Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 2176/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2176/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-10-2012 în dosarul nr. 2176/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2176
Ședința publică de la 26 Octombrie 2012
PREȘEDINTE A. I. S. Judecător
A. C. M. Judecător
T. C. B. Judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul P. (fost M.) R. împotriva sentinței penale nr. 464 din 6 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistați de avocați M. I. și C. M., apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat M. I. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, fiind provocat de celălalt inculpat. O altă susținere este în sensul achitării în baza art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, față de circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului.
O altă critică vizează pedeapsa mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de lege.
Avocat C. M. reiterează aspectele invocate de prin apărător.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, existând probe care arată că inculpatul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, tulburarea provocată de sintagma părții vătămate nu este de natură a înlătura caracterul penal al faptei, atâta timp cât probele cauzei probează că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Caracterul infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, infracțiune de pericol precum și circumstanțele reale și persoana inculpatului, acesta fiind recidivist, sunt elemente ce nu justifică aplicarea disp. art. 181 cod penal.
Tratamentul diferențiat al inculpatului față de inculpatul A. I. este justificat prin aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală.
De asemenea, reprezentantul parchetului arată că în cauză s-a împlinit și termenul ce reprezintă restul de pedeapsă rămas neexecutat astfel încât devin inaplicabile disp. art. 61 cod penal.
Avocat M. I. pentru inculpat arată că este de acord cu inaplicabilitatea art. 61 cod penal.
Inculpatul arată că a fost provocat de inculpatul A. I. și lasă la aprecierea instanței soluția.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 464 din 6 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod de procedură penală formulată de inculpatul A. I..
În baza art. 321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind.1 alin 1-7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. I., fiul lui I. și I., născut la data de 12.04.1971, în Tîrgu J., județul Gorj, domiciliat în Tg-J., cartier Iezureni, nr. 115 A, jud. Gorj ,cetățenie română, studii 10 clase, strungar - S.C. IOT DOSCO SRL Tg J. stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale CNP_ la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 C P, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art. 82 C p.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art 83 și următoarele C p.
S-a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 alin 1 lit a teza a II-a și b Cod penal pe durata prev. de art. 71 alin 5 Cod penal.
În baza art. 88 C penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 20.08.2010.
În baza art. 321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art 37 lit b Cod penal a fost condamnat inculpatul P. ( fost M.) R. fiul lui C. și G., născut la data de 02.08.1983 în Tg-J. județul Gorj, domiciliat în Tg-J., . 18, jud. Gorj, cetățenie română, studii 3 clase, fără ocupație, stagiu nesatisfăcut, recidivist CNP_ la pedeapsa de 1an închisoare.
În baza art. 88 C penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 20.08.2010.
În baza art 61 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată privind restul de 391 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni aplicată prin sentința penală nr 1503 din 07.05.2002 pronunțată de Judecătoria Tg J. .
În temeiul art 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit a teza a II-a și b Cod penal .
În baza art 11 pct 2 lit b raportat la art 10 lit h Cod procedură penală a fost încetat procesul penal referitor la fapta prevăzută de art 217 alin 1 Cod penal prin retragerea plângerii de către partea vătămată .
A fost obligat inculpatul A. I. la 700 lei cheltuieli judiciare statului din care 300 lei onorariu avocat oficiu la urmărirea penală, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj pentru avocat P. A. C..
A fost obligat inculpatul P. ( fost M.) R. la 300 lei cheltuieli judiciare statului iar partea vătămată G. M. a fost obligată la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg J. nr 5393/P/2010 au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații M.( în prezent P. ) R. și A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prevăzute de art 217 alin 1 și art 321 alin 1 Cod penal, fapte săvârșite în concurs real.
Din analiza coroborata a mijloacelor de proba administrate atât în cursul urmăririi penale cât și in faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 19.08.2010, în jurul orei 23,00 inculpatul A. I. a mers la barul aparținând părții vătămate G. M., . din cartierul Iezureni, municipiul Tîrgu J., împreună cu un angajat al stației Peco ( aflată în apropiere) și cu martora P. C. I..
După aproximativ o oră, inculpatul M. ( P. ) R. însoțit de prietena Stoiescu G. G. au ocupat o masă situată în apropierea inculpatului A. I..
La un moment dat între cei doi inculpați, fiind sub influența băuturilor alcoolice au existat discuții contradictorii, M. R. reproșându-i lui A. ion că se uită la prietena sa, conflict aplanat de cei din jur.
Ulterior cei doi au continuat actele de agresiune, distrugând mai multe bunuri, împrejurare ce a determinat pe mai mulți consumatori să plece din bar, de teamă să nu fie victimele acțiunilor violente desfășurate de cei doi.
Conflictul a fost aplanat de organele de poliție care au dispus reținerea pe o perioadă de 24 ore a celor doi inculpați apreciind că faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social.
Situația de fapt expusa anterior a rezultat, fără dubiu în cauză din coroborarea declarațiilor martorilor M. C. V., L. D. D.,P. I. C.,Falcoe G. M.,Vărbuneanu M. A.,S. G. G. și Nimoiu I. V. .
Susținerile inculpatului M. ( actualmente P.) R. că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată in sensul ca ar fi fost o victimă a evenimentelor ce au avut loc ca și prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea sa au fost înlăturate de probele administrate în cauză pe parcursul procesului penal.
Astfel, din declarația martorilor ascultați în cauză, respectiv M. C. V. ( fila 39) a reieșit că „inculpatul M. a ripostat la loviturile lui A., că acest conflict a fost la început între cei doi inculpați, precizând că în interior bătaia a durat circa 1 minut după care au ieșit afară și au continuat să se lovească, conflictul dintre cei doi inculpați a tulburat ordinea și liniștea în bar în sensul că nu s-a mai desfășurat nici un fel de activitate, după care bătaia a început și între alte persoane”:, precizând totodată că scandalul a fost potolit de poliția pe care au chemat-o angajații localului.
Martorul L. D. D. ( muzicant la bar), în ședința publică din 08.11.2011 a arătat că își menține declarațiile date la urmărirea penală ( filele 32-35 dosar urmărire penală) prin care a precizat că în noaptea de 19/20.08.2010 când a ieșit din separeu a observat că doi indivizi se luaseră la bătaie și alți clienți cât și angajații s-au speriat când au văzut că cei doi continuau să se lovească, mai multe sticle și pahare spărgându-se, împrejurare care a provocat indignarea consumatorilor prezenți în bar.
În declarația aflată la fila 51, același martor a arătat că cei doi inculpați au avut o altercație și urmare a acestei altercații unii consumatori au plecat, alții au continuat să rămână menționând că nu știe din ce a pornit scandalul între cei doi.
Din declarația martorului C. C. a reieșit că cei doi inculpați au ieșit afară și auzind că a căzut un geam și-a dat seama că aceștia se bat, menționând că în local erau 15-20 persoane.
Aspectele menționate au fost relatate și de martorii Falcoie G., C. M. A. și chiar de inculpatul M.( P.) R. care la urmărirea penală a arătat că „ acel bărbat” –inculpatul Afrin I. ( care a luat-o de mână pe concubina sa) a ridicat pumnul să îl lovească și respingându-l acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe un geam al restaurantului; că majoritatea clienților care se aflau în restaurant au fugit de teamă să nu fie implicați în vreu mod în conflictul „ nostru”, iar scandalul a fost oprit de organele de poliție.
In raport de considerentele expuse în cauza ,instanța a apreciat ca probele administrate sunt apte si suficiente pentru a confirma existența faptelor și săvârșirea acestora de către inculpați, fiind înlăturată astfel prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului M. ( P.) R., prezumție instituită prin dispoz. art. 52 si 66 C.p.p. si garantate și de dispoz. CEDO.
In drept faptele inculpaților astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art. 217 alin. 1 din Codul penal și art. 321 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art.33 lit. a
In conformitate cu probele analizate anterior și prin raportare la situația de fapt expusă, instanța a înlăturat apărarea formulată de apărătorul inculpatului M. ( actualmente P.) R., ca fiind lipsita de orice suport probator, că inculpatul a fost o victimă a evenimentelor ce au avut loc .
In raport de mențiunile din fisa de cazier judiciar a inculpatului, M. (actualmente P.) R. (filele 67 și respectiv 74), instanța a retinut că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, astfel că se vor reține prevederile art . 37 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat instanța a avut in vedere dispoz. art. 72 C.p., reținând în concret gradul de pericol social al faptelor săvârșite, perseverența infracționala demonstrata de inculpat, atitudinea sa procesuala permanent nesincera care denotă că acesta nu înțelege semnificația juridică a faptelor sale și nu regreta săvârșirea acestora, dar si faptul ca prejudiciul cauzat a fost integral recuperat, iar partea vătămată G. M. și-a retras plângerea pentru faptele prev. de art 217 alin 1 Cod penal..
In raport de aceste argumente, s-a apreciat că prin aplicarea pedepsei cu închisoarea în regim de detenție pentru fapta prev. de art 321 alin 1 Cod penal, aceasta apare ca adecvată și de natură să asigure realizarea scopurilor pedepsei atât în ceea ce privește prevenția specială cât și cea generală, conform art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește pe inculpatul A. I., instanța a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei împrejurările în care a săvârșit fapta, gradul de pericol concret al acesteia, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că, o pedeapsă în cuantum de 8 luni închisoare cu aplicarea prevederilor art. 320 ind 1 Cod de procedură penală, este proporțională în raport de gradul de pericol social concret al faptei comise.
Ca modalitate de executare a pedepsei s-a apreciat că suspendarea condiționată a acesteia pe durata prev. de art. 82 Cod penal, apare ca adecvată și de natură să asigure scopurile preventiv educative ale acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul P. R. apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, determinată de greșita interpretare a probatoriilor administrate.
Astfel, probele administrate relevă faptul că incidentul a fost provocat de inculpatul A. I. care s-a adresat într-un mod ireverențios atât recurentului cât și prietenei acestuia, reacția inculpatului fiind determinată de comportamentul inculpatului A. I..
Ori, față de probele dosarului, arată recurentul, se impunea achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d cod pr.penală, eventual art. 10 lit. b1 cod pr.penală, această din urmă soluție în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, comportamentul inculpatului A. I. descris mai sus dar și circumstanșele personale ale inculpatului.
O altă critică vizează modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, în cauză impunându-se aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin.2 cod penal, relevată de persoana inculpatului, de comportamentul acestuia.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea primei instanțe, potrivit disp. art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, se constată că în cauză se regăsește motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală, astfel încât în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul, va casa în parte sentința penală în ceea ce îl privește pe acesta, în sensul că va face aplicarea art.74 alin.2 și 76 alin.1 lit.e)Cp și va reduce pedeapsa aplicată de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenție.
Se va înlătura aplicarea art.61 C.pen. și se vor menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
Pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 cod penal, se apreciază că este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea disp. art. 72 cod penal rap. la art. 52 cod penal.
Circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, probate de întregul material administrat, relevă că fapta de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, săvârșită de inculpatul recurent, a fost precedată de comportamentul ofensator, jignitor al inculpatului A. I.. Acesta s-a adresat inculpatului P. R. în mod ofensator, „ciorile nu au voie aici” după care a continuat cu exprimarea de cuvinte injurioase și față de prietenul inculpatului P. R., persoanele din local intervenind pentru a aplana conflictul.
Însă conflictul nu a fost aplanat căci cei doi inculpați au început să-și aplice lovituri, să distrugă bunurile din local, să îndepărteze consumatorii din local, alertând persoanele prezente, scandalul fiind întrerupt prin intervenția organelor de poliție.
Ori, condițiile concrete în care se derulează conflictul dintre cei doi inculpați, reacția explicabilă a inculpatului P. R. din punct de vedere psihologic dar nejustificată în raport de tulburarea ordinii și liniștii publice, de acțiunile și consecințele faptelor săvârșite precum și față de persoana inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, întemeiază un regim sancționator mai blând aplicat inculpatului, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare.
Totodată, principiul echității sociale, în condițiile în care inculpatul A. I. primește o pedeapsă de 8 luni închisoare în condițiile aplicării art. 81 cod penal deși acesta este inițiatorul conflictului, cere ca regimul sancționator aplicat inculpatului ce acționează în aceste condiții, să fie corespunzător.
Instanța a reținut aplicarea în cauză a disp. art. 74 alin.2 rap. la art. 76 alin.1 lit. e cod penal, față de persoana inculpatului, de condițiile ce au determinat săvârșirea infracțiunii în cauza de față precum și comportamentul procesual al inculpatului, confirmat întrutotul de probele administrate în cauză.
De asemenea se constată că în mod nejustificat instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 61 cod penal, deși fapta dedusă judecății a fost săvârșită în condițiile aplicării art. 37 lit. b cod penal, respectiv după executarea pedepsei aplicate inculpatul prin sentința penală nr. 1503 din 7 mai 2002 a Judecătoriei Tg. J..
În ceea ce privește criticile aduse de recurent, constând în interpretarea eronată a probatoriilor administrate în cauză, interpretare ce a dus la condamnarea greșită a inculpatul P. R., critică ce se regăsește în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală, se constată că acestea sunt nefondate.
Deși conflictul dintre cei doi inculpați a fost determinat de inculpatul A. I. prin cuvintele ofensatoare adresate inculpatului P. R. și prietenei sale, infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri a fost săvârșită de către ambii inculpați care, depășind cu mult tulburarea provocată de vorbe, și-au aplicat lovituri reciproce și, prin aceasta au tulburat liniștea consumatorilor, au distrus bunurile din local, scandalul finalizându-se numai ca urmare a intervenției poliției.
Nu se poate reține lipsa vinovăției inculpatului P. R. în săvârșirea infracțiunii de ultraj, atâta timp cât prin actele și gesturile săvârșite, loviturile și distrugerea bunurilor din local s-a produs un scandal public ce a dus la indignarea, revolta consumatorilor din local, în condițiile în care chiar dacă acesta nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat producerea rezultatului. Tocmai acțiunile violente repetate ce se derulează pe parcursul mai multor minute, precedate și de intervenția celorlalți consumatori relevă faptul că inculpatul chiar dacă nu a urmărit, totuși a acceptat producerea rezultatului specific infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri.
Reținând astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 cod penal, prima instanță, de asemenea, în mod temeinic a apreciat că în cauză nu își găsesc aplicare disp. art. 181 cod penal.
Gravitatea faptei săvârșite, numărul persoanelor implicate, locul public în care se derulează conflictul și persoanele agresate prin scandalul public produs de cei doi inculpați dar și persoana inculpatului, existența antecedentelor penale, sunt criterii ce fac ca fapta săvârșită de inculpat să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 cod penal, fapta săvârșită în aceste condiții prezentând gradul de pericol social al infracțiunii dedusă judecății.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, suma de 50 lei reprezentând onorariu avocat oficiu(25% din suma totală urmând a se avansa din fondurile MJ).
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul P. R. împotriva sentinței penale nr. 464 din 6 martie 2012 a Judecătoriei Tg.J., pronunțată în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală în ceea ce îl privește pe acesta, în sensul că face aplicarea art.74 alin.2 și 76 alin.1 lit.e)Cp și reduce pedeapsa aplicată de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenție.
Înlătură aplicarea art.61 C.pen.
Menține restul dispozițiilor din s.p. recurată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, suma de 50 lei reprezentând onorariu avocat oficiu(25% din suma totală urmând a se avansa din fondurile MJ).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.10.2012.
A. I. S. A. C. M. T. C. B.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.TCB
j.f.A.B.
IB
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 320/2012. Curtea de Apel... | Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p..... → |
|---|
