Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 650/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 650/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 650/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ Nr. 650

Ședința publică de la 07 mai 2015

PREȘEDINTE A. D.- judecător

C. C.- judecător

Grefier V. D.

Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C..

***

Pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul M. N. M. și partea civilă C. M., împotriva sentinței penale nr. 42 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat M. N. M. asistat de avocat B. E., apărător ales, lipsind apelantul parte civilă C. M., pentru care se prezintă avocat G. D., apărător ales, lipsind și partea civilă - S. de Ambulanță G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Instanța pune în vedere apelantului inculpat că poate să uzeze de dreptul la tăcere, iar in cazul în care dă declarații tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Conform art. 378 raport la art. 420 alin. 4 C.p.p. a fost ascultat apelantul inculpat M. N. M., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.

Avocat B. E., pentru apelantul inculpat, având cuvântul, solicită efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se constata fară nici un fel de dubiu dacă persoana civilă a suferit o fisură sau fractură costală.

Totodată, se solicită să se depună radiografia la dosarul cauzei pentru a se vedea dacă există o fractură sau o fisură costală. Sentința Judecătoriei Târgu Cărbunești, este bazată doar pe declarația unui singur martor B. S.. Nici unul dintre cei 18 martori audiați nu spun că a fost lovit, dar nu există la dosar nici o probă care nu poate fi contestată de nici una dintre cele două părți.

Avocat G. Vasii D., pentru partea civilă, solicită respingerea cererii de a se efectua o expertiză medico-legală, această expertiză a mai fost solicitată dar a fost respinsă de instanța de fond.

Despre leziunile care au fost suferite de către partea civilă se face vorbire în certificatul medico-legal fiind vorba de o fractură costală, nu erau prezente urme exterioare sau leziuni interne, fiind făcut și un ecograf. În raportul medico-legal se arată că a fost examinată radiografia nr.1273/2012. Medicul legist a luat aceste date din foaia de primiri urgențe, radiografia a fost efectuată, nu o deține partea civilă pentru că există la dosarul de medicină-legală cât și la unitatea de primiri urgențe. Medicul legist conform acestei radiografii care a fost menționată de organele de primiri urgență cu număr și dată de efectuare au stabilit diagnosticul și numărul de zile îngrijiri medicale.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este utilă această probă arătând că în dosarul de urmărire penală se face referire la faptul că partea civilă a suferit o fractură costală.

Instanța respinge proba constând în efectuarea unei expertize medico-legală, ca nefiind utilă cauzei, fiind suficient certificatul medicio-legal depus la dosarul cauzei, instanța constatând că medicul legist a avut în vedere radiografia numărul 1273/2012 dar și un examen ecografic întocmit la aceștia și dată astfel încât nu există nici un motiv pentru a se dispune efectuarea unei expertize medico-legală.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat B. E., pentru inculpat, solicită admiterea apelului formulat de inculpat M. N. M. împotriva sentinței penale nr.42 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, desființarea în totalitate a sentinței penale și achitarea inculpatului conform dispozițiilor prevăzute de art.396 alin.5 raportat la art.16 alin.1 lit. c. C.p.p.

Se arată că din dosarul cauzei nu rezultă, fără nici un dubiu, că inculpatul ar fi săvârșit acea infracțiune. Sunt aproape 18 martori audiați în prezenta cauză, doar unul dinte ei spune că a văzut în mod cert desfășurarea evenimentelor, numitul B. S.. Celelalte persoane fie declară că nu au văzut nimic fie spun că a fost o altercație. Așa cum s-a menționat anterior, la dosarul cauzei nu există o radiografie iar din examenul ecografic nu se pot observa fracturile costale, doar pe examenul radiologic se pot observa fracturile costale.

Avocat G. Vasii D., pentru partea civilă, critică hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică, apreciază că în raport cu starea de fapt, cu poziția inculpatului care nici în fața instanței nu recunoaște săvârșirea faptei, raportat la toate probele administrate în cauză. Locul producerii acestui eveniment este în piața centrală din Târgu Cărbunești, la momentul respectiv erau foarte multe persoane așa cum rezultă din declarațiile existente la dosar.

Apreciază că pedeapsa de 2.000 lei amendă pentru săvârșirea acestei fapte este mică, solicitând majorarea acesteia, ținând cont și de numărul de zile de îngrijiri medicale de 16-18 zile, de comportamentul ulterior al inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei, de asemenea, cuantumul de 3.000 lei daune morale este prea mic având în vedere gravitatea leziunii produse cât și celelalte circumstanțe învederate.

Totodată, arată că nu s-au depus chitanțele la instanța de fond, aceasta neacordând cheltuieli de judecată, dar au fost depusă în apel chitanța privind onorariul de avocat solicitând obligarea apelantului inculpat și la cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.

Din majoritatea probelor administrate în cauză rezultă că a existat acest conflict, practic și inculpatul la declarația dată în fața instanței recunoaște că a intervenit să aplaneze conflictul chiar dacă nu-și recunoaște întreaga activitate violentă pe care a avut-o asupra victimei dar și din celelalte depoziții de martori, nu numai din declarația martorului B. S. care este persoana care l-a salvat „din mâinile” inculpatului, mai există și numita S. R. C. care a anunțat organele de poliție, rezultând cu certitudine că partea civilă a fost lovită în condițiile în care sunt descrise leziunile pe certificatul medico-legal, nu există circumstanțe ale provocării apreciind ca nefondat apelul formulat de inculpat M. N. M. împotriva sentinței penale nr. 42 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, solicitând respingerea acestuia.

Avocat B. E. pentru inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de partea civilă C. M., împotriva sentinței penale nr. 42 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, considerând că daunele morale solicitate sunt prea mari și nu au putut fi dovedite în niciun fel iar cu privire la pedeapsă, solicită achitarea apelantului inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelul formulat de inculpat M. N. M., împotriva sentinței penale nr. 42 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Din materialul probatoriu al dosarului rezultă că apelantul inculpat a comis infracțiunea de loviri sau alte violențe având în vedere declarațiile martorilor.

Conflictul a pornit de la cele două familii ale părților care se obstrucționau în amplasarea produselor, pe piață, femeile s-au apucat de păr, au intervenit bărbații, victima intervenise să le despartă pe cele două femei iar inculpatul s-a dus direct la victimă și a lovit-o, apreciind că este întemeiat apelul formulat de partea civilă sub aspectul cuantumului pedepsei amenzii aplicate inculpatului trebuie ca instanța să-l oblige pe inculpat la un cuantum mult mai mare pentru ca acesta să realizeze gravitatea faptei comise și necesitatea manifestării unui comportament conform normelor sociale și penale pe viitor.

Criticile legate de cuantumul daunelor morale sunt apreciate ca nefondate fiind acordate în cuantum just individualizat, iar cu privire la cheltuielile privind onorariul apărătorului, hotărârea instanței de fond nu face referiri ale părților referitor la acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaților.

Inculpatul M. N. M., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.

Asupra apelurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._, în baza art. 180 alineat 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 NCP a fost condamnat inculpatul M. N. M., fiul lui F. și A., născut la 13.03.1990 în Tg-J., jud. G., domiciliat în Tg-Cărbunești, ., nr. 52, jud. G., CNP_, posesor CI . nr._, fără antecedente penale, necăsătorit, student, la 2.000 lei amendă penală .

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 63¹ Cod penal și art. 425 Cod de procedură penală.

A fost obligat inculpatul la 3.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată, reprezentând daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 506,54 lei despăgubiri civile către S. de Ambulanță G..

S-a luat act că partea vătămată nu a depus la dosar nota cu cheltuielile judiciare.

A fost obligat inculpatul la 250 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume de la data plății față de martorul B. S., reprezentând cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul la 541 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 1361/P/2012 din 16.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, județul G. a fost trimis în judecată inculpatul M. N. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alineat 2 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, familiile C. și M. desfășoară activități de comerț în incinta Pieței agroalimentare din Tg-Cărbunești, deținând fiecare mese de desfacere și comercializare a produselor industriale.

În data de 15.03.2012, în jurul orelor 13:00, făptuitorul C. M. împreună cu învinuita C. Axenia - soția sa și învinuita M. V. – fiica sa – fostă C., au mers în piața agroalimentară din Tg-Cărbunești, la standul de marfă pe care îl dețineau, ocazie cu care au constatat că partea vătămată M. A. a amplasat o masă de expunere a produselor în culoarul de trecere, împiedicând astfel accesul persoanelor în zona standurilor.

În aceste împrejurări, membrii familiei C. i-au reproșat părții vătămate că împiedică accesul pe culoar și i-au cerut să mute masa, ocazie cu care între aceștia s-a creat un conflict, mai întâi verbal, constând în certuri, jigniri și reproșuri, culminând cu o altercație fizică, ce a avut loc între femei, respectiv între învinuitele C. Axenia, M. V. și partea vătămată M. A..

Astfel, acestea s-au luat de păr, învinuita C. Axenia a luat o drujbă expusă la vânzare pe o masă, gesticulând cu ea spre partea vătămată M. A., în sensul că o va lovi, după care s-a repezit la partea vătămată, trăgând-o de păr.

În timpul agresiunii fizice dintre cele trei femei învinuita M. V. (fostă C.) i-a smuls cercelul din urechea părții vătămate și, totodată, ambele învinuite au agresat-o pe partea vătămată, lovind-o, zgâriind-o, trăgând-o de păr, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, conform CML nr. 269/21.03.2012 emis de SML G..

Din declarațiile părții vătămate M. A., ale învinuitelor, precum și ale martorilor oculari, reiese faptul că făptuitorul C. M. nu a luat parte alături de fiica și soția sa la agresarea părții vătămate, chiar a încercat să le despartă.

În tot acest timp, fiul părții vătămate, inculpatul M. N. M., se afla în cafe-barului G. N., situat vis-a-vis de piață, împreună cu învinuitul Sîmu I., împrejurare în care, gestionara cafe-barului, martora Ț. A. C., observând pe fereastră conflictul din piață, l-a anunțat pe inculpatul M. N. M. că mama sa se bate cu familia C..

În aceste împrejurări, inculpatul M. N. M. a ieșit în grabă din local, îndreptându-se direct spre partea vătămată C. M., asupra căruia s-a repezit, l-a apucat de umeri și l-a doborât la sol, după care s-a așezat peste el, lovindu-l cu pumnii, totodată prinzându-l de geacă și izbindu-l de mai multe ori de sol.

În acest timp, în conflict au intrat și învinuiții Sîmu I., M. I. – fratele părții vătămate M. A. și M. F. – soțul părții vătămate M. A., aceștia doi din urmă, aflându-se într-un stand unde mâncau.

Martorul M. F. a intervenit în conflictul femeilor pentru a o apăra pe soția sa, partea vătămată M. A., iar ceilalți doi învinuiți l-au urmat pe inculpatul M. N. M..

În cele din urmă, martora S. R. C. a apelat serviciul 112 și a sesizat poliția despre eveniment, la scurt timp organele de poliție sosind la fața locului și conducând persoanele implicate în conflict la sediul Poliției Tg-Cărbunești, unde au fost sancționate contravențional.

Tot la sediul poliției, toate persoanele implicate în conflict au dat declarații în care au precizat că s-au împăcat și nu aveau pretenții unii față de ceilalți.

Această împăcare, nu are natura juridică a unei împăcări în sensul legii penale și nu poate constitui o împiedicare a punerii în pișcare a acțiunii penale, întrucât s-a produs într-un cadrul extraprocesual, nefiind înregistrat nici un dosar penal în acest sens.

După plecarea din sediul poliției, în timp ce se afla în piață, în jurul orelor 16:30, partea vătămată C. M. s-a simțit rău și a chemat ambulanța, fiind transportat la spitalul Tg-Cărbunești, unde, în urma radiografiei efectuate, în aceeași zi, s-a constatat că prezenta o fractură costală, arc anterior C7–hemitorace stâng.

Ulterior, în data de 20.03.2012, partea vătămată C. M. s-a prezentat la SML. G., unde s-a constatat că prezintă fractură fără deplasare arc anterior C7 – hemitorace stâng, leziune ce poate data din data de 15.03.2012 și necesită pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale, conform CML nr. 262/20.03.2012 al SML G..

Deși, la conflict au participat multe persoane, iar martorii au perceput în mod diferit altercația, datorită învălmășelii produse, din coroborarea probelor administrate s-a reușit totuși să se concretizeze faptele fiecăruia participant, stabilindu-se că inculpatul M. N. M. a lovit-o pe partea vătămată C. M., iar învinuiții Sîmu I. și M. M. s-au bătut cu martorul C. G., întrucât acesta intervenise să o scape pe partea vătămată C. M. din mâinile inculpatului M. N. M..

Martorul B. S., a cărui declarație este cea mai credibilă și cea mai completă, care a urmărit îndeaproape . dintre partea vătămată C. M. și învinuitul M. N. F., acesta fiind și cel care i-a despărțit, precizează expres că, după ce a ieșit din bar, inculpatul M. N. M. „s-a dus direct la C. M., l-a prins din zona umerilor și l-a pus jos, după care s-a așezat peste el și a început să-l lovească cu pumnii, mai mult în zona feței, prinzându-l totodată de gluga gecii și lovindu-l de sol”. În continuare martorul mai adaugă că „ ceilalți doi-trei tineri s-au luat de celelalte persoane și nu l-au lovit deloc pe C. M.”.

Declarația acestui martor relevă cu exactitate adevărata stare de fapt și individualizează cu certitudine persoana care a agresat-o pe partea vătămată C. M..

Și martora B. M. a susținut aceleași aspecte ca soțul său, declarând că l-a văzut pe inculpatul M. N. F. când a ieșit din barul G. N. și a alergat la C. M., căruia, pe la spate, i-a pus gluga de la geacă în cap.

Relevantă cu privire la clarificarea agresiunii asupra părții vătămate C. M. este și declarația martorului S. R. C., deținătoarea unui stand de marfă în piață, care declară că l-a văzut pe inculpatul M. N. M. când îl lovea cu pumnii și picioarele pe C. M., acesta din urmă fiind jos și încerca să se apere.

Deși partea vătămată C. M. a susținut atât în plângere cât și în declarațiile date că a fost agresat atât de către M. N. M., cât și de învinuiții Sîmu I. și M. I., probele administrate îl contrazic și scot în evidență faptul că doar inculpatul M. N. M. l-a agresat fizic.

Relevantă în acest sens este și declarația soției sale, învinuita C. Axenia care arată că doar M. N. M. îl lovea pe soțul său, ceilalți doi învinuiți aflându-se în apropierea lor.

Și declarația fiicei sale, M. V. îl fixează cu certitudine pe inculpatul M. N. M. în timp ce o lovea cu pumnii și picioarele pe partea vătămată, însă referitor la ceilalți învinuiți nu redă o imagine clară a faptelor acestora, arătând doar că „îl loveau pe tatăl său”, dar nu poate preciza cum anume îl loveau, dacă îl loveau cu pumnii sau cu picioarele.

Cel mai probabil este ca învinuita să fi perceput astfel situația întrucât toți învinuiții se aflau lângă partea vătămată C. M. și astfel să fi apreciat că toți o agresau pe aceasta.

De luat în seamă este și faptul că învinuita era poziționată la depărtare de partea vătămată C. M., întrucât altercația dintre bărbați s-a produs undeva în parcarea pieții, iar conflictul dintre femei s-a produs în incinta pieții, unde sunt amplasate standurile.

Faptul agresării părții vătămate C. M. de către inculpatul M. N. este confirmat și de către martorul C. G. care declară că inculpatul a trântit-o pe partea vătămată la pământ, după care au intervenit și învinuiții Sîmu I. și M. I., care ar fi agresat-o și ei pe partea vătămată, însă atunci când martorul a încercat să intervină, cei doi s-au îndreptat împotriva lui, agresându-l fizic.

Astfel, s-a constatat că majoritatea acestora scot în evidență faptul că autorul agresiunii părții vătămate C. M. este inculpatul M. N. M..

Inculpatul M. N. M. a ridicat suspiciuni cu privire la veridicitatea leziunilor descrise în actul medico-legal și a diagnosticului menționat în fișa UPU, privind pe partea vătămată C. M., propunând în apărare audierea martorului P. E..

Acest martor a declarat în fața organelor de cercetare penală că partea vătămată i-ar fi solicitat să o ajute în obținerea unui certificat medico-legal și ar avea cunoștință despre faptul că partea vătămată i-ar fi solicitat acest sprijin și unei alte persoane, D. N., acesta din urmă infirmând însă în fața organelor de cercetare penală aspectele declarate de către martorul P. E..

S-au efectuat verificări inclusiv la Spitalul Tg-Cărbunești cu privire la împrejurările în care s-a stabilit diagnosticul părții vătămate, constatându-se că în ziua respectivă nici măcar nu s-a prezentat o altă persoană cu acest diagnostic, înlăturându-se astfel suspiciunile învinuitului M. N. F. referitoare la faptul că în fișa UPU a părții vătămate s-ar fi trecut diagnosticul unei alte persoane.

Din actele medicale puse la dispoziție de Spitalul Tg-Cărbunești reiese că diagnosticul părții vătămate s-a stabilit în urma examenului radiologic efectuat în data de 15.03.2012 la Laboratorul de radiologie, examen înregistrat cu nr. 1273/15.03.2012 în fișa UPU.

Astfel, s-a concluzionat că leziunea părții vătămate – . arcului costal C7 - a fost produsă de către inculpatul M. N. M. în momentul agresării părții vătămate C. M., putându-se produce atât atunci când inculpatul a doborât partea vătămată din picioare, izbind-o puternic de sol, cât și în momentul în care se afla peste ea și o lovea cu pumnii, izbind-o în mod repetat de sol.

Referitor la agresarea părții vătămate M. A. de către învinuitele C. Axenia și M. V. starea de fapt este mai mult decât lămurită, relevantă fiind în acest sens multitudinea martorilor audiați în cauză, care arată că au urmărit conflictul și au văzut în mod direct cum cele trei se trăgeau de păr și se agresau, unii dintre martori chiar intervenind pentru a le despărți.

Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: plângere păți vătămate C. M. și M. A., declarațiile învinuiților M. N. M., Sîmu I., M. I., C. Axenia și M. V., declarații martori: B. Ș., B. M., Ț. A. C., C. G., R. V., S. A., Paschia L., G. A. E., S. R. C., M. E. D., R. M., M. F., certificate medico legale nr. 269/21.03.2012 emis de SML G. privind pe M. A. și nr. 262/20.03.2012 al SML G. privind pe C. M. și completarea acestuia nr. 1857/17.10.2013 efectuată de SML G., fișa UPU nr. 1798 din 15.03.2012 privind pe C. M., adresa emisă de Spitalul Tg-Cărbunești nr. 7270 din 27.11.2013 și certificate de cazier judiciar.

La termenul de judecată din data de 8 mai 2014, avocat G. Vasii pentru persoana vătămată C. M. a menționat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei daune morale, solicitând instanței să se aibă în vedere zilele de îngrijiri medicale și suferințele persoanei vătămate

La același termen de judecată a fost audiat inculpatul M. N. M. care nu a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că nu a lovit partea vătămată (f.31-32).

În scopul aflării adevărului, instanța a dispus citarea martorilor din rechizitoriu parchetului

La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2014 au fost audiați martorii C. Axenia și M. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f.72-75)

În ședința publică din data de 25 septembrie 2014 au fost audiați martorii M. I., M. A., M. F., C. G. și Ț. A. C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f.89-97)

La termenul de judecată din data de 9 octombrie 2014 au fost audiați martorii B. M. și Paschia L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f.109-112)

În ședința publică din data de 23.10.2014 au fost audiați martorii B. S., R. M. și S. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f.136-140)

La termenul de judecată din data de 13.11.2014 au fost audiați martorii S. R. C., M. E. D., D. N. și P. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f.170-176)

La termenul de judecată din data de 11.12.2014 au fost audiați martorii R. V. și G. A. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f.189-191).

Analizând probele de la dosar prima instanță a reținut că toți martorii audiați în cursul cercetării judecătorești și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, scoțând din nou în evidență aspectele pe care le-au perceput direct sau indirect în legătură cu conflictul ce a avut loc în data de 15.03.2012, cu excepția martorului C. G. care a revenit la declarația dată inițial.

Coroborând probele de la dosar prima instanță a reținut în fapt că, în data de 15.03.2012, în jurul orelor 13:00, făptuitorul C. M. împreună cu învinuita C. Axenia - soția sa și învinuita M. V. – fiica sa – fostă C., au mers în piața agroalimentară din Tg-Cărbunești, la standul de marfă pe care îl dețineau, ocazie cu care au constatat că partea vătămată M. A. a amplasat o masă de expunere a produselor în culoarul de trecere, împiedicând astfel accesul persoanelor în zona standurilor.

Martorul M. F. a intervenit în conflictul femeilor pentru a o apăra pe soția sa, partea vătămată M. A., iar ceilalți doi învinuiți l-au urmat pe inculpatul M. N. M..

Tot la sediul poliției, toate persoanele implicate în conflict au dat declarații în care au precizat că s-au împăcat și nu aveau pretenții unii față de ceilalți.

Declarația acestui martor relevă cu exactitate adevărata stare de fapt și individualizează cu certitudine persoana care a agresat-o pe partea vătămată C. M..

Relevantă în acest sens este și declarația soției sale, învinuita C. Axenia care arată că doar M. N. M. îl lovea pe soțul său, ceilalți doi învinuiți aflându-se în apropierea lor.

Cel mai probabil este ca învinuita să fi perceput astfel situația întrucât toți învinuiții se aflau lângă partea vătămată C. M. și astfel să fi apreciat că toți o agresau pe aceasta.

Faptul agresării părții vătămate C. M. de către inculpatul M. N. este confirmat și de către martorul C. G. care a declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul a trântit-o pe partea vătămată la pământ, după care au intervenit și învinuiții Sîmu I. și M. I., care ar fi agresat-o și ei pe partea vătămată, însă atunci când martorul a încercat să intervină, cei doi s-au îndreptat împotriva lui, agresându-l fizic.

În legătură cu declarația dată în cursul urmăririi penale de către martorul C. G., acesta a revenit la declarația dată și în esență a menționat în cursul cercetării judecătorești că declarația dată inițial nu corespunde adevărului.

Acest martor a relatat că la data conflictului era angajat la firma părții vătămate, iar în prezent este angajat la firma părinților inculpatului M. N. M..

Analizând cele două declarații date de martorul C. G. în comparație cu celelalte probe de la dosar, s-a reținut că prima declarație corespunde adevărului, iar cea dată în cursul cercetării judecătorești este subiectivă, tocmai datorită faptului că acesta este în prezent angajat la firma familiei M., urmând ca în consecință să fie înlăturată.

Prima instanță a constatat că majoritatea probelor scot în evidență faptul că autorul agresiunii părții vătămate C. M. este inculpatul M. N. M..

Din actele medicale puse la dispoziție de Spitalul Tg-Cărbunești s-a reținut că diagnosticul părții vătămate s-a stabilit în urma examenului radiologic efectuat în data de 15.03.2012 la Laboratorul de radiologie, examen înregistrat cu nr. 1273/15.03.2012 în fișa UPU.

Analizând probele de la dosar, prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului M. N. M., așa cum detaliat a fost expusă anterior, constând în aceea că, în data de 15.03.2012, în jurul orelor 13:00, a lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată C. M., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alineat 2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a aceluiași cod, gradul de pericol social al faptei săvârșite, numărul zilelor de îngrijiri medicale din certificatul medico-legal, conduita nesinceră manifestată în tot cursul procesului penal și că nu este cunoscut cu antecedente penale.

Față de aceste criterii, s-a apreciat că rolul educativ și preventiv al pedepsei ce a fost aplicată poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă constând în amendă penală cu orientare spre minimul special prevăzut de lege.

În acest sens, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului M. N. M. în baza art.180 alineat 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 NCP la 2000 lei amendă penală

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 63¹ Cod penal și art. 425 Cod de procedură penală.

Pe latură civilă a fost obligat inculpatul la 3.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată, reprezentând daune morale, reținând că prin conduita sa a adus atingere relațiilor sociale care ocrotesc integritatea fizică și psihică a persoanei.

Tot pe latură civilă a fost obligat inculpatul la plata sumei de 506,54 lei despăgubiri civile către S. de Ambulanță G..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul M. N. M. și partea civilă C. M..

Prin motivele de apel depus în scris de inculpatul M. N. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 16 lit.c) C.p.p. S-a susținut că judecătorul fondului a dat o greșită interpretare a probelor și a dispus condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale, în baza unei singure declarații a martorului B. S., acesta fiind singurul care pretinde că a văzut desfășurarea întregii acțiuni.Această declarație nu se coroborează cu nicio altă declarație din dosar. Mai mult a susținut că inculpatului i-au fost respinse toate cererile încălcându-se dreptul la un proces echitabil. A susținut că a cerut să i se pună în vedere părții vătămate să depună radiografia ce i-a fost făcută la serviciul de ambulanță. Mai mult a susținut că partea vătămată s-a prezentat la serviciul de medicină legală pentru a obține un certificat medico-legal și nici aici nu a prezentat radiografia medicului legist. Conform certificatului medical, conform medicului legist a constat că partea vătămată nu prezintă leziuni traumatice pe cap, trunchi și membre. O altă mențiune este aceea că din fișa UPU rezultă diagnosticul de fractură fără deplasare, deci nu a avut la bază radiografia.La rubrica concluzii este specificat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur, iar în speță nici măcar un martor nu a declarat că a fost lovit cu corp dur, doar martorul B. afirmând că l-a lovit cu pumnii. A mai susținut că, dat fiind că este cunoscut că o fractură este vizibilă indiferent de perioada care a trecut, solicită efectuarea unei expertize medico-legale, în sensul de a i se efectua părții vătămate o nouă radiografie pentru a se putea observa daca are sau nu fractură costală și numărul de îngrijiri medicale. Reaua credință a părții vătămate reiese din faptul că inițial după ce au fost conduși la poliție, nu a făcut plângere, iar imediat după ce s-a întors în piață a susținut că nu se simte bine și a sunat la 112, iar ulterior și-a scos certificat medico-legal.Faptul că partea vătămată nu are nimic rezultă din faptul că potrivit martorilor în zilele următoare a fost văzută în zilele următoare cărând marfă.

Prin motivele scrise de apel depuse în scris de partea vătămată s-a criticat sentința primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei cu amendă penală în sumă de 2000 lei, ținând cont de gravitatea leziunilor suderite, de numărul mare de îngrijiri medicale, locul săvârșirii faptei, poziția inculpatului de nerecunoaștere a faptei. De asemenea, a susținut că despăgubirile au fost acordate într-un cuantum redus în raport cu suferința produsă. De asemenea, hotărârea este netemeinică întrucât nu i-au fost acordate cheltuieli de judecată de 2500 lei onorariul avocat la urmărirea penală și judecata pe fond.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate prin apelul declarat în cauză de inculpat, dar și din oficiu, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:

Verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse, C. constată faptul că, în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 103 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.

În cauză, prezumția de nevinovăție de care beneficia inculpatul M. narcis M. a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert, în sensul stabilirii vinovăției inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și alte violențe, prima instanță reținând corect că, în data de 15.03.2012, în jurul orelor 13,00, acesta l-a lovit cu pumnii și picioare pe Cușmir M., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, conform actelor medicale..

În acest sens, în urma propriului examen, C. reține, contrar susținerilor apelantului inculpat din motivele scrise de apel, că declarația martorului B. S. (fila 79 d.u.p.) nu este singulară, ci din contră se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, împrejurările relatate de martor, în sensul că „inculpatul s-a dus direct la Cușmir M., l-a prins de zona umerilor și l-a pus jos, după care s-a așezat și a început să-l lovească cu pumnii, mai mult în zona feței, prinzându-l totodată de gluga gecii și lovindu-l de sol”, sunt confirmate de martora Bogadonovici M. (filele 84-85 d.u.p.), dar și de martorii S. R. C. (filele 95-96 d.u.p.) - ale cărei depoziții sunt în sensul că l-a văzut personal pe inculpat când îl lovea cu pumnii și picioarele de Cușmir M. - și Cușelea G. ( filele 82-83 d.u.p.), care, de asemenea, a observat momentul în care inculpatul a trântit-o pe partea vătămată la pământ.

Deși acesta din urmă a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, susținând în fața instanței de fond că nu a văzut dacă inculpatul l-a trântit pe Cușmir M. la sol, se apreciază că această retractare făcută cu motivația că a scris declarația de la poliție de frică să nu fie dat afară de la serviciu este neverosimilă în condițiile în care acesta avea funcția de gestionar, fiind mai curând credibilă ipoteza că acesta și-a schimbat versiune pentru a crea inculpatului o situație mai ușoară, astfel încât se vor reține ca fiind corespunzătoare adevărului declarațiile date în cursul anchetei penale, la un moment apropiat de săvârșirea faptei și care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Relevante în stabilirea vinovăției inculpatului sunt și declarațiile martorilor M. V. ( filele 74 -75 d.f., filele 51-53 d.u.p.) și Cușmir Axenia (filele 73-74 d.f.9, filele 45-46 d.u.p.), care, deși sunt rude ale părții vătămate, sunt în afara oricărei bănuieli de subiectivitate, în condițiile în care faptele și împrejurările relatate se coroborează cu cele declarate de ceilalți martori oculari audiați în cauză, iar micile inadvertențe ce s-au constat între acestea (cu referire la declarația martorei M. V.), sunt justificate, așa cum corect a reținut și procurorul de caz, de distanța față de locul agresiune la care se afla martora și de împrejurările în care s-a desfășurat conflictul.

Cât privește criticile formulate de apelantul inculpat cu privire la veridicitatea leziunilor înscrise în certificatul medico-legal prezentat de partea vătămată, nici acestea nu pot fi reținute. Aceste apărări au fost verificate încă din faza de urmărire penală, când s-a constatat că la unitatea spitalicească unde a fost examinată inițial victima, nu s-a mai prezentat în ziua respectivă nicio altă persoană cu un diagnostic similar, fapt ce întărește concluzia că vătămările constatate de către medicul legist, pe baza radiografiei nr. 1273/15.03.2012, sunt dincolo de orice îndoială cele suferite, în realitate, de partea vătămată.

Nu pot fi luate în considerare afirmațiile inculpatului referitoare la reaua credință a părții vătămate, derivând din faptul că a revenit ulterior asupra manifestării de voință și a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului, întrucât opțiunea acesteia a fost determinată de gravitatea traumatismului suferit și a intervenit în termenul prevăzut de lege ( art. 296 Cod procedură penală), având ca efect promovarea acțiunii penale.

Totodată, se vor considera lipsite de relevanță și susținerile apelantului, în sensul că după agresiune victima a fost văzută efectuând diverse activități, deoarece ceea ce interesează pentru a reținerea infracțiunii este numărul de zile de îngrijiri medicale necessare pentru vindecarea leziunilor produse prin fapta inculpatului și nu împrejurarea că a fost sau afectată capacitatea de muncă a victimei.

Prin urmare, C. apreciază, în baza evaluării proprii asupra materialului probator administrat în cauză, prin referiri concrete la mijloacele de probă arătate, că se impune înlăturarea afirmațiilor de nevinovăție ale inculpatului privind infracțiunea de care a fost învinuit, apelul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.

Cât privește susținerea apelantului că i s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil, se constată că instanța de fond s-a pronunțat și a motivat riguros soluția de respingere a cererii de probațiune a inculpatului( aceeași opinie fiind adoptată și de instanța de apel), exigențele respectării dreptului prevăzut de art. 6 parag.3 lit.d) CEDO fiind pe deplin satisfăcute.

Trecând la examinarea apelul declarat de partea civilă, C. va subscrie criticilor cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului și constată că pedeapsa aplicată inculpatului, amendă penală în sumă de 2000 lei, nu respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal 1969.

Având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal 1969, observând natura sancțiunilor și limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia ( infracțiune de violență), împrejurările în care fapta a fost comisă (în loc public, de față fiind prezente numeroase persoane, pe fondul unor neînțelegeri minore, care nu justifica adoptarea unui comportament violent), urmările produse (cauzarea unei fracturi costale), atitudinea procesuală a inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar și persoana inculpatului, faptul că acesta este la primul conflict cu legea penală, instanța de apel apreciază că o pedeapsă cu închisoarea, în cuantum de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969 - fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal 1969 - corespunde gradului de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat și poate duce la îndeplinirea scopului educativ și preventiv al pedepsei, așa cum este el prevăzut de art. 52 Cod penal 1969.

Totodată, în conformitate cu art. 71 Cod penal 1969, se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969, a cărei executare va fi, de asemenea, suspendată pe durata termenului de încercare.

În raport de modalitatea neprivativă de libertate de executare a pedepsei, se constată că, legea penală mai favorabilă inculpatului este vechiul Cod penal – art. 81 și urm. Cod penal 1969, întrucât amânarea aplicării pedepsei ar presupune și respectarea obligațiilor prevăzute de art. 85 lit.a) –e) Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, C. apreciază, contrar susținerilor apelantului parte civilă, că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, cuantumul sumei stabilite cu titlu de daune morale fiind suficient pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit de partea vătămată. Este incontestabil că suferirea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 de zile de îngrijiri medicale, a reprezentat pentru partea civilă o traumă, care se impune a fi compensată în mod satisfăcător, obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei, cu acest titlu fiind de natura sa satisfacă cerințele unei juste si integrale despăgubiri și să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului moral încercat de partea civilă.

Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de partea civilă, cuantumul despăgubirilor solicitate de aceasta, este exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.

Cât privește solicitarea apelantului parte civile de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de apel o va admite în parte, în sensul că va diminua cuantumul onorariul avocatului ales cu 50%, apreciind că suma de 1500 lei, pentru faza urmării penale și judecata pe fond a cauzei, este exagerată în raport de complexitatea cauzei. În mod similar va proceda instanța de apel și cu privire la cheltuielile judiciare solicitate în faza apelului, aceleași considerente fiind valabile și în acest caz.

Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpatul M. N. M. împotriva sentinței penale nr. 42 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._, ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de partea civilă C. M., va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând,

În baza art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, îl va condamna pe inculpatul M. N. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal 1969, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 Cod penal, va suspenda condiționat executarea pedepsei stabilite de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

Conform art. 71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 423 Cod procedură penală, va menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 276 alin.1 și 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul către partea civilă la plata sumei de 1250 lei, onorariul apărătorului ales, redus în proporție de 50%, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă la fond.

În baza art. 276 alin.6 Cod procedură penal, va obliga inculpatul către partea civilă la suma de 750 lei, onorariul apărătorului ales al părții civile, redus în proporție de 50%, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă în apel.

În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

Conform art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de apelul părții civile vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de inculpatul M. N. M. împotriva sentinței penale nr. 42 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._, ca nefondat.

Admite apelul declarat de partea civilă C. M.,

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând,

În baza art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. N. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei stabilite de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

Conform art. 71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 276 alin.1 și 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul către partea civilă la plata sumei de 1250 lei, onorariul apărătorului ales, redus în proporție de 50%, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă la fond.

În baza art. 276 alin.6 Cod procedură penal, obligă inculpatul către partea civilă la suma de 750 lei, onorariul apărătorului ales al părții civile, redus în proporție de 50%, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă în apel.

În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul părții civile rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2015.

Președinte, Judecător,

A. D. C. C.

Grefier,

V. D.

Red.jud.A.D.

j.f.S.P.

V.D. 18 Mai 2015/

A.D.28 Mai 2015

← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 606/2015....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 567/2015.... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 650/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 650/2015. Curtea de Apel CRAIOVA