifică nr._/5 din 10.04.2006, deoarece ridicarea de către procurori a probelor și documentelor de la stația PECO menționate în procesul verbal din 18.10.2008 s-a făcut cu încălcarea prev. art. 100 și art. 111 Cpp, deoarece organele de anchetă au spus că efectuează o percheziție, iar apoi au procedat la ridicarea de obiecte și înscrisuri și, în pus, au refuzat să-l anunțe pe administratorul G. P. și să prezinte autorizația de percheziție.

Totodată, percheziția s-a efectuat în toată incinta stației PECO, iar combustibilul din bazine și pompe a fost depozitat în sticle ce nu au fost verificate anterior de el sau de martori. Mai mult, s-a arătat și că procesul verbal nu este semnat de reprezentantul unității, iar o copie a procesului verbal nu a fost lăsată reprezentantului unității, conform dispozițiilor art 111, lit i din c.p.p., ci doar inculpatului. Acesta a mai arătat și că nu putea fi reprezentantul S.C. M. & M. S.R.L. întrucât la data de 20,12,2004 mandatul de administrator a fost revocat de către fostul său socru, G. P. întrucât atunci a divorțat de fiica sa.

Probele ridicate de la stația PECO a S.C. M. & M. n-au fost ambalate corespunzător, respectiv în recipienți speciali, așa cum prevăd normativele de linie, fapt pentru care Institutul Petrolier Ploiești, căruia i s-a adresat inițial, organul de urmărire penală pentru efectuarea expertizei a solicitat ambalarea corespunzătoare a substanțelor. În acel moment organele de urmărire penală au apelat la Institutul de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliției Române care nu nu avea dreptul să efectueze constatări tehnico-științifice fizico-chimice întrucât laboratoarele sale nu dețineau, la acea dată, certificatul de acreditare în domeniul analizelor fizico - chimice din partea Organismului național de acreditare, RENAR, conform prevederilor legale. (Ordonanța nr. 38 din 10.01.1998, privind activitatea de acreditare a laboratoarelor și organismelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea 245/2002, Ordinul ministrului industriei și resurselor nr. SI7/2002 și Ordinul nr. 81 din 23.02.2006 pentru modificarea anexei la Ordinul 317/2002). Conform legislației amintite scopul organismului național de acreditare RENAR este de a conferi încredere în competența tehnică imparțialitatea și independența organismelor si laboratoarelor acreditate. Institutul de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliției Române a obținut certificatul de acreditare pentru domeniul analizelor fizico - chimice abia la data de 24.07.2007. certificat de acreditare nr. 459- L din 18.12.2006 cu valabilitate până la 18.12.2010.

Sigiliul aplicat pe sticlele în care s-au recoltat produse petroliere a fost cel al organelor de poliție care fac parte din aceeași instituție (Poliția Română) cu experții care au efectuat constatarea tehnico-științifică. Organele de poliție au putut îndepărta sigiliul din ceară, modifica proba și aplica din nou aceluiași sigiliu.

În faza de judecată instanța a solicitat Institutului Național de Expertize Criminalistice București să comunice și dacă specialiștii din cadrul Institutului de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliței române erau acreditați să efectueze constatări tehnico-științifice, fără a solicita în mod expres ce fel de constatare tehnico-șiințifică.

În concluziile raportului tehnico-științific s-a menționat că proba nr. 1 - amestec de produs petrolier de tipul motorinelor cu un produs petrolier de tipul gazolinelor; gazolina din acest amestec prezintă o compoziție chimică asemănătoare cu probele de gazolină din mai multe sonde, deci nu identice.

Cât privește proba de benzină (proba nr. 2) raportul a concluzionat că nu este contaminată cu alte tipuri de produse petroliere și cu toate acestea atât în actul de sesizare al instanței cât și în sentință în sarcina sa s-a reținut și faptul că a falsificat și vândut benzină falsificată, fapte ce nu corespund realității, nici în ce privește falsificare benzinei și cu atât mai puțin deținerea unei stații PECO ce aparținea fostului său socru și era administrată de acesta din data de 20.12.2004.

Pe de altă parte s-a constatat că ridicarea probelor de la S.C. M. & M. OIL SRL, din județul C.-S. s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 211 din c.pr.pen. privind extinderea competenței teritoriale, deoarece actele de cercetare penală ce se impun a fi efectuate în afara razei teritoriale a organelor de urmărire penală pot fi efectuate numai de către organul de cercetare penală, organele de cercetare ale poliției judiciare sau organele de cercetare speciale, prev. de art. 201, alin. 2 c.p.p. și nu de procurori așa cum s-a realizat prin deplasarea acestora pe raza de competență a altui parchet.

Cu privire la acuzațiile de constituire a unui grup infracțional în județul C.-S. format din acesta, C. T., C. P. și C. I. s-a arătat că la dosarul cauzei nu există nici o probă în acest sens ba mai mult relațiile între aceștia erau de rivalitate, de concurență datorită faptului că și acesta a administrat până la 20.12.2004 stația PECO care era amplasată pe același tronson de drum, în apropiere celorlalte două, existând o concurență între societăți care nu putea ducea în nici un fel la colaborare sau asociere.

Referitor la relațiile dintre inculpat și inculpatul C. A. s-a arătat că acestea s-au rezumat la vânzarea de către inculpat a autoturismului marca Daewoo Espero cu nr. de înmatriculare_, ce a aparținut S.C. I. SERV .. a cărui acționar și administrator era. Interpretare dată de către organele de urmărire penală contractului de vânzare - cumpărare a autoturismului ca fiind o probă a relației infracționale dintre aceștia, este ficțiune, vânzarea - cumpărarea având loc, da data de 20.06.2004, deci cu mult timp înainte de perioada septembrie –noiembrie 2005, în care organele de urmărire penală susțin în rechizitoriu că s-ar fi comis faptele pentru care au fost condamnați.

Referitor la inf. prev. de art. 297, alin. 1 din cp. reținută în sarcina sa a apreciat că nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată nu s-au produs probe din care să rezulte că acesta a falsificat motorina (în ipoteza în care s-ar accepta că motorina, ridicată din pompa aparținând S.C.M. & M. S.R.L., a fost falsificată). Singura persoană care avea cheile de la bazinele cu combustibili, în perioada septembrie-noiembrie 2010, era administratorul societății, G. P..

În subsidiar, a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a Parchetului de pe lângă judecătoria Filiași și în consecință a apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 43 din 08 februarie 2010 a Judecătoriei S., dată în dosarul penal cu nr. de mai sus, desființarea sentinței și restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul D. în vederea refacerii urmăririi penale întrucât faptele reținute în sarcina inculpatului ar fi fost comise și descoperite în perioada septembrie -noiembrie 2005 iar competenta de cercetare revenea în acea perioadă Parchetului de pe lângă Tribunalul D.. Urmărirea penală a fost efectuată de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași cu încălcarea prev. art. 210 din C.p.p. care instituie obligativitatea verificării competenței. Competența materială se stabilește și se are în vedere la data săvârșirii faptei nu la data sesizării instanței sau la data întocmirii rechizitoriului de către un organ care nu era competent să efectueze urmărirea penală. Nu pot fi aplicate prevederile unei legi penale (în speță Legea nr. 356/2006, intrată în vigoare la data de 08.08.2006) înainte de ., doar dacă este mai favorabilă inculpatului. Toate probele au fost administrate de P. de pe lângă Judecătoria Filiași în perioada în care competența, pentru infr. prev. de art. 209, alin. 3 și tăinuire la această infracțiune revenea Parchetului de pe lângă Tribunalul D..

Inculpatul P. M. a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și reducerea pedepsei aplicate până la minimul prevăzut de art. 76 lit. c Cp, respectiv aplicarea minimului general prevăzut pentru pedeapsa cu închisoarea, avându-se în vedere circumstanțele reale ale faptelor, comportamentul cooperant al inculpatului și faptul că anterior acesta nu a mai săvârșit alte fapte penale.

Într-o teză subsidiară, a solicitat aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 81 Cp rap. la art. 82 Cp, art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 alin. 1 lit a teza a II-a, lit. b Cp rap. la art. 71 alin. 5 Cp și art. 88 Cp.

A mai solicitat comutarea pedepsei aplicate în baza art. 221 alin. 1 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. c Cp de la 2 luni închisoare în amendă prin aplic art. 76 lit. c Cp, dar și comutarea pedepsei aplicate în temeiul art. 264 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. e Cp de la 2 luni închisoare în amendă, prin aplicarea prevederilor art. 76 lit. e Cp.

Inculpatul T. G., a formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond, pe care a considerat-o netemeinică și nelegală. În motivare a arătat că instanța a făcut o apreciere eronată, incompletă și unilaterală a probelor administrate în cauză.

Din actele dosarului nu reiese cu certitudine vinovăția inculpatului și nu rezultă cu certitudine că inculpatul a intenționat săvârșirea de acte materiale ce se încadrează în conținutul constitutiv al primului alineat al infracțiunii de favorizare a infractorului sau al infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni fiind aplicabil principiul "in dubio pro reo".

A invocat art. 66 art. 3 C. proc. pen., conform căruia instanța trebuie să dovedească fără echivoc vinovăția celui cercetat judiciar pentru a înlătura prezumția de nevinovăție și a-1 putea condamna pe inculpat.

În teză subsidiară, consideră că, circumstanțele atenuante reținute de instanță trebuie să ducă la reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse de 3 luni, așa cum permite art. 76 lit.c aplicat în cazul infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen.

Inculpata Bălășoniu M. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp, iar în subsidiar, aplicarea unei sancțiuni sub minimul prevăzut de lege. În motivarea apelului, a arătat că materialul probator este insuficient pentru a dovedi fără dubii vinovăția sa, iar prezumția de nevinovăție reglementată de art. 66 Cp nu a fost răsturnată prin probe certe.

Inculpatul D. Ș. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. a Cpp. În motivarea apelului, a arătat că nu există dovezi concrete cu privire la vinovăția sa și cu privire la caracterul fals al produselor petroliere – raportul de constatare efectuat în cauză menționând produse similare celor indicate de organele de urmărire penală și nu identice, iar în privința celor două tone de diluant a prezentat factura de achiziție de la ROZACOM SRL.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru înlesnirea practicării prostituției doar pentru simplul motiv că au fost găsite două femei la pensiune la data efectuării percheziției, iar pentru existența infracțiunii erau necesare probe care să arate data începerii activității, profitul acumulat, persoanele atrase în vederea întreținerii de relații sexuale etc.

Inculpații C. I. și C. P. au declarat apel, solicitând desființarea sentinței primei instanțe și în principal trimiterea cauzei la P. în vederea continuării cercetărilor în sensul efectuării unei expertize privind compoziția chimică a probelor ridicate de la punctele de lucru ale societăților inculpaților, conform Ordonatei Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași din 24.10.2005 cum s-a dispus inițial. Această cerere s-a formulat deoarece în data de 20.01.2006 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico științifice motivându-se că INCERP Cercetare Ploiești are o lipsă de personal și nu poate efectua expertiza decât cu o mare întârziere.

În subsidiar a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei S. și reținerea cauzei la Tribunalul D. conform dispozițiilor art. 27 alin.l lit.a Cod proc.penală și art. 379 pct. 2 lit. b C.proc. penală, în vederea judecării cauzei.

Într-o altă teză s-a solicitat achitarea inculpații în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod proc. penală, deoarece fapta reținută în sarcina lor nu există, nu s-a făcut dovada cu nicio probă că aceștia s-ar face vinovați de săvârșirea lor. Declarațiile martorilor, respectiv angajații societății menționează cu lux de amănunte că s-a vândut la punctul de lucru al societății doar carburant ce a fost achiziționat în cisterne Luckoil, P., sau Rompetrol, și că niciodată vreunul din ceilalți inculpați pe care de asemenea nici nu îi cunosc, nu au adus în stațiile Peco vreun produs petrolier.

S-a menționat faptul că singura legătură între D. Ștefanel și C. P. este aceea că s-a discutat la un moment dat de vânzarea stației Peco situată în localitatea Sadova, C.-S., fapt de care menționează și cei doi inculpați în declarațiile lor.

Referitor la constatarea tehnico științifică aflată la dosarul cauzei, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că aceasta prezintă existența și a unui produs petrolier de tipul gazolinelor cu o compoziție chimică asemănătoare cu probele ridicate de la producția unor sonde de la care se presupune că s-ar fi sustras produs petrolier denumit gazolină. Or, prin concluziile sale această probă este nepertinentă și neutilă.

S-a considerat că este necesar pentru a se dovedi vinovăția inculpaților, verificarea clară și nu o constatare aproximativă, pentru a putea compara dacă există sau nu o contaminare adevărată sau este doar o simplă bănuială având în vedere și faptul că produsele petroliere au un termen de valabilitate după care își modifică compoziția, devenind astfel un produs contaminat.

Față de probele administrate în cauză până la acel moment s-a solicitat să se facă aplicabilitatea principiului „in dubio pro reo" și să fie achitați inculpații pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.

De asemenea, au solicitat respingerea pretențiile civile formulate de partea civilă, ca nedovedite deoarece cu nicio probă la dosarul cauzei nu s-a dovedit existența certă a unui prejudiciu cauzat de către inculpații C. I. și C. P..

Inculpatul V. N. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. a Cpp, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate în sensul micșorării sale. În motivare apelului a arătat că nu a aderat la vreun grup infracțional sau la vreo grupare constituită în vederea sustragerii, livrării și apoi comercializării de gazolină, iar din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și de judecată nu rezultă cu certitudine vinovăția sa în comiterea infracțiunilor de furt sau de asociere. În motivarea tezei subsidiare, a solicitat să se rețină contribuția sa minimă la săvârșirea acestor fapte, împrejurarea că nu a profitat în nici un fel de pe urma producerii infracțiunii, că este infractor primar, are un statut social și o familie bine întemeiată cu doi copii minori în întreținere.

Ulterior, a completat motivele de apel, arătând că instanța a reținut în favoarea lui circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, b, c Cp, fără însă a motiva împrejurările reținute ca atare și le-a motivat prin exprimări generice, ceea ce încalcă dispozițiile art. 79 Cp. În plus, deși a reținut toate circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b, c CP, instanța nu a dat eficiență dispoz. art. 76 lit. e Cp.

Pe latura civilă, a solicitat respingerea pretențiilor civile, nefiind dovedite, deoarece nu există nicio probă din care să rezulte prejudiciul cauzat.

Inculpata P. A. a formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a Cpp, deoarece din probele administrate nu rezultă cu certitudine că a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.

În subsidiar, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. b¹ Cpp, întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni raportat la modul săvârșire al acesteia.

Într-o altă teză, a solicitat redozarea pedepsei aplicate sub aspectul cuantumului acesteia și coborârea acestuia și mai mult sub minimul prevăzut de lege, având în vedere lipsa de antecedente penale, faptul că a avut o atitudine sinceră și cooperantă, precum și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.

Inculpatul C. T. a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii instanței de fond și achitarea acestuia în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cpp, în subsidiar achitarea în temeiul art. 10 lit. b¹ Cpp, iar într-o a treia teză reducerea pedepselor.

În motivarea apelului, a arătat că în cauză nu există probe certe de vinovăție, din interpretarea probelor administrate rezultând cel mult o stare de dubiu cu privire la comiterea faptelor de către inculpat, iar acesta nu poate fi condamnat pe supoziții și presupuneri, în lipsa unor probe clare, certe și exacte.

De asemenea, dacă ar exista faptele de care este acuzat inculpatul, acestea sunt lipsite de importanță și aduc o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, astfel încât nu pot fi considerate infracțiuni.

S-a mai arătat că inculpatul a fost condamnat greșit pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 Cp în condițiile în care nu s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii care a reprezentat scopul asocierii, infracțiunea de furt, iar pedeapsa aplicată este în contradicție cu dispozițiile legale ale acestui text.

Totodată, s-a mai arătat că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea mari în raport cu pericolul social concret al faptelor, instanța de fond trebuind să dea eficiență sporită circumstanțelor atenuante legate de persoana inculpatului și de modul de comitere a faptei.

Inculpatul G. Geanana V. a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii instanței de fond și achitarea acestuia în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cpp, în subsidiar achitarea în temeiul art. 10 lit. b¹ Cpp, iar într-o a treia teză reducerea pedepselor.

În motivarea apelului, a arătat că în cauză nu există probe certe de vinovăție, iar din interpretarea probelor rezultă cel mult o stare de dubiu cu privire la comiterea faptelor de către inculpat, iar acesta nu poate fi condamnat pe supoziții și presupuneri, în lipsa unor probe clare, certe și exacte.

Totodată, s-a mai arătat că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea mari în raport cu pericolul social concret al faptelor, instanța trebuind să dea eficiență sporită circumstanțelor atenuante legate de persoana inculpatului și de modul de comitere a faptei.

Inculpatul M. C. M. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării pentru infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cp, considerând că se impune achitarea sa, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, având în vedere că probele administrate atât în timpul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești nu susțin aceste învinuiri. Din conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre inculpatul S. V. și M. C. M. s-a tras concluzia că acesta din urmă ar fi cumpărat produse petroliere, posibil gazolină, ceea ce nu corespunde adevărului. Chiar și în această ipoteză, nu s-a dovedit însă faptul că S. V. ar fi sustras produse petroliere și că eventual inculpatul ar fi cunoscut că acestea provin din furt.

Pentru existența intenției, în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de tăinuire s-a arătat că era necesar ca inculpatul M. să fi cunoscut că eventualele bunuri dobândite provin din furt. Această situație trebuie dovedită și nu prezumată, deoarece furtul nu este singura modalitate de dobândire a eventualelor produse petroliere.

De asemenea, se mai arată că în speță, nu sunt probe certe, indubitabile, din care să rezulte că inculpatul M. ar fi cumpărat gazolină de la inculpatul S. V., că acesta din urmă ar fi sustras gazolina și cu atât mai puțin că inculpatul M. ar fi cunoscut că eventuala gazolină ar fi provenit din furt.

Raportul de constatare tehnico-științifică care a atestat faptul că produsul petrolier ridicat în urma percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului, reprezentat de motorină în amestec cu ulei și gazolină, este asemănător cu proba martor de produs petrolier ridicată din producția parcului Mădulari a schelei D., nu este relevant deoarece identic nu înseamnă asemănător, astfel proba nu are caracter de certitudine.

De asemenea, inculpatul a arătat că autocamioanele pe care le are efectuează transporturi în toată țara, că a cumpărat motorină de la persoane particulare din parcările unde a staționat și că organele de poliție au ridicat probă de motorină în condițiile în care unul din cele trei autocamioane nu era în stare de funcționare, iar în rezervor se găsea puțină motorină iar pentru ca pe timp de iarnă să nu înghețe, în aceasta se adaugă benzină, petrol lampant sau aditivi. Această percheziție a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 104 alin. 4 Cpp în lipsa inculpatului care era arestat.

S-a mai susținut că în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp, deoarece niciodată nu s-a făcut dovada vreunei legături între acest inculpat și inculpații S. V. și S. N. și, de asemenea, nu s-a dovedit scopul asocierii. Nu s-a dovedit nici că S. V. și S. N. ar fi sustras gazolină și nici că inculpatul ar fi cumpărat gazolină de la aceștia pentru ca acesta să săvârșească astfel infracțiunea prev. de art. 221 alin. 1 Cp. Mai mult, din rechizitoriu ar rezulta că presupusa asociere între cei trei ar avea ca scop săvârșirea infracțiunii prev. de art. 221 alin. 1 Cp, ceea ce este imposibil de reținut.

S-a mai arătat că urmărirea penală s-a efectuat de un organ necompetent, deoarece printre infracțiuni se afla și cea prev. de art. 209 alin. 3 Cp, faptă săvârșită în anul 2005, care până la data de 07.08.2006 era de competența Parchetului de pe lângă Tribunal, ceea ce înseamnă că actele făcute până la acea dată de P. de pe lângă Judecătoria Filiași sunt nule absolut, fiind efectuate cu încălcarea normelor de competență materială.

Inculpatul C. M. A., C. A., D. I. V. nu au depus la dosar motive de apel, dar în concluziile orale ale avocatului ales au solicitat admiterea apelurilor astfel cum au fost formulate, desființarea hotărârii instanței de fond și achitarea inculpaților în temeiul dispoz. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cpp, motivat de faptul că deși în cauză nu există o plângere formulată împotriva inculpaților pentru furt de combustibil, parchetul s-a autosesizat și a reținut în sarcina acestora și infracțiunea de tăinuire, .-se în cauză parte civilă după mult timp după începerea cercetărilor, precizând suma cu care se constituie parte civilă, dar fără a face dovada prejudiciului suferit. De asemenea, în ceea ce-i privește pe inculpații B. C. și C. A., aceștia sunt angajați ai . deși aceștia au fost cercetați penal și judecați în prezenta cauză, nu s-a luat nicio moăsură împotriva lor în sensul suspendării din funcțiile pe care le dețin la partea civilă ori reținerea din salariu a sumei de bani reprezentând despăgubirile reținute în sarcina lor.

Cu privire la inculpatul D. I. V., s-a aratat că acesta este administratorul unei vulcanizări și a depus la dosar actele de proveniență a combustibilului găsit ca urmare a perchezițiilor efectuate. În ceea ce-l privește pe inculpatul C. M. A., depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea apelului și achitarea acestuia. În apărare, se arată că nu cunoaște majoritatea inculpați, nu au fost confruntați de către organele de cercetare, are o familie întemeiată, un copil minor în întreținere și nu s-a ținut seama de faptul că avea posibilitatea de a nu da declarații cu privire la tatăl său C. F., astfel că nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de tăinuire. A depus la dosar actele de proveniență a combustibilului, astfel că în cază nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de furt.

Inculpatul S. N. nu a depus la dosar motive de apel, dar în concluziile orale ale avocatului ales a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și achitarea acestuia în temeiul dispoz. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cpp, motivat de faptul că hotărârea de condamnare pronunțată de instanța de fond nu este motivată pentru fiecare inculpat în parte, ci în mod generic și se rezumă la o singură frază.

Prin decizia penală nr. 157 din data de 30 mai 2011 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._ au fost respinse apelurile declarate de inculpații M.-C. M., I. M., P. M., D. I. V., B. C., C. A., V. N., C. N., C. A., B. C. C., G.-Geanana V. C., S. V., C. F., C. T., C. M. A., C. M. G., P. I., P. L.-Angel, D. Ș., T. G., S. N., Bălășoniu M., P. A., C. I., C. P. și Bălășoniu M., ca nefondate.

A fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria S. împotriva sentinței penale nr. 43/08.02.2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ /200.

A fost desființată în parte sentința penală atacată și rejudecând, în baza art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. C. M. și durata reținerii de 24 de ore din 17.11.2005 până la 18.11.2005.

Au fost obligați inculpații Bălășoniu M., Bălășoniu M., B. C. C., C. F., C. M. G., C. T., D. Ș., G. Geanana V. C., I. M., P. A., P. I., P. L. Angel, S. V. și T. G. la plata sumelor de câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei în cazul fiecăruia reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Au fost obligați inculpații B. C., C. M. A., C. A., C. N., C. I., C. P., C. A., D. I. V., M. C. M., P. M., S. N. și V. N. la plata sumelor de câte 270 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei în cazul fiecăruia reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare din apel privind pe inculpații C. C. și P. I. au rămas în sarcina statului, din care suma de 800 lei reprezentând onorarii avocați din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul D., verificând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept atât prin prisma disp. art. 379 C.p.p. cât și a criticilor formulate, a constatat că apelurile inculpaților sunt nefondate, iar apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, tribunalul a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și a individualizat pedepsele aplicate prin prisma criteriilor prev. de art. 72 Cp respectiv dispozițiile părții generale ale Codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Critica apelanților referitoare la necompetența materială a organului de cercetare penală, respectiv P. de pe lângă Judecătoria Filiași, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.

Astfel, s-a arătat că în cauză urmărirea penală a fost începută în anul 2005 împotriva mai multor inculpați pentru infracțiunile prev. de art. 221 alin. 1 Cp, 323 alin. 1 și 2 Cp, art. 297 alin. 1 Cp, art. 264 Cp, art. 217 alin. 4 Cp, art. 260 alin. 1 Cp, infracțiuni care la acea dată erau de competența judecătoriei, ceea ce atrăgea competența parchetului de pe lângă judecătorie, pentru efectuarea urmăririi penale.

Infracțiunea prev. de art. 208 alin 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g, alin. 3 lit. a Cp a fost de competența tribunalului până la data de 07.08.2006, când a intrat în vigoare Legea nr. 365/2006, lege ce a modificat competența, judecarea acestei infracțiuni revenind judecătoriei. În speță, urmărirea penală împotriva inculpaților C. C., V. N., C. A., B. C. și P. I. a fost începută prin rezoluțiile din 17.10.2006, dată la care așa cum s-a arătat anterior, competența judecării acestor infracțiuni revenea judecătoriei, astfel că urmărirea penală, în mod legal, a fost efectuată de P. de pe lângă Judecătoria Filiași în temeiul art. 209 alin. 4 Cpp.

În consecință, s-a apreciat că nu se poate susține că urmărirea penală a fost efectuată de un parchet necompetent, deoarece chiar dacă faptele au fost comise în anul 2005, normele de procedură penală sunt de imediată aplicare, iar la data de 17.10.2006, când a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g, alin. 3 lit. a Cp, această faptă era de competența judecătoriei.

Analizând apelurile inculpaților P. I. și P. L. Angel, tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

Susținerile acestora că în privința lor nu există probe de vinovăție s-a apreciat că sunt neîntemeiate. Din conținutul convorbirilor telefonice purtate la data de 17.03.2006 între P. I. și P. L. Angel pe de o parte și inculpatul D. Ș. s-a reținut cu certitudine că limbajul inculpaților a fost unul codat, discuția vizând vânzarea de gazolină către acest din urmă inculpat, relevante fiind câteva pasaje „am ceva alb frumos”, „în jur de 500” sau „e liber peste tot, nu e problemă…poți să vii și dăm cu ea… am bazinul de-l avea în papuc…o punem în el acolo…în ce ai? în ce bidoane? în ce ai?” sau „să mi-o aducă în seara asta”, „e cam poliție pe drum” etc.

Aceste probe s-au coroborat și cu rezultatul procesului verbal de percheziție domiciliară realizată la domiciliul inculpaților Perețenau I. și P. L. Angel, de unde a fost ridicată cantitatea de 865 l gazolină (fila 111 vol. 5).

Apărările inculpaților în sensul că nu s-a precizat la care din locuințe s-a făcut percheziția, deoarece în curte sunt două imobile separate au fost apreciate ca fiind irelevante, atât timp cât ambii inculpați au fost cercetați pentru deținerea gazolinei.

De asemenea, s-a arătat că nu există nici un document justificativ pentru cantitatea de 865 l de gazolină, deoarece toate bonurile fiscale depuse de inculpați atestă achiziționarea de benzină fără plumb și nicidecum de gazolină.

În consecință, tribunalul a apreciat că există probe certe de vinovăție a acestora privind comiterea infracțiunii prev. de art. 221 alin. 1 Cp respectiv achiziționarea de gazolină de la persoane neidentificate știind că provine din furt pentru a o vinde inculpatului D. Ș.. Cunoaștere faptului că gazolina provenea din furt rezultă din cantitatea mare de gazolină aflată la domiciliul acestora coroborat cu aspectul cumpărării ei de la persoane fizice neautorizate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp respectiv buna conduită a inculpaților înainte de comiterea faptei, decurgând din lipsa antecedentelor penale, integrarea în familie și societate a acestora și nu toate circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a - c Cp, așa cum susțin inculpații și a motivat reținerea acestei circumstanțe.

Cu privire la apelul inculpatei P. A. s-a apreciat ca fiind neîntemeiat atât timp cât din procesul verbal de percheziție domiciliară rezultă că aceasta a încercat să incendieze bidoanele găsite în timpul percheziției fiind imobilizată de agenții de poliție N. M. și S. D., proces verbal care se coroborează cu declarațiile martorilor asistenți G. B. și A. C. C. care au confirmat tentativa inculpatei de incendiere a recipienților cu gazolină.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp și a aplicat acesteia o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei, iar în condițiile în care minimul este de 3 ani închisoare, iar modul și mijloacele de comitere a faptei (încercarea de incendiere a unor mijloace materiale de probă chiar cu ocazia efectuării percheziției) denotă un grad ridicat de pericol social, tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat o eficiență maximă acestei circumstanțe atenuante, nefiind oportună reducerea pedepsei sub 4 luni închisoare.

De asemenea, s-a arătat că nu se poate reține că aceasta a avut o atitudine sinceră și cooperantă, atât timp cât inculpata a negat comiterea faptei, iar alte circumstanțe atenuante nu pot fi reținute în cauză.

Apelurile inculpaților C. F., C. M. G. și C. M. A. au fost apreciate ca neîntemeiate, din probele administrate în cauză rezultând cu certitudine vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați.

Astfel, din declarațiile martorilor asistenți și din procesul verbal din 16.03.2006 s-a reținut că înainte de efectuarea percheziției inculpații C. M. G. și C. M. A. au aruncat două bidoane cu gazolină în ghena din apropierea blocului în care locuiau, după care au mers pe . aruncat 26 de bidoane ce prezentau miros de produs petrolier, activitate de altfel înregistrată video pe caseta nr. 17 din dotarea autoturismului Poliție Filiași cu nr._ (filele 103-104 din vol. II). Din cele două bidoane au fost ridicate probe, iar constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză a stabilit că sunt produse petroliere de tipul gazolinei, produs petrolier de tipul motorinei în amestec cu produs petrolier de tipul petrolului lampant și produs petrolier de tipul petrolului lampant.

De asemenea, activitatea infracțională a celor trei inculpați și în special a lui C. F. și C. M. G., de comercializare a gazolinei achiziționate de la persoane neidentificate către alți inculpați, cum este cazul inculpaților D. Ș., D. I. V. s-a reținut că rezultă cu certitudine și din conținutul convorbirilor telefonice, relevante în acest sens fiind, spre exemplu, discuțiile dintre C. F. și D. Ș. din data de 17.09.2005 (fila 69 vol. V) și din 18.09.2005 (fila 79 vol. V), discuții în care se vorbește codificat despre vânzarea de gazolină și despre colaborarea pe termen lung dintre inculpați.

În privința inculpatului C. F., din notele de redare a convorbirilor telefonice s-a reținut că rezultă că acesta a primit gazolina de la inculpatul B. C. C., vânzând-o ulterior către alți inculpați respectiv C. T., I. M., Bălășoniu M., iar ulterior le-a cerut inculpaților C. T., C. P. și C. I. să nu dea curs citației emise de P. de pe lângă Judecătoria Filiași, cu motivarea că „se fac încorporări”.

În consecință, s-a reținut că nu se poate susține că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată prin probe certe.

De asemenea, s-a arătat că nu poate fi reținută critica inculpatului C. M. G. care a susținut că nu a cunoscut că produsele cumpărate ar fi provenit din furt deoarece din cantitatea mare de gazolină aruncată coroborat cu aspectul cumpărării ei de la persoane fizice neautorizate și cu lipsa unor documente justificative denotă clar că acesta cunoștea proveniența mărfii ce o vindea.

S-a reținut că nu se poate susține că în cauză ar exista o constatare făcută cu propriile simțuri de către organele de urmărire penală atât timp cât există o constatare tehnico-științifică care a stabilit ce fel de produse erau în recipientele aruncate.

La dosarul cauzei s-a arătat că nu se găsesc documente justificative ale tipului de produse stabilite prin constatare așa cum susține inculpatul C. M. A., iar împrejurarea că acesta nu îi cunoaște pe majoritatea inculpaților sau că nu a fost confruntat cu aceștia este irelevantă, atât timp cât vinovăția sa este stabilită prin probele menționate anterior.

Sub aspectul individualizării pedepselor, prima instanță a reținut inculpatului C. M. G. circumstanța atenuantă prev. de art 74 lit. a Cp și a aplicat o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, de 2 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a pedepsei, iar față de modul și mijloacele de comitere a faptei ce denotă un grad ridicat de pericol social, tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat o eficiență maximă acestei circumstanțe atenuante, nefiind oportună reducerea pedepsei sub 2 luni închisoare.

De asemenea, s-a arătat că nu se poate reține că acesta a avut o atitudine sinceră și cooperantă, atât timp cât inculpatul a negat comiterea faptei, iar alte circumstanțe atenuante nu pot fi reținute în cauză.

În privința inculpatului C. M. A., s-a arătat că prima instanță a aplicat pedepse minime și că nu se impune reducerea acestora, având în vedere starea de recidivă în care au fost comise și negarea comiterii faptelor.

Și în cazul inculpatului C. F., prima instanță a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp și a aplicat pedepse sub minim, în final acesta executând o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, neexistând nici un motiv pentru a reduce aceste pedepse.

S-a apreciat că nici apelurile inculpaților Bălășoniu M. și Bălășoniu M. nu sunt întemeiate. Astfel, din probele administrate s-a reținut că rezultă că aceștia dețineau o brutărie pe raza localității Dr. T. S. și au folosit combustibil achiziționat de la inculpatul C. F. și, fiind audiați în calitate de martori, aceștia au făcut afirmații mincinoase în sensul că nu îl cunosc pe inculpatul C. F. și că nu au cumpărat de la acesta combustibil. Caracterul mincinos al acestor afirmații s-a reținut că rezultă din convorbirile telefonice purtate între cei 3 inculpați, în condițiile în care apărarea celor doi inculpați că vocea nu ar aparține inculpatului Bălășoniu M. nu a fost dovedită în nici un fel, după cum nu a fost dovedit nici faptul că ar fi pierdut telefonul în condițiile în care a continuat să plătească facturile la acesta.

În plus, există convorbiri și între inculpatul C. F. și C. M. A. (filele 475-477 vol. VI) în care au vorbit despre transportarea de gazolină la brutărie.

Sub aspectul individualizării pedepselor, s-a arătat că prima instanță a reținut inculpaților circumstanța atenuantă prev. de art 74 lit. a Cp decurgând din faptul că sunt la primul conflict cu legea penală și sunt integrați în familie și societate și a aplicat o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a pedepsei, iar față de modul și mijloacele de comitere a faptei ce denotă un grad ridicat de pericol social, tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat o eficiență maximă acestei circumstanțe atenuante, nefiind oportună reducerea pedepsei sub 6 luni închisoare.

De asemenea, nu s-a putut reține că aceștia au avut o atitudine sinceră și cooperantă, atât timp cât inculpații au negat comiterea faptelor, iar alte circumstanțe atenuante nu pot fi reținute în cauză.

S-a reținut că nici apelul inculpatului S. V. nu este întemeiat. Susținerea acestuia referitoare la nevinovăția sa formulată în concluziile scrise s-a arătat că nu poate fi reținută. Astfel, în cauză, la filele 255-277 din vol. VI, există notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul S. V. și alți inculpați, precum și alte persoane rezultă cu certitudine faptul că inculpatul împreună cu S. N. și cu M. C. M. au format o grupare infracțională în care primii doi aveau sarcina procurării gazolinei din parcuri din jud. V., pe care o revindeau inculpatului M. C. M., acesta din urmă vânzând-o în jud. C. S. sau folosind-o pentru camioanele sale.

Apărările inculpatului în sensul că nu recunoaște conținutul convorbirilor telefonice (refuzând chiar ascultarea acestora în faza de urmărire penală) sau că ar fi pierdut telefonul nu au fost dovedite în nici un fel, însăși conținutul acestora dovedind faptul că toate convorbirile sunt purtate de inculpat. S-a exemplificat cu convorbirile din 01.11.2005 (de după percheziția efectuată la domiciliul său) inculpatul i-a sunat pe M. C. M. și pe P. I. spunându-le acestora că sunt probleme și înțelegându-se cu aceștia ce să declare ulterior în sensul că nu se cunosc și că de la M. C. M. ar fi cumpărat porci. În aceeași zi, inculpatul l-a sunat și pe C. N. spunându-i să nu răspundă la telefon, că are mandat de percheziție și pentru el, că l-au reținut pe fiul său, să nu răspundă la telefoanele pe care le are de la fiul său etc. Din aceeași convorbire s-a reținut și faptul că îl cunoaște și pe inculpatul D. Ș.. Alte convorbiri au fost purtate și cu alți inculpați, cum este, de exemplu, T. G., V. N..

De altfel, ulterior, cu ocazia audierii, s-a arătat că inculpatul S. V. a adoptat această poziție procesuală, susținând că nu îi cunoaște pe niciunul din inculpații menționați anterior, apărare reținută ca nesinceră în raport cu cele precizate anterior.

Aceste probe s-au coroborat cu rezultatul raportului de constatare tehnico-științifică nr._/6/07.04.2006 din care s-a reținut că din probele ridicate de la mașinile aparținând lui M. C. M. a rezultat existența gazolinei în rezervoarele aparținând a trei mașini aparținând acestuia, precum și celelalte probe administrate în cauză.

În consecință, tribunalul a apreciat că există suficiente dovezi din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Sub aspectul individualizării pedepselor, tribunalul a reținut că instanța de fond a dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului (integrat în familie, reabilitat de drept etc), aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 6 luni pentru art. 221 alin. 1 Cp și 1 an închisoare pentru art. 323 alin. 1 și 2 Cp, cu suspendarea condiționată a executării și față de circumstanțele reale ale faptelor și gravitatea acestora nu se impune reducerea pedepselor.

Probele menționate anterior s-a arătat că indică și vinovăția inculpatului S. N. în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, astfel că susținerile sale că hotărârea nu ar fi motivată în privința sa, chiar dacă ar fi reale, nu constituie o dovadă a nevinovăției sale. Și în privința acestui inculpat prima instanță a individualizat în mod just pedepsele aplicate, ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptei și personale ale inculpatului, inclusiv starea de recidivă post condamnatorie și, de asemenea, în mod just a revocat liberarea condiționată privind restul de 659 de zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 10 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 244/22.05.2002 a Judecătoriei Bălcești.

Și apelul inculpatului M. C. M. s-a arătat că nu este întemeiat. Convorbirile telefonice menționate în cazul inculpaților S. V. și S. N. s-au reținut ca dovezi clare ale faptului că acest inculpat a cumpărat gazolină de la ceilalți doi și din conținutul acelorași discuții, inclusiv încercarea de a se înțelege în privința celor ce urmau a fi declarate la organele de urmărire penală dovedind faptul că acest inculpat cunoștea că bunurile provin din furt, astfel că este realizată latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 221 Cp.

Nici critica inculpatului referitoare la exactitatea concluziilor raportului de expertiză nu a fost reținută ca fondată, întrucât bunurile expertizate sunt bunuri de gen (produse în mai multe locuri) astfel că raportul de expertiză nu putea concluziona că probele ridicate din mașinile inculpatului sunt identice cu proba martor de produs petrolier de tipul gazolinei ridicată din producția parcului Mădulari, a schelei de petrol D., ci constatarea posibilă era cea cuprinsă în raport, în sensul că sunt asemănătoare. O astfel de probă coroborată cu restul probelor administrate, inclusiv convorbirile telefonice, constituie dovada vinovăției inculpatului cu privire la comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind irelevantă apărarea inculpatului (neprobată de altfel în nici un fel) în sensul că a cumpărat motorină de la persoane particulare din parcările unde a staționat și de asemenea este irelevant faptul că unul din camioane nu era în stare de funcționare.

Totodată, faptul că inculpatul nu a fost prezent la efectuarea percheziției și la ridicarea probelor din rezervoarele mașinilor nu este o dovadă a nevinovăției sale, atât timp cât au existat martorii asistenți, probele au fost sigilate și apoi desigilate cu respectarea dispozițiilor legale, iar inculpatul nu a susținut nici un moment că la efectuarea expertizei s-ar fi analizat alte substanțe decât cele ridicate din camioanele sale.

Convorbirile telefonice înregistrate și restul probelor administrate s-au reținut ca fiind de natură să confirme colaborarea pe termen lung dintre acest inculpat și inculpații S. V. și S. N., rolurile fiecăruia etc.,ceea ce duce la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp.

Nici apelurile inculpaților C. N. și C. A. nu au fost reținute ca întemeiate. Astfel, împrejurarea că instanța nu a indicat probele concrete care îi incriminează pe cei doi nu constituie o dovadă a nevinovăției acestora, în condițiile în care la domiciliile acestora au fost descoperite cantități mari de benzină și respectiv motorină în privința cărora cei doi inculpați nu au putut justifica proveniența. În plus, la filele 217, 223, 224, 231, 239 etc. din vol. 5 există convorbiri telefonice din care rezultă folosirea de către inculpați a unui limbaj codat și împrejurarea că aceștia au achiziționat gazolină furată. Conținutul acestor convorbiri telefonice s-a reținut că arată fără dubii faptul că aceștia achiziționau produse petroliere sustrase.

Împrejurarea că niciunul din ei nu a fost surprins în flagrant, s-a arătat că nu constituie o dovadă a nevinovăției lor deoarece procedura flagrantului nu este singura procedură în care se pot obține probe, cu atât mai mult cu cât inculpatul C. N., la data de 01.11.2005, a refuzat să oprească la semnalul organelor de poliție care au încercat să organizeze un flagrant, iar acesta a reușit să scape prin deplasarea pe drumuri impracticabile (proces verbal - fila 46 vol. II).

Analizând apelul inculpatului B. C. C., tribunalul a apreciat că acesta nu este întemeiat, existând probe certe de vinovăție printre care și procesul verbal de percheziție în care s-a consemnat ridicarea a 76 litri de produse petroliere, în privința cărora, prin raportul de expertiză efectuat (fila 312 vol. 2), s-a stabilit că sunt produse petroliere de tipul petrolului lampant, de tipul gazolinelor și de tipul benzinelor.

Tribunalul a apreciat că în mod just instanța de fond a reținut în cazul acestui inculpat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp, aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 2 luni închisoare pentru art. 221 alin. 1 Cp și respectiv 1 an închisoare pentru art. 323 alin. 1 și 2 Cp, iar față de gravitatea faptelor nu se impune ca aceste circumstanțe atenuante să i se dea o eficiență mai mare cu atât mai mult cu cât s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

Tribunalul a mai constatat și că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art. 34 alin. 2 Cp, deoarece această pedeapsă nu depășește totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente, total care în speță ar fi de 1 an și 2 luni. De altfel, nici nu se poate pune această problemă atât timp cât instanța de fond nu a adăugat un spor la pedeapsa rezultantă.

Apelul inculpatului G. Geanana V. s-a reținut că nu este întemeiat, susținerile acestuia că nu există probe clare și exacte privind vinovăția sa nefiind întemeiate, la dosarul cauzei existând, spre exemplu, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice aflate la filele 60, 72, 80, 94, 103, 111 și 122 din vol. 5, din care rezultă cu certitudine faptul că inculpatul achiziționa gazolină de la persoane neidentificate, pe care o vindea inculpatului D. Ș..

Susținerile acestuia că faptele, dacă ar fi reale, ar aduce atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege s-a arătat că nu sunt întemeiate, având în vedere întinderea mare în timp a activității infracționale, caracterul organizat al acesteia, prejudiciile mari cauzate etc. (spre exemplu în convorbirea de la fila 94 inculpatul îi spune lui D. Ș. că îi va aduce 1000 litri și că mai are încă 3-400). Și în cazul acestui inculpat probele administrate indică existența și structura grupului infracțional în sensul art. 323 alin. 1 și 2 Cp.

Sub aspectul individualizării pedepselor, Tribunalul a apreciat că în mod just instanța de fond a reținut în cazul acestui inculpat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp, aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 2 luni închisoare pentru art. 221 alin. 1 Cp și respectiv 1 an închisoare pentru art. 323 alin. 1 și 2 Cp, iar față de gravitatea faptelor nu se impune ca acestei circumstanțe atenuante să i se dea o eficiență mai mare cu atât mai mult cu cât s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

Nici apelurile inculpaților C. I. și C. P. s-a arătat că nu sunt întemeiate. Astfel, susținerile inculpaților că între aceștia și ceilalți membri ai grupului infracțional, în special D. Ș., nu există nicio legătură s-au înlăturat ca neîntemeiate, reținându-se că în cauză există numeroase convorbiri telefonice din care rezultă că cei doi inculpați au cumpărat, pentru stațiile Peco ce le dețineau, diferite produse petroliere, spre exemplu convorbirile telefonice de la fila 89, 100, 126 din vol. 5, iar aceste probe s-au coroborat și cu alte dovezi cum este procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului D. Ș., care a fost surprins în timp ce transporta cantitatea de 2000 l diluant ASS 501, depozitată în doi recipienți de plastic, la cererea inculpaților C. I. și C. P.. De asemenea, raportul de constatare tehnico-științifică (fila 291-300 v ol. 2) a constatat existența unui produs petrolier neunitar din eșantioanele de probă de la stația Peco a inculpaților, stabilind spre exemplu că pentru proba 1 în recipienți se găsește produs petrolier neunitar constituit dintr-un amestec de produs petrolier de tipul motorinelor, un produs petrolier de tipul gazonilenor și un produs petrolier de tipul uleiului de transformator. În aceste condiții, susținerile inculpaților că angajații societății lor au relatat că de la punctul de lucru al societății s-a vândut doar carburant achiziționat de la P., Rompetrol etc și că în niciunul din inculpați nu le-a adus produse petroliere s-a arătat că nu constituie o dovadă a nevinovăției inculpaților, declarațiile fiind subiective. De asemenea, față de concluziile raportului de expertiză, apărarea inculpaților că produsele petroliere au un termen de valabilitate, după care își modifică compoziția, devenind un produs contaminat nu a fost luată în considerare.

În cauză, concluziile raportului de expertiză s-a arătat că sunt clare, precise și argumentate științific, astfel că nu se impune refacerea acestui raport, așa cum susțin inculpații, după cum nu există nicio dovadă că eșantioanele de probă ar fi fost alterate, deoarece recipientele au constat în sticle.

Sub aspectul individualizări pedepselor aplicate, Tribunalul a apreciat că în mod just instanța de fond a reținut în cazul acestor inculpați circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp, aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 2 luni închisoare pentru art. 221 alin. 1 Cp, 1 an închisoare pentru art. 323 alin. 1 și 2 Cp și respectiv 5 luni închisoare pentru art. 227 alin. 1 Cp, iar față de gravitatea faptelor s-a arătat că nu se impune ca acestei circumstanțe atenuante să i se dea o eficiență mai mare cu atât mai mult cu cât s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

Analizând apelul inculpatului P. M. tribunalul a constatat că acesta a vizat doar individualizarea pedepsei, iar circumstanțele atenuante constând în lipsa antecedentelor penale și atitudinea cooperantă nu pot justifica comutarea sau reducerea pedepselor, în condițiile în care faptele au o gravitate sporită, iar inculpatului i s-au aplicat pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultate de 1 an închisoare.

Și apelul inculpatului T. G. s-a reținut ca neîntemeiat. Critica acestuia în sensul că beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar în cauză nu există probe certe privind implicarea sa în comiterea celor trei infracțiuni prev. de art. 221 alin.1, art. 323 alin. 1 și 2 și art. 264 Cp s-a reținut că nu este fondată deoarece din probele administrate, s-a reținut că în cadrul grupului infracțional, rolul inculpatului era aceea de antemergător pentru inculpații S. N., S. V., D. Ș., C. N., C. A. și totodată avea și rolul de a strânge informații în vederea evitării controalelor rutiere ale organelor competente, relevante fiind în acest sens discuțiile cu inculpatul D. Ș., din datele de 22.09.2005, 23.09.2005, 27.09.2005, 01.10.2005, 02.10.2005 aflate la filele 105, 109, 129, 151, 153 vol. 5, dar și cele de la filele 200-208 vol. 6.

Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a arătat că este neîntemeiată critica inculpatului, deoarece, ca și în cazul inculpatului P. M., circumstanțele atenuante constând în lipsa antecedentelor penale, faptul că este căsătorit și are un copil minor și atitudinea cooperantă nu pot justifica comutarea sau reducerea pedepselor, în condițiile în care faptele au o gravitate sporită, iar inculpatului i s-au aplicat pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executări pedepsei rezultate de 1 an închisoare.

Analizând apelul inculpatului C. T. tribunalul a constatat că nu este întemeiat. În speță, și în cazul acestui inculpat există probe certe de vinovăție, relevante fiind convorbirile telefonice aflate în vol. 5 la filele 89, 96, 101, 138 sau convorbirile din vol. 6 filele 181, 183, 196, 197 etc.

De asemenea, raportul de constatare tehnico-științifică (fila 280 vol. 2) a stabilit că cele 7 probe ridicate de la stația Peco a inculpatului conțin diferite amestecuri de benzină cu gazolină sau de motorină cu gazolină, gazolina existență prezentând o compoziție asemănătoare cu probele martor ridicate de la producția Parcului Mădulari a Schelei de petrol D..

Sub aspectul aplicării în speță a dispoz. art. 18¹ Cp. în sensul că faptele nu ar prezenta gradul de pericol social al unor infracțiuni, caracterul continuat al acestora, modul de organizare a grupului, modul și mijloacele de comitere a faptelor etc. s-a arătat că duc la concluzia certă că faptele prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, fiind exclusă aplicarea art. 18¹ Cp.

Sub aspectul individualizării, Tribunalul a apreciat că în mod just instanța de fond a reținut în cazul acestui inculpat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp, aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 2 luni închisoare pentru art. 221 alin. 1 Cp, 1 an închisoare pentru art. 323 alin. 1 și 2 Cp și respectiv 5 luni închisoare pentru art. 227 alin. 1 Cp, iar față de gravitatea faptelor s-a arătat că nu se impune ca acestei circumstanțe atenuante să i se dea o eficiență mai mare cu atât mai mult cu cât s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

Analizând apelul inculpatului D. I. V., tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiat. Astfel, la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul acestuia (filele 68-70 vol. 2) au fost găsite un număr de 56 de bidoane de câte 30 litri dintre care 3 erau pline, iar raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză a stabilit că în acele bidoane se găseau produse petroliere de tipul motorinelor cu urme de produs petrolier de tipul țițeiului ușor, puternic evaporat, pentru care nu a depus documente justificative așa cum susține. La aceste dovezi s-a arătat că se adaugă și convorbirile telefonice de la filele 301-310 din vol. 7, care dovedesc faptul că inculpatul vindea asemenea produse și cunoștea pe unul dintre inculpați, cum sunt inculpații C. M. G. și C. M. A..

Față de aceste probe, împrejurarea că nu i-ar cunoaște pe toți inculpații sau că nu a fost confruntat cu aceștia s-a apreciat că nu constituie dovezi ale nevinovăției sale.

Sub aspectul individualizării pedepsei, Tribunalul a apreciat că în mod just instanța de fond a reținut în cazul acestor inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp, aplicând o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, de 2 luni închisoare pentru art. 221 alin. 1 Cp, iar față de gravitatea faptei s-a arătat că nu se impune ca acestei circumstanțe atenuante să i se dea o eficiență mai mare cu atât mai mult cu cât s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Analizând apelul inculpatului D. Ș. tribunalul a constatat că nu este întemeiat. În speță, și în cazul acestui inculpat s-a reținut că există probe certe de vinovăție, relevante fiind convorbirile telefonice aflate în vol. 5 purtate cu inculpații G. Geanana V., C. F., C. P., C. N., P. I., P. L., P. M., T. G. etc. precum și cu alte persoane, convorbiri care dovedesc atât traficul cu combustibil făcut de inculpat în cadrul unui grup infracțional organizat, cât și comiterea infracțiunii prev. de art. 329 Cp.

De asemenea, inculpatul D. Ș. a fost surprins în timp ce transporta cantitatea de 2000 l diluant ASS 501, depozitată în doi recipienți de plastic, la cererea inculpaților C. I. și C. P., pentru care nu a depus documente justificative așa cum a susținut.

Și în cazul acestui inculpat, instanța de fond a individualizat în mod just pedepsele aplicate, pedepse sub minimul prevăzut de lege și a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

Apelurile inculpaților B. C., C. A. și V. N. s-au apreciat ca fiind neîntemeiate.

Astfel, în cazul inculpatului B. C. s-a arătat că nu se poate aprecia că nu ar exista probe certe de vinovăție atât timp cât cu ocazia percheziției domiciliare efectuată s-au găsit un număr foarte mare de bidoane, în care se aflaseră produse petroliere și un număr de 76 l de produs petrolier în privința cărora raportul de constatare tehnico-științifică au concluzionat că provine de la Parcul II Mădulari, locul de muncă al acestuia, iar convorbirile telefonice înregistrate atestă colaborarea cu ceilalți inculpați și vânzarea către unii din aceștia a produselor sustrase.

Sub aspectul individualizării pedepsei, Tribunalul a apreciat că în mod just instanța de fond a reținut în cazul acestui inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp, aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 1 an închisoare pentru art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g, alin. 3 lit. a Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp și 8 luni închisoare pentru art. 323 alin. 1 și 2 Cp, iar față de gravitatea faptelor s-a arătat că nu se impune ca acestei circumstanțe atenuante să i se dea o eficiență mai mare cu atât mai mult cu cât s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

Critica inculpatului V. N. în sensul nevinovăției sale s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, înregistrările convorbirilor telefonice aflate la filele 264-313 din vol. 7 confirmând vinovăția acestuia în comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Sub aspectul individualizării pedepsei, circumstanțele personale ale inculpatului (faptul că este infractor primar, integrat în familie și societate, cu doi copii minori) au fost luate în considerare de instanța de fond și li s-a dat eficiență prin aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că s-a arătat că nu este oportună redozarea pedepsei.

De asemenea, critica inculpatului C. A. în sensul nevinovăției sale s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, înregistrările convorbirilor telefonice aflate la filele 270-274 din vol. 7 confirmând vinovăția acestuia în comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Sub aspectul individualizării pedepsei, circumstanțele personale ale inculpatului s-a reținut că au fost luate în considerare de instanța de fond și li s-a dat eficiență prin aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciindu-se astfel că nu este oportună redozarea pedepsei.

Analizând apelul inculpatului I. M., tribunalul a constatat că nici acesta nu este întemeiat.

Astfel, susținerile inculpatului referitoare la nevinovăția sa nu au putut fi reținute atât timp cât există în cauză numeroase înregistrări ale convorbirilor sale telefonice, cum sunt spre exemplu cele de la fila 32, 51, 58, 66 din vol. 5 etc, care dovedesc comiterea infracțiunilor prev. de art. 221 alin. 1 și art. 323 alin. 1 Cp, precum și raportul de constare tehnico-științifică_/5/10.04.2006 ce dovedește existența infracțiunii prev. de art. 297 alin. 1 Cp.

Susținerile inculpatului în sensul că acele convorbiri telefonice nu constituie probe în dosar deoarece urmărirea penală a fost începută pe data de 13.10.2005, iar convorbirile telefonice sunt din luna septembrie, nu a putut fi reținută, deoarece convorbirile telefonice din luna septembrie au avut la bază autorizații pentru alte persoane cu care a vorbit inculpatul, iar înregistrarea propriilor sale convorbiri telefonice s-a făcut în baza unei autorizații din data de 25.10.2005 (vol. 6), autorizația fiind emisă după începerea urmăririi penale împotriva sa.

De asemenea, din conținutul convorbirilor telefonice s-a reținut că e folosit numele inculpatului ca interlocutor în acele discuții, astfel că nu a putut fi reținută nici apărarea că nu ar fi vocea sa.

Față de conținutul convorbirilor telefonice și de rezultatul constatărilor tehnico-științifice, declarațiile martorilor M. I., Ș. I. și Pușchil S., angajați ai Stației Peco . SRL, care au declarat că ei au vândut întotdeauna doar benzină și motorină, nu au putut fi reținute fiind evident subiective și făcute pro causa.

De asemenea, s-a arătat că organele de anchetă au respectat dispozițiile art. 100-101 C.p.p. referitoare la efectuarea percheziției, neexistând nicio probă că aceștia au refuzat să prezinte autorizația de percheziție, cu atât mai mult cu cât o astfel de autorizație exista.

Susținerile inculpatului în sensul că el nu mai era din anul 2004 reprezentant al ., mandatul său fiind revocat pe data de 20.12.2004 și că, deci, la efectuarea percheziției trebuia să fie prezent fostul său socru, G. P., nu au putut fi reținute din două considerente: revocarea mandatului trebuie înregistrată la Registrul Comerțului pentru a fi opozabilă terților, iar în cauză nu există o astfel de dovadă, ci doar un act notarial și, în al doilea rând, inculpatul a desfășurat o activitate de administrare în fapt a societății, după cum rezultă din probe, chiar dacă mandatul său ar fi fost revocat.

În consecință, în mod legal și temeinic la efectuarea percheziției nu s-a asigurat prezența lui G. P., ci prezența inculpatului.

De asemenea, s-a arătat că nu există nicio dovadă că probele ridicate nu au fost ambalate în recipiente speciale, ci au fost depozitate în sticle, ce nu au fost verificate anterior de el sau de martor, cu atât mai mult cu cât martorii asistenți nu au susținut o astfel de versiune. Totodată, susținerile inculpatului, în sensul că era posibil ca sigiliul de pe sticlele în care s-au recoltat produsele să fie îndepărtat, să se modifice proba și să se aplice din nou același sigiliu, deoarece experții făceau parte din aceeași instituție (Poliția Română), nu au putut fi luate în considerare, atât timp cât nu există nici un indiciu în acest sens.

În ceea ce privește critica apelantului în sensul că Institutul de Criminalistică al IGPR nu era acreditat de către RENAR la data efectuării expertizei, obținând această acreditare la data de 24.07.2007, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată, deoarece laboratoarele aveau competența de a efectua astfel de expertize în baza art. 26 alin. 1 pct. 15 din Legea nr. 218/2002, iar acreditarea de către RENAR a fost obținută mai târziu, deoarece solicitarea s-a făcut mai târziu și nu pentru faptul că nu dețineau echipament analitic corespunzător. De altfel, din reglementările legislative ce normează activitatea RENAR rezultă că procedura acreditării este una facultativă și este de natură să confere încredere în competența tehnică, în imparțialitatea și independența laboratoarelor și în nici un caz să confere competența acestora de a efectua sau nu expertize sau constatări, competență atribuită în speță în baza altei reglementări legislative.

Nici critica inculpatului referitoare la exactitatea concluziilor raportului de expertiză nu a fost reținută întrucât bunurile expertizate sunt bunuri de gen (produse în mai multe locuri) astfel că raportul de expertiză nu putea concluziona că probele ridicate din mașinile inculpatului sunt identice cu proba martor de produs petrolier de tipul gazolinei ridicată din producția parcului Mădulari, a schelei de petrol D., ci constatarea posibilă era cea cuprinsă în raport, în sensul că sunt asemănătoare. O astfel de probă coroborată cu restul probelor administrate, inclusiv convorbirile telefonice, constituie dovada vinovăției inculpatului cu privire la comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

În cauză, s-a reținut că nu au fost încălcate dispoz. art. 211 C.p.p. referitoare la extinderea competenței teritoriale, deoarece potrivit art. 218 alin. 3 C.p.p., procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau să-l efectueze personal, deci inclusiv actele făcute ca urmare a extinderii competenței teritoriale.

De asemenea, s-a reținut că probele administrate dovedesc colaborarea inculpaților și comiterea infracțiunii prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp și nicidecum o relație de concurență economică între acest inculpat și inculpații C. T., C. P. și C. I., după cum nici relațiile dintre acest inculpat și C. A. nu s-au rezumat doar la vânzarea unei mașini.

În ceea ce privește apelul Parchetului, Tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat doar în privința neaplicării art. 88 Cp referitor la inculpatul M. C. M., care a fost reținut timp de 24 de ore din data de 17.11.2005 până în dat de 18.11.2005, instanța de fond omițând să deducă din pedeapsa aplicată această reținere.

Critica parchetului în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților C. C., C. A., V. N., B. C., P. I., D. Ștefanei, C. F., C. N., C. A., B. C. C., G. Geanana V. C., S. V., T. G., P. M., M. C. M., C. T., C. P., C. I., Bălășoniu M., lenea M., C. M. G., D. I. V., P. I., P. A., P. L. Angel și Bălășoniu M. nu a fost reținută deoarece instanța de fond în mod just a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, cât și faptul că erau integrați în societate și familie, precum și gravitatea faptelor, contribuția fiecăruia la comiterea acestora, iar în raport de aceste elemente concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție este una corectă.

De asemenea, s-a reținut că nu este întemeiată nici critica referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților C. C., C. A., V. N., B. C., P. I., D. Ș., C. F., C. N., C. A., B. C. C., G. Geanana V. C., S. V., S. N., T. G., P. M., C. M. A., M. C. M., C. T., C. P., C. I., Bălășoniu M., I. M., C. M. G., D. I. V., P. I., P. A., P. L. Angel și Bălășoniu M. și la reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât așa cum s-a arătat la analiza apelurilor acestor inculpați instanța a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 72 Cp ținând cont de modul și mijloacele de comitere a faptelor, de prejudiciile cauzate, de gravitatea acestora, dar și de persoana inculpaților, iar în raport de elementele analizate în cazul fiecărui inculpat nu se impune nici reducerea pedepselor, dar nici majorarea acestora.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoz. art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p.p. au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților M.-C. M., I. M., P. M., D. I. V., B. C., C. A., V. N., C. N., C. A., B. C. C., G.-Geanana V. C., S. V., C. F., C. T., C. M. A., C. M. G., P. I., P. L.-Angel, D. Ș., T. G., S. N., Bălășoniu M., P. A., C. I., C. P., Bălășoniu M..

În baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria S. împotriva sentinței penale nr. 43/08.02.2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, a desființat în parte această sentință penală și rejudecând, în baza art. 88 Cp a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. C. M. și durata reținerii de 24 de ore din 17.11.2005 până la 18.11.2005.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii dar și a sentinței pronunțate în cauză au formulat recurs P. I., B. C., C. M. A., C. F., C. M. G., C. I., C. P., C. A., D. Ș., D. I. V., I. M., M. C. M., P. A., P. M., S. N. și V. N., în termen și motivat.

Prin motivele scrise de recurs formulate de inculpatul V. N. s-au criticat hotărârile pronunțate în cauză de prima instanță și instanța de apel arătându-se că instanța de apel nu a făcut nici o referire la latura civilă a cauzei deși a criticat expres în apel modul de soluționare al cauzei sub acest aspect și la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte prejudiciul produs de către inculpat.

Inculpații C. I. și C. P. motivând recursurile declarate în cauză au solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea deciziei și sentinței pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la parchet în vederea continuării cercetărilor în sensul efectuării unei expertize privind compoziția chimică a probelor ridicate de la punctele de lucru ale societăților inculpaților potrivit ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași din data de 24 octombrie 2005, prin care s-a dispus în acest sens. În acest sens s-a argumentat că în cauză la data de 20 ianuarie 2006 în locul expertizei încuviințate inițial s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice motivându-se că INCERP Cercetare Ploiești ale lipsă de personal și nu poate efectua expertiza decât cu mare întârziere.

S-a argumentat și că este nepertinentă și neutilă cauzei constatarea tehnico – științifică administrată pe parcursul urmăririi penale atât prin concluziile sale cât și prin modalitatea în care s-au recoltat probele avute în vedere de această constatare ce nu exclud posibilitatea unei contaminări a produsului aflat inițial în recipient.

Într-o altă teză s-a arătat că inculpații au invocat atât în fața primei instanțe cât și în apel excepția de necompetență materială a Judecătoriei S. în soluționarea cauzei în primă instanță potrivit disp. art. 27 alin. 1 lit. a C.p.p. și art. 379 pct. 2 lit. b C.p.p. însă instanțele nu au dat curs acestei solicitări.

În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței pronunțate în cauză și achitarea inculpaților potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p.p. Argumentând această teză s-a arătat că nu s-a dovedit prin nici o probă că inculpații s-ar face vinovați de infracțiunile pentru care au fost condamnați în primă instanță, condamnare menținută de instanța de apel. S-au făcut referiri în acest sens la declarațiile martorilor angajați ai societății care precizează că la punctul de lucru al societății s-a vândut doar carburant ce a fost achiziționat în cisterne Luckoil, P. sau Rompetrol și niciodată vreunul din ceilalți inculpați, pe care inculpațiiC. I. și C. P. nici nu îi cunosc, nu au adus la stațiile Peco ale societății acestora vreun produs petrolier. Aceste declarații nu au fost analizate de către instanța de apel.

Singura legătură între inculpatul D. Ș. și inculpatul C. P. este că aceștia au discutat la un moment dat de vânzarea stației Peco situată în localitatea Sadova, județul C. S..

În condițiile în care inculpații C. nu îi cunosc pe ceilalți inculpați în cauză iar concluziile constatării tehnico – științifice nr._/3/14.04.2006 sunt echivoce s-a solicitat aplicarea principiului in dubio pro reo.

Și referitor la latura civilă a cauzei s-a susținut că pretențiile părții civile sunt nedovedite deoarece nici o probă administrată în cauză nu a dovedit existența certă a unui prejudiciu cauzat de către inculpații C. I. și C. P..

Motivând recursul declarat în cauză inculpatul C. M. A. a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea deciziei și a sentinței pronunțate în cauză și pe fond achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p.

În acest sens s-a arătat că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice deoarece nu au avut în vedere probele administrate și nici declarația inculpatului prin care acesta a susținut faptul că nu a făcut niciodată trafic cu produse petroliere de tip gazolină sau alte produse similare și nu îi cunoaște pe ceilalți inculpați din cauză.

De asemenea s-a mai argumentat că în realitate în luna august 2005 a fost sancționat contravențional fiind oprit în trafic cu mașina proprietate personală marca DACIA 1310 cu nr. de înmatriculare_ în portbagajul căreia avea câteva bidoane de 5 litri cu diluant pe care îl cumpărase pentru a-l folosi în interes personal. Sancțiunea contravențională a fost aplicată inculpatului deoarece nu avea documente de proveniență pentru acest produs. Inculpatul a mai susținut că în perioada noiembrie 2005 – 13 martie 2006 a fost plecat din țară iar la data de 16 martie 2006 s-a dus la liceul din orașul Filiași de unde l-a luat pe fratele său și împreună cu acesta, cu autoturismul inculpatului marca DACIA 1310 s-au deplasat pe . localitate moment în care au fost opriți de organele de poliție ce au descoperit la inculpat o pompă pe o avusese la reparat. S-a concluzionat că din nici una din probele administrate în cauză nu rezultă participarea inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată precizându-se referitor la infracțiunea prev. de art. 323 Cp. că numărul său de telefon și numele nu se regăsesc în agenda aparținând inculpatului S. V. identificată la percheziția domiciliară efectuată la acest inculpat.

S-a mai invocat că inculpatul nu a fost confruntat cu ceilalți inculpați și nu s-au avut în vedere actele de proveniență a combustibilului depuse la dosar de către acesta. De asemenea s-au invocat circumstanțele personale favorabile acestuia respectiv faptul că are familie, un copil minor în întreținere.

Motivând în scris recursul formulat în cauză inculpata P. A. a arătat că hotărârile pronunțate de prima instanță și instanța de apel sunt nelegale și netemeinice deoarece din probatoriul administrat nu s-a putut stabili cu certitudine că aceasta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnată. În consecință s-a solicitat în principal casarea sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. întrucât există dubii în privința infracțiunii reținute în sarcina inculpatei iar acest dubiu trebuie să profite inculpatei ce nu poate fi condamnată doar pe baza unor presupuneri sau supoziții.

În subsidiar s-a arătat că scopul prevenției generale și speciale din perspectiva art. 52 Cp. poate fi atins ca urmare a lipsei antecedentelor penale cât și a comportamentului social și a stabilității de muncă și prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b¹ C.p.p., întrucât fapta prin modul de săvârșire nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Prin motivele scrise de recurs formulate de inculpatul P. I. s-a solicitat să se reanalizeze prin prisma probatoriului administrat în cauză gradul de implicare al inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat de către prima instanță și dându-se o mai mare valoare circumstanțelor atenuante reținute în sarcina acestuia, să se reindividualizeze cuantumul pedepsei aplicate dispunându-se reducerea acesteia către minimul general. S-a invocat în acest sens lipsa antecedentelor penale, comportamentul bun în societate și faptul că inculpatul are loc de muncă ceea ce confirmă faptul că nu este predispus la săvârșirea de fapte antisociale, scopul pedepsei putând fi atins și prin aplicarea unei pedepse minime.

Motivând în scris recursul formulat în cauză inculpatul B. C. a arătat că în mod eronat s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp. deși singura dovadă în acest sens este agenda găsită cu ocazia percheziției domiciliare la inculpatul S. V. dar în care nu se regăsește și numele inculpatului B. C.. În consecință nu s-a dovedit că această infracțiune a fost săvârșită de inculpat solicitându-se achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p.

În ce privește infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului s-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada mai presus de orice dubiu că inculpatul a săvârșit această infracțiune, faptul că s-a găsit acasă la inculpat cantitatea de 20 litri de gazolină nu presupune neapărat că aceasta ar fi sustrasă de la partea vătămată și de la punctul de lucru unde acesta își desfășoară activitatea de pompier. S-a precizat și că nu a fost înlăturată apărarea inculpatului cu privire la proveniența acestei cantități de gazolină ce ar fi putut fi luată de acesta din locurile în care apăreau fisuri în conducte iar acest produs petrolier se scurgea în pământ.

Prin motivele scrise de recurs inculpatul C. A. a solicitat într-o primă teză achitarea sa în baza art. 1 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p. deoarece în cauză nu există probe cu privire la contribuția inculpatului la sustragerea celor 5.920 litri gazolină existând o stare de dubiu în acest sens. S-a argumentat și că inculpatul este în continuare angajat al părții civile . nu a formulat plângere pentru furtul gazolinei ce se presupune că ar fi fost sustrasă de către inculpat și nu a luat nici o măsură în sensul suspendării inculpatului din funcția pe care o deține.

În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului în sensul reducerii acestora având în vedere persoana sa caracterizată prin aceea că nu are antecedente penale și a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal.

Motivând în scris recursul declarat în cauză inculpatul D. Ș. a solicita într-o primă teză casarea hotărârilor pronunțate în primă instanță și de către instanța de apel și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p.p. avându-se în vedere că raportul de constatare efectuat în cauză menționează produse similare celor indicate de organele de urmărire penală iar nu identice; cu privire la cantitatea de 2.000 litri diluant transportată cu autoutilitara Peugeot Boxer la data de 09 octombrie 2005 inculpatul a prezentat factura de achiziție de la .; în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 329 Cp. fără să existe probe care să demonstreze data începerii activității, profitul obținut din aceasta, persoanele atrase în vederea întreținerii de relații sexuale, această acuzație bazându-se doar pe faptul că la efectuarea percheziției la pensiunea deținută de către inculpat au fost găsite două persoane de sex feminin.

Într-o teză subsidiară s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului în sensul reducerii acestora având în vedere că este infractor primar iar pe parcursul procesului a avut o atitudine cooperantă.

Inculpatul C. F. prin motivele scrise de recurs a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii. S-au invocat în acest sens declarațiile martorilor angajați ai societății care au arătat că la punctul de lucru s-a vândut doar carburant achiziționat în cisterne LUCKOIL, P. și Rompetrol și nici unul dintre inculpați nu au adus la stațiile Peco produse petroliere. De asemenea constatarea tehnico – științifică existentă la dosarul cauzei atestă existența unui produs petrolier tip gazolină cu o compoziție chimică aproximativă.

În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului atât în ce privește cuantumul său cât și modalitatea de executare solicitându-se sub acest aspect aplicarea disp. art. 81 Cp.

Referitor la latura civilă a cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii civile promovată în cauză ca nedovedită deoarece nu există nici o probă care să ateste existența prejudiciului.

Motivând în scris recursul declarat în cauză inculpatul C. M. G. a arătat că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o greșită aplicare a legii prin prisma faptului că nu există probe care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 221 alin. 1 Cp. faptul că a aruncat la gunoi sau pe un teren viran butoaie cu gazolină nu poate conduce fără dubiu la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune. Mai mult inculpatul a arătat că nu a dat nici unei persoane gazolină iar în momentul în care i s-au imputat faptele nu a existat nici o plângere pentru lipsă de produse petroliere din partea societăților care apar păgubite în cauză. Inculpatul a mai arătat că a luat produsele petroliere pe care le deținea de la persoane necunoscute iar vinovăția sa s-a reținut numai raportat la faptul că nu avea acte care să dovedească proveniența acestora.

În subsidiar s-a arătat că instanța de fond dar și instanța de apel au aplicat inculpatului o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 Cp. neținând cont de circumstanțe importante cu privire la atitudinea acestuia.

Prin motivele scrise de recurs inculpatul I. M. a invocat faptul că în speță nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie, urmărirea penală fiind efectuată de către P. de pe lângă Judecătoria Filiași cu toate că la începerea urmăririi penale și pe timpul desfășurării acesteia competența revenea Parchetului de pe lângă Tribunalul D..

Într-o altă teză a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a C.p.p. susținând în acest sens că din întreg materialul probator administrat în cauză nu se conturează vinovăția sa în raport cu infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de la telefonul ce aparținea . SRL s-a susținut că inculpatul a contestat în mod constant vocea persoanei din înregistrările audio ca fiind a sa însă organele de urmărire penală nu au dispus verificări pentru a se face dovada faptului că inculpatul a fost persoana ce a purtat acele convorbiri.

Referitor la raportul de constatare tehnico – științifică s-a arătat că Institutul de Criminalistică al IGPR nu a fost acreditat până la data de 24 iulie 2007 pentru efectuarea constatărilor tehnico – științifice, fizico – chimice deoarece nu deținea echipamente corespunzătoare pentru determinări exacte.

Mai mult, prin probele administrate s-a infirmat faptul că benzina ce a fost vândută la societatea administrată de inculpat ar fi fost contaminată cu alte tipuri de produse petroliere și în ciuda acestei constatări s-a reținut totuși că inculpatul ar fi falsificat benzina vândută.

S-au făcut referiri și la declarațiile martorilor care au confirmat faptul că în stația Peco administrată de inculpat nu a fost adus combustibil de altă natură decât cel comercializat sau combustibil transportat și livrat sub altă formă decât cea legală. În plus, dacă s-ar porni de la ipoteza că motorina vândută în stația Peco administrată de inculpat ar fi fost falsificată, nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar fi falsificat această motorină.

În completarea motivelor scrise de recurs inculpatul a susținut și că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens referitor la infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cp. s-a arătat că forma de vinovăție cerută de norma de incriminare este intenția. Chiar dacă s-ar accepta că în luna septembrie 2005 s-ar fi primit produse petroliere de la inculpații D. Ș. și C. F. nu s-a probat că inculpatul sau administratorul societății, numitul G. P. ar fi cunoscut ce fel de produse sunt acestea și că provin din săvârșirea unei infracțiuni. Mai mult în cauză s-a dovedit că inculpații D. Ș. și C. F. cumpărau diferiți combustibili de la diverse societăți comerciale ce vindeau astfel de produse pe care ulterior le revindeau inculpatului I. M. și altor coinculpați. Chiar acceptându-se că inculpatul ar fi cumpărat produse petroliere de la inculpații D. Ș. și C. F., în aceste condiții nu se poate reține că acesta cunoștea modul ilicit de proveniență a bunurilor. Ori dacă subiectul infracțiunii de tăinuire se află în eroare cu privire la bunul ce formează obiectul tăinuirii s-a arătat că sunt incidente disp. art. 51 Cp.

Referitor la infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 Cp. s-a arătat că nici una din modalitățile de săvârșire ale acestei fapte se ce subsumează elementului material al infracțiunii respectiv: asociere, inițiere, aderare sau sprijinire nu este probată în sarcina inculpatului, în condițiile în care relațiile cu inculpatul C. A. s-au derulat în anul 2004 și s-au rezumat la vânzarea unu autoturism iar relațiile cu inculpatul D. Ș. s-au derulat în septembrie 2005, fiecare din aceste relații desfășurându-se în consecință cu câte o persoană. Existența numărului de telefon al său în agenda unei alte persoane nu poate proba o legătură infracțională.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 297 alin. 1 Cp. s-a arătat că subiect pasiv al acesteia este consumatorul înșelat cu privire la calitatea mărfii pe care o primește însă în cauză nu s-a identificat și stabilit un astfel de subiect pasiv. În ce privește latura obiectivă s-a argumentat că acțiunea de înșelare desfășurată de inculpat a fost argumentată ca fiind săvârșită prin falsificarea produsului vândut, însă nu orice falsificare poate conduce la existența infracțiunii ci numai aceea care face ca produsul să aibă o calitate inferioară. Ori în speță nu există nici o probă din care să rezulte că amestecul motorinei cu alte produse petroliere a condus la obținerea unui produs inferior motorinei neamestecate și în consecință a unui produs calitativ inferior. Mai mult, prin raportul de constatare tehnico – științifică s-a menționat că echipamentul analitic nu a permis determinări cantitative în cazul unor produse petroliere ușoare cu produse petroliere medii și grele. Or, dacă amestecul motorinei cu alte produse petroliere ar fi fost în proporție foarte mică se pune în discuție incidența disp. art. 18¹ Cp.

Inculpatul a mai invocat că începând cu data de 20 decembrie 2004 mandatul său de administrator al . SRL a fost revocat, actul de revocare fiind întocmit în formă notarială și operat în Registrul Comerțului, în aceste condiții singurul răspunzător pentru calitatea produselor vândute prin intermediul stației Peco fiind administratorul G. P.. Mai mult, inculpatul a invocat și faptul că în toamna anului 2005 numitul G. P. a achiziționat produse petroliere de la mai multe persoane acestea fiindu-i necesare în iarna 2005 – 2006 pentru cele două centrale pe combustibil lichid ce erau folosite de . SRL. Acești combustibili se păstrau în două bazine ce erau montate lângă bazinele de benzină și motorină din care carburanții erau vânduți clienților.

S-a mai arătat că atât instanța de fond și cea de apel s-au limitat la a prelua total sau parțial motivarea parchetului fără a răspunde cu argumente la criticile și apărările invocate de inculpați.

În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana sa și împrejurările care atenuează răspunderea penală a acestuia apreciindu-se pedeapsa aplicată de prima instanță și menținută de instanța de apel ca fiind prea aspră.

Recursurile formulate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Referitor la insuficienta motivare a hotărârilor recurate față de apărările inculpaților, Curtea reține că, deși motivarea sentinței primei instanțe este deficitară sub acest aspect, lipsurile sale în ce privește motivarea în raport cu apărările inculpaților au fost complinite prin decizia instanței de apel care a arătat pe larg referitor la fiecare dintre apărările inculpaților considerentele pentru care acestea sunt neîntemeiate, astfel că în cauză nu poate fi reținut ca incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. 1 pct. 10 C.p.p.

Nici motivul de recurs invocat în cauză cu privire la necompetența organului de urmărire penală și a primei instanțe în raport cu infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată nu este fondat, deoarece, așa cum a arătat și instanța de apel, dar și prima instanță, urmărirea penală a fost începută în cauză în anul 2005 împotriva mai multor inculpați pentru infracțiunile prev. de art. 221 alin. 1 Cp, 323 alin. 1 și 2 Cp, art. 297 alin. 1 Cp, art. 264 Cp, art. 217 alin. 4 Cp, art. 260 alin. 1 Cp, infracțiuni care la acea dată erau de competența judecătoriei, ceea ce atrăgea competența parchetului de pe lângă judecătorie, pentru efectuarea urmăririi penale.

Infracțiunea prev. de art. 208 alin 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g, alin. 3 lit. a Cp a fost de competența tribunalului până la data de 07.08.2006, când a intrat în vigoare Legea nr. 365/2006, lege ce a modificat dispozițiile Codului de procedură penală în ceea ce privește competența, judecarea acestei infracțiuni revenind judecătoriei. Urmărirea penală împotriva inculpaților C. C., V. N., C. A., B. C. și P. I. cercetați în cauză și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat incriminată în art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g, alin. 3 lit. a Cp a fost începută prin rezoluțiile din 17.10.2006, dată la care, competența judecării acestei infracțiuni și implicit a organului de urmărire penală de a efectua urmărirea penală revenea judecătoriei, respectiv parchetului de pe lângă instanța de acest grad, astfel că urmărirea penală, în mod legal, a fost efectuată de P. de pe lângă Judecătoria Filiași în temeiul art. 209 alin. 4 C.p.p.

Cu atât mai mult nu se poate susține că prima instanță, in speță Judecătoria S., a judecat cauza cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, respectiv a Tribunalului D., în condițiile în care data sesizării sale este mult ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 365/2006, iar de la acest moment nu au mai intervenit modificări legislative care să modifice competența materială privind judecarea cauzei în raport de obiectul său.

Așa cum a reținut și instanța de apel, chiar dacă faptele cercetate în cauză au fost comise în anul 2005, normele de procedură penală printre care și cele referitoare la competența materială a instanțelor și organelor de urmărire penală, sunt de imediată aplicare, principiu care în speță a fost pe deplin respectat.

Nici criticile aduse de recurenți în raport cu constatările tehnico-științifice efectuate în cauză în sensul că această probă nu a concluzionat cu certitudine că gazolina descoperită la inculpați, de cele mai multe ori în amestec cu alte produse petroliere este identică celei provenind de la Schela de petrol D., parcul Mădulari, sonda 5219 Fîrtățești, unde lucrau ca angajați ai părții civile inculpații C. A., P. I. și B. C., ci doar că aceasta este similară cu cea provenind din sursa mai sus arătată, nu sunt fondate întrucât concluziile acestor constatări tehnico – științifice se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză în raport cu fiecare dintre inculpați, precum și cu împrejurarea că gazolina, denumită și benzină de extracție, nu este un produs petrolier care se comercializează.

În acest context apare ca fiind neutil cauzei a se administra o expertiză care să determine compoziția fizico – chimică a produselor petroliere găsite la inculpați cu ocazia perchezițiilor efectuate în cauză, având în vedere și perioada mare de timp scursă de la ridicarea probelor de produse petroliere și faptul că potrivit celor ce rezultă din actele și lucrările dosarului acestea probe pot suferi degradări în timp care fac imposibilă determinarea exactă a compoziției fizico – chimice inițiale a probelor, dar și faptul că inculpații contestă însăși modul de recoltare a probelor de produs petrolier.

În ceea ce privește critica adusă aceluiași raport de constatare tehnico – științifică potrivit căreia Institutul de Criminalistică al IGPR nu era acreditat de către RENAR la data efectuării expertizei, obținând această acreditare la data de 24.07.2007, instanța de recurs reține similar instanței de apel că Institutul de Criminalistică al IGPR aveau competența de a efectua astfel de expertize în baza art. 26 alin. 1 pct. 15 din Legea nr. 218/2002, iar acreditarea de către RENAR a fost obținută mai târziu, deoarece solicitarea s-a făcut mai târziu și nu pentru faptul că nu dețineau echipament analitic corespunzător. De altfel, din reglementările legislative ce normează activitatea RENAR rezultă că procedura acreditării este una facultativă și este de natură să confere încredere în competența tehnică, în imparțialitatea și independența laboratoarelor și în nici un caz să confere competența acestora de a efectua sau nu expertize sau constatări, competență atribuită în speță în baza altei reglementări legislative.

Relativ la criticile inculpaților prin care aceștia arată că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, instanța de recurs reține următoarele:

Inculpatul B. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în formă continuată și concurs real a infracțiunii de furt calificat incriminată în art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g alin. 3 lit. a C.p. și art. 323 alin. 1 și 2 C.p. vinovăția sa în raport cu aceste fapte fiind dovedită prin procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la domiciliul său unde s-au găsit un număr foarte mare de bidoane, în care se aflaseră produse petroliere și aproximativ 23 - 24 litri de produs petrolier în privința cărora raportul de constatare tehnico-științifică au concluzionat că este gazolină și provine de la Parcul II Mădulari, locul de muncă al acestuia, coroborat cu convorbirile telefonice interceptate ale acestuia care atestă colaborarea cu ceilalți inculpați și vânzarea către unii din aceștia a produselor petroliere sustrase de la locul său de muncă. Aceste convorbiri telefonice infirmă apărarea inculpatului că ar fi recoltat produsul petrolier găsit cu ocazia percheziției la domiciliul său din scurgerile care se produc din țevile prin care acesta circulă, deoarece cantitățile mici de produs petrolier ce se pot obține astfel exclud interesul inculpatului de a-l vinde relevat în cadrul acestora.

Și vinovăția inculpatului V. N. a fost temeinic reținută în raport de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, similare celor reținute în sarcina inculpatului B. C., relevante în acest sens fiind înregistrările convorbirilor telefonice aflate la filele 264-313 din vol. VII ce confirmă vinovăția acestuia în comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

De asemenea, vinovăția inculpatului C. A. în raport cu aceleași infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată și inculpații B. C. și V. N. rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice aflate la filele 270-274 din vol. VII dar și din împrejurarea că numele inculpatului se regăsește în agenda telefonică ridicată de la inculpatul S. V. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la acesta, împrejurare pentru care inculpatul nu a putut oferi o explicație plauzibilă. Faptul că inculpatul este în continuare angajat al . că aceasta nu a formulat plângere pentru sustragerea unor cantități de gazolină anterior sesizării organelor de urmărire penală în cauză, nu este de natură să înlăture probele ce demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la inculpatul S. N. se reține că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tăinuire incriminată în art. 221 alin. 1 C.p. și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 și 2 C.p. infracțiuni dovedite că au fost săvârșite de inculpat prin probele administrate în cauză ce demonstrează că inculpatul recurent împreună cu inculpații S. V., tatăl său, și M. C. M. au s-au asociat în vederea în vederea procurării și vânzării gazolinei sustrase din parcurile petroliere de pe raza jud. V.. În cadrul asocierii inculpații S. aveau sarcina procurării gazolinei din parcuri, pe care o revindeau inculpatului M. C. M., acesta din urmă vânzând-o în jud. C. S. sau folosind-o pentru autovehiculele sale.

Aceste aspecte rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul S. V. și alți inculpați, precum și alte persoane (filele 255-277 din vol. VI). Aceste probe s-au coroborat cu rezultatul raportului de constatare tehnico - științifică nr._/6/07.04.2006 din care s-a reținut că din probele ridicate de la mașinile aparținând lui M. C. M. a rezultat existența gazolinei în rezervoarele a trei mașini aparținând acestuia, precum și celelalte probe administrate în cauză.

Referitor la susținerea inculpatului în sensul că se impune achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. i¹ C.p.p., ca urmare a incidenței cauzei de nepedepsire prev. de art. 221 alin. 2 Cp. se reține că aceasta nu este fondată deoarece cauza de nepedepsire analizată vizează ipoteza când fapta din care provine bunul ce a fost tăinuit de către inculpat este săvârșită de soțul sau o rudă apropiată a acestuia. Această ipoteză nu se regăsește în speță deoarece inculpatul S. V., tatăl inculpatului S. N., a fost trimis în judecată tot pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, în sarcina ambilor inculpați reținându-se această infracțiune în raport cu alte persoane de la care au dobândit produsele petroliere pe care le-au tăinuit.

Recurentul inculpat M. C. M. a fost trimis în judecată tot pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tăinuire incriminată în art. 221 alin. 1 C.p. și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 și 2 C.p. infracțiuni în mod judicios reținute ca fiind săvârșite de inculpat atât de prima instanță cât și de instanța de apel urmare a convorbirilor telefonice menționate în cazul inculpatului S. N. din care rezultă că inculpatul M. C. M. a cumpărat gazolină de la inculpații S. V. și N., inclusiv încercarea inculpaților de a se înțelege în privința celor ce urmau a fi declarate la organele de urmărire penală dovedind faptul că inculpatul M. C. M. cunoștea că produsele petroliere achiziționate de la inculpații S. V. și N. provin din furt, astfel că este realizată latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 221 Cp.

Aceleași convorbiri telefonice dar și faptul că numele inculpatului se regăsește în agenda telefonică ridicată de la inculpatul S. V. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la acesta, împrejurare pentru care inculpatul nu a putut oferi o explicație plauzibilă confirmă colaborarea pe termen lung dintre inculpatul M. C. M. și inculpații S. V. și S. N., rolurile fiecăruia dintre aceștia în valorificarea gazolinei deținută cunoscând că provine din furt, ceea ce duce la concluzia că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cp. Aceeași concluzie este confirmată și prin declarația inculpatului C. N. care arată că el l-a cunoscut pe inculpatul S. V. la barul inculpatului M. C. M., acest inculpat fiind cunoscut și de „Feni”, inculpatul D. Ș..

Susținerile inculpatului referitor la nelegalitatea percheziției domiciliare efectuate la acesta sunt nefondate deoarece din dispozițiile art. 104 alin. 4 C.p.p. rezultă că percheziția domiciliară se poate efectua și în lipsa inculpatului arestat, în prezența unui reprezentant ori a unui membru al familiei acestuia sau a unei alte persoane având capacitate de exercițiu, dispoziții procedurale ce au fost respectate de organul de urmărire penală la efectuarea percheziției la acest inculpat.

Nu poate fi reținută nici apărarea inculpatului în sensul că prin autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor acestuia s-ar fi încălcat disp. art. 91¹ Cp. deoarece alin. 1 al acestui articol permite interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice dacă sunt date ori indicii privind săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace, ori cercetarea ar fi mult întârziată. Prin urmare, autorizarea interceptării convorbirilor telefonice se poate dispune în mod legal în ipoteza descrisă de textul mai sus enunțat, gravitatea sau pericolul produs de infracțiunea pentru care s-a autorizat interceptarea convorbirilor fiind arătat de către legiuitor prin împrejurarea că autorizarea trebuie să se refer la o infracțiune pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, cerință ce este îndeplinită în cauză.

Referitor la inculpata P. A. se reține că aceasta a fost trimisă în judecată pentru tentativă la infracțiunea de distrugere în formă agravată incriminată în art. 20 rap. la art. 217 alin. 4 C.p.

Săvârșirea acestei infracțiuni de inculpată este pe deplin dovedită în cauză prin procesul verbal de percheziție domiciliară din care rezultă că, la momentul efectuării percheziției inculpata a încercat să incendieze bidoanele găsite cu această ocazie fiind imobilizată de agenții de poliție N. M. și S. D.. Consemnările din procesul verbal de percheziție domiciliară se coroborează cu declarațiile martorilor asistenți la efectuarea acesteia, numiții G. B. și A. C. C. care au confirmat tentativa inculpatei de incendiere a recipienților cu gazolină.

Nu se poate reține ca fondată nici apărarea inculpatei în sensul că faptele sale nu pot fi privite decât ca o tentativă absolut improprie, având în vedere activitatea inculpatei în timpul efectuării percheziției dar și obiectul cu care a acționat (brichetă), obiect de natură a produce cu ușurință rezultatul urmărit de inculpată, care însă nu s-a produs datorită intervenției organelor de poliție prezente la fața locului.

De asemenea, nu este fondată apărarea inculpatei în sensul că fapta sa nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, această trăsătură esențială a infracțiunii rezultând în mod direct din împrejurările în care inculpata a încercat să săvârșească fapta pentru care a fost trimisă în judecată, modalitatea și mijloacele folosite în acest sens.

În privința inculpatului C. F., se reține că acesta a fost trimis în judecată și condamnat atât de prima instanță cât și de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire incriminată în art. 221 alin. 1 C.p., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni în forma incriminată în art. 323 alin. 1 și 2 C.p. și favorizarea infractorului incriminată în art. 264 C.p.

Toate infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt dovedite prin probele administrate în cauză mai presus de orice dubiu rezonabil astfel încât în mod temeinic atât prima instanță cât și instanța de apel a reținut vinovăția inculpatului în raport cu acestea.

În același sens și instanța de recurs reține că numele inculpatului se regăsește în agenda telefonică ridicată de la inculpatul S. V. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la acesta dar și în înscrisurile identificate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul C. A. în care se regăsește numărul de telefon al inculpatului C. F., împrejurări pentru care inculpatul nu a putut oferi o explicație plauzibilă.

De asemenea, din notele de redare coroborate a convorbirilor telefonice existente la dosarul cauzei coroborate cu declarațiile inculpaților Bălășoniu M. și Bălășoniu M. cercetați în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C.p. rezultă că inculpatul C. F. primea gazolină de la inculpatul B. C. C., vânzând-o ulterior către alți inculpați respectiv C. T., I. M., Bălășoniu M., Bălășoniu M. și Bălășoniu M.. Aceștia din urmă dețineau o brutărie pe raza localității Dr. T. S. și au folosit în această activitate combustibil achiziționat de la inculpatul C. F..

Din aceleași probe rezultă că pe parcursul urmăririi penale inculpatul C. F. le-a pus în vedere inculpaților C. T., C. P. și C. I. să nu dea curs citației emise de P. de pe lângă Judecătoria Filiași, cu motivarea că „se fac încorporări” în sensul că dacă se prezintă la parchet va fi luată măsura arestării preventive față de aceștia, fapt relevat chiar prin declarația inculpatului C. T..

Mai mult, deși inculpatul C. P. și inculpatul C. I. au avut intenția prezentării la P. de pe lângă Judecătoria Filiași deplasându-se din localitatea Teregova, jud. C.-S. până în zona localității Arginești, inculpatul C. F. i-a așteptat în zona Hanului Arginești, și i-a determinat pe inculpații C. să se întoarcă, însoțindu-i cu autoturismul propriu până la ieșirea din localitatea Strehaia, jud. M..

Referitor la inculpații C. M. A. trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tăinuire incriminată în art. 221 alin. 1 C.p. și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni în forma incriminată în art. 323 alin. 1 și 2 C.p. și C. M. G. trimis în judecată pentru infracțiunea de tăinuire în art. 221 alin. 1 C.p, se reține că activitatea de comercializare a gazolinei achiziționate de la persoane neidentificate către alți inculpați, cum este cazul inculpaților D. Ș., D. I. V. rezultă cu certitudine din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză între inculpatul C. F. și C. M. A. (filele 475-477 vol. VI) în care au vorbit despre transportarea de gazolină la brutărie, cu referire la brutăria deținută de inculpații Bălășoniu M. și Bălășoniu M..

De asemenea, din declarațiile martorilor asistenți și din procesul verbal din 16.03.2006 s-a reținut că înainte de efectuarea percheziției inculpații C. M. G. și C. M. A. au aruncat două bidoane cu gazolină în ghena din apropierea blocului în care locuiau, după care au mers pe . aruncat 26 de bidoane ce prezentau miros de produs petrolier, activitate înregistrată video pe caseta nr. 17 din dotarea autoturismului Poliție Filiași cu nr._ (filele 103-104 din vol. II). Din cele două bidoane au fost ridicate probe, iar constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză a stabilit că sunt produse petroliere de tipul gazolinei, produs petrolier de tipul motorinei în amestec cu produs petrolier de tipul petrolului lampant.

D. fiind faptul că gazolina nu este un produs petrolier care se comercializează nu poate fi reținută apărarea inculpatului C. M. A. că actele de proveniență depuse la dosarul cauzei dovedesc proveniența licită a produsului petrolier găsit asupra sa și fratelui său, inculpatul C. M. G., aceleași probe dovedind participarea inculpatului C. M. A. la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și în raport cu care s-a reținut vinovăția acestuia. Împrejurarea că inculpatul C. M. A. a fost surprins în trafic în luna august 2005 transportând diluant pentru care nu avea documente de proveniență, fiind sancționat contravențional pentru această faptă, nu constituie o probă în dovedirea vinovăției inculpatului în raport cu faptele pentru care este cercetat în cauză ci doar un indiciu care demonstrează preocuparea inculpatului în achiziționarea de produse petroliere .

Recurentului inculpat D. I. V., în mod temeinic i s-a reținut vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire incriminată în art. 221 alin. 1 C.p. în condițiile în care la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul acestuia (filele 68-70 vol. 2) au fost găsite un număr de 56 de bidoane de câte 30 litri dintre care 3 erau pline, iar raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză a stabilit că în acele bidoane se găseau produse petroliere de tipul motorinelor cu urme de produs petrolier de tipul țițeiului ușor, puternic evaporat convorbirile telefonice de la filele 301-310 din vol. VII, dovedesc faptul că inculpatul vindea asemenea produse și cunoștea pe inculpații C. M. G. și C. M. A.. Apărarea inculpatului în sensul că benzina de extracție (gazolină) găsită cu ocazia percheziției este cumpărată de tatăl său pentru societatea pe care o administrează și folosită la vulcanizare dar și drept combustibil la mașinile personale, nu poate fi reținută ca fiind întemeiată și de natură a înlătura vinovăția inculpatului în raport cu infracțiunile reținute în sarcina sa ci dimpotrivă confirmă concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tăinuire pentru care a fost trimis în judecată în condițiile în care gazolina nu este un produs petrolier care se comercializează.

Inculpatul D. Ș. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tăinuire incriminată în art. 221 alin. 1 C.p., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni în forma incriminată în art. 323 alin. 1 și 2 C.p. complicitate la înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor incriminată în art. 26 rap. la art. 297 alin. 1 C.p și proxenetism incriminată în art. 329 C.p. În stabilirea vinovăției inculpatului, relevante sunt convorbirile telefonice aflate în vol. V purtate cu inculpații G. Geanana V., C. F., C. P., C. N., P. I., P. L., P. M., T. G. etc. precum și cu alte persoane, convorbiri care dovedesc atât traficul de combustibil cu proveniență ilicită făcut de inculpat, cât și asocierea acestuia cu ceilalți inculpați în vederea efectuării acestui trafic.

Exemplificativ instanța de recurs menționează conținutul convorbirilor telefonice purtate la data de 17.03.2006 între inculpații P. I. și P. L. Angel pe de o parte și inculpatul D. Ș. în care aceștia discută despre vânzarea de gazolină folosind un limbaj care să ascundă ceea ce inculpații urmau să desfășoare însă din care rezultă cu claritate scopul urmărit de aceștia: „am ceva alb frumos”, „în jur de 500” sau „e liber peste tot, nu e problemă…poți să vii și dăm cu ea… am bazinul de-l avea în papuc…o punem în el acolo…în ce ai? în ce bidoane?” sau „să mi-o aducă în seara asta”, „e cam poliție pe drum” etc. În același sens sunt și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice aflate la filele 60, 72, 80, 94, 103, 111 și 122 din vol. V, din care rezultă cu certitudine faptul că inculpatul G. Geanana V. achiziționa gazolină de la persoane neidentificate, pe care o vindea inculpatului D. Ș. dar și discuțiile inculpatul D. Ș., cu inculpatul T. G. care în cadrul grupului infracțional avea rolul de antemergător pentru inculpații S. N., S. V., D. Ș., C. N., C. A. și rolul de a strânge informații în vederea evitării controalelor rutiere ale organelor competente din datele de 22.09.2005, 23.09.2005, 27.09.2005, 01.10.2005, 02.10.2005 aflate la filele 105, 109, 129, 151, 153 vol. V, dar și cele de la filele 200-208 vol. VI. Se mai rețin în același sens convorbirile telefonice dintre inculpatul D. Ș. și inculpatul C. T. în vederea vânzării de produse petroliere pe care inculpatul C. T. urma să le valorifice prin stațiile PECO pe care le deținea, confirmate și prin depoziția martorului B. S. (fila 284 Vol. I d.u.p.)

Este de menționat și faptul că numele inculpatului se regăsește în agenda telefonică ridicată de la inculpatul S. V. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la acesta, împrejurare pentru care inculpatul nu a putut oferi o explicație plauzibilă.

Relevante cu privire la infracțiunea de tăinuire pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt și concluziile raportului de constatare tehnico – științifică_/1 din 19.04.2006, având ca obiect produsele ridicate de la Pensiunea deținută de inculpat, în al cărui conținut se atesta prezența diluantului ASS 501 de la Stația Găneasa, a gazolinei din parcul Mădulari aparținând Schelei de petrol D., a aceluiași produs aparținând Sondei 5219 Fîrtățești, aparținând de aceeași schelă de petrol, a gazolinei de la rezervorul nr. 1 haba de la parcul nr. 2 Totea din . G. Geanana V. C.), aparținând Schelei de Petrol Țicleni, jud. Gorj. Relevante în dovedirea vinovăției inculpatului în raport cu infracțiunea de tăinuire pentru care a fost trimis în judecată sunt și declarațiile martorului B. S. din care se reține că inculpatul făcea transporturi de produse petroliere din județul D. în județul C. S. și într-o împrejurare l-a sunat și i-a spus că are 2 tone de marfă de culoare roșcată, referire evidentă la gazolină, produs ce nu se comercializează. Nu are relevanță dacă aceste produse petroliere au fost sau nu vândute de inculpat, deoarece dobândirea și deținerea lor dovedesc săvârșirea de către acesta a infracțiunii de tăinuire. Este nerelevant faptul că stația PECO pe care inculpatul o deținea nu a funcționat atât timp cât acesta nu este trimis în judecată și cercetat cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, ci pentru fapta de complicitate la înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor care se reține în raport cu împrejurarea în care inculpatul D. Ș. a fost surprins în timp ce transporta cantitatea de 2000 litri diluant ASS 501, depozitată în două recipiente de plastic, la cererea inculpaților C. I. și C. P., precum și declarația inculpatului P. I. care arată despre inculpatul D. Ș. că știa faptul că acesta cumpăra diluant de la diverse stații PECO. Nu are relevanță dacă acesta a dovedit proveniența licită a cantității de diluant transportată, deoarece știa scopul în care aceasta va fi folosită de către inculpații C. I. și P. respectiv de a o amesteca în combustibilii vânduți în stația PECO deținută de aceștia. Astfel și dacă produsul petrolier transportat era dobândit licit, scopul pe care inculpatul l-a dat acestuia este unul ilicit.

Infracțiunea de proxenetism a fost săvârșită de inculpat prin găzduirea în pensiunea . Filiași - Punctul de lucru . pe care o administra, a martorelor D. D. C., Papalogu G., P. F. care practicau prostituția, în schimbul atragerii de consumatori de origine turcă, în acest mod inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către martore, obținând și un folos prin atragerea clienților la pensiunea sa, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism. Împrejurarea că inculpatul a găzduit cele trei martore la pensiunea pe care o deținea în scopul atragerii clienților șoferi de TIR este de altfel relevată și din declarația inițială a acestuia prin care recunoaște aceste împrejurări. Preocupările inculpatului D. Ș. în săvârșirea infracțiunii analizate rezultă și din declarația inculpatului T. G. din care rezultă că la data de 10 octombrie 2005 inculpatul D. Ș. l-a trimis să ducă o fată la C. S., această împrejurare coroborându-se cu probele mai sus precizate.

Inculpatul P. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tăinuire incriminată în art. 221 alin. 1 C.p., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni în forma incriminată în art. 323 alin. 1 și 2 C.p. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C.p., cumpărând gazolină în condițiile în care aceasta nu face obiectul comerțului, știind deci că provine din furt și pe care a vândut-o inculpatului D. Ștefanel și inculpatului I. M..

Mai mult, în ziua de 17.11.2005 i-a acordat inculpatului C. T. un ajutor mediat prin inculpatul C. F., ajutor ce a constat în comunicarea intenției organelor competente de a-l identifica și prinde pe acesta, pentru care se impune ocolirea localității Filiași, activitate materială ce se circumscrie îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale și incriminată în textul art. 264 alin. 1 din Codul penal.

Și numele acestui inculpatului se regăsește în agenda telefonică ridicată de la inculpatul S. V. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la acesta, împrejurare pentru care inculpatul nu a putut oferi o explicație plauzibilă.

Referitor la inculpații C. I. și C. P. se reține că aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tăinuire incriminată în art. 221 alin. 1 C.p., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni în forma incriminată în art. 323 alin. 1 și 2 C.p. și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. în art. 297 alin. 1 C.p. infracțiuni dovedite ca fiind săvârșite de inculpați prin probatoriul administrat în cauză din care rezultă că cei doi inculpați au cumpărat îndeosebi prin intermediul inculpatului D. Ș., pentru stațiile PECO pe care le dețineau, diferite produse petroliere pe care le vindeau ulterior.

Aceste împrejurări sunt dovedite prin convorbiri telefonice interceptate în cauză, spre exemplu convorbirile telefonice de la fila 89, 100, 126 din vol. V dosar urmărire penală, coroborate cu procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului D. Ș., care a fost surprins în timp ce transporta cantitatea de 2000 l diluant ASS 501, depozitată în doi recipienți de plastic, la cererea inculpaților C. I. și C. P. și raportul de constatare tehnico-științifică nr._/3 din 14.04.2006 (fila 291-300 vol. II dosar urmărire penală) care a constatat prezența diluantului ASS 501, a gazolinei de la Sonda nr. 340 Negreni, a Schelei de Petrol Ticleni, a aceluiași produs petrolier din haba . Sondelor nr. 358, 375 aflate în Parcul nr. 1 Totea și din rezervorul nr. 1 H. . nr. 2 Totea aparținând Schelei de Petrol Țicleni.

Mai mult, numărul de telefon al inculpatului C. P. se regăsește în înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul C. A. (filele50-53, vol. 2 dosar urmărire penală), ceea ce dovedește tot colaborarea acestui inculpat cu ceilalți inculpați în obținerea și valorificarea de produse petroliere a căror proveniență ilicită o cunoștea. Chiar inculpatul C. I. prin declarația sa dată în faza de urmărire penală (fila 262 Vol. I d.u.p.) arată că fratele său, inculpatul C. P. avea afaceri cu inculpatul D. Ș. și acesta îi aducea marfă.

În aceste condiții, susținerile inculpaților că angajații societății lor au relatat că de la punctul de lucru al societății s-a vândut doar carburant achiziționat de la P., Rompetrol etc și că niciunul din inculpați nu le-a adus produse petroliere au fost în mod temeinic înlăturate de instanța de apel ca fiind subiective și necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză. Prin urmare, nu există niciun dubiu cu privire la vinovăția inculpaților în raport cu infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată care să le poată profita.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. 1 Cp. se reține că deși aceasta poate avea un subiect pasiv constând în consumatorul înșelat, pentru existența infracțiunii nu este necesar ca acesta să fie determinat. Relevant în acest sens este faptul că art. 297 alin. 1 Cp. incriminează și expunerea spre vânzare a unor produse falsificate ceea ce exclude existența subiectului pasiv.

Recurentul inculpat I. M., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea acelorași infracțiuni ca și inculpații C. I. și P. și care sunt dovedite prin probele administrate în cauză, reținându-se în acest sens ca relevante raportul de constatare tehnico – științifică nr._/5 din 10.04.2006 având ca obiect produse ridicate de la Stația PECO administrată de inculpat din al cărui conținut rezultă prezența gazolinei de la Sonda nr. 340 Negreni a Schelei de Petrol Țicleni, de la haba . Sondelor nr. 358, 375 aflate în Parcul nr. 1 Totea și din rezervorul nr. 1 haba . nr. 2 Totea aparținând Schelei de Produs petrolier Țicleni, precum și a diluantului ASS 501 și ulei de transformator, precum și înregistrările convorbirilor telefonice ale acestui inculpat (fila 32, 51, 58, 66 din vol. V etc.).

Se au în vedre notele ce conțin înregistrările convorbirilor telefonice purtate cu inculpații C. N., C. A. și înscrisurile găsite la percheziția domiciliară efectuată la acești inculpați din care rezultă că aceștia aveau numerele de telefon a unora din membrii grupului, precum și datoriile pe care le avea inculpatul I. M. pentru gazolina livrată de inculpații C. și pe care aceștia o primeau contra-cost de la inculpatul S. V..

De asemenea, din conținutul convorbirilor telefonice se constată că, așa cum a reținut și instanța de apel, este folosit numele inculpatului ca interlocutor, astfel că nu este întemeiată nici apărarea sa în sensul că în aceste convorbiri nu ar fi vocea sa. Aceste probe demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de tăinuire și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prin ele demonstrându-se atât faptul că inculpatul cunoștea că inculpații C. și inculpatul D. Ș. se ocupau cu vânzarea de produse petroliere dobândite ilicit dar și faptul că aceste produse erau valorificate de către inculpatul I. M. prin amestec cu benzină sau motorină ceea ce conduce la falsificarea produsului pe care inculpatul susținea că îl oferă spre vânzare la stația PECO de care se ocupa. De asemenea prin probele mai sus precizate se demonstrează relațiile ce au avut o anumită durată în timp între inculpații C., inculpatul D. Ș. pe de o parte și inculpatul I. M. pe de altă parte, relații care aveau ca obiect vânzarea produselor petroliere achiziționate de primii trei inculpați în mod ilicit prin stația PECO deținută de inculpatul I. M., respectiv asocierea acestuia cu ceilalți inculpați pentru săvârșirea de infracțiuni.

Față de probele mai sus arătate, în mod întemeiat instanța de apel a înlăturat declarațiile martorilor M. I., Ș. I. și Pușchil S., angajați ai ., care au declarat că ei au vândut întotdeauna doar benzină și motorină, nu au putut fi reținute subiective și neputându-se corobora cu restul probelor administrate în cauză.

Susținerile inculpatului în sensul că el nu mai era din anul 2004 reprezentant al ., mandatul său fiind revocat pe data de 20.12.2004 și că, răspunderea pentru administrarea societății și implicit pentru produsele pe care aceasta le achiziționa și vindea după revocarea mandatului său de administrator revine administratorului ulterior al societății, numitul G. P., socrul inculpatului, în mod temeinic a fost înlăturată de instanța de apel deoarece revocarea mandatului administratorului unei societăți comerciale trebuie înregistrată la Registrul Comerțului pentru a fi opozabilă terților, iar în cauză nu există o astfel de dovadă dar și probele administrate în cauză din care rezultă că și dacă mandatul său de administrator al . ar fi fost revocat la data de 20.12.2004 inculpatul a desfășurat în continuare în fapt activitatea de administrare a societății și a stației PECO aparținând acesteia. De altfel chiar inculpatul recunoaște că a lucrat în continuare în carul societății însă ca șofer de cisternă și paznic de noapte.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. 1 Cp. considerentele arătate în situația inculpaților C. I. și C. P. referitoare la existența subiectului pasiv al infracțiunii sunt pe deplin valabile și în cazul acestui inculpat. Cu privire la latura obiectivă a acestei infracțiuni se reține că aceasta a fost săvârșită de inculpat prin falsificare în varianta alterării, variantă care presupune schimbarea conținutului mărfii prin adăugarea sau amestecarea în compoziția sa a unor substanțe străine așa cum s-a demonstrat prin raportul de constatare tehnico – științifică întocmit în cauză. În consecință nu se poate reține argumentarea inculpatului în sensul că infracțiunea analizată este săvârșită numai dacă urmare a amestecului de produse se obține un produs inferior. Dimpotrivă, în varianta falsificării mărfurilor prin alterare nu este relevant dacă rezultatul este un produs inferior sau superior calitativ ci doar schimbarea conținutului acestuia în raport cu cel pe care produsul trebuie să îl aibă. Mai mult, este de notorietate faptul că autovehiculele sunt construite avându-se în vedere că vor folosi un anumit tip de combustibil, astfel prin schimbarea conținutului combustibilului fără specificații tehnice care să demonstreze că produsul amestecat cu combustibilul îmbunătățește parametrii acestuia (cum este cazul aditivilor omologați tehnic ca atare) nu se poate susține că s-ar putea obține un produs superior celui falsificat.

Referitor la recursul inculpatului P. I. se reține că potrivit art. 385¹ alin. 4 C.p.p. nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora nu s-a folosit calea apelului. În speță, inculpatul P. I. nu a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe. Este adevărat că potrivit tezei a II-a a aceleiași dispoziții legale acesta poate declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, dacă a fost modificată soluția în sentință și numai cu privire la acea modificare. În speță, prin decizia instanței de apel sentința primei instanțe a fost modificată ca urmare a admiterii apelului declarat de parchet însă numai în ceea ce privește deducerea duratei reținerii preventive privind pe inculpatul M. C. M.. În consecință, deși recursul formulat de inculpatul P. I. nu poate fi reținut ca inadmisibil, acesta apare ca nefondat prin prisma criticilor formulate prin calea de atac, critici care pun în discuție individualizarea pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond iar nu modificarea adusă sentinței prin decizia instanței de apel.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de recurs reține că în raport de dispozițiile art. 72 Cp. prima instanță a aplicat pedepse just individualizate având în vedere participarea efectivă a fiecărui inculpat la faptele cercetate în cauză precum și împrejurările favorabile ce caracterizează persoana acestora, reținute în cele mai multe situații și în raport de inculpați cu excepția inculpaților C. M. G., D. I. V., P. I. și P. L. Angel, cu valoare de circumstanțe atenuante judiciare, aplicând în această situație pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite cu suspendarea condiționată a executării acestora, cu excepția inculpaților recidiviști în situația cărora disp. art. 81 Cp. nu sunt aplicabile.

De asemenea, în situația inculpaților C. M. G., D. I. V., P. I. și P. L. Angel în favoarea cărora nu s-au reținut circumstanțe atenuante, pedepsele aplicate acestora sunt just individualizate în raport de gradul de participare al acestora la faptele săvârșite avându-se în vedere și că s-a dispus suspendarea condiționată a executărilor.

În consecință, nu se impune a fi reduse pedepsele aplicate de către prima instanță și menținute de către instanța de apel deoarece în această ipoteză pedepsele astfel aplicate nu ar fi de natură să mai asigure scopul educativ și preventiv în sensul art. 52 Cp.

De asemenea, latura civilă a cauzei a fost corespunzător soluționată de către prima instanță și reținută ca atare de către instanța de apel în condițiile în care prin probele administrate s-a demonstrat că inculpații și-au însușit, respectiv au tăinuit și valorificat produse petroliere de la partea civilă . – membru O. Group, chiar în cantități mai mari decât cele indicate în cererea de constituire ca parte civilă de către aceasta.

Se constată și că în soluționarea laturii civile s-au avut în vedere și participarea fiecărui inculpat la săvârșirea faptei în raport cu zona din care s-a făcut dovada că s-a sustras gazolină, respectiv zonele de operare Pitești și Târgu Jiu, răspunderea civilă a inculpaților stabilindu-se în mod temeinic în raport de locațiile din care s-a făcut dovada că s-a sustras gazolina și aceștia au participat prin sustragerea sau tăinuirea produsului petrolier la săvârșirea faptei.

În raport de aceste considerente și văzându-se și disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p. urmează a se respinge recursurile declarate în cauză de inculpații P. I., B. C., C. M. A., C. F., C. M. G., C. I., C. P., C. A., D. Ș., D. I. V., I. M., M. C. M., P. A., P. M., S. N. și V. N., ca nefondate.

Potrivit disp. art. 192 alin. 2 C.p.p. vor fi obligați recurenții inculpați S. N., V. N., M. C. M., C. M. A. și P. M. la câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare statului în recurs iar recurenții inculpați P. A., I. M., P. I., C. F., C. M. G., B. C., C. A., D. Ș., D. I. V., C. I. și C. P. la câte 700 lei cheltuieli judiciare statului fiecare din care câte 400 lei reprezentând onorarii avocat oficiu ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați D..

Potrivit art. 199 alin. 3 C.p.p. având în vedere și faptul că avocații P. D. și F. L. au justificat lipsa lor la termenul din data de 21 septembrie 2012, instanța urmează a-i scuti pe aceștia de amenzile judiciare în cuantum de 500 lei‚ fiecare aplicate prin încheierea de la această dată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de inculpații P. I., B. C., C. M. A., C. F., C. M. G., C. I., C. P., C. A., D. Ș., D. I. V., I. M., M. C. M., P. A., P. M., S. N. și V. N., împotriva deciziei penale nr. 157 din data de 30 mai 2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și a sentinței penale nr. 43 din data de 08 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul numărul_, ca nefondate.

Obligă recurenții inculpați: S. N., V. N., M. C. M., C. M. A. și P. M. la câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare statului în recurs iar pe recurenții inculpați P. A., I. M., P. I., C. F., C. M. G., B. C., C. A., D. Ș., D. I. V., C. I. și C. P. la câte 700 lei cheltuieli judiciare statului fiecare din care câte 400 lei reprezintă onorarii avocat oficiu ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați D..

Scutește pe avocații P. D. și F. L. de amenzile judiciare în cuantum de câte 500 lei aplicate prin încheierea din 21 septembrie 2012.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 octombrie 2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

G. V. C. Ș. T. M.

Grefier,

B. D.

Red.jud.G.V.

O.A.

← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2181/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2181/2012. Curtea de Apel CRAIOVA