Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 784/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 282/228/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 784/R
Ședința publică din data de 17.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. P.
Judecător – M. T.
Judecător – L. H.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de M. C. C. – Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de revizuientul G. G. (domiciliat în București, sector 8, .. 28, CNP_) împotriva deciziei penale nr. 65/R/05.04.2013 a Tribunalului B..
La apelul nominal a răspuns pentru petentul – revizuient G. G., lipsă, apărătorul desemnat din oficiu – av. F. M. conform delegației pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-au depus la dosar înscrisuri de către petentul – revizuient.
Reprezentantul Parchetului invocă excepția inadmisibilității căii de atac promovată împotriva deciziei penale 65/05.03.2013 a Tribunalului B.. Solicită a se avea în vedere că recursul vizează o soluție dată în recurs împotriva unei hotărâri care nu este prevăzută nu nici o cale de atac ordinară sau extraordinară. Solicită respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil.
Apărătorul revizuientului – recurent solicită a se avea în vedere că recursul formulat este inadmisibil având în vedere că acesta vizează o hotărâre definitivă. Cu plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
După deliberare;
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 65/05.04.2013 Tribunalul B. a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul G. G. împotriva sentinței penale nr. 19/19.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
A fost menținută sentința penală atacată.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul B. a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală recurată, care formează obiectul dosarului penal nr._, Judecătoria Făurei a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul G. G. împotriva sentințelor penale nr. 65/19.05.2009 și nr. 18/16.03.2012 pronunțate de Judecătoria Făurei, definitive prin deciziile penale nr. 274/2.10.2009, pronunțate de Tribunalul B. și respectiv nr. 157/4.09.2012 dată de Tribunalul B..
În baza art. 192 Cod proc.pen., revizuientul a fost obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 65/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul penal nr.247/228/20.09.2009, definitivă prin decizia penală nr. 274/02.10.2009 a Tribunalului B., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G. G. împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată.
Prin sentința penală nr. 18/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul penal nr._ declinat de la Tribunalul B., definitivă prin decizia penală nr.157/04.09.2012 a Tribunalului B. s-a respins ca nefondată plângerea penală formulată de petentul G. G..
Prin decizia penală nr.6/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul B. s-a respins ca tardiv formulată contestația în anulare formulată de același contestator G. G. împotriva deciziei penale nr.157/04.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal susmenționat nr._ .
Prin cererea formulată, revizuentul G. G. a solicitat revizuirea sentințelor penale susmenționate (depuse la dosarul cauzei), pentru motive de netemeinicie și nelegalitate și rejudecarea cauzei.
Prin decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în baza art.278 alin.8 lit.”a’ si “b” cod procedură penală, este inadmisibil.
Analizând actele dosarului, instanța a constatat că prin cererea de revizuire formulată de G. G. se solicită revizuirea sentințelor penale nr. 65/09.05.2009 și nr.18/16.03.2012 pronunțate de judecătoria Făurei în dosarele susmenționate care au rămas definitive prin deciziile penale nr.274/02.10.2009, respectiv nr.157/04.09.2012 a Tribunalului B., astfel că potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție nr.17/2007, Judecătoria Făurei a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul G. G., sens în care a depus mai multe memorii care totalizează 113 pagini și în care critică atât toți judecătorii, cât și toate sentințele date până în prezent, deoarece nu s-au admis plângerile sale împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată a persoanelor reclamate.
În prezent, în esență, recurentul G. G. a solicitat revizuirea a două hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 al.8 lit. a Cod procedură penală.
Prin decizia nr. XVII (17)_ (M.Of. nr. 542 din 17 iulie 2008), Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătorești definitive, pronunțate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a și b din Codul de procedură penală, și a stabilit că:
“Cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a și b din Codul de procedură penală, este inadmisibilă”.
În consecință, s-a apreciat că, în mod corect și legal, prima instanță a constatat că cererea revizuentului G. G. este inadmisibilă și a respins-o ca atare.
Astfel, în temeiul art. 38515 pct.1 lit.”b” Cod procedură penală a respins recursul ca nefondat, cu menținerea hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs revizuientul G. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat este inadmisibil.
Prin Legea 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art 2781 Cod procedură penală.
În acest sens, potrivit art 2781 alin 10 Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.
În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin 1 al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 19.02.2013, adică ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/25.10.2010, publicată în M.O. nr. 714/26.10.2010 și mai mult decât atât Tribunalul B. prin decizia pronunțată, în mod corect, a constat că recursul formulat de petentul G. G. este inadmisibil, recurs care vizează o hotărâre definitivă.
Pentru considerentele mai sus expuse, urmează să se respingă ca inadmisibil recursul declarat de petentul G. G..
Fiind în culpă procesuală, petentul va fi obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în vare va fi inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRUA CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul G. G. (domiciliat în București, sector 8, .. 28, CNP_) împotriva deciziei penale nr. 65/R/05.04.2013 a Tribunalului B..
Obligă pe recurentul G. G. la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu (av. F. M.) se va avansa din fondurile M.J. către Baroul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. M. T. L. H.
Grefier,
E. M.
Red./tehnored.E.M.
2ex/17.06.2013
| ← Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 83/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 173/2013. Curtea de... → |
|---|
