Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 216/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 8568/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 216 /R
Ședința publică din data de 11.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpata I. N. împotriva sentinței penale nr. 2132/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, lipsă recurenta-inculpată I. N. și partea civilă A.- Direcția Generală a Finanțelor Publice – A.F.P. B..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că, la dosar au fost depuse concluzii scrise formulate de recurenta-inculpată I. N..
Curtea, având în vedere că inculpata nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, având în vedere că motivele de recurs ale acesteia sunt cunoscute de instanță, nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul, arată că, în recursul său, inculpata a solicitat aplicarea unei pedepse cu amendă, întrucât textul de lege care i s-a reținut în sarcină, respectiv art. 76 din Lg. 241/2005 prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani sau amendă.
În cauză, instanța a reținut circumstanțe atenuante, inculpata a recunoscut fapta pe calea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen. stabilindu-se o pedeapsă sub limita minimă de 1 an, respectiv 2 luni cu suspendare.
Într-adevăr, textul de lege permite și amenda astfel cum a solicitat inculpata, însă consideră că instanța corect a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare având în vedere valoarea prejudiciului neacoperit, faptul că a acoperit doar o parte din prejudiciu.
De asemenea, prejudiciul reținut inițial pe care inculpata l-a recunoscut a fost mult mai mare, de aproape de 35.000 lei. Rezultă din documente că aceasta avea sume de bani în cont primite de la cei cărora le furniza materiale și de asemenea mai avea de primit și alte sume de bani.
Având în vedere că, în contul firmei existau sumele de bani și că acestea ar fi putut fi achitate în acele perioade de timp care s-au repetat, respectiv martie 2009 – februarie 2010, iulie-octombrie 2010.
Faptul că instanța nu a reținut disp.art. 41 alin. 2 C.p. a fost culpa Parchetului care însă la acest moment nu mai poate fi invocată.
Solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, declarat de inculpata I. N., înregistrat sub nr._ la Curtea de Apel G..
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2132/07.11.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 6 din Lg. 241/2005, cu aplicarea art. 320/1, art. 74 lit. a, c Cp, art. 76 lit.e teza I Cp, a fost condamnată inculpata I. N. la pedeapsa de 2 luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „reținerea și nevarsarea, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadenta a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa”( fapta săvârșită în perioada martie 2009-febr 2010 / iulie-oct 2010)
În baza art. 71 Cp a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II lit. b Cp, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cp, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata de 2 ani și 2 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp, iar în baza art. 71 al 5 Cp, suspenda și exercitarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cpp, a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cp, privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A admis acțiunea civila formulata de partea civila Agenția Naționala de Administrare Fiscala Braila-Directia Generala a Finanțelor Publice B..
În baza art. 14 Cpp, art. 346 Cpp, rap la art. 998 și urm Civ, a fost obligată inculpata sa plătească părții civile Agenția Naționala de Administrare Fiscala Braila-Directia Generala a Finanțelor Publice B., suma de 29.131 lei reprezentând prejudiciu neacoperit.
S-a constatat că partea responsabila civilmente . fost radiata.
A fost respinsă ca nefondată cererea părții civile de instituire a masurilor asiguratorii.
În baza art. 191 al 1 Cpp, a fost obligată inculpata la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 57/P/2011, inculpata I. N. a fost trimisa în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursa, prevăzuta de art. 6 din legea 241/2005.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
La termenul de judecata din data de 2.11.2012, inculpata I. N. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320/1 Cpp recunoscând fapta și fiind de acord sa fie judecata în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care și le-a însușit, astfel încât prima instanță a admis cererea de judecare pe procedura simplificata.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05.01.2011 Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B., Administrația Finanțelor Publice B. a formulat o plângere penală împotriva inculpatei I. N. – administrator la S.C. „IFMADYR” Service SRL B., pentru faptul că la data de 29.12.2010 societatea figura în evidențele de urmărire a debitelor restante către bugetul general consolidat al statului, cu sumele reținute de la salariați și nevirate pentru perioadele martie 2009- februarie 2010/ iulie - octombrie 2010 în valoare de 38.583 lei ( din care 34.923 lei debite și 3660 lei accesorii).
Din verificările efectuate a rezultat ca potrivit fișei sintetice totale, sumele reținute de la salariați în perioadele martie 2009-februarie 2010 și iulie – octombrie 2010 erau:
- impozit venit salarii - debite în valoare de 12.765 lei;
- contribuții de asigurări sociale – reținute de la salariați – debite în valoare de 12.706 lei;
- contribuții de asigurări de sănătate reținute de la salariați – debite în valoare de 8503 lei;
- contribuții de asigurări pentru șomaj reținute de la salariați – debite în valoare de 949 lei;
Direcția Generală a Finanțelor Publice B. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 38.583 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului.
Astfel, din probele administrate în cauza a rezultat ca inculpata I. N. s-a ocupat singură de activitatea financiar contabilă a societății, în calitate de administrator, iar făptuitoarea M. C. a avut aceeași calitate dar nu s-a ocupat de aceste aspecte. F. de aceasta, P. de pe lângă Judecătoria B. a apreciat ca nu a savarsit fapta prevăzuta de legea penala și a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. c Cod de procedură penală.
De asemenea, din cercetări a rezultat faptul că, societatea a întocmit state de salarii lunare prin care a evidențiat contribuțiile cu reținere la sursă pentru fiecare categorie în parte, au fost întocmite și balanțele de verificare lunară, pe conturi contabile figurând fiecare reținere în parte pe categorii de contribuții.
Referitor la existența sumelor de bani în conturile de disponibilități bănești, organele de poliție judiciară au întocmit proces-verbal de verificare a documentelor contabile ale debitoarei.
Potrivit documentelor contabile anexate, a rezultat faptul că societatea S.C. „IFMADYR” Service SRL B. dispunea de sumele necesare pentru achitarea în termen legal a contribuțiilor și impozitelor cu stopaj la sursă care au fost reținute de la salariați în perioadele martie 2009- februarie 2010/ iulie - octombrie 2010 dar au fost efectuate alte plăți, în detrimentul celor cu reținere la sursă.
În urma verificării documentelor financiar contabile, a rezultat că, valoarea debitului de plată era în cuantum de 34.923 lei. Ulterior, pe parcursul cercetărilor, societatea a achitat în parte obligațiile fiscale datorate, în total suma de 9.452 lei, rămânând de achitat suma de 25.471 lei.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpata a declarat ca în perioada de referință s-a ocupat de administrarea societății, de relațiile cu terții. A recunoscut fapta comisă, precizând că societatea pe care a administrat-o a întâmpinat probleme financiare, banii încasați fiind îndreptați către achitarea salariilor, a furnizorilor de utilități, plăți necesare funcționării societății.
Conform Sentinței comerciale nr. 551/22.09.2011 pronunțata în dosarul nr._ a Tribunalului B., Secția a II-a Civilă, C. Administrativ Fiscal s-a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei S.C. „IFMADYR” Service SRL B..
De asemenea, conform cererii de mențiuni nr._/13.10.2011 emisă de O.R.C. B. s-a dispus radierea societății sus-menționate.
Prima instanță a reținut că, deși inculpata se apără invocând în sprijinul său problemele financiare și efectuarea altor plăți necesare funcționării societății, în detrimentul celor cu reținere la sursă care sunt prioritare, din procesul-verbal de verificare a documentelor contabile ale debitoarei întocmit în cauză rezultă că, S.C. „IFMADYR” Service SRL B. a avut disponibil efectiv și suficient pentru a plăti către bugetul consolidat al statului sumele stopate la sursă, de exemplu:
- pentru luna ianuarie 2010: plata drepturilor salariale a fost efectuată în data de 16.02.2010; sumele aferente reținute de la salariați și nevirate au fost de 2017 lei; încasările din data scadenței au fost de 2079 lei iar încasările din următoarele zile, au fost în sumă de 45.928 lei - suficiente pentru achitarea reținerilor;
- pentru lunafebruarie 2010:plata drepturilor salariale a fost efectuată în data de 15.03.2010; sumele aferente reținute de la salariați și nevirate au fost de 2460 lei; încasările din data scadenței au fost de 7124 lei iar încasările din următoarele zile, au fost în sumă de 34.329 lei - suficiente pentru achitarea reținerilor).
Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatei I. N. care, în perioadele martie 2009- februarie 2010, iulie - octombrie 2010, în calitate de administrator la S.C. „IFMADYR” Service SRL B., nu a achitat contribuțiile cu stopaj la sursă, în valoare de 25.471 lei, deși a avut disponibilități necesare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba: plângere parte civilă A.N.A.F, Direcția Generală a Finanțelor Publice – Administrația Finanțelor Publice B. ,adresă parte civilă, declarația inculpatei I. N., declarația făptuitoarei M. C. V., fișa de cazier judiciar a inculpatei, proces-verbal de verificare contabilă.
Pe parcursul cercetării judecătorești, partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice – Administrația Finanțelor Publice B. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 29.131 lei, având în vedere ca inculpata a achitat o parte din datorie, solicitând totodată și luarea masurilor asiguratorii pentru recuperarea prejudiciului.
Audiata fiind în fata instanței, la data de 2 nov 2012, inculpata a recunoscut fapta și a fost de acord sa fie judecata în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care și le-a însușit, menționând ca societatea pe care a administrat-o a întâmpinat probleme financiare, banii încasați fiind îndreptați către achitarea salariilor, a furnizorilor de utilități, plăți necesare funcționării societății.
F. de acestea, prima instanță a aplicat art. 320/1 al 7 Cpp.
Astfel, în situația în care inculpatul recunoaște fapta și este de acord sa fie judecat în baza probelor administrate la urmărirea penala, potrivit art. 320/1 al 7 Cpp, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu închisoarea și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsa, prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
S-a arătat că, din analiza probelor administrate în cauza și a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta rezulta ca s-a adus o atingere suficient de grava valorilor sociale aparate prin legea penala.
De asemenea, prima instanță a constatat ca subzista legătura de cauzalitate necesara pentru existenta infracțiunii, între fapta comisa și urmarea socialmente periculoasă produsa de către inculpata.
În ceea ce privește vinovata inculpatei, prima instanță a reținut că aceasta a săvârșit fapta cu intenția directă definita în cadrul art.19 alin.1 pct.1 lit. a C.pen, întrucât așa cum rezulta din probatoriul existent la dosar, inculpata a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii respective.
Analizând materialul probator administrat în cauză, s-a constatat că s-a probat neîndoielnic săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursa de către inculpata, declarația sa de recunoaștere coroborându-se cu toate celelalte probe aflate la dosar. Având în vedere aceste aspecte, prima instanță a reținut că fapta dedusă judecății a fost dovedita, fiind dovedită și vinovăția inculpatei în săvârșirea acesteia.
Reținând vinovăția inculpatei, prima instanță a condamnat-o în baza situației de fapt și a textelor incriminatoare, la o pedeapsa cu închisoarea, pentru fapta săvârșită, la individualizarea pedepsei având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp, respectiv împrejurările săvârșirii infracțiunii, gradul de pericol social al acesteia, limitele de pedeapsa prevăzute de lege, persoana inculpatei care a fost sincera, a depus diligente sa acopere în parte prejudiciul, are un copil minor în întreținere și nu are antecedente penale.
Prima instanță a apreciat că atitudinea inculpatei după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autorității, comportarea sincera în cursul procesului pot constitui circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a,c Cp, astfel încât a dispus aplicarea în speța a acestui text de lege, cu consecința fireasca a coborârii pedepsei sub minimul special, așa cum prevede art. 76 lit. e teza I Cp.
F. de aspectele mai sus enunțate, prima instanță a apreciat că o pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de “reținerea și nevarsarea, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadenta a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa” este necesara și utila în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și în vederea reeducării inculpatei.
În baza art. 71 Cp a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza II lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritarii de stat.
Având în vedere dispozițiile art.52 Cp, prima instanță a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectiva a acesteia, și în consecința, a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni, așa cum prevede art. 82 Cp, iar în baza art. 71 al.5 Cp a suspendat și executarea pedepsei accesorii, atrăgând în același timp atenția inculpatei ca, potrivit art. 83 Cp, săvârșirea în acest termen de încercare a unei noi infracțiuni atrage revocarea suspendării condiționate, urmând ca pedeapsa sa fie executata în întregime.
În baza art. 14 Cpp, art. 346 Cpp, rap la art. 998 și urm Cod Civ., a fost obligată inculpata sa plătească părții civile Agenția Naționala de Administrare Fiscala Braila-Directia Generala a Finanțelor Publice B., suma de 29.131 lei reprezentând prejudiciu neacoperit.
A constatat că partea responsabila civilmente . fost radiata.
A respins ca nefondata cererea parții civile de instituire a masurilor asiguratorii, având în vedere ca nu s-au identificat bunuri mobile sau imobile ale inculpatei I. N. care sa fie indisponibilizate pana la concurenta sumei pentru care partea vătămata s-a constituit parte civila în cauza.
În baza art. 191 al 1 Cpp, a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs inculpata I. N., apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
Față de sancțiunile prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 a apreciat că instanța, făcând o corectă analiză a materialului probator și o individualizare judicioasă a pedepsei, trebuia să îi aplice pedeapsa amenzii penale iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată, conform art. 81 C.p.
Inculpata a arătat că a recunoscut și a indicat condițiile și împrejurările care au determinat neachitarea sumelor la bugetul de stat, susținând că nu a intenționat prejudicierea acestuia, neputând achita sumele datorate, în încercarea disperată de a menține în funcțiune societatea.
Inculpata a mai arătat că situația s-a agravat în momentul în care pentru creditele solicitate a fost executată atât asupra apartamentului cu care a garantat, în prezent nedispunând de un imobil, locuind cu familia în casa fratelui său.
A mai susținut că are în întreținere un copil, nu a putut achita decât o parte din prejudiciu, nu are un loc de muncă, salariul soțului asigurând subzistența familiei.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și în rejudecare aplicarea unei pedepse cu amenda penală, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C.p.
Recursul declarat este nefondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 385 ind. 6 alin. 3 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Prima instanță, analizând și coroborând probele administrate în cauză în faza de urmărire penală – în faza de cercetare judecătorească inculpata declarând că recunoaște comiterea faptei astfel cum a fost reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 320 ind. 1 C.pr.pen. (decl. f. 57 dosar fond) – a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptei reținute în sarcina inculpatei încadrarea juridică corespunzătoare.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, în conformitate cu prevederile art. 72 C.p.
Susținerea inculpatei în sensul că nu a intenționat prejudicierea bugetului de stat nu va putea fi primită, având în vedere că potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005, infracțiunea poate fi comisă cu forma de vinovăție a intenției, intenție ce rezultă din probele administrate în cauză, cum corect a reținut instanța de fond.
Având în vedere gravitatea faptei comise, ce rezultă din perioada îndelungată în care se reține că a fost săvârșită (martie 2009 – februarie 2010, iulie-octombrie 2010), urmarea produsă (un prejudiciu de 34.923 lei, acoperit parțial, rămânând de recuperat încă un prejudiciu în cuantum de 29.131 lei), precum și natura și importanța valorilor sociale lezate – nevărsarea sumelor reținute periclitând atât bugetul general consolidat, cât și salariații cărora angajatorul (în cauză inculpata) le-a reținut cu titlu de impozit pe venit sau contribuții, sume care trebuiau virate la bugetul general consolidat – aplicarea unei pedepse cu amenda penală, astfel cum a solicitat inculpata în recurs, nu ar putea conduce la realizarea scopului pedepsei.
Aspectele de ordin personal, și împrejurările în care a fost comisă fapta, invocate de inculpată, au fost avute în vedere de instanța de fond la momentul individualizării judiciare a pedepsei – reținându-se în favoarea acesteia circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C.p. și aplicându-i-se o pedeapsă sub limita prevăzută de lege – precum și a modalității de executare, aplicându-se disp.art. 82 C.p.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit.b C.pr.pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpata I. N..
Văzând și disp.art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata I. N. (fiica lui A. și M., născuta la data de 14.02.1971, în Braila, CNP:_, domiciliată în Braila .. 222, .. 1, . legale în Braila, .. 153), împotriva sentinței penale nr. 2132/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe inculpata I. N. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Mița M. D.-I. B. D. N.
Conf.art.312 C.p.p.aflat în C.M.
Președinte,
Grefier,
Red.D.N./07.03.2013
Tehnored: C.T./2 ex./07.03.2013
fond: M.S.D.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 173/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1571/2013. Curtea... → |
|---|
