Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 76/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 76/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 76
Ședința publică de la 23 ianuarie 2015
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul P. L. B. împotriva sentinței penale nr. 3852 din data de 11 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat P. L. B. pentru care se prezintă avocat R. C., apărător ales, lipsind și partea vătămată ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța apreciază că procedura este legal îndeplinită având în vedere faptul că inculpatul este reprezentat de apărătorul ales.
Avocat R. C., depune la dosar o declarație extrajudiciară din partea inculpatului apelant.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că poate fi primită la dosar această declarație, astfel nu se mai impune amânarea, considerând cauza în stare de judecată.
Avocat R. C. pentru apelantul inculpat P. L. B., având cuvântul, arată că dacă se consideră această declarație extrajudiciară ca având valoare juridică, se poate dispune amânarea cauzei în vederea împăcării părților.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că se opune la amânarea cauzei arătând că împăcarea părților se realizează în fața primei instanțe de judecată
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei întrucât din înscrisul sub semnătură privată depus la dosar nu rezultă manifestarea expresă de voință a inculpatului de a achita creditul ci doar intenția acestuia de a-l restitui prin stabilirea unei rate lunare, în urma unui acord cu reprezentanții firmei care au cesionat creanța. Se reține totodată că împăcarea, cauză de încetare a procesului penal nu ar mai putea interveni, fiind depășit termenul stabilit prin decizia Curții Constituționale nr. 508/07.2014, respectiv primul termen de judecată stabilit ulterior datei publicării deciziei în Monitorul Oficial - decizia în speță a fost publicată la data de 19.11.2014 iar primul termen de judecată a fost termenul din 21.11.2014.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat R. C. pentru apelantul inculpat P. L. B., având cuvântul, într-o primă teză solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria C.. Arată că judecata la prima instanță s-a realizat în lipsa inculpatului care a fost nelegal citat, acesta făcând dovada că a fost plecat pe toată perioada din țara și nu a avut cunoștință de procesul penal pornit împotriva sa.
În teză subsidiară solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea unei pedepse sub limitele prevăzute de textul de lege. Ca modalitate de executare a pedepsei solicită aplicarea disp. art. 91 Cp., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că organele judiciară au făcut toate demersurile legale, fiind citat și prin afișare în condițiile prevăzute de lege. Arată de asemenea că apelul a fost declarat în termen iar inculpatul în mod intenționat nu dorește să se prezinte în fața instanței sau să comunice adresa de domiciliu. Cu privire la individualizarea pedepsei arată că aceasta a fost făcută în mod corect de prima instanța ținând cont și de condamnarea anterioară a acestuia. Mai arată că nu se impune nici schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilită de prima instanță.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
C.,
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3852 din data de 11 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 386 C.p.p., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. L. B. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2, 3 C.p. de la 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.p. în infracțiunea prev. de art. 244 alin.1,2 C.p. cu aplic. art.43 alin.5 C.p. și aplic. art.5 C.p.
În baza art. 244 alin.1,2 C.p. cu aplic. cu aplic. art.43 alin.5 C.p și aplic. art.5 C.p. a fost condamnat inculpatul P. L. B. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 386 C.p.p., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. L. B. din infracțiunea prev. de art. 291 C.p. de la 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.p. în infracțiunea prev. de art. 323 C.p. cu aplic. art.43 alin.5 C.p. și aplic. art.5 C.p.
În baza art. 323 C.p. cu aplic. cu aplic. art.43 alin.1 C.p și aplic. art.5 C.p. a fost condamnat inculpatul P. L. B. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 38 C.p., art.39 alin.1 lit.b C.p. cu aplic. art.5 C.p. s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare și a pedepsei de 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul P. L. B. să execute în regim de detenție pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.20 alin.7 C.p.p. a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de . SRL, ca inadmisibilă.
În baza art. 112 alin.1 lit.b C.p. dispus anularea următoarelor înscrisuri: adeverință de salariu nr.31/05.02.2007, contract de credit bancar nr.74/06.02.2007, condiții generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar, grafic de rambursare, cerere de credit persoane fizice, înscrisuri aflate la filele 60-71.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul P. L. B. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
A fost admisă cererea de acordare onorariu apărător din oficiu formulată de dl avocat P. N. G. și acordă suma de 100 lei.
În baza art. 274 alin.1 teza a II-a C.p.p. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul nr. 6255/P/2009, întocmit la data de 14.02.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria C. și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului P. L. B. sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 C.p. și art.291 C.p. cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul P. L. B., la data de 06.02.2007 i-a indus în eroare pe reprezentanții BCR - Sucursala Lăpuș - C., prin folosirea unei adeverințe de salariu falsificate, cu ocazia încheierii contractului de împrumut nr. 74, cunoscând că în lipsa aceștia nu ar fi putut beneficia de împrumutul respectiv și producând astfel un prejudiciu în cuantum de 25.000 lei,
In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba: raport de expertiză grafoscopică, raport de constatare tehnico științifică, declarație martor, înscrisuri.
In cursul cercetării judecătorești, inculpatul fiind citat legal nu s-a prezentat în fața instanței, astfel încât nu a putut fi audiat.
A fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultând că acesta este recidivist.
Pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată BCR - Sucursala Lăpuș - C. a cesionat creanța izvorâtă din contractul de credit nr.74/06.02.2007 către . SRL, care s-a constituit parte civilă în cauză.
În cursul cercetării judecătorești, . SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_,41 RON.
Analizând ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 15.05.209 P. M. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpatul P. L. B., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.288,art.291 și art.215 C.p.,în favoarea Judecătoriei C.
Din materialul probatoriu administrat în cauză, a reieșit faptul că la data de 06.02.207, inculpatul P. L. B. a formulat către BCR - Sucursala Lăpuș - C., cererea nr. 1161 prin care solicita acordarea unui împrumut pentru persoane fizice în cuantum de 25.000 lei. În cuprinsul cererii, la solicitarea inculpatului, ofițerul bancar a consemnat în mod nereal, faptul că inculpatul este angajat în calitate de subofițer la UM_ C., având un salariu net lunar în cuantum de 1615 lei. Totodată inculpatul a depus la dosarul de credit, copie de pe cartea sa de identitate, aceasta fiind certificată pentru conformitate cu originalul de către lucrătorul bancar.
Cererea inculpatului a fost aprobată, perfectându-se astfel contractul de credit nr.74 din data de 06.02.2007 prin care i-a fost acordat inculpatului, suma de 25.000 lei, cu obligația de rambursare în 120 rate lunare.
Pentru a-i induce în eroare pe reprezentanții BCR - Sucursala Lăpuș - C. și a-i determina să încheie contractul de credit, inculpatul a atașat cererii de acordare a creditului adeverința de salariu nr. 31/05.02.2007 ce ar fi fost emisă de către UM_ C. și care atesta în mod nereal faptul că acesta este angajatul unității respective și a avut pentru fiecare dintre lunile noiembrie, decembrie 2006 și ianuarie 2007 un salariu net în cuantum de 1615 lei, salariul de încadrare fiind de 1594 lei.
Din adresa nr.A-2223/15.06.2007 emisă de UM_ s-a reținut că adeverința menționată anterior este falsă întrucât inculpatul nu este și nu a fost angajat al respectivei unități militare, iar persoanele menționate la rubricile director general și director economic nu sunt angajate ale unității militare, numărul adeverinței, numerele de telefon, cuantumul salariului și compartimentul menționate în cuprinsul adeverinței nu sunt reale.
Din adresa nr._/15.10.2012 emisă de către ITM D. s-a reținut că inculpatul P. L. B. nu figurează în evidență cu contracte de muncă active sau încetate
Totodată prin concluziile raportului de expertiză grafoscopică nr._/16.11.2012 întocmit de către IPJ D. - Serviciul Criminalistică s-a stabilit că semnăturile de pe cererea de credit pentru persoane fizice nr.1161, contractul de credit bancar nr. 74/06.02.2007, condițiile generale de creditare-anexă la contractul de credit bancar și graficul de rambursare aparțin inculpatului P. L. B..
De asemenea prin concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/10.02.2011 întocmit de către IPJ D. - Serviciul Criminalistică s-a stabilit că impresiunea de ștampilă depusă pe adeverința nr.31/05.02.2007 este executată prin imprimare laser și nu este o copie a unei impresiuni de ștampilă provenită de la ștampila aparținând UM_.
Astfel, inculpatul P. L. B. a obținut în împrejurări ce nu au putut fi stabilite înscrisul oficial falsificat și l-a folosit pentru a-l induce în eroare pe ofițerul de credite BCR - Sucursala Lăpuș C., prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că este angajatul UM_ și a avut pentru fiecare dintre lunile noiembrie, decembrie 2006 și ianuarie 2007 un salariu net în cuantum de 1615 lei, deși nu era angajatul unității militare. Ca urmare a acestei activități, inculpatul a determinat BCR – Sucursala Lăpuș - C. să încheie contractul de împrumut nr.74/06.02.2007, obținând astfel, în mod ilicit, suma de 25.000 lei și cauzând acesteia un prejudiciu în același cuantum întrucât nu a achitat nicio rată, dintre cele datorate.
Din materialul probator administrat în cauză s-a reținut că, inculpatul P. L. B. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 C.p. și art.291 C.p. cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.p.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. L. B. de a folosi adeverința de salariu nr.31/05.02.2007, despre care știa că este falsă, în vederea obțineri unui împrumut bănesc la data de 06.02.2007 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art.291 C.p.
Fapta inculpatului P. L. B. care la data de 06.02.2007 i-a indus în eroare pe reprezentanții BCR-Sucursala Lăpuș-C., prin folosirea unei adeverințe de salariu falsificate, cu ocazia încheierii contractului de împrumut nr.74, cunoscând că în lipsa acesteia nu ar fi putut beneficia de împrumutul respectiv și producând astfel un prejudiciu în cuantum de 25.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 și 3 C.p.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, s-a reținut că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa de 7 ani închisoare prin s.p. nr.65/06.02.2002 a Tribunalului D., fiind arestat la data de 01.02.2000 și liberat condiționat la data de 21.09.2002, cu un rest de executat de 862 zile, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art.37 alin.1 lit.b C.p., care reglementează recidiva postexecutorie.
Având în vedere că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009, aplicând disp. art. 5 NCP, prima instanță a reîncadrat fapta de înșelăciune și uz de fals conform noilor dispoziții, acestea fiind mai favorabile.
Astfel, infracțiunea de înșelăciune prev. de 215 alin 1, 2 și 3 C.p. de la 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.p, are corespondent în NCP în infracțiunea prev. de art. 244 alin.1,2 C.p. cu aplic. art.43 alin.5 C.p. și aplic. art.5 C.p.
În baza art. 386 C.p.p., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. L. B. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2, 3 C.p. de la 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.p. în infracțiunea prev. de art. 244 alin.1,2 C.p. cu aplic. art.43 alin.5 C.p. și aplic. art.5 C.p.
Infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C.p. de la 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.p. are corespondent în NCP, infracțiunea prev. de art. 323 C.p. cu aplic. art.43 alin.5 C.p. și aplic. art.5 C.p.
În baza art. 386 C.p.p., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. L. B. din infracțiunea prev. de art. 291 C.p. de la 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.p. în infracțiunea prev. de art. 323 C.p. cu aplic. art.43 alin.5 C.p. și aplic. art.5 C.p.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. 1 și 2 din actualul Cod penal, stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei dar și alegerea pedepsei, atunci când legea prevede pedepse alternative se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penale;
- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că, pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată BCR-Sucursala Lăpuș-C. a cesionat creanța izvorâtă din contractul de credit nr.74/06.02.2007 către . SRL, care s-a constituit parte civilă în cauză.
În cursul cercetării judecătorești, . SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_,41 RON.
Potrivit art. 20 alin.7 C.p.p. prevede că dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acțiunea poate fi disjunsă.
Prima instanță a reținut că partea vătămată BCR - Sucursala Lăpuș - C. a cesionat creanța izvorâtă din contractul de credit nr.74/06.02.2007 către . SRL, în luna aprilie conform contractului de cesiune nr.698/18.04.2008.
Prima instanță a mai reținut că dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională de către BCR - Sucursala Lăpuș - C., la data de18.04.2008, înainte de constituirea ca parte civilă.
În cauză, . SRL s-a constituit parte civilă, la data de 08.03.2012.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.20 alin.7 C.p.p. a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de . SRL, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. L. B..
Prin motivele de apel, formulate în scris, prin avocat ales, într-o primă teză s-a solicitat ca, în urma admiterii apelului, să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond. În susținerea acestei teze s-a arătat că inculpatul nu a avut în nici un moment cunoștință de dosar fiind citat eronat la domiciliul din România deși au existat dovezi că se afla în străinătate, organele de urmărire penală și instanța de judecată nedepunând diligențele necesare pentru a descoperi noul său domiciliu. S-a invocat de asemenea faptul că și comunicarea dispozitivului s-a realizat la o adresă care nu mai constituia domiciliul său legal, din dovezile existente la dosar rezultând că la acea dată avea domiciliul în municipiul Băilești, nu în municipiul C..
Într-o teză subsidiară a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării art. 91 C.pen. actual.
C., examinând apelul, prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. Cod procedură penală, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de apel referitor la nelegala citare, cu consecința trimiterii cauzei la prima instanță spre rejudecare, instanța de apel constată, diferit față de susținerile apelantului, că pe parcursul procesului penal au fost respectate dispozițiile codului de procedură penală referitoare la citarea părților în procesul penal.
Astfel, în primul rând se reține că, începând cu al doilea termen de judecată, inculpatul a avut un avocat ales iar potrivit art. 353 alin. 2 C.pr.pen. actual ( art.291 C.pr.pen. anterior) partea prezentă prin apărător ales la un termen, nu se mai citează fiind prezumată așadar că are termen în cunoștință.
Este adevărat că prima instanță, în exercitarea rolului activ, a procedat în continuare la citarea inculpatului iar atunci când au existat unele date în sensul că ar fi privat de libertate în Spania a emis o . adrese către Biroul Național Interpol, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor, Ambasada României din Madrid, în urma demersurilor efectuate stabilindu-se faptul că informația era eronată - din adresa aflată la fila nr. 154 dosar judecătorie reiese că inculpatul nu figurează arestat sau deținut în nici un centru penitenciar din Spania, aspect confirmat și de apărătorul ales al inculpatului, d-na avocat D. A. - potrivit mențiunilor încheierii de la termenul de judecată din 24.01.2014, a fost sunată de inculpat, care i-a comunicat că nu este arestat pe teritoriul Spaniei și i-a solicitat să formuleze cerere pentru întocmirea „unei noi expertize grafoscopice la INEC București” - fila nr. 140 dosar judecătorie.
În aceste condiții, raportat și la prevederile art. 353 alin. 2 C.pr.pen. actual instanța de apel nu ar putea să rețină că prima instanță a soluționat cauza cu nesocotirea dispozițiilor privind citarea.
Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că inculpatul a avut cunoștință de dosar și că în mod intenționat, pentru ca ulterior să invoce neregulatități cu privire la procedura de citare, a refuzat să se prezinte în fața primei instanțe (ca de altfel și în fața instanței de apel) și să aducă la cunoștința organului judiciar adresa unde locuiește în străinătatea.
Se reține în acest sens că inculpatul, la data 18.02.2014, dată la care dosarul se afla pe rolul judecătoriei de aproape un an, a fost în mod cert în țară, aceasta fiind, conform mențiunilor de la fila nr. 6 dosar apel, data la care și-a schimbat domiciliul, din municipiul C. în municipiul Băilești, ., jud. D.. Mai mult, cu această ocazie inculpatul a luat legătura cu apărătorul ales care, la termenul de judecată din 07.03.2014 a adus la cunoștință instanței de judecată că inculpatul nu se mai află în țară deoarece „a venit decât să-și schimbe actele”.
Concluzia reținută mai sus în sensul că inculpatul, în mod intenționat nu s-a prezentat la judecată, este confirmată și prin aceea că nici cel puțin în apel nu a adus la cunoștința instanței locul unde poate fi citat deși a înaintat apărătorului ales un înscris solicitându-i să-l depună la dosar - înscrisul sub semnătură privată aflat la fila lnr. 24 dosar apel.
Cât privește comunicarea hotărârii se constată din nou reau-credință a inculpatului deoarece pe de o parte hotărârea a fost comunicată la domiciliul actual din municipiul Băilești, conform procesului - verbal aflat la fila nr. 198 dosar judecătorie iar pe de altă parte, apelul a fost declarat în termen, situație în raport de care orice viciu referitor la procedura de comunicare s-a acoperit.
Examinând în continuare pe fond hotărârea apelată instanța de apel constată că prima instanță, analizând coroborat mijloacele de probă administrate în cauză a reținut o situație de fapt corectă, cu încadrarea juridică corespunzătoare și a identificat just legea nouă ca fiind lege mai favorabilă.
Astfel, în urma propriului examen asupra materialului probator, la fel ca prima instanță curtea reține, sub aspectul situației de fapt că, la data de 06.02.2007 apelantul inculpat P. L. B. i-a indus în eroare pe reprezentanții BCR - sucursala Lăpuș - C., prin folosirea adeverinței de salariu nr. 31 din 05.02.2007, despre care știa că este falsă, determinându-i în felul acesta să-i acorde un împrumut în sumă de 25.000 lei.
Situația de fapt astfel reținută se probează cu înscrisuri emise de bancă (cerere de acordare credit, contract de împrumut), adresa nr. A-2223 din 15.06.2007 emisă de UM_ din care rezultă că inculpatul nu este și nu a fost angajatul acestei unități militare, raport de expertiză grafoscopică nr._ din 16.11.2012 din care rezultă că semnăturile de pe cererea de credit, de pe contractul de împrumut și anexe aparțin inculpatului.
În ceea ce privește încadrarea juridică, așa cum s-a arătat, instanța de fond a decis corect că faptele, din punct de vedere obiectiv și subiectiv, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals și de asemenea, în mod corect, a ales ca lege mai favorabilă legea nouă respectiv art. 244 alin. 1,2 C.pen. actual și art. 323 C.pen. în raport de limitele de pedeapsă care, în cazul infracțiunii de înșelăciune sunt mult reduse față de legislația anterioară chiar și în condițiile aplicării dispozițiilor art.43 alin. 5 C.pen. actual, ce reglementează tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii.
Analizând în continuare apelul inculpatului, sub aspectul tezei formulate în subsidiar - redozarea pedepselor prin coborârea acestora sub minimul special și schimbarea modalității de executare - curtea constată că nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Astfel, cu ocazia individualizării judiciare a duratei pedepselor prima instanță a avut în vedere în mod corect criteriile generale și obligatorii prev. de art. 74 C.pen. și a dispus condamnarea inculpatului la pedepse orientate către minimul special, astfel cum a fost majorat ca urmare a reținerii stării de recidivă postexecutorie, reducerea acestora nefiind justificată față de modalitate de comitere a faptelor - săvârșirea unei infracțiuni (uzul de fals) în scopul comiterii altei infracțiuni (înșelăciunea) - și multitudinea antecedentelor penale ale inculpatului care a fost condamnat prin șapte hotărâri penale diferite pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat dar și tâlhărie, dovedind așadar o perseverență infracțională deosebită în comiterea unor infracțiuni care, ca și infracțiunea din prezenta cauză, aduc atingere patrimoniului persoanelor. Redozarea pedepselor în sensul solicitat de apelantul inculpat nu se justifică nici prin raportare la celelalte date ce caracterizează persoana sa: este tânăr - la data comiterii faptelor avea 28 de ani - și până la acest moment s-a dovedit o persoană în privința căreia procesul de reintegrare socială este unul deosebit de dificil în condițiile în care a comis infracțiunile ce formează obiectul prezentului dosar după ce anterior, în mai multe rânduri, executase pedepse în regim de detenție, împrejurare care nu a fost de natură să determine o schimbare a atitudinii sale față de valorile sociale ocrotite de legea penală. Aceeași concluzie se impune și în raport de atitudinea pe care a adoptat-o ulterior comiterii faptelor în sensul că, în loc să contribuie la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, s-a sustras inițial de la desfășurarea anchetei penale iar ulterior a refuzat să se prezinte în fața instanțelor de judecată.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, față de antecedentele penale ale inculpatului între care condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 869 din 05.03.2002 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală 854 din 05.11.2002 a Tribunalului D., condamnare care a atras și starea de recidivă postexecutorie, o modalitate de executare neprivativă de libertate nu se poate dispune.
Pentru considerentele de mai sus, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen., apelul declarat de inculpatul P. L. B. împotriva sentinței penale nr. 3852 din data de 11 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. apelantul va fi obligat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul P. L. B. împotriva sentinței penale nr. 3852 din data de 11 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la plata a 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.S.C.M.
O.A. 05.02.2015
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
