Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p.. Decizia nr. 2221/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2221/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-11-2012 în dosarul nr. 2221/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2221
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2012
PREȘEDINTE A. M. S. Judecător
C. L. Judecător
M. C. G. Judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. Tg-Cărbunești și inculpatul Ț. C. împotriva sentinței penale nr. 324 din 7 iunie 2012, pronunțată de J. Tg. Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat B. A., apărător din oficiu, lipsind partea vătămată V. M..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță a dispus corect efectuarea unui raport de expertiză medico-legală de către IML C., a emis în acest sens mai multe adrese după care, fără nicio justificare, a emis adresă în vederea efectuării expertizei de către SML Gorj, instituție care a efectuat în cauză raportul cu nesocotirea art. 117 alin. 1 și 2 C.pen., fără ca inculpatul să fie internat și care nu a stabilit dacă la data comiterii faptei inculpatul a avut sau nu discernământ. A arătat că aplicarea art. 181 în cauză reprezintă o soluție de compromis deoarece, în situația în care este dovedit că inculpatul a avut discernământ nu se poate considera că infracțiunea de care este acuzat – nerespectarea hotărârilor judecătorești – este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării și aplicarea măsurii de siguranță prev. de art. 113 C.pen.
Avocat B. A., având cuvântul pentru inculpatul Ț. C., a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e C.pr.pen., din actele medico legale existente la dosar, rezultă că acesta nu a avut discernământ la data comiterii faptei.
Cu privire la recursul declarat de parchet a solicitat să fie respins ca nefondat. Casarea cu trimitere spre rejudecare nu se justifică, din actele medico-legale existente la dosar rezultând că nu se poate stabilit dacă la data săvârșirii faptei inculpatul a avut sau nu discernământ iar soluția de achitare, în temeiul art. 181 C.pen. este corectă, fapta neprezentând gradul de pericol social concret al unei infracțiuni.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, a solicitat ca recursul inculpatului să fie admis iar cauza trimisă spre rejudecare în vederea efectuării raportului de expertiză psihiatrică de instituția competentă IML C., în condiții de legalitate. A arătat că solicitarea de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. e C.pr.pen. nu are fundament juridic și științific întrucât în cauza nu s-a stabilit dacă inculpatul a avut sau nu discernământ la data comiterii faptei.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 324 din 7 iunie 2012, pronunțată de J. Tg. Cărbunești în dosarul nr._, în baza art.11 pct.2 lit. a cod procedură penală. raportat la art.10 lit. b ind.1 cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art.181 cod penal, a fost achitat inculpatul Ț. C., fiul lui D. și M., născut la data de 15.10.1930, în ., cetățean român, studii primare, pensionar, căsătorit, recidivist, CNP -_, domiciliat în comuna Berlești, ., pentru infracțiunea prev. de art.271 alin.2 cod penal, aplică inculpatului Ț. C. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1000 lei prev. de art.91 lit. c cod penal.
În baza art.346 alin.2 cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art.170 cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anteriore săvârșirii infracțiunii.
A fost obligat inculpatul Ț. C. la 478,30 lei despăgubiri civile către partea vătămată V. M.; la 3000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată V. M.; la 1176 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, iar suma de 126 lei reprezentând onorariu expertiză efectuat de S.ML. Gorj, a fost avansat anticipat din fondurile Ministerului Justiției - Tribunalul Gorj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr.72/12.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, în baza art. 271 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 litera a Cod penal a fost condamnat inculpatul Țimurelea C., fiul lui D. și M., născut la data de 15.10.1930, în ., cetățean român, studii primare, pensionar, căsătorit, recidivist, CNP –_, domiciliat în comuna Berlești, ., la 1.000 ( una mie ) lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, față de partea vătămată V. M.
În baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1529/02.09.2006, pronunțată de J. Tg-Cărbunești în dosarul nr. 2939/2006, definitivă prin decizia penală nr. 164 /23.02.2007 a Curții de Apel C. și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 8 luni închisoare și 1.000 lei amendă penală.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 litera a Teza a-II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
Au fost puse în vedere inculpatului disp. art. 631 Cod penal.
În baza art. 348 raportat la art. 170 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod Civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 478,30 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă V. M.
În baza art. 193 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata a 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu ce va fi suportată în avans din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut, în esență, ca stare de fapt că, după ce a fost condamnat prin sentința penală nr. 1529/2006 a Judecătoriei Tg-Cărbunești pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, inculpatul a continuat să o împiedice pe partea vătămată V. M. să folosească terenul pe care a fost pusă în posesie de executorul judecătoresc la data de 17.07.2007, ca urmare a restabiliriii situației anterioare, dispusă prin sentința susmenționată.
Prin decizia penală nr. 105A din 29.04.2009 Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat pe care la obligat la cheltuieli judiciare statului și la cheltuieli judiciare către intimata parte vătămată V. M.
Împotriva deciziei penale nr. 105 A din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a declarat recurs inculpatul Ț. C..
Prin decizia penală nr. 161 din 11.02.2010 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de inculpatul Ț. C. împotriva deciziei penale nr. 105A din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Au fost casate decizia penală nr. 105A din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj și sentința penală nr. 72 din 12.02.2009 pronunțată de J. Tg-Cărbunești și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond reținându-se în esență că, față de actele medico-legale din dosar există serioase îndoieli cu privire la sănătatea psihică a inculpatului Ț. C., atât în prezent, cât și la data săvârșirii faptelor, impunându-se verificarea acestui aspect pe calea administrării unei expertize medico-legale psihiatrice, conform art. 117 alienat 1 și 2 Cod de procedură penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 16.03.2010 sub nr._, iar prin încheierea de ședință din data de 31.03.2010 a fost admisă declarația de abținere a, în cauză formându-se dosarul nr._ .
Prin sentința penală nr. 562 din 25 noiembrie 2010 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, în baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera e C.pr.pen., cu aplicarea art. 48 C.pen., a fost achitat inculpatul Ț. C. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 271 alineat 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.
S-a dispus restabilirea situației anterioare.
A fost obligat inculpatul la plata sumei în cuantum de 478,30 lei către p.văt., reprezentând despăgubiri civile și la 2.300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată V. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că prin raport de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit de SML Gorj și avizat de Comisia de Control și Avizare a actelor medicale din cadrul IML C., s-a stabilit că inculpatul prezintă dgs. „Sindrom demențial ST 6/7. Adenom de prostată. Retenție de urină”, fără a se putea preciza dacă la data comiterii faptei (31.08.2008) a avut sau nu discernământ situație față de care a apreciat că se impune a se da eficiența cuvenită principiului de drept „in dubio pro reo” potrivit căruia orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului.
Prin decizia penală nr. 874 din 25.11.2011, Curtea de Apel C. a admis recursurile declarate de inculpat și de partea vătămată V. M., casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond - J. Tg. Cărbunești, dispunând ca, în rejudecare, instanța să efectueze o nouă expertiză medico-legală psihiatrică, care să stabilească cu certitudine dacă la data comiterii faptei inculpatul a avut sau nu discernământ. În curprinsul aceleiași decizii s-a arătat totodată că instanța urmează să aprecieze dacă se impune ca această expertiză să fie efectuată de INML „M. Minovici” București, având în vedere că în cauză au fost deja efectuate două expertize de serviciul medico-legal teritorial.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 22.06.2011, sub nr._ .
La solicitarea instanței cu adresa A8/7448/18.07.2011 emisă de Institutul Național de Medicină Legală” M. Minovici „ București a comunicat cele solicitat de instanță cu precizarea că Institutele de Medicină legală din țară au statuat legal cu cel al Institutului Național de Medicină Legală București, singura deosebire este că pe lângă Institutul Național de Medicină Legală București funcționează Comisia Supremă medico – legală.
Dată fiind atitudinea inculpatului, în sensul de a nu se prezenta la nici un termen de judecată, fiind încunoștințat despre necesitatea efectuării unei noi expertize, instanța a dispus internarea medicală a acestuia în vederea expertizării.
Cu adresa nr. 3728/A/06.10.2011 emisă de către Institutul de Medicină Legală C., a comunicat faptul că este necesară programarea în vederea expertizării medico –legale psihiatrice, la Institutul de Medicină Legală C..
La solicitarea instanței cu adresa nr._ din data de 15.11.2011 emisă de Poliția Tg-Cărbunești, Secția 6 Rurală a comunicat cele solicitate de instanță că precizarea că numitul Ț. C. este transportabil, acesta desfășurând activități zilnice în gospodărie, înaintând în copie procesul verbal din data de 12 noiembrie 2011 și raport din data de 15.11.2011(filele 21-23).
Prin serviciul registratură al instanței s-a depus la dosar răspunsul solicitat cu adresa nr._/01.02.2012 emisă de către Secția 6 Poliție Rurală Tg-Cărbunești prin care s-a comunicat că la data de 01.02.2012, inculpatul a fost internat în Spitalul Județean Gorj – secția psihiatrie.
La data de 21.02.2012 a fost depus la dosar Raportul de Expertiză Medico- Legală Psihiatrică nr.192 bis din data de 15.02.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj.
La solicitarea instanței cu adresa nr.667E2 din data de 25.IV.2012 emisă de Institutul de Medicină Legală C. prin care s-a comunicat cele solicitate d e instanță cu precizarea că s-a avizat Comisia de Control și Avizare a actelor medico –legale pe lângă Institutul de Medicină Legală C., a aprobat raportul de expertiză medico – legală psihiatrică nr.192 bis din 15.02.2012 privind pe numitul Ț. C.(fila 59).
Observând ultimul raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul Ț. C., care a fost avizat de către Comisia de Control și Avizare a actelor medicale din cadrul IML C., instanța a reținut că acesta prezintă dgs. „Sindrom demențial ST 6/7. …” stabilindu-se totodată că, la data examinării nu a avut discernământul faptelor sale, fără a se putea preciza dacă la data comiterii faptei (31.08.2008) a avut sau nu discernământ.
A apreciat prima instanță că, în această situație, există o serioasă îndoială cu privire la aspectul dacă numitul inculpatul a avut sau nu discernământ la data de 31.08.2008 când a fost comisă fapta dar față de atitudinea manifestată ulterior comiterii faptei, în sensul de a refuza în mod sistematic eliberarea terenului în litigiu, raportul de expertiză nu a înlăturat prezumția potrivit căreia majorul are discernământul faptelor sale. A mai reținut că, din expertizele întocmite în cauză, a rezultat doar că la data examinărilor medicale, inculpatul avea discernământul afectat, precizându-se că sindromul demențial are o evoluție progresivă în timp, astfel că nu se poate stabili existența sau inexistența discernământului, la data săvârșirii faptelor.
Față de probatoriul administrat în cauză a reținut că s-a probat existența faptei săvârșite de către inculpat dar s-a apreciat că aceasta, în conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, o prevenție corespunzătoare a legii penale putându-se realiza prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ avându-se în vedere capacitatea intelectuală a inculpatului, vârsta acestuia ca și multiplele afecțiuni de care suferă, gradul de percepere în prezent a realității, precum și gradul de apreciere a acțiunilor și inacțiunilor sale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs de P. de pe lângă J. Tg-Cărbunești și inculpatul Ț. C..
Prin motivele scrise de recurs parchetul a formulat următoarele critici:
- în mod greșit instanța a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b1 C.pr.pen. coroborat cu art. 181 C.pr.pen. achitarea, fapele săvârșite de inculpatul Ț. C. prezentând un pericol social ridicat, situație în care se impunea aplicarea unei pedepse;
- hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât nu au fost respectate dispozițiile deciziei de casare în sensul de a se stabili dacă inculpatul a avut sau nu discernământ la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 31.08.2008;
- în mod greșit instanța nu a dispus luarea măsurii prev. de art. 113 C.pen., măsură recomandată de Comisia de Expertiză Medico - Legală Psihiatrică.
Inculpatul, prin motivele de recurs formulate oral de avocatul desemnat din oficiu, a solicitat casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e C.pr.pen. considerând că, din actele medico legale existente la dosar, rezultă că nu a avut discernământ la data comiterii faptei.
Curtea, examinând sentința recurată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 cod procedură penală, constată că recursurile sunt fondate pentru critica de nelegalitate invocată în scris de parchet și dezvoltată oral de procurorul de ședință.
Prin decizia penală nr. 874 din 25.05.2011 Curtea de Apel C. a admis recursurile declarate de parchet și de partea civilă V. M., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond - J. Tg. Cărbuneșit constatând că expertiza medico legală psihiatrică, efectuată în cauză de SML Gorj și avizată de Comisia de Control și Avizare din cadrul IML C., nu a statuat asupra existenței sau nu a discernământului inculpatului la data faptei, existând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 8 C.pr.pen.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța a dispus la termenul de judecată din 15.09.2011 efectuarea unei expertize medico - legale psihiatrice de către Institutul de Medicină Legală C. și a emis în acest sens adrese către instituția în cauză și către Secția 6 Poliție Rurală Tg. Cărbunești, care trebuia să asigure internarea inculpatului în spital. La termenul de judecată din 16.02.2012, fără să motiveze în vreun fel, instanța a revenit asupra probei încuviințate și a dispus ca expertiza să fie efectuată de SML Gorj.
Urmare dispoziției instanței, în perioada 1-2.02.2012, inculpatul a fost internat în Spitalul Județean Tg. J., secția Psihiatrie iar la data de 21.02.2012 s-a primit raportul de expertiză medico - legale psihiatrice nr. 192 bis din 15.02.2012, întocmit de SML Gorj. Conform concluziilor acestui raport, completat cu adresa nr. 367 din 12.03.2012 și avizat de Institutul de Medicină Legală C., nu se poate preciza dacă la data comiterii faptei (31.08.2008) inculpatul a avut sau nu discernământ.
Or, în condițiile în care, prin decizia penală nr. 874 din 25.05.2011 Curtea de Apel C. s-a dispus așa cum s-a arătat, trimiterea cauzei spre rejudecare tocmai în vedere stabilirii existenței sau nu a discernământului inculpatului la data comiterii faptei, soluționarea cauzei pe baza unui raport de expertiză efectuat de aceeași instituție care a formulat aceleași concluzii cu cele din raportul avut în vedere cu ocazia pronunțării deciziei de casare echivalează cu nerespectarea deciziei de casare, care a rămas fără finalitate, fiind în felul acesta nesocotite prevederile art. 38518 alin. 1 C.pr.pen. conform cărora „Instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului”.
Pentru aceste considerente, constând că noua expertiză medico - legală psihiatrică a fost efectuată tot de SML Gorj și nu a statuat asupra existenței sau nu a discernământului inculpatului la data comiterii faptelor, contrar deciziei penale a Curții de Apel C. nr. 874 din 25.05.2011, recursurile declarate de parchet și de inculpat vor fi admise, va fi casată sentința penală și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv J. Tg. Cărbunești, fiind de prisos analiza celorlalte motive de recurs formulate de parchet.
Cât privește motivul de recurs invocat de inculpat curtea constată că, în lipsa unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică, în care să se stabilească inexistența discernământului la data comiterii fastei, nu se poate dispune achitarea în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e C.pr.pen.
Cu ocazia rejudecării, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. b din OG nr. 1/2000, se va efectua, în regim de internare a inculpatului, o nouă expertiză medico-legală psihiatrică de către Institutul de Medicină Legală C. urmând să se stabilească cu certitudine dacă la data comiterii faptei inculpatul a avut sau nu discernământ.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuieli judiciare în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul B.Av.D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Tg-Cărbunești și inculpatul Ț. C. împotriva sentinței penale nr. 324 din 7 iunie 2012, pronunțată de J. Tg. Cărbunești în dosarul nr._ .
Casează sentința penală și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv J. Tg. Cărbunești
Cheltuieli judiciare în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul B.Av.D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 1 noiembrie 2012.
A. M. S. C. L. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud. AMS
j.f.M.M.
IB - 20.11.2012
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
