Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 719/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 719/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 719/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ NR. 719

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2015

PreședinteGeorge C.- judecător

V. T.- judecător

GrefierMarian I.

Ministerul Public reprezentat prin procuror D. N. T., din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 5 mai 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, privind soluționarea apelului declarat de inculpatul A. I. împotriva sentinței penale nr. 170 din 15 mai 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Penală, în dosarul nr._ .

Deliberând,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 170 din 15 mai 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Penală, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 alin.1 rap. la art.175 alin.1 lit. c C.p. cu aplicarea art.73 lit. b C.p. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 C.p. cu aplic. art.73 lit. b C.p. ca nefondată.

În baza art.174 alin.1 rap. la art.175 alin.1 lit. c C.p. cu aplic. art.73 lit. b C.p. și cu aplic. art.5 din N. C.p., a fost condamnat inculpatul A. I., fiul lui G. și C., născut la data de 25.01.1972 în ., domiciliat în ., cu antecedente penale, C.N.P._, la o pedeapsă de 8 ani închisoare – pedeapsă principală și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II a, b și e vechiul C.p. cu aplic. art.5 N.C.p. pe o durată de 3 ani - pedeapsă complementară.

În baza art.71 alin.1 și 2 C.p. cu aplic. art.5 N.C.p. pe durata executării pedepsei s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. de art.64 alin.1 lit. a teza a II a, b și e vechiul C.p.

În baza art.399 alin.1 N. C.p.p. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă pentru perioada cuprinsă între data de 23 iulie 2012 și data punerii efective în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.33 din 24.07.2012 emis în dosarul nr._ – 26.02.2013.

În baza art.112 alin.1 lit. b N.C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei țevi metalice – corp delict, folosită la lovirea victimei, aflată în Camera de corpuri delicte a Tribunalului O..

În baza art.7 alin. 1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În baza art.19, 20 și 25 N.C.p.p. rap. la art.1357 Noul cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.668 lei despăgubiri civile către partea civilă S. U. de Urgență București, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data achitării efective a debitului și care reprezintă ½ din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

În baza art.22 N.C.p.p. s-a luat act că numitul A. T., curator al minorelor A. C. R. și A. C. N., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.19 alin.3 N.C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu de procuror și a fost obligat inculpatul la plata a câte 7.000 lei cu titlu de daune morale către părțile civile A. C. N. și A. C. R..

În baza art.274 alin.1 N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că prin sentința penală nr. 29 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice formulată de inculpat, prin avocatul său ales și în baza art. 334 C.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „omor calificat” prev de art. 174 alin 1, art. 175 alin. 1 lit. c) C.p. cu aplicarea art. 73 lit. b) Cp, în infracțiunea de "lovire sau vătămări cauzatoare de moarte " prev și ped. de art. 183 C.p. cu aplicarea art. 73 lit. b) Cp.

A fost condamnat inculpatul A. I., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau vătămări cauzatoare de moarte" prev și ped. de art. 183 C.p. cu aplicarea art. 320/1 alin. 1 – 7 Cpp și art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) Cp, la data de 15.07.2012.

În baza art. 86/1 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei principale sub supraveghere pe o durată de 7 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit conform art. 86/2 Cod penal, din care patru ani pedeapsa aplicată și trei ani intervalul de timp stabilit de instanță.

În baza art. 863 Cod penal, s-a dispus pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a fi controlate mijloacele de existență;

Potrivit dispozițiilor art. 86/3 alin. 2 Cod Penal datele prevăzute de lit. b), c) și d) s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O..

În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse și prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 88 cp., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si al arestării preventive începând de la data 23.07.2012 și până la data pronunțării sentinței, respectiv 26.02.2013.

În baza art. 350 alin. 3 lit. b) C.p.p., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 33 emis la data de 24.07.2012 în dosarul_, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 118 alin.1 lit. b) Cod penal, a fost confiscat de la inculpatul A. I. o țeavă de PVC folosită de acesta pentru aplicarea de lovituri victimei.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul A. I. la plata: - sumei de 5.668 lei cu titlu de despăgubiri civile către S. U. de Urgență București, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei A. E., sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății (fila 47 dosar cercetare judecătorească) suma fiind diminuată cu 50% ca urmare a culpei victimei și a reținerii scuzei provocării;

În baza art. 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată A. T. nu se constituie parte civilă în cauză cu suma reprezentând cheltuielile de înmormântare a victimei A. E..

În baza art. 14, 17 și 346 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public și obligă inculpatul la plata sumei de câte 5.000 lei cu titlu de daune morale către părțile vătămate A. C. N. și A. C. R..

S-a constatat că nu se impune obligarea inculpatului A. I. la plata unei prestații periodice în favoarea minorelor A. C. N. și A. C. R..

In baza art. 191 c.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. emis la data de 23 noiembrie 2012 în dosarul 414/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul A. I. reținându-se în sarcina acestuia că în seara zilei de 15.07.2012 acesta, pe fondul unei situații conflictuale cu soția sa, care a consumat băuturi alcoolice pe parcursul întregii zile, refuzând a se implica în treburile gospodărești dar plecând la domiciliul concubinului ei, R. R., i-a adresat reproșuri referitoare la comportamentul inadecvat și extraconjugal în sensul că „l-a făcut de râs”, și în această stare tensionată a alergat după ea și a lovit-o cu țeavă de PVC peste corp apoi dus-o în casă și a lovit-o din nou cu podul palmei, fapt pentru care victima s-a dezechilibrat și s-a lovit cu capul de un recamier care se afla în cameră.

S-a mai reținut și că inculpatul a ridicat-o pe victimă, a așezat-o în part și i-a aplicat câteva palme pentru a-și reveni, în cursul nopții victima A. E. s-a simțit din ce în ce mai rău, astfel că inculpatul a solicitat ajutorul martorului S. C. Ș., care a luat-o pe victimă cu autoturismul său și a transportat-o, inițial la S. din Roșiorii de Vede județul Teleorman, de aici cu salvarea la S. Județean A. și apoi, în aceeași zi, cu ambulanța la S. U. de Urgență București, unde, cu tot tratamentul medical instituit, aceasta a decedat în ziua de 19.07.2012.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 23.11.2012, stabilindu-se ca prim termen de judecată 11.12.2012.

La termenul de judecată din 15.01.2013 avocatul ales al inculpatului a depus la dosar ancheta socială efectuată de Primăria comunei Seaca, jud. O. (fila 34 dosar instanță) iar la data de 01.02.2013, prin registratura instanței a fost depusă la dosar adresa nr. 3002/20.01.2013 prin care a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 11.336 lei (filele 47 – 51 dosar).

La același termen de judecată instanța fondului a solicitat Judecătoriei Caracal, ca instanță de tutelă, numirea unui curator pentru minorele A. C. și A. R., în conformitate cu Noul Cod Civil însă pentru că la data de 05.02.2013 nu a fost desemnat curatorul pentru minore, pentru judecata cu celeritate a cauzei s-a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 44 C.pr.civ numirea unui curator judiciar în persoana numitului A. T., fratele inculpatului A. I..

La termenul de judecată când au avut loc dezbaterile a fost audiată minora în vârstă de 17 ani A. C. N. precum și A. T. în calitate de parte civilă, respectiv ca persoană care a suportat cheltuielile necesare pentru înmormântarea victimei A. E..

Reprezentantul Ministerului Public a declarat că înțelege să exercite acțiunea civilă din oficiu pentru cele două minore pentru pata daunelor morale, al cărui cuantum îl lasă la aprecierea instanței iar în ceea ce privește prestația periodică, să se constate că aceasta nu poate fi acordată, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada contribuției financiare avute de victima A. E..

Totodată inculpatul în cauză a solicitat judecata în conformitate cu dispozițiile art. 320 indice 1 Cpp precizând că recunoaște situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul Rechizitoriului, declarația acestuia fiind în acest sens.

Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat și reținut următoarele:

În ziua de 15 iulie 2012, inculpatul a discutat cu mai multe persoane să vină să-l ajute la construcția unei anexe.

În jurul prânzului, inculpatul a rugat-o pe soția sa să pregătească masa pentru el și muncitori, însă inițial aceasta a refuzat, după care a făcut totuși câteva pregătiri în acest sens, ajutată și de fiicele sale.

Pe parcursul zile de 15.07.2012 victima a consumat băuturi alcoolice, astfel că inculpatul i-a solicitat soției sale să meargă într-una din camerele locuinței să doarmă pentru a se trezi din beție.

După ce s-a trezit victima A. E. a plecat de la domiciliul său la domiciliul lui R. R., fapt confirmat și de martorii audiați în cauză, S. C. Ș. și B. M., care la acea oră se aflau în domiciliul celor doi soți.

Inculpatul, dându-și seama că A. E. se afla în domiciliul lui R. R., a plecat după aceasta, unde de altfel a și găsit-o, pe care a luat-o și a adus-o la domiciliul său.

În timp ce se deplasau spre locuința lor, inculpatul i-a reproșat soției sale comportamentul inadecvat și extraconjugal, spunându-i „că l-a făcut de râs”.

Ajungând la domiciliu, inculpatul A. I. a observat că dintr-o lădiță scăpase un pui, astfel că i-a solicitat soției sale să-l reintroducă în lădiță, însă aceasta din urmă a refuzat.

În aceste împrejurări și supărat evident de atitudinea soției sale, inculpatul s-a deplasat la locul unde se afla aceasta cu intenția de a-i cere socoteală însă aceasta a fugit prin grădină, astfel că a fost nevoit să alerge după ea, context în care a lovit-o cu o țeavă de PVC peste corp (fila 74 UP).

Apoi, a adus-o în casă și a lovit-o din nou cu podul palmei peste față, consecința fiind că victima s-a dezechilibrat, inculpatul a observat și a încercat să o prindă, însă aceasta s-a retras cât a putut, astfel că în cădere s-a lovit cu capul de marginea unuia dintre cele două paturi aflate în cameră poziționate conform planșei foto de la fila 73 UP, fig. 3 - 5.

Acest aspect a fost confirmat și de fiica victimei, respectiv minora A. C. N., martor apropiat al evenimentelor, dat fiind calitatea sa de membru al familiei, a relatat acest aspect în declarația sa (fila 122 dosar UP), neexistând motive de îndoială în ce privește sinceritatea acesteia.

După ce victima a căzut inculpatul a ridicat-o și a așezat-o în pat și i-a aplicat câteva palme pentru a-și reveni din leșin și nu intenția de a o vătăma, după care a plecat să închidă păsările, lăsând-o în cameră, având impresia că aceasta se prefăcea că a leșinat deoarece a mai procedat și în alte dăți în acest fel.

În cursul nopții de 15/16.07.2012, victima A. E. s-a simțit din ce în ce mai rău, a început să vomite, nu a mai vorbit și nu s-a mai mișcat, astfel că inculpatul a apelat numărul de urgență 112 și solicitat și ajutorul martorului S. C. Ș., acesta din urmă transportând-o pe victimă inițial la S. din Roșiorii de Vede, județul Teleorman, iar de aici cu salvarea la S. Județean A..

Deoarece starea victimei era una gravă personalul medical a decis transferul acesteia cu ambulanța în aceeași zi la S. U. de Urgență București, unde, cu tot tratamentul medical instituit, aceasta a decedat în ziua de 19.07.2012.

Din cuprinsul concluziilor provizorii (fila 84 UP) formulate de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” a rezultat că „Moartea numitei A. E. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale și dilacerării cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural acut masiv de emisfer cerebral stâng operat.

Leziunile traumatice menționate s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și au legătură de cauzalitate directă cu decesul.

Tratamentul aplicat pe parcursul spitalizării a fost corespunzător semnelor și simptomelor bolii dar în afara posibilităților terapeutice actuale”.

Din cuprinsul raportului medico-legal A_ întocmit la data de 12.11.2012 de către Institutul de Medicină Legală Prof. Dr. M. Minovici București, avizat sub nr. E2/_/2012 în urma efectuării autopsiei cadavrului victimei A. E. a rezultat că „moartea acesteia a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale și dilacerării cerebrale, consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng operat, complicat în evoluție, cu bronhopneumonie acută, favorizată de decubitul prelungit.

Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure urmată de lovirea de corpuri dure (cele de la nivel cranio - cerebral) și prin lovire cu corpuri dure cele de la nivelul buzelor, membrelor superioare și toracelui.

Între leziunile traumatice menționate și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată” (fila 82 UP).

Așadar leziunile care au avut ca urmare moartea victimei au fost cele de la nivelul capului și nu cele de la nivelul membrelor superioare și toracelui, care nu au vizat zone vitale ale corpului și au putut fi provocate prin lovirea victimei de către inculpat cu țeava de PVC în ziua de 15.07.2012 dar și anterior, respectiv cu o săptămână înainte, când inculpatul a aplicat victimei lovituri cu cureaua, tot ca urmare a faptului că aceasta a consumat băuturi alcoolice și și-a neglijat familia, astfel cum rezultă din declarația martorilor Predoaia M. și Predoaia Getuța (fila 125 verso și fila 127 verso UP).

Tribunalul a reținut că lovirea victimei cu podul palmei peste față de către inculpat nu a urmărit suprimarea vieții acesteia, ci aplicarea unei corecții, în scopul de a o determina pe aceasta să nu mai consume în mod excesiv băuturi alcoolice, de a nu mai cheltui banii în acest scop ci pentru întreținerea familiei și de a nu mai avea relații extraconjugale cu numitul R. R., la care victima obișnuia să plece și să doarmă în timpul săptămânii, lăsând fetele minore acasă singure și nesupravegheate.

Din materialul probator administrat a rezultat în primul rând că intenția inculpatului nu a fost ca soția sa să se lovească cu capul de marginea recamierului, acest lucru producându-se pe de o parte, ca urmare a dezechilibrării victimei iar pe de altă parte, ca urmare a faptului că însăși victima s-a retras cât a putut din mâinile inculpatului, când acesta a încercat să o prindă, observând că s-a dezechilibrat.

Tribunalul a observat că în cuprinsul actului de inculpare, în special la filele 2 – 4 din Rechizitoriu, unde a fost expusă starea de fapt, procurorul nu a reținut că inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii și cu o țeavă metalică, așa cum s-a consemnat în cuprinsul declarațiilor martorilor asistenți S. G. și B. C. (filele 132 – 133 UP), care au declarat că la data de 16.07.2012 au auzit când inculpatul ar fi recunoscut în fața organelor de poliție care efectuat o cercetare la fața locului, că ar fi lovit-o pe soția sa cu pumnii și picioarele.

De altfel o astfel de țeavă metalică nici nu a fost identificată de către organele penale pentru că nici nu a existat iar pe de altă parte inculpatul a fost consecvent pe parcursul tuturor declarațiilor pe care inculpatul le-a dat în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească, nici un moment acesta nefăcând referire la altfel de lovituri decât cele aplicate cu țeava de PVC din planșa foto și lovitura cu podul palmei care a produs dezechilibrul victimei în cădere și lovirea acesteia de marginea recamierului.

În al doilea rând, a fost relevantă atitudinea de interes a inculpatului față de viața victimei.

S-a mai observat că după ce victima s-a dezechilibrat și, în cădere s-a lovit de marginea recamierului din cameră, inculpatul a făcut toate eforturile pentru a-i acorda ajutor, urmărindu-i evoluția și neavând față de aceasta o atitudine indiferentă și delăsătoare, semn al faptului că a urmărit sau măcar și-a asumat moartea acesteia, ci dimpotrivă nu a urmărit rezultatul praeterintenționat al actului de violență inițial, rezultatul mai grav producându-se din culpă, urmare însă a unei acțiuni violente intenționate, deși trebuia și putea să prevadă că victima, aflată în stare de ebrietate, nu va fi în stare să-și mențină echilibrul, existând posibilitatea să cadă și să se lovească.

Faptul că nici victima în momentul căderii nu s-a plâns de vreo durere s-a explicat prin aceea că, pe fondul etilismului, organismul era în stare de amorțire și simțurile erau mult atenuate.

Astfel, inculpatul a ridicat victima de jos și a încercat să o resusciteze, prin aplicarea unor lovituri ușoare peste față pentru a-și reveni din leșin și văzând totuși că aceasta nu mai vorbește și nu se mai mișcă a cerut ajutorul unei alte persoane pentru a o transporta la spital și a apelat serviciul de urgență 112. De asemenea inculpatul și-a însoțit soția și la spitalul din A. dar și la spitalul din București unde a fost în cele din urmă transferată.

În al treilea rând s-a mai reținut și că inculpatul a aplicat lovitura fatală victimei pe fondul unei puternice tulburări determinată de însăși atitudinea victimei, care prin felul său de a se comporta atât în ziua de 15 iulie 2012 dar chiar de o perioadă mare de timp, în sensul de a neglija minorele, de a consuma excesiv alcool și de a avea relații extraconjugale cu o altă persoană din comunitatea sătească, l-a expus disprețului comunității, lăsând fără rezultat toate eforturile sale proprii de progres pentru familia sa.

Astfel, inculpatul pleca în fiecare duminică seara la București, unde muncea pe un șantier de construcții la construirea unei autostrăzi, munca sa fiind singura de pe urma căreia familia beneficia de venituri bănești, întorcându-se în fiecare zi de sâmbătă.

Pentru a economisi sume de bani, inculpatul a încercat pe cât posibil să se implice în efectuarea unor lucrări de construcții la imobilul de locuit, în vreme ce soția acestuia, respectiv victima, obișnuia să irosească banii lăsați de inculpat pe achitarea băuturilor alcoolice pe care le cumpăra în mod frecvent, să-și neglijeze minorele plecând în unele nopți la domiciliul concubinului R. R. cu care de altfel avea relații extraconjugale.

Pentru a se reține starea de provocare este necesar ca săvârșirea infracțiunii să fie determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, în speță aceasta realizându-se printr-o atingere gravă a demnității persoanei, inculpatul fiind puternic tulburat de împrejurarea că în ziua conflictului a găsit-o pe victimă la domiciliul concubinului ei, numitul R. R., în loc să se afle la domiciliu și a-l ajuta la treburile gospodărești, expunându-l disprețului comunității, care știa că victima, în lipsa soțului ei și nu numai, are relații extraconjugale.

În raport de considerentele enunțate instanța a apreciat culpa concurentă a victimei în proporție de 50% la producerea rezultatului vătămător.

Actul provocator al victimei a avut prin urmare o anumită gravitate, fiind de natură de a genera singur, o stare de tulburare sau emoție care, la rândul ei, să se constituie în cauza subiectivă (motivația) care a devenit determinantul psihic ce a generat infracțiunea.

S-a apreciat că fapta inculpatului A. I., care l-a data 15.07.2012, pe fondul consumului de băuturi alcoolice exagerat al victimei, soția sa, și al împrejurării că aceasta chiar în acea zi fusese surprinsă la domiciliul concubinului ei, R. R., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o țeavă de PVC peste corp provocându-i unele leziuni, care n-au avut însă caracter tanatogenerator, după care i-a aplicat acesteia și o lovitură cu podul palmei peste față, ce a determinat dezechilibrul victimei și lovirea acesteia în cădere de marginea unui recamier din dormitorul soților, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev și ped de art. 183 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b) Cp iar nu de omor calificat prev și ped de art. 174 al.1 – 175 alin.1 lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b) Cp, astfel cum a reținut P. în cuprinsul actului de trimitere în judecată.

Așadar elementul subiectiv necesar pentru existența infracțiunii de omor – intenția, în ambele sale modalități (directă și indirectă) – se deduce în general atât din datele externe ale faptei comise, cum sunt împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, mijloacele de execuție, regiunea vizată și intensitatea loviturilor, cât și din mobilul care a determinat pe făptuitor să acționeze și din scopul pe care și l-a propus să-l atingă.

Atât în literatura de specialitate ( V. Dongoroz Cod penal adnotat, „Comentări”; A. M. „Asemenări și deosebiri între infracțiunea de omor și infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte”) cât și în practica judiciară (decizia 97/1979 a T.S. secția penală, C.D. 1979 pag. 392) s-a arătat că poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete și, îndeosebi în raport cu instrumentul folosit de făptuitor – instrument apt sau nu de a produce moartea – regiunea corpului lovită – o zonă vitală sau nu – numărul și intensitatea loviturilor – o singură lovitură sau mai multe lovituri, aplicate cu mare intensitate – raporturile dintre infractor și victimă anterioare săvârșirii faptei – raporturi de dușmănie sau de prietenie – atitudinea infractorului după săvârșirea faptei. S-a subliniat că este necesară luarea în considerare a tuturor acestor împrejurări și nu numai a unora deoarece chiar dacă unele împrejurări par concludente, privite în mod izolat, pot duce totuși la o încadrare juridică greșită a faptei.

In caz de îndoială în ceea ce privește intenția făptuitorului, adică atunci când nu se poate stabili cu precizie dacă acesta a acționat cu intenția de a ucide sau de a produce numai o vătămare corporală, fapta se încadrează în dispoz. art. 183 C.p. deoarece îndoiala profită făptuitorului.

In același sens, s-a mai stabilit în practica judiciară că îmbrâncirea cu putere a victimei și lovirea acesteia ca urmare a îmbrâncirii, cu capul de un plan dur, constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, dacă autorul trebuia și putea să prevadă rezultatul acțiunii sale ( T.S. Secția penală, Decizia nr. 575/1970, C.D. pag. 339).

De asemenea, în repetate rânduri s-a statuat că pentru existența infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe plan subiectiv este necesar ca lovirea să fi fost comisă cu intenție, iar rezultatul, moartea victimei să se fi produs din culpa infractorului ( T.S. Secția penală, decizia 275/1979, C.D. pag. 326).

. de speță, s-a reținut că pentru existența laturii subiective a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, nu se cere ca inculpatul să-și fi reprezentat sau să fi avut posibilitatea de a-și reprezenta procesul cauzal în toată complexitatea sa, ci numai punctul final, rezultatul desfășurării cauzale, adică moartea victimei ; s-a apreciat astfel că în situația în care inculpatul a lovit victima cu pumnul, cu o intensitate deosebită, peste față, doborând-o la pământ și cauzându-i leziunile arătate în certificatul medical, a putut să prevadă că acțiunea lui ar putea duce în cele din urmă – indiferent de mecanismul producerii acestui rezultat – la decesul victimei (T.S. Secția penală, Decizia 2641/1973, R.R.D. nr.12/1974 pag.74).

Coroborând toate datele cauzei cu împrejurarea în care a fost comisă fapta, ce nu a denotat intenția inculpatului de a suprima viața victimei, preexistența unei stări de provocare, materializată în tulburarea psihică pricinuită de atitudinea victimei, pe care inculpatul a surprins-o în chiar ziua conflictului la domiciliul concubinului ei, în raport de toate considerentele ce preced, va fi admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin avocatul său ales și va dispune schimbarea încadrării juridice formulată de inculpat, prin avocatul său ales și în baza art. 334 C.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „omor calificat” prev de art. 174 alin 1, art. 175 alin. 1 lit. c) C.p. cu aplicarea art. 73 lit. b) Cp, în infracțiunea de "lovire sau vătămări cauzatoare de moarte " prev și ped. de art. 183 C.p. cu aplicarea art. 73 lit. b) Cp.

Ceea ce distinge infracțiunea de omor de infracțiunea de "lovituri cauzatoare de moarte" este definirea laturii subiective, respectiv a intenției cu care s-a acționat în cauză.

În cazul infracțiunii de omor, făptuitorul acționează cu intenția de a suprima viața unei persoane, nu cu intenția generală de a vătăma. Intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția subiectivă a infractorului față de rezultat, iar nu din apărările, susținerile ori motivațiile acestuia.

Or, lovirea victimei pe corp cu o țeavă PVC și aplicarea unei lovituri cu podul palmei peste față, astfel cum a procedat inculpatul în cauza de față, în opinia tribunalului, a relevat intenția generală de vătămare corporală iar nu intenția inculpatului de a ucide, chiar și cu intenție indirectă.

În aceste condiții, s-a constatat că inculpatul A. I. a săvârșit cu intenție fapta de lovire, dar nu a prevăzut, din culpă, rezultatul survenit ulterior. Ca atare, el a acționat cu intenție depășită, element subiectiv specific infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Tribunalul a apreciat că așa cum sunt descrise leziunile traumatice în cuprinsul raportului medico-legal a rezultat fără echivoc că, leziunile tanatogeneratoare sunt cele de la nivelul capului, respectiv traumatismul cranio-cerebral cu hematom subdural acut masiv de emisfer cerebral stâng operat și în nici un caz leziunile de la nivelul buzei superioare și inferioare, gâtului, toracelui anterior, umărului stâng și ambelor brațe descrise la punctul II. c (filele 77 – 78 dosar UP).

Astfel, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este, prin rezultatul ei, o formă de omucidere praeterintenționată, pentru că rezultatul, adică moartea victimei, a depășit intenția făptuitorului, fiindu-i imputabilă numai cu titlu de culpă.

Altfel spus, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a sperat că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Acțiunea infracțională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, raportul de constatare medico-legală, coroborate cu declarațiile martorilor M. F., C. C., S. C. Ș., B. M., Predoaia M., Predoaia Getuța, inclusiv cu relatările inculpatului făcute pe parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și de judecată.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A. I. instanța a avut în vedere solicitarea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. P., luând în considerare de asemenea și atitudinea sinceră a acestuia manifestată pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în fața instanței de judecată.

Tribunalul a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a acționat în stare de provocare, respectiv că a aplicat lovitura fatală victimei pe fondul unei puternice tulburări determinată de însăși atitudinea victimei, care prin felul său de a se comporta atât în ziua de 15 iulie 2012 dar chiar de o perioadă mare de timp, în sensul de a neglija minorele, de a consuma excesiv alcool și de a avea relații extraconjugale cu o altă persoană din comunitatea sătească, l-a expus disprețului comunității, lăsând fără rezultat toate eforturile sale proprii de progres pentru familia sa.

De asemenea a avut în vedere gradul de pericol social în concret al faptei comise de inculpat și modalitatea de săvârșire materializată prin acțiunea de a lovi victima cu podul palmei, care s-a dezechilibrat, și în cădere s-a lovit la cap, leziunile produse, respectiv traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng operat, complicat în evoluție, cu bronhopneumonie acută, favorizată de decubitul prelungit, conducând la decesul acesteia.

S-a avut în vedere și vârsta relativ tânără a inculpatului, respectiv 41 de ani, împrejurarea că acesta a depus toate eforturile pentru a diminua consecințele faptei, în sensul că a luat toate măsurile pentru a transporta victima de urgență la spital chiar prin eforturi proprii, a povestit personalului medical implicat evenimentele așa cum s-au întâmplat fără a încerca să ascundă ., faptul că este o persoană care s-a integrat pozitiv în comunitate având la momentul săvârșirii faptei un loc de muncă, fiind în permanență preocupat de prestarea unor activități lucrative care să asigure mijloacele de existență familiei și totodată singurul care obținea venituri bănești necesare familiei sale.

S-a dispus așadar condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, respectiv de 4 (patru) ani închisoare, reținând incidența art. 320/1 Cpp dar și a art. 73 lit. b și art. 76 lit. b C.p.

În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei instanța fondului a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 861 Cp alin. 1 lit. a – c Cp.

Inculpatul este cunoscut ca o persoană cu un comportament pozitiv (caracterizările de la filele 11, 12 cercetare judecătorească) anterior săvârșirii faptei, s-a implicat în mod activ în susținerea familiei sale și în îngrijirea fiicelor sale minore C. și C. R. pe care mama lor, în speță victima le-a neglijat în ultimul timp, prin acțiunile ulterioare săvârșirii faptei a dovedit că a conștientizat consecințele faptei sale, încercând pe cât posibil diminuarea rezultatului vătămător, în sensul că a mers cu victima imediat la cea mai apropiată unitate medicală și a relatat evenimentul produs, fără a ascunde personalului medical . exercitată de el.

Tribunalul a observat că inculpatul este tatăl a două fete minore, C. N., în vârstă de 17 ani și C. R. în vârstă de 12 ani, care în prezent sunt lipsite de ocrotirea părintească, astfel încât au fost inițiate demersuri pentru luarea uneia dintre măsurile de ocrotire prevăzute de lege, respectiv plasamentul la familia fratelui inculpatului, respectiv A. T. și A. F. (filele 34 și 44 cercetare judecătorească).

Tot așa, a reținut tribunalul că inculpatul s-a remarcat ca un părinte bun pentru fiicele sale minore, cărora le-a asigurat resursele materiale și financiare necesare traiului zilnic și încercând să suplinească chiar și lipsa de implicare a mamei acestora, soția sa, în treburile gospodărești, astfel cum rezultă din depoziția martorului S. C. (fila 136 verso UP) în sensul că „inculpatul era nevoit ca atunci când venea la sfârșit de săptămână acasă, el să se ocupe de spălatul rufelor, de mâncare și în general să pună gospodăria la punct”.

Chiar minora A. C. N. a relatat în fața instanței cu prilejul audierii sale, că tatăl său s-a preocupat în mod special de familie.

P. urmare, tribunalul a apreciat că este mai indicat ca inculpatul să fie lângă fetițe și să fie în măsură a putea avea grijă de acestea și în continuare, fiind singurul care ar putea să le ofere acestora un climat familial corespunzător, bazat în special pe afecțiunea de care este în stare numai un părinte.

Un substitut al părintelui, în speță familia fratelui inculpatului, nu ar putea oferi minorelor în aceeași măsură afecțiunea părintelui lor iar comunitatea cu atât mai puțin.

De altfel interesul superior al copilului este de a fi crescut de părinte iar în cauza de față fapta săvârșită de inculpat nu-l poate exclude pe acesta de la exercitarea drepturilor și îndatoririlor sale părintești.

Din perspectiva împrejurărilor enunțate, cuantumul pedepsei trebuie să aibă drept consecință recuperarea inculpatului și să nu fie perceput ca o răzbunare din partea societății pentru că acesta a greșit, ci trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic, putând fi corectivă numai dacă ține seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare și, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, acestea fiind de altfel menționate în cele de mai sus.

Ca atare, tribunalul a apreciat că pedeapsa de patru ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere este de natură a determina inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte penale.

La data de 01.02.2013, prin registratura instanței a fost depusă la dosar adresa nr. 3002/20.01.2013 prin care S. U. de Urgență „B. A.” a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 11.336 lei (filele 47 – 51 dosar), reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată victimei A. E., soția inculpatului.

Având în vedere că instanța a făcut aplicarea art. 73 lit. b C.p. reținând că inculpatul a acționat pe fondul unei provocări determinată de atitudinea victimei s-a impus în consecință acordarea unor daune materiale proporționale cu gradul de culpă avut de inculpat în desfășurarea incidentului, astfel cum a fost stabilit în cele de mai sus (respectiv 50%).

În conformitate cu art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006 modificată prin OUG 72/2006, potrivit cărora „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspuns potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată” instanța va obliga la plata sumei de 5668 lei plus dobândă legală aferentă acesteia până la plata efectivă către S. U. de Urgență „B. A.”, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

La termenul de judecată când au avut loc dezbaterile a fost audiat și numitul A. T., persoana care s-a ocupat de înhumarea victimei A. E. și a suportat cheltuielile necesare înhumării, acesta declarând că nu se constituie parte civilă în cauză.

La termenul de judecată când au avut loc dezbaterile a fost audiată minora în vârstă de 17 ani A. C. N. care a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public a declarat că înțelege să exercite acțiunea civilă din oficiu pentru cele două minore pentru plata daunelor morale, al cărui cuantum îl lasă la aprecierea instanței iar în ceea ce privește prestația periodică, a solicitat să se constate că aceasta nu poate fi acordată, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada contribuției financiare avute de victima A. E..

Chiar dacă minora A. C. N. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză în cazul părților vătămate minore acțiunea civilă se pune în mișcare din oficiu, inclusiv pentru minora cu vârstă mai mică de 14 ani, respectiv A. C. R..

P. art. 1391 din Noul Cod Civil a fost reglementată posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge în cazul decesului victimei unei fapte delictuale.

Potrivit art. 1.391 alin. 2 din Noul Cod Civil intitulat sugestiv „Repararea prejudiciului nepatrimonial „Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu”.

A reținut tribunalul că prejudiciul moral este evident pentru orice persoană care își pierde părintele în condiții neașteptate, chiar și în condițiile în care victima, în ultimii ani nu a manifestat foarte multă preocupare și interes pentru îngrijirea copiilor minori.

Potrivit practicii și doctrinei juridice, prejudiciul moral nu poate fi cuantificat după elemente exacte așa cum este cazul prejudiciului material, însă sumele de bani acordate trebuie să fie în măsură a asigura o alinare celui care l-a suferit.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, ci include o doză de aproximare avându-se în vedere consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Având în vedere că instanța a făcut aplicarea art. 73 lit. b C.p. reținând că inculpatul a acționat pe fondul unei provocări determinată de atitudinea victimei s-a impus în consecință acordarea unor daune materiale în sumă de câte 5.000 lei, proporționale cu gradul de culpă avut de inculpat în desfășurarea incidentului, respectiv 50%.

S-a constatat că nu se impune obligarea inculpatului A. I. la plata unei prestații periodice în favoarea minorelor A. C. N. și A. C. R. de vreme ce victima nu a obținut niciodată venituri bănești iar contribuția sa în gospodărie a fost semnificativ diminuată, ca urmare a dezinteresului manifestat de aceasta, astfel cum deja s-a arătat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, a arătat că în mod greșit s-a dispus, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului A. I. din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal, în speță, chiar dacă nu a urmărit uciderea soției sale, în raport de numărul loviturilor aplicate, de intensitatea celor aplicate în zona feței, care a determinat căderea și lovirea victimei de canapea, de zona vizată, inculpatul a acceptat producerea acestui rezultat, mai mult, din cuprinsul Raportului medico-legal rezultă că între leziunile traumatice constatate și deces există legătură de cauzalitate.

De asemenea, a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este nelegală, având în vedere că aceasta se sancționează cu închisoarea de la 5 la 15 ani, limite ce devin, ca efect al aplicării disp. art. 320 ind. 1 alin. Cod procedură penală, 3 ani și 4 luni și 10 ani. Cum instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit.b Cod penal, coborârea pedepsei sub minimul de 3 ani și 4 luni era obligatorie, context în care pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită este nelegală.

Totodată, P. a criticat sentința sub aspectul greșitei deduceri a perioadei cât inculpatul s-a aflat în stare de reținere și arest preventiv, susținând că disp. art. 88 Cod penal sunt aplicabile numai în cazul în care pedeapsa stabilită este cu executare efectivă.

A mai susținut recurentul că hotărârea instanței de fond este netemeinică, pedeapsa fiind injust individualizată, în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal.

În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.

P. decizia penală nr. 188 din 21 mai 2013 pronunțată de C. de A. C. – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori în dosarul nr._, s-admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul O. împotriva sentinței penale nr. 29 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .

S-a desființat în totalitate sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C.p.p., C. a apreciat că apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar rezultă că la al treilea termen de judecată fixat în cauză (la cele anterioare cauza fiind amânată pentru citarea părților vătămate cu mențiunea de a preciza dacă se constituie părți civile și pentru desemnarea unui curator minorilor aflați în ocrotirea inculpatului) s-a procedat la audierea inculpatului care deși a înțeles să opteze formal, pentru procedura simplificată, prev. de art. 320 ind. 1 cod procedură penală, arătând că recunoaște starea de fapt reținută în rechizitoriu, așa cum rezultă din declarația aflată la fila 58 dosar fond, acesta a negat (fila 59 dosar) că ar fi lovit-o pe victimă cu pumnii și cu o țeavă metalică și că, urmare a loviturilor aceasta s-a dezechilibrat și s-a lovit la cap, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Deși aplicabilitatea procedurii abreviate, prev. de art. 320/1 Cod procedură penală nu este condiționată de recunoașterea încadrării juridice a faptelor, C. constată că aceasta este exclusă în cazul unei recunoașteri parțiale, cum este cazul în speța de față, inculpatul recunoscând fapta în materialitatea ei însă nu și forma de vinovăție reținută în actul de sesizare. Astfel, în rechizitoriu se reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, caracterizată subiectiv de intenție (directă sau indirectă), în timp ce acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, care este din punct de vedere subiectiv o infracțiune preterintenționată, în care poziția psihică a făptuitorului în raport cu rezultatul mai grav – moartea victimei, corespunde culpei.

Constatând că nu sunt incidente în cauză disp. art. 320 ind. 1 cod procedură penală, C. a constatat că prima instanță a dispus greșit desfășurarea judecății în procedură simplificată, în acest caz impunându-se efectuarea cercetării judecătorești potrivit dreptului comun.

Din sentința recurată s-a reținut că prima instanță și-a însușit situația de fapt reținută prin rechizitoriu, constatând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal în raport de care a schimbat în prealabil încadrarea juridică, pe baza materialului probator administrat în cauză, care, cu excepția declarației inculpatului și a părților civile minore, se rezumă exclusiv la probele administrate în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Constatarea nulității presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiții respectiv: existența unei încălcări a dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, încălcarea să aibă drept urmare producerea unei vătămări procesuale, vătămarea astfel produsă să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit cu nerespectarea legii.

În speță, s-a constatat că toate cele trei condiții enumerate mai sus sunt îndeplinite:

Astfel, potrivit art. 289 cod procedură penală, judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu, singura excepție de la această regulă fiind procedura prev. de 320 ind.1 cod procedură penală, care a prevăzut posibilitatea judecării cauzei exclusiv pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale în cazul în care inculpatul declară că recunoaște total și necondiționat fapta ce face obiectul judecății și solicită în mod expres ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestor probe.

C. a constatat că prin modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească în primă instanță au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal, respectiv ale fazei de judecată, și anume: contradictorialitatea și nemijlocirea. În baza acestor principii, instanța este obligată, în esență, să readministreze toate probele administrate în cursul urmăririi penale, dând totodată posibilitatea inculpatului, în ședință publică, să-și exercite în mod contradictoriu și nemijlocit dreptul de a pune întrebări, de a solicita a fi efectuate eventuale confruntări cu martorii, etc., cu atât mai mult cu cât acesta a înțeles să conteste sinceritatea declarațiilor martorilor Scărisoreanu G. și B. C..

Procedând la judecarea cauzei, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală cu privire la inculpatul care nu a solicitat aplicarea disp. art. 320 ind.1 cod procedură penală, fără a face niciun demers pentru administrarea lor în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a încălcat cele două principii sus-menționate, aducând, în același timp, o vătămare dreptului la apărare garantat inculpatului pe parcursul procesului penal, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție pentru incidența sancțiunii nulității prev. de art. 197 alin. Cod procedură penală.

Totodată, C. a apreciat că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare. Chiar dacă disp. art. 378 cod procedură penală conferă instanței superioare dreptul de a face o nouă judecată în fond a cauzei, reexaminând toate problemele ce au format obiectul primei judecăți, efectul devolutiv al apelului nu poate constitui temei de administrare a întregului material probator și de suplinire a omisiunii efectuării cercetării judecătorești de către instanța de fond, în caz contrar, părțile ar fi private de un grad de jurisdicție. Această concluzie rezultă și din interpretarea disp. art.378 alin. 1, care stabilesc că instanța de apel verifică hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi. prin urmare, nu este posibilă, efectuarea tuturor acestor probe pentru prima dată, în calea de atac a apelului.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 alin. 2 lit. b Cod procedură penală constatând că în cauză hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, C. a admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul O., a desființat în totalitate sentința penală apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a proceda la efectuarea cercetării judecătorești.

Cauza s-a înregistrat la Tribunalul O. – Secția Penală la nr._ .

Conformându-se dispozițiilor date de C. de A. C. prin decizia de casare, instanța a procedat la audierea părților civile, a inculpatului și a martorilor.

Fiind audiate de către instanța de judecată, în prezența reprezentantului legal A. T., minorele A. C. N. și A. C. R., fiicele victimei și ale inculpatului au învederat că nu se constituie parti civile în cauză împotriva acestuia care este tatăl lor și nu au nicio pretenție de la acesta întrucât le-a îngrijit și le îngrijește (filele 81 și 83).

În același sens a declarat și numitul A. T., fratele inculpatului, care a suport cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei A. E., respectiv faptul că nu are nicio pretenție de la fratele său și nu se constituie parte civilă în cauză ( fila 80) .

Audiat de instanța de judecată, inculpatul A. I. a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că în ziua de 15 iulie 2012 în urma unor discuții contradictorii pe care le-a avut cu fosta sa soție A. E., motivat de faptul că aceasta consuma în mod exagerat băuturi alcoolice și avea un amant care întreținea relații extraconjugale, respectiv cu numitul R. R., a lovit-o pe aceasta cu palma peste față, lovitură în urma căreia aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de perete.

Inculpatul a mai arătat că în speță conflictul a început în timp ce se aflau în grădina casei când a lovit-o pe victimă cu o țeavă PVC în zona spatelui după care au intrat în casă și a lovit-o cu palma, așa cum a arătat, susținând în concluzie .că el crede că victima a decedat ca urmare a faptului că s-a lovit de colțul canapelei care era confecționată dintr-un material solid.

Cu ocazia audierii inculpatul a precizat că își menține declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și al primului ciclu de judecată.

Totodată, inculpatul a precizat că i-a aplicat victimei mai multe lovituri peste față în zona gurii și peste mâini, aceste lovituri aplicându-i-le în prima fază a conflictului în timp ce se aflau în grădină (fila 84 dosar).

Din depozițiile martorilor Predoaia M., Predoaia Getuța, M. F., C. C., S. G., B. C., S. C. Ș. și B. M. rezultă cu certitudine că victima A. E. consuma în mod frecvent și exagerat băuturi alcoolice și întreținea relații extraconjugale cu un bărbat din comună, iar în ziua de 15 iulie 2012 în jurul orelor 19,00 între aceasta și soțul său inculpatul Ablu I. a avut loc un conflict, ocazie cu care acesta a bătut-o pe victimă, aplicându-i mai multe lovituri, situație în care aceasta s-a refugiat în grădina locuinței, inculpatul a prins-o a luat-o de păr și a dus-o în locuință (filele 125 – 126, 127-128,_, 132, 133, 134, 136 și 137 d.u.p. și filele 92, 93,.94, 95, 96, 97, 104, 105 dosar instanță ciclu al II-lea de judecată).

Martorul C. C. a relatat că a văzut personal conflictul dintre inculpat și victimă, cu ocazia declarației dată pe parcursul urmăririi penale și menținută în fața instanței, acesta a arătat că în dimineața zilei de 16 iulie 2012, de la cele două fetițe ale victimei a aflat că A. I. o bătuse rău pe mama lor, respectiv pe victimă și pentru care era în stare gravă a fost transportată la S. Roșiorii de Vede iar apoi la București unde a decedat.(fila 130 d.u.p.).

Martorul S. G., martor asistent în prezența căruia a fost audiat inculpatul de către procuror, a relatat că în prezența sa acesta a recunoscut că a bătut-o pe soția sa pe care a lovit-o cu pumnii și cu o țeavă metalică și ca urmare a loviturilor aceasta a decedat (fila 132 d.u.p.).

Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 15 iulie 2012, inculpatul a discutat cu mai multe persoane să vină să-l ajute la construcția unei anexe, iar în jurul prânzului, a rugat-o pe soția sa să pregătească masa pentru el și muncitori, însă inițial aceasta a refuzat, după care a făcut totuși câteva pregătiri în acest sens, ajutată și de fiicele sale.

Inculpatul, dându-și seama că A. E. se afla în domiciliul lui R. R., a plecat după aceasta, unde de altfel a și găsit-o, pe care a luat-o și a adus-o la domiciliul său.

În timp ce se deplasau spre locuința lor, inculpatul i-a reproșat soției sale comportamentul inadecvat și extraconjugal, spunându-i „că l-a făcut de râs”.

Ajungând la domiciliu, inculpatul A. I. a observat că dintr-o lădiță scăpase un pui, astfel că i-a solicitat soției sale să-l reintroducă în lădiță, însă aceasta din urmă a refuzat.

Din cuprinsul raportului medico-legal A_ întocmit la data de 12.11.2012 de către Institutul de Medicină Legală Prof. Dr. M. Minovici București, avizat sub nr. E2/_/2012 în urma efectuării autopsiei cadavrului victimei A. E. a rezultat că „moartea acesteia a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale și dilacerării cerebrale, consecință a unui traumatism cranio -cerebral cu hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng operat, complicat în evoluție, cu bronhopneumonie acută, favorizată de decubitul prelungit.

Între leziunile traumatice menționate și deces s-a constatat că există legătură de cauzalitate directă și necondiționată” (fila 82 UP).

Așadar leziunile care au avut ca urmare moartea victimei au fost cele de la nivelul capului și nu cele de la nivelul membrelor superioare și toracelui, care nu au vizat zone vitale ale corpului și au putut fi provocate prin lovirea victimei de către inculpat cu țeava metalică în ziua de 15.07.2012 dar și anterior, respectiv cu o săptămână înainte, când inculpatul a aplicat victimei lovituri cu cureaua, tot ca urmare a faptului că aceasta a consumat băuturi alcoolice și și-a neglijat familia, astfel cum rezultă din declarația martorilor Predoaia M. și Predoaia Getuța (fila 125 verso și fila 127 verso UP).

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu recunoașterea acestuia pe parcursul urmăririi penale și al judecății, cu procesul verbal de cercetare la locul faptei, cu planșele fotografice, cu procesul verbal de reconstituire, cu concluziile preliminare și cu raportul de constatare medico-legală nr. A_ și avizul E2/_ al IML București, cu declarațiile părților civile, cu adresa de constituire de parte civilă a Spitalului U. de Urgență București, cu ordonanța de reținere, și cu depozițiile martorilor Predoaia M., Predoaia Getuța, M. F., C. C., S. G., Balașa C., S. C. Ș., B. M. audiați în cauză din care rezultă cu certitudine că în ziua de 15 iulie 2012, inculpatul A. I. i-a aplicat soției sale mai multe lovituri la nivelul capului cu pumnii și cu o țeavă metalică provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.

Față de situația de fapt expusă anterior, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul A. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. c C.p. cu aplic. art. 73 lit. b C.p. și cu aplic. art. 5 din N. C.p., și, în consecință, se impune condamnarea pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

S-a reținut ca fiind evident că în sarcina inculpatului A. I. se impune reținerea circumstanței atenuante legale a stării de provocare prev. de art. 73 lit. b c.p. respectiv săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei A. E. printr-o atingere gravă a demnității persoanei, atingere ce a fost adusă de comportamentul inadecvat al acesteia prin consumul frecvent și exagerat de băuturi alcoolice și prin întreținerea de relații extraconjugale.

În speță, încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat nu comportă discuții, motivat de faptul că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a lovit-o pe victimă de mai multe ori cu o țeavă metalică în zona capului.

Verificând la Camera de corpuri delicte s-a constatat că obiectul cu care inculpatul a lovit victima este o țeavă metalică de culoare roșie, nicidecum o țeavă din PVC așa cum a susținut inculpatul și unul dintre martori.

Având în vedere obiectul cu care inculpatul a lovit-o pe victimă, respectiv o țeavă metalică, obiect apt să producă moartea, precum și zona în care i-a aplicat mai multe lovituri, respectiv zona capului, se apreciază că acesta a acționat cu intenția de a ucide.

Acest aspect a fost confirmat și de raportul medico-legal de necropsie din cuprinsul căruia rezultă că victima a prezentat mai multe echimoze la nivelul feței, al buzelor, al mentonului și în șanțul labio-mentonier și la nivelul mentonului, precum și la nivelul toracelui. La nivelul capului aceasta a prezentat o plagă circulară de 0,8 cm, iar la nivelul craniului în zona fronto-temporo-parieto oscipital stânga a prezentat absența substanței osoase și masa cerebrală cu structura distrusă, precum și multiple focare hemoragice de dimensiuni variabile.

În raportul medico-legal s-a concluzionat că moartea victimei A. E. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale și dilacerării cerebrale, consecința a un ui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng operat, complicat în evoluție cu bronhopneumonie acută favorizată de decubitul prelungit, leziunile de violență putându-se produce prin lovire cu corpuri dure urmate de lovire de corpuri dure cele de la nivelul cranio-cerebral iar între leziunile traumatice menționate și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată.

În acest context, s-a apreciat că inculpatul lovind victima de mai multe ori cu o țeavă metalică în zona capului a acționat cu intenția de a ucide, situație în care încadrarea juridică date faptei prin actul de trimitere în judecată este corectă iar cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de inculpat din infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 alin.1 rap. la art.175 alin.1 lit. c C.p. cu aplicarea art.73 lit. b C.p. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 C.p. cu aplic. art.73 lit. b C.p. este nefondată și în consecință urmează să fie respinsă ca atare.

Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat săvârșită în stare de provo care prev.de art. 174 alin. 1 rap. la art.175 alin.1 lit. c vechiul C.p. cu aplic. art.73 lit. b v.c.p. și cu aplic. art.5 din N. C.p, dispozițiile vechiului cod penal fiind mai favorabile în cazul infracțiunii săvârșită de inculpat.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 c.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, gradul ridicat de pericol social al faptei prin care s-a suprimat viața unei persoane, împrejurările reale ale săvârșirii acesteia, respectiv faptul că victima consuma în mod exagerat băuturi alcoolice și întreținea relații extraconjugale și circumstanțele personale ale acestuia care pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o comportare sinceră și nu este recidivist.

În raport cu împrejurările săvârșirii faptei, tribunalul a făcut aplicarea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a stării de provocare prev. de art. 73 c.p., atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.

În raport cu aceste elemente, s-a apreciat că în speță condamnarea inculpatului A. I. la o pedeapsă cu închisoarea privativă de libertate al cărei cuantum să fie orientat spre minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ și să conducă la reeducarea acestuia.

Întrucât în speță s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani s-a aplicat acestuia și pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II a, b și e vechiul C.p. cu aplic. art.5 N.C.p. pe o durată de 3 ani - pedeapsă complementară.

În baza art.19, 20 și 25 N.C.p.p. rap. la art.1357 Noul Cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.668 lei despăgubiri civile către partea civilă S. U. de Urgență București, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data achitării efective a debitului și care reprezintă ½ din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare așa cum rezultă din adresa nr._ din 5 septembrie 2012 emisă de S. U. de Urgență București.(_ lei).

În baza art.22 N.C.p.p. s-a luat act că numitul A. T., curator al minorelor A. C. R. și A. C. N., nu s-a constituit parte civilă în cauză nici în numele acestora și nici în nume propriu.

În baza art.19 alin.3 N.C.p.p. a fost admisă civilă exercitată din oficiu de procuror și a fost inculpatul la plata a câte 7.000 lei cu titlu de daune morale către părțile civile A. C. N. și A. C. R..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A. I..

În motivarea apelului, inculpatul A. I. a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175alin. 1 lit. c Cp. din 1968 cu aplic. art. 73 lit. b Cp. din 1968 în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cp. din 1968, ca nefondată.

În raportul de constatare medico – legală nr. A_ și avizul E2/_ emise de IML București s-a făcut referire la faptul că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo – cerebrale și dilacerării cerebrale, consecința unui traumatism cranio – cerebral cu hematom subdural acut de emisfer stâng cerebral operat complicat în evoluție cu bronhopneumonie acută favorizată de decubitul prelungit. S-a mai precizat în raportul medico – legal că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure urmate de lovirea de corpuri dure, la nivel cranio – cerebral și prin loviri cu copuri dure la nivelul buzelor, membrelor superioare și toracelui.

Din concluziile actului medico – legal rezultă că leziunile de la nivelul cranio – cerebral s-au putut produce prin lovire de corpuri dure ca urmare a căderii victimei și lovirii cu capul de colțul canapelei. Victima a căzut ca urmare a împingerii printr-o acțiune a inculpatului și prin lovirea cu podul palmei, cădere favorizată de starea avansată de ebrietate a victimei.

Martorii S. C. Ș. și B. C. nu au fost audiați de către instanță în cel de-al doilea ciclu procesual iar martorele A. C. R. și A. C. N. singurele care au asistat la conflict au relatata cu amănunte că leziunile victimei s-au datorat căderii acesteia și lovirii cu capul de colțul canapelei. Trebuie avut în vedere și faptul că decesul a intervenit și datorită unor complicații în evoluție cu bronhopneumonie acută favorizate de decubitul prelungit.

Instanța de fond a respins și cererea inculpatului privind completarea raportului medical, pentru a preciza care din leziunile prezentate de victimă au fost produse prin cădere și care au dus la decesul acesteia.

S-a solicitat aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege având în vedere disp. art. 73 lit. b Cp. din 1968 precum și împrejurarea că inculpatul este unicul întreținător al celor două fiice.

În faza de apel instanța a procedat la audierea inculpatului și ca urmare a cererilor formulate de acesta la audierea martorului S. C. Ș., părților civile precum și la solicitarea unor lămuriri de la INML M. Minovici privind raportul de expertiză medico – legală nr. A_ .

Apelul formulat de inculpatul A. I. este fondat pentru următoarele considerente.

Instanța de apel apreciază că este fondată critica formulată de inculpat privind greșita încadrare juridică dată faptei de către instanța de fond.

Din mijloacele de probă administrate în cauză precum și din cuprinsul rechizitoriului întocmit de P. de pe lângă Tribunalul O. rezultă că la data de 15 iulie 2012, urmare a unor discuții contradictorii, inculpatul A. I. a lovit inițial victima cu o țeavă din PVC, peste corp, parte a conflictului care s-a desfășurat în grădina locuinței și ulterior în una din camerele locuinței a lovit-o pe victimă peste față cu podul palmei, victima căzând ca urmare a acestei lovituri și lovindu-se cu capul de marginea unui pat aflat în cameră.

Din declarațiile martorilor audiați rezultă că discuțiile contradictorii și conflictul dintre inculpat și victimă s-a datorat unor posibile relații extraconjugale ale victimei precum și consumului excesiv de alcool de către aceasta.

Potrivit raportului de expertiză medico – legală A_ întocmit de INML M. Minovici, leziunile de violență constatate la victimă s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure urmate de lovirea de corpuri dure (cele de la nivel cranio – cerebral) și prin lovire cu corpuri dure, cele de la nivelul buzelor, membrelor superioare și torace.

Situația de fapt reținută de instanța de fond în primul ciclu procesual dar și în cuprinsul rechizitoriului este confirmată de declarațiile părților civile, fiicele victimei și inculpatului, declarațiile martorilor S. C. Ș., Predoaia M., Predoaia Getuța, M. F., C. C. și B. M., precum și de concluziile raportului medico – legal de nercropsie A_ întocmit de INML M. Minovici avizat de Comisia de avizare și control de pe lângă INML București – aviz nr. E2/_, de procesul verbal de cercetare la fața locului precum și planșa fotografică dar și de declarațiile inculpatului, acesta recunoscând săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriu.

Având în vedere planșa fotografică atașată la fila 76 d.u.p., dar și rechizitoriul întocmit de către P. de pe lângă Tribunalul O., se constată că lovirea victimei de către inculpat în prima fază a conflictului cu o țeavă din PVC peste corp nu era aptă să conducă la decesul victimei.

Lovirea victimei de către inculpat în una din camerele imobilului, produsă cu podul palmei ce a condus la căderea victimei și lovirea acesteia cu capul de marginea patului – loc identificat în planșa fotografică aflată la fila 73 d.u.p., ce a produs un traumatism cranio – cerebral și care a avut consecința hemoragiei meningo – cerebrale și dilacerare cerebrală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte întrucât inculpatul nu a acționat cu intenția directă sau indirectă de a ucide victima ci cu praeterintenție, respectiv cu intenția de a produce vătămări corporale victimei și culpa în raport cu decesul acesteia.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor și părților civile, inculpatul a acționat sub imperiul unei tulburări determinate de atitudinea victimei care a fost găsită de inculpat la domiciliul unei alte persoane, martorii și părțile civile relatând despre unele posibile relații extraconjugale ale victimei.

Având în vedere că pe parcursul procesului, inculpatul, în declarațiile date, a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, instanța constată că sunt incidente disp. art. 396 alin. 10 C.p.p. potrivit cărora limitele de pedeapsă ale închisorii se reduc cu o treime și în situația în care a fost respinsă cererea de judecare a cauzei în condițiile art. 375 alin. 1 C.p.p., însă instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat.

Cu privire la legea penală mai favorabilă se constată că dispozițiile Codului penal din 1968 prevăd un minim special mai mic spre care se va orienta instanța la aplicarea pedepsei prin raportare la disp. art. 396 alin. 10 C.p.p., astfel că încadrarea juridică a faptei va fi dată de disp. art. 183 Cp. din 1968.

La individualizarea judiciară a pedepsei se vor avea în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cp. din 1968 respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei dat de urmarea produsă, împrejurarea privind săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări dată de conduita victimei ce constituie circumstanță atenuantă prev. de art. 73 lit. b Cp. din 1968 dar și împrejurarea privind săvârșirea infracțiunii prin acte de violență asupra membrilor familiei ce constituie circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. b Cp. din 1968, disp. art. 80 Cp. din 1968 ce reglementează modul de stabilire a pedepsei în cazul concursului între circumstanțele atenuante și agravante, datele ce caracterizează persoana inculpatului respectiv faptul că nu are antecedente penale, conduita procesuală, urmând a se aprecia că aplicarea unei pedepse de patru ani închisoare va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 Cp. din 1968.

În privința modalității de executare se apreciază că doar pronunțarea unei condamnări fără executarea acesteia așa cum prevăd disp. art. 86/1 alin. 1 lit. c Cp. din 1968 nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, având în vedere urmarea gravă produsă ca urmare a faptei inculpatului chiar dacă acesta a acționat din culpă în raport cu rezultatul produs, precum și alte date ce privesc persoana inculpatului, respectiv conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei, acesta aplicând victimei lovituri și în alte zile anterioare momentului decesului așa cum rezultă din declarațiile martorilor M. F., C. C., Predoaia Getuța și Predoaia M..

Urmând a se dispune executarea pedepsei în regim de detenție se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestării preventive de la 23.07.2012 și până la 26.02.2013.

În privința laturii civile a cauzei instanța apreciază că și în situația reținerii culpei raportat la rezultatul faptei se impune acordarea unor despăgubiri civile către părțile civile care să acopere în mod echitabil prejudiciul produs ca urmare a decesului mamei acestora, având în vedere legătura de rudenie dintre victimă și părțile civile, dar și modul în care părțile civile au prezentat legăturile afective cu victima precum și culpa concurentă a inculpatului și victimei, astfel că suma de câte 7.000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile stabilite de către instanța de fond este de natură să contribuie în mod echitabil la repararea prejudiciului cauzat.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpatul A. I., va fi desființată sentința atacată iar în baza art. 386 C.p.p. se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin 1, art. 175 alin. 1 lit. c) Cp din 1968, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cp din 1968.

În baza art. 183 Cp. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 73 lit. b), art. 75 lit. b și art. 80 alin. 2 Cp. din 1968 și art. 5 Cp. va fi condamnat inculpatul A. I. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. 1 Cp. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cp.

Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestării preventive de la 23.07.2012 și până la 26.02.2013.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de apel vor rămâne în sarcina statului, urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, suma de 180 lei reprezentând taxa supliment de expertiză medico – legală A_ va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul A. I. împotriva sentinței penale nr. 170 din 15 mai 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Penală, în dosarul nr._ .

Desființează sentința.

În baza art. 386 C.p.p.

Dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin 1, art. 175 alin. 1 lit. c) Cp din 1968, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cp din 1968.

În baza art. 183 Cp. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 73 lit. b), art. 75 lit. b și art. 80 alin. 2 Cp. din 1968 și art. 5 Cp.

Condamnă pe inculpatul A. I. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. 1 Cp. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cp.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestării preventive de la 23.07.2012 și până la 26.02.2013.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de apel rămân în sarcina statului, urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, suma de 180 lei reprezentând taxa supliment de expertiză medico – legală A_ să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2015.

Președinte, Judecător,

G. CiobanuValentina T.

Grefier,

M. I.

Red.jud.G.C.

j.f.GhMarușcă

M.I. 18 Iunie 2015

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 890/2015. Curtea... →

Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 719/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 719/2015. Curtea de Apel CRAIOVA