Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 202/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 202/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 1088/44/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.202/F
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N. - Judecător
Grefier: E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de Procuror - C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea plângerii formulată în baza art. 2781 Cod procedură penală de petentul U. P., domiciliat în G., .. 36, împotriva rezoluțiilor nr. 873/II/2/2012 din data de 11.09.2012 și nr. 214/P/2012 din data de 23.07.2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.09.2013 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 04.10.2013.
CURTEA
Asupra plângerii formulate conform art.2781 Cod procedură penală de petentul U. P., înregistrată sub nr._ la Curtea de Apel G..
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin rezoluția nr.214/P/2010 din 23.07.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., în baza disp.art.228 al.4 Cod procedură penală în referire la art.10 al.2 lit.b Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul principal D. M., comisarul de poliție P. M. și comisarul șef de poliție M. D. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 Cod penal, fals intelectual, prev.de art.289 Cod penal și neglijență în serviciu, prev.de art.249 Cod penal, arătându-se că față de atele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că au fost săvârșite fapte prevăzute de legea penală.
Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere conf.art.278 Cod procedură penală petentul U. P., arătând că aceasta este nelegală pentru următoarele motive:procurorul nu a respectat dispozițiile sentinței penale nr.185/F/08.12.2011 a Curții de Apel G.; nu a dispus începerea urmăririi
2
penale față de cei trei intimați pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.249 Cod penal și a reținut același temei legal pentru soluția de neîncepere a urmăririi penale, nu a audiat martorii care aveau cunoștință de intenția intimaților de a proceda la anularea ilegală a permisului său de conducere; nu a fost audiat intimatul M. D. D.; nu au fost efectuate cercetări față de cei trei intimați pentru infracțiunea de fals și uz de fals; nu au fost analizate actele din dosarele penale în care a fost cercetat petentul pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, din care rezultă că B. P. și Căpătan G. au comunicat organelor de urmărire penală date contradictorii; în mod greșit s-a reținut că intimatul M. D. D. a semnat și aprobat referatul întocmit de D. M. în numele șefului IPJ G. - în realitate acesta a aprobat referatul în nume propriu deși nu avea, la acea dată, calitatea de șef al IPJ G., procurorul nu a lămurit cauza sub toate aspectele pe bază de probe, încălcând astfel disp.art.62 Cod procedură penală.
Petentul a solicitat admiterea plângerii și infirmarea rezoluției nr.214/P/2010 din 23.07.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. și începerea urmăririi penale față de cei trei lucrători de poliție.
Prin rezoluția nr.873/II/2/2012 din 11.09.2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr.214/P/2010 din 23.07.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., apreciindu-se că aceasta este legală și a fost dată de procuror în urma unor cercetări complete.
Întrucât în cuprinsul plângerii împotriva rezoluției petentul a făcut referire și la fapte noi comise de comisarii-șefi de poliție B. P. și Căpătan G., fapte care nu au făcut obiectul dosarului nr.214/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., s-a dispus ca o copie a plângerii să fie înregistrată în evidența penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., pentru a se efectua cercetări față de comisarii șefi de poliție B. P. și Căpătan G. sub aspectul infracțiunii prev. de art.246 Codul penal.
Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere petentul U. P., în conf.cu disp.art.2781 Cod procedură penală, înregistrată sub nr._ la Curtea de Apel G..
Petentul a apreciat rezoluțiile atacate ca fiind nelegale și dispuse cu încălcarea prev.art.62 Cod procedură penală și art.202 Cod procedură penală și fără a fi efectuate cercetări pentru complicitate la fals și uz de fals față de intimați, întrucât aceste persoane, în complicitate, au falsificat înscrisuri și ulterior le-au folosit pentru a-i anula permisul de conducere.
A mai susținut petentul că nu a fost luată în considerare sentința penală nr.185/F/08.12.2011 a Curții de Apel G. prin care a fost admisă plângerea și a fost desființată în parte ordonanța atacată doar cu privire la dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei intimați. A arătat că s-a reținut ca
3
temei juridic al neînceperii urmăririi penale același temei, respectiv art.10 lit.b Cod penal după ce instanța de judecată a desființat prin sentința penală sus menționată ordonanța cu nr.214/P/2010.
A arătat totodată că în mod ilegal, procurorul a stabilit că nu a suportat consecințe în urma infracțiunilor comise de M. D. D., D. M., I. D. și P. M..
Petentul a susținut că procurorul nu a stabilit care este actul ilegal prin care a fost anulat permisul de conducere și nu a cercetat actele prin care se face dovada că Poliția Rutieră G. a anulat permisul de conducere prin actul cu nr._ din 05.10.2009 conform documentelor trimise de Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere G., care a comunicat instituțiilor de P. de pe lângă Judecătoria B., P. și B. că actul prin care a fost anulat permisul de conducere de către Poliția Rutieră G. este actul cu nr._ din 05.10.2009.
Petentul a arătat că cele două rezoluții sunt nelegale, întrucât nu au fost efectuate cercetări complete față de toate persoanele sesizate și față de toate înscrisurile.
A solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la P. de pe lângă Curtea de Apel G. în vederea începerii urmăririi penale față de P. M., D. M. și M. D. D. pentru comiterea infracțiunii prev.de art.249 al.1 Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 Cod penal și pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals și uz de fals prev.de art.26 Cod penal în ref.la art.289 Cod penal și art.291 Cod penal.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: adresa emisă la 17.09.2012 în dosar nr._ * al Tribunalului G. - Secția C. Administrativ și Fiscal (fila 8 dosar instanță), încheierea din 22.01.2013 și adresele din 31.01.2013 emisă în același dosar (filele 44-46 dosar instanță), fișă cazier din data de 09.02.2011 (fila 47 dosar instanță), adresa nr._/21.11.2000 emisă de IPJ G. - Serviciul Poliția Rutieră și a permisului nr.CO39465L eliberate de IPJ G. la 30.03.1995, fișă cazier din 13.10.2005, referat întocmit de IPJ G.-Serviciul Poliția Rutieră (filele 50-52 dosar instanță), adresa nr._/21.02.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G. (fila 58 dosar instanță),încheieri de ședință din 04.04.2013, 28.05.2013 pronunțate în dosar nr._ * al Tribunalului G. și adresa din 15.04.2013 emisă în același dosar, adresa din 03.07.2013 emisă în dosar nr._ al Tribunalului G. - Secția C. Administrativ și Fiscal, încheierea din 20.06.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._, adresa nr._/03.10.2012 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G., fișă cazier din 13.10.2005, încheiere de ședință din 18.04.2012 pronunțată în
4
dosarul nr._ * al Tribunalului G. - Secția C. Administrativ și Fiscal și proces - verbal din 25.04.2012 din același dosar, adresa din 30.04.2012 emisă în același dosar, adresa nr._/13.05.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor G., precum și adresa nr._/28.05.2012 a aceleiași instituții, fișă cazier din 13.10.2005 (filele 64-76 dosar instanță), încheierea din 20.06.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G. și adresa nr._/01.10.2012 a I.P.J. G. (filele 83-84 dosar instanță), încheierea din 19.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G. și adresa din 02.10.2013 emisă în același dosar (filele 91-93 dosar instanță).
Analizând plângerea formulată de petent, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, au rezultat următoarele:
Prin mai multe plângeri penale succesive, formulate în perioada 6.07.-22.07.2010, petentul U. P. a sesizat că agentul șef de poliție I. D., beneficiind de sprijinul comisarului șef de poliție Căpătan G., nu i-a soluționat cererea depusă încă din luna septembrie 2005 pentru preschimbarea permisului său de conducere. De asemenea, petentul a mai arătat că, după ce această cerere a fost ținută în nelucrare timp de 4 ani, a fost înaintată la Inspectoratul de Poliție al Județului G. - Serviciul Poliției Rutiere, unde agentul principal de poliție D. M. și comisarii de poliție P. M. și M. D. D. au dispus, în mod nelegal, anularea permisului de conducere.
Plângerile penale mai sus menționate au făcut obiectul dosarelor penale nr.214/P/2010, 401/P/2010 și 82/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., fiind conexate la data de 18.03.2011, în temeiul dispozițiilor art.32 în referire la art.34 lit.d Cod procedură penală; s-a format dosarul nr.214/P/2010.
În urma cercetărilor efectuate, prin ordonanța nr. 214/P/2010, din 08.04.2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., s-a dispus:
-neînceperea urmăririi penale față de agentul principal de poliție D. M.,comisarul de poliție P. M. și comisarul șef de poliție M. D. D. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual,prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 289 Cod penal, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.4 în referire Ia art. 10 lit.b Cod procedură penală;
-disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea
Parchetului de pe lângă Judecătoria G., în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, sesizată ca fiind săvârșită de agentul șef de poliție I. D. și comisarul șef de poliție Căpătan G..
Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale față de D. M., P. M. și M. D. D., procurorul a reținut că în cauză nu este vorba
5
de săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală ci de interpretarea eronată, de către lucrătorii de poliție menționați, a unor dispoziții legale și că, pentru anularea efectelor actului emis de aceștia petentul U. P. are posibilitatea să se adreseze instanței de judecată competente.
Plângerea formulată de petentul U. P., în baza art. 278 din Codul de procedură penală, împotriva acestei ordonanțe, a fost respinsă, ca nefondată, prin ordonanța nr. 453/II/2/2011 din 26.05.2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Întrucât în cuprinsul plângerii împotriva ordonanței petentul a sesizat fapte noi, pretins a fi săvârșite de persoane la care nu a făcut referire în plângerile penale, o copie a plângerii a fost înregistrată în evidența penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. cu nr.398/P/2011 (în care s-a dispus, la 12.10.2011, declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria G.) și o altă copie a plângerii a fost trimisă la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial G..
Ulterior, petentul U. P. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 214/P/2010 și la instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 din Codul de procedură penală.
Prin sentința penală nr.185/F din 08.12.2011 Curtea de Apel G. - Secția penală și pentru cauze cu minori a admis plângerea formulată de U. P. împotriva ordonanței nr. 214/ P/ 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., a desființat în parte ordonanța atacată, doar cu privire la dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de D. M., P. M. si M. D. D. și a trimis cauza procurorului în vederea continuării cercetărilor și eventual a începerii urmăririi penale fața de aceștia, sub aspectul infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 alin.1 din Codul penal.
S-a motivat că, odată anulat permisul de conducere, era necesar ca U. P. să fie încunoștințat asupra măsurii luate pentru ca acesta să fie în măsură să-și protejeze drepturile; susținerea organelor de urmărire penală, potrivit căreia în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală) nupoate fi reținută, atâta timp cât modul defectuos de interpretare a dispozițiilor legale a produs consecințe negative în sensul declanșării unor proceduri penale împotriva petentului, acesta necunoscând că nu mai avea dreptul să circule cu autoturismul pe drumurile publice.
Apreciind că, în cauză, se impunea continuarea cercetărilor și sub aspectul infracțiunii de neglijență in serviciu, prevăzută de art. 249 din Codul penal, Curtea de Apel G. a dispus să se procedeze la reaudierea făptuitorilor, să se solicite relații de la serviciile rutiere indicate de petent că ar fi declanșat proceduri penale împotriva acestuia, pentru încălcarea art.86 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002, republicată, privind stadiul acestor proceduri;
6
să se analizeze posibilitatea aplicării în cauză a dispozițiilor art. I alin.4 din Legea nr. 544/2004, potrivit cărora Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanța de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate, situație în care petentul dobândește de drept calitatea de reclamant.
După completarea cercetărilor, prin rezoluția nr.214/P/2010 din 23.07.2012, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul principal de poliție D. M., comisarul de poliție P. M. și comisarul șef de poliție M. D. D. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 din codul penal, fals intelectual, prevăzută de art. 289 din Codul penal și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 din Codul penal.
D. temei legal al rezoluției au fost reținute dispozițiile art. 228 alin.4 din Codul de procedură penală în referire la art. 10 lit.b) din Codul de procedură penală.
S-a motivat, în esență, că faptele sesizate de petentul U. P. nu sunt prevăzute de legea penală.
Ca situație de fapt, s-a reținut că, în cursul lunii septembrie 2005, petentul U. P. a depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor G. o cerere prin care a solicitat preschimbarea permisului său de conducere declarat pierdut. Cererea a fost primită de agentul șef de poliție I. D. care a efectuat verificările necesare și a constatat că, în fișa de cazier judiciar eliberată de Inspectoratul de Poliție al Județului V., petentul figura cu două condamnări penale pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, condamnări dispuse prin sentința penală nr.2565 din 26.09.1995 a Judecătoriei G. și sentința penală nr.989 din 15.06.1999 a Judecătoriei Miercurea C.. În aceste condiții, întreaga documentație a fost înaintată Inspectoratului de Poliție al Județului G. - Serviciul Poliției Rutiere, pentru a dispune asupra anulării permisului de conducere aparținând petentului.
La Inspectoratul de Poliție al Județului G. - Serviciul Poliției Rutiere, lucrarea a fost înregistrată sub nr._ din 5.09.2009 iar verificarea actelor a fost efectuată de agentul principal D. M., care a întocmit referatul cu propunerea de anulare a permisului de conducere. Referatul a fost semnat de șeful Serviciului Poliției Rutiere, comisarul de poliție P. M. și aprobat de șeful inspectoratului de Poliție al Județului G., comisarul șef de poliție M. Dumitiu D.. Făptuitorii au avut în vedere condamnările definitive ale petentului pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice și au
7
apreciat că sunt incidente dispozițiile legale conform cărora permisul de conducere se anulează în astfel de situații, deși în cauză intervenise reabilitarea de drept pentru ambele condamnări.
După anularea permisului de conducere, Inspectoratul de Poliție al Județului G. - Serviciul Poliției Rutiere l-a trimis, cu adresa nr._ din 5.10.2009, Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G..
Măsura anulării permisului de conducere nu a fost comunicată și petentului, care era titularul permisului de conducere.
Întrucât nu a avut cunoștință de faptul ca i-a fost anulat permisul de conducere, petentul a condus autoturismul pe drumurile publice și, fiind depistat în trafic, i-au fost întocmite mai multe dosare penale pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, respectiv dosarele penale nr. 2379/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., nr.292/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., nr. 1398/P/ 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. și nr. 111/ P/ 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P.. În toate aceste dosare s-au dat soluții de netrimitere în judecată sau neînceperea urmăririi penale, după caz, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, sub aspectul laturii subiective (petentul nu a cunoscut faptul că permisul de conducere fusese anulat).
După desființarea parțială a ordonanței nr.214/P/2010 din 08.04.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. și trimiterea cauzei la procuror, prin sentința penală nr.185/08.12.2011 a Curții de Apel G. (dosar nr._ ), au fost reaudiați petentul și făptuitorii D. M. și P. M., au fost efectuate verificări cu privire la dosarele înregistrate pe numele petentului U. P., urmare a conducerii autovehiculului pe drumurile publice, în condițiile în care I.P.J. G. - Serviciul Poliției Rutiere i-a anulat permisul de conducere fără a-i comunica această măsură.
Criticile petentului în ce privește aspectul că în cauză nu a fost reaudiat făptuitorul M. D. D. sunt nefondate.
Din actele dosarului rezultă că referatul nr._ din 03.09.2009 al I.P.J. G. - Serviciul Poliției Rutiere a fost aprobat de făptuitorul M. D. D. nu în calitatea acestuia de șef al I.P.J. G. ci pentru șeful I.P.J. G..
Această situație, fiind lămurită sub toate aspectele urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, audierea acestuia nu se mai impunea a fi efectuată.
De altfel, astfel cum rezultă din disp.art.224 Cod procedură penală - actele premergătoare se efectuează în sensul fundamentării convingerii adoptării unei soluții în cauza respectivă.
8
În ce privește criticile formulate de petent cu privire la adresele nr._/05.10.2009 și_ din 03.09.2009, din actele dosarului rezultă cert că permisul de conducere al petentului a fost anulat prin referatul nr._ din 03.09.2009 al Inspectoratului de Poliție al Județului G. - Serviciul Poliției Rutiere și, după anulare, a fost trimis la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G. cu adresa nr._ din 05.10.2009.
Petentul U. P. a solicitat Tribunalului G. - Secția de C. Administrativ și Fiscal anularea actului administrativ prin care i-a fost anulat permisul de conducere; acțiunea face obiectul dosarului nr._ * al acestei instanțe. Întrucât petentul a susținut, în fața instanței de judecată, că adresa nr._ din 05.10.2009 a Inspectoratului de Poliție al Județului G. conține date nereale, prin încheierea din 18.04.2012 instanța a trimis actul la P. de pe lângă Judecătoria G. pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracțiunii de fals.
Cu prilejul soluționării plângerii formulată de petent împotriva ordonanței nr. 2I4/P/2010, din 08.04.2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., desființată parțial de Curtea de Apel G. prin sentința penală nr. 185/F din 08.12.2011 (dosar nr._ ) petentul U. P. a susținut nelegalitatea actului nr._ din 03.09.2009 al Inspectoratului de Poliție al Județului G. - Serviciul Poliției Rutiere, prin care i-a fost anulat permisul de conducere.
Prin încheierea de ședință din data de 02.11.2011, Curtea de Apel G. a dispus sesizarea Tribunalului G. - Secția de C. Administrativ și Fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate formulată de petent.
Așa fiind, în mod corect s-a apreciat că nu se impune aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1 alin.4 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanța de contencios administrativ", câtă vreme instanța de judecată este deja sesizată.
De asemenea, pe rolul Tribunalului G. - Secția C. Administrativ și Fiscal este înregistrat dosarul nr._ * având ca obiect anulare act administrativ, formulată de petentul U. P. în contradictoriu cu Căpătan G., I. D. și Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere G..
Văzând situația de fapt expusă precum și dispozițiile art. 114 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 conform cărora permisul de conducere se anulează în situațiile când se constată că titularul a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice sau acesta a fost obținut în
9
perioada când titularul era judecat pentru o asemenea infracțiune și dacă, ulterior, s-a dispus condamnarea definitivă, în mod corect s-a concluzionat că nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual în sarcina lucrătorilor de poliție D. M., P. M. și M. D. D., în cauză fiind vorba doar de un mod de interpretare, eronat,de către aceștia, a dispozițiilor legale care reglementează reabilitarea.
Având în vedere situația juridică a petentului în dosarele penale menționate mai sus, în cauză nu se poate reține nici infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 din Codul penal, întrucât nu s-a produs o vătămare importantă a intereselor legale ale petentului, astfel cum prevede art. 249 alin.( 1) din Codul penal.
În privința susținerilor petentului din plângerea adresată instanței, în sensul că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la complicitate la infracțiunile de fals și uz de fals, se constată că în cauză s-a pronunțat o soluție cu privire la infracțiunea de fals intelectual, prev.de art.289 Cod penal, organele judiciare fiind cele care stabilesc încadrarea juridică a faptelor sesizate de petent.
Prin sentința penală nr.185/F/08.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel G., cauza a fost trimisă la procuror pentru continuarea cercetărilor și eventual a începerii urmăririi penale, astfel încât susținerile petentului în sensul că în cauză trebuia să se dispună începerea urmăririi penale sunt nefondate.
Potrivit disp.art.273 al.1 indice 1 Cod procedură penală, în cazul în care instanța, potrivit disp.art.2781 a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege.
Curtea constată că faptele sesizate de petent au fost analizate, procurorul s-a conformat dispozițiilor date prin sentința penală nr.185/F/08.12.2011 a Curții de Apel G., au fost administrate toate probele necesare și utile în vederea soluționării cauzei, s-a stabilit o corectă încadrare juridică, procurorul pronunțându-se cu privire la toate faptele sesizate.
În privința temeiului de drept în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, urmare efectuării cercetărilor după trimiterea cauzei la procuror prin sentința penală mai sus enunțată, constatându-se că faptele sesizate de petent nu sunt prevăzute de legea penală, în mod corect au fost reținute disp.art.10 al.1 lit.b Cod procedură penală.
În raport de considerentele expuse, constatând că cercetările efectuate în cauză sunt complete, soluțiile date în cele două rezoluții fiind legale și temeinice, în baza art.2781 al.8 lit.a Cod procedură penală va fi respinsă ca nefondată plângerea petentului și vor fi menținute soluțiile din rezoluțiile atacate.
Văzând și disp.art.192 al.2 Cod procedură penală.
10
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art.278 ind.1 al.8 lit. a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul U. P., domiciliat în G., ..36, împotriva rezoluțiilor nr.214/P/2010 din 23.07.2012 și respectiv 873/II/2/2012 din 11.09.2012 - ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., înregistrată sub nr._ la Curtea de Apel G. și menține rezoluțiile atacate.
Conform disp. art.192 al.2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.10.2013.
PREȘEDINTE,
D. N.
Grefier,
E. B.
Red. D. N. - 25.10.2013
Tehnored. E.B. – 29.10.2013
2 ex.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1519/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
