Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 553/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 553/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 553/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 553
Ședința publică de la 17 aprilie 2015
PREȘEDINTE Ș. B.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. T. J. împotriva sentinței penale nr. 171 din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată de J. T. J. în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. M. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul C. M. D., asistat de avocat M. A., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost audiat inculpatul C. M. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a apreciat că în mod neoportun instanța de fond a renunțat la aplicarea pedepsei, raportat la natura infracțiunii săvârșite,pericolul concret al infracțiunii, impunându-se aplicarea unei pedepse, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Infracțiunea prevăzută de art. 337 alin.1 Cp. a fost apreciată de legiuitor ca fiind mai gravă decât infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, raportat la regimul sancționator, iar pedeapsa prevăzută fiind de la 1 la 5 ani, lipsind ca posibilitate aplicarea alternativă a pedepsei amenzii penale. La individualizarea judiciară a aplicării unei pedepse trebuia avut în vedere acest aspect, astfel că nu se justifică renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul C. M.-D.. Infracțiunea săvârșită de acesta prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere natura infracțiunii, urmările pe care le-ar fi putut avea, dacă inculpatul nu era identificat în trafic de agenții de poliție. Față de cele învederate, a solicitat, în temeiul art. 421 alin. 2 C.p.p., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Avocat M. A. pentru inculpatul C. M. D., având cuvântul, a solicitat respingerea apelului formulat de P. de pe lângă J. Tg.J. și menținerea sentinței, ca legală și temeinică, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 C.p. La pronunțarea soluției, J. Tg.J., a avut în vedere pericolul social generic, faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, judecata s-a făcut pe baza procedurii simplificate, precum și lipsa antecedentelor penale. În consecință, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar dacă se va opina pentru aplicarea dispozițiilor art.83 C.p. – să nu se facă aplicarea dispozițiilor art. 85 al.2 lit. g C.p.
Inculpatul C. M. D., având cuvântul, a arătat că regretă fapta, fiind săvârșită pe fondul deshidratării și, că își însușește concluziile apărătorului.
C.
Prin sentința penală nr. 171 din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată de J. T. J. în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. (3) Cod de procedură penală raportat la art. 80 Cod penal s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul C. M. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 337 alin.1 Cod penal .
În baza art. 81 C. pen. s-a aplicat inculpatului un avertisment.
În baza art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că la data de 29.07.2014, în jurul orelor 23:10, inculpatul C. M. D. a condus motocicleta marca Aprillia cu nr. de înmatriculare_, pe Bulevardul Republicii, din mun. Tg-J., jud. Gorj, iar la solicitarea agenților de circulație a refuzat să se prezinte la unitatea spitalicească pentru a i se preleva mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.
Situația de fapt descrisă anterior a rezultat în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale respectiv: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor J. M. R. și P. N.; rezultatul etilotest, coroborate cu declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat pe parcursul procesului penal.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 337 alin.1 C. pen., întrucât a refuzat la solicitarea reprezentanților poliției rutiere să i se prevaleze mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei constatându-se dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat.
În ceea ce privește sancțiunea ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a reținut în cauză în raport de modul în care s-a derulat activitatea infracțională, urmările produse, scopul urmărit de făptuitor, dar și datele despre persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală foarte sinceră că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună având în vedere atât Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.87/1989 privind simplificarea justiției penale cât și aprecierea că sunt îndeplinite condițiile obiective și subiective prevăzute de art. 80-82 Cod penal( referitoare la infracțiunea săvârșită cât și la persoana inculpatului).
În cauza dedusă judecății s-a reținut că există reale șanse ca pe viitor acesta să aibă un comportament conform normelor sociale fără a i se aplica o pedeapsă.
Astfel, potrivit art. 80 Cod penal „ Instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) infracțiunea săvârșită prezintă un grad redus, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.”
Dovezile instrumentate la urmărirea penală dezvăluie faptul că prin modul și împrejurările comiterii infracțiunii, infracțiunea de a refuza sau sustragerea de la prevalarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, care formează obiectul judecății prezintă o gravitate redusă, iar prin fapta sa inculpatul a pus în primejdie minimă viața, integritatea fizică și psihică a participanților la traficul rutier.
De asemenea, analizând în concret criteriile legale prevăzute în antecedent, prima instanță a reținut că inculpatul obține venituri din activitatea de administrator la . T. J. și a adoptat o conduită sinceră încă de la momentul constatării infracțiunii.
Din toate datele existente la dosar rezultă că inculpatul a înțeles pe deplin consecințele faptei sale existând astfel suficiente elemente pentru a permite concluzia că acesta se va îndrepta și fără aplicarea efectivă a unei pedepse și nu există un pericol de reiterare a comportamentului infracțional.
În același timp, s-a reținut că extrasul din cazierul judiciar al inculpatului dovedește că acesta se află la primul conflict cu legea penală, anterior și ulterior comiterii faptei, având o bună conduită în familie și societate.
Totodată, pe durata procedurilor, inculpatul s-a prezentat la chemările autorităților judiciare, a recunoscut și regretat fapta. În fața acestor date care caracterizează persoana inculpatului s-a constatat că reinserția socială a acestuia a avut deja loc, iar aplicarea unei pedepse nu este oportună în cauză.
În aceeași ordine de idei, s-a reținut că în speță nu este incidentă vreo ipoteză dintre cele prevăzute de art. 80 alin 2 Cod penal care exclud măsura alternativă a renunțării la aplicarea pedepsei.
În raport de considerentele arătate în baza art. 81 C.pen. s-a aplicat inculpatului măsura administrativă a avertismentului, care constă în prezentarea motivelor de fapt care au justificat renunțarea la aplicarea pedepsei, așa cum au fost dezvoltate mai sus. A fost atenționat inculpatul să se abțină pentru viitor de la comiterea altor fapte penale, în caz contrar el urmând să fie supus rigorilor legii penale, însemnând condamnarea sa pentru noile infracțiuni și imposibilitatea de a se mai renunța la aplicarea pedepsei, dacă aceste infracțiuni ar fi comise în următorii doi ani de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
Avertismentul se va executa conform art. 575 alin 2 Cod de procedură penală prin comunicarea unei copii de pe hotărâre către inculpat.
Nu în ultimul rând, la adoptarea soluției prima instanță a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind garanțiile consacrate de art. 6 paragraful 1) din Convenție referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. T. J., criticând hotărârea pronunțată sub aspectul temeiniciei.
Din motivele de apel depuse la filele 4 – 6 dosar, s-a solicitat desființarea sentinței, rejudecarea cauzei și pe fond aplicarea unei pedepse cu închisoarea și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
S-a invocat faptul că prima instanță a minimalizat nejustificat de mult gravitatea faptei justificând aplicarea disp. art. 80 Cp. exclusiv pe considerente ținând de lipsa antecedentelor penale și recunoașterea infracțiunii, fără a analiza datele despre gravitatea faptei, urmăririle care s-ar fi putut produce și amploarea fenomenului infracțional de aceeași natură.
Inculpatul a fost audiat de instanța de apel la data de 17 aprilie 2015 în prezența apărătorului ales.
Apelul este fondat.
La individualizarea pedepsei prima instanță trebuia să aibă în vedere toate criteriile prev. de art. 74 Cp., analizând coroborate atât date despre persoana inculpatului cu referire la lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră, vârstă, nivel de educație cât și datele despre fapta comisă în special împrejurările și modul de comitere al acesteia, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită de norma de incriminare și atitudinea inculpatului în momentele imediat următoare comiterii infracțiunii.
În acest context C. reține că infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului este o infracțiune de pericol, care nu presupune un rezultat concret, vătămător pentru alte persoane, în cazul acesteia legiuitorul, din considerente ținând de siguranță publică, evaluând în mod abstract pericolul faptei și stabilind un regim sancționator foarte dur mai ales în contextul noii politici penale caracterizată prin reducerea limitelor de pedeapsă (închisoare de la 1 la 5 ani).
Mai mult, la momentul depistării în trafic inculpatul era în mod evident sub influența băuturilor alcoolice (conform testării cu aparatul etilotest, acesta avea o alcoolemie de 0,75 g%o alcool pur în aerul expirat), astfel că refuzul său de a se supune recoltării de probe biologice, refuz manifestat în mod constant și nejustificat încă de la momentul opririi în trafic (a se vedea în acest sens procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante atașat la fila 8 d.u.p. - din care rezultă că inculpatul a adoptat o conduită nepotrivită în relația cu agenții de poliție, opunându-se oricărui demers menit să stabilească starea sa de la acel moment) a reprezentat o încercare de a eluda dispozițiile legii penale, de a evita sancționarea sa.
În condițiile depistării în trafic a inculpatului și a identificării sale în prezența unui martor asistent orice încercare a inculpatului de a contesta situația de fapt reținută ar fi fost în mod evident lipsită de șanse, conduita sa sinceră urmând a fi evaluată în acest context, ea fiind valorificată suficient prin aplicarea pedepsei la minimul special prevăzut de lege, respectiv 8 luni închisoare.
Având în vedere frecvența comiterii infracțiunilor la regimul rutier, urmările deosebit de grave a accidentelor produse pe fondul consumului de alcool, riscurile la care se supun în acest mod atât conducătorii auto cât și ceilalți participanți la trafic, precum și necesitatea evaluării în viitor a comportamentului inculpatului printr-un control mai ferm asupra conduitei sale C. urmează să dispună amânarea aplicării pedepsei cu instituirea măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 alin. 1 Cp. pe o durată de doi ani.
Pentru aceste considerente, se va admite apelul formulat de parchet, se va desființa în parte, sub aspectul laturii penale, sentința numărul 171 din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată de J. T. J. și rejudecându-se cauza, va fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 80 C.pen.
În baza art. 396 alin. (1), (4) C.p.p. raportat la art. 83 C.pen. se va stabili pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului Capraru M. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de 337 alin 1 C.pen cu aplic. art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 din N.C.p.p.
În baza art. 83 alin. (1) C.pen. va fi amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune M..
În baza art. 404 alin. (3) C.proc.pen. se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat în cauză de P. de pe lângă J. T. J. împotriva sentinței penale nr. 171 din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată de J. T. J. în dosarul nr._, desființează în parte, sub aspectul laturii penale, sentința numărul 171 din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată de J. T. J. și rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 80 C.pen.
În baza art. 396 alin. (1), (4) C.p.p. raportat la art. 83 C.pen. stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului Capraru M. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de 337 alin 1 C.pen cu aplic. art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 din N.C.p.p.
În baza art. 83 alin. (1) C.pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune M..
În baza art. 404 alin. (3) C.proc.pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Menține restul dispozițiilor din sentința apelată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. B. A. C. M.
Grefier,
M. V.
Red.jud.A.C.M.
j.f.A.B.
O.A. 04 mai 2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 564/2015.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 606/2015.... → |
|---|
