Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 13769/231/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.83/R
Ședința publică din data de 18 Ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –aur marian mircea
Judecător – florin meleacă
Judecător – mARCIAN M. I.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- G. L.
Procuror șef secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de recurentul-inculpat A. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 1147/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – inculpat A. C., personal și asistat de avocat R. G., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr._/14.12.2012 emisă de Baroul G. – Cabinet de avocat „R. Giga”, lipsă fiind intimatul-parte vătămată Obștea N., care a fost reprezentat prin avocat B. V., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.17 emisă de Baroul V. – Cabinet de avocat „B. V.”
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că acest termen a fost acordat pentru lipsa apărătorului ales al recurentului-inculpat, după care;
Intimatul-parte vătămată Obștea N., prin apărător, depune la dosar: chitanța nr.21/19.01.2013 emisă de Cabinet individual de avocatură „B. V.”, concluzii scrise, acte cu opis.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat A. C., personal, arată că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Curtea, nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind fondat si solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1147/06.06.2012, prin care instanța de fond, Judecătoria B., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. T. și achitarea, în baza disp.art.181 Cod penal, a inculpatului A. C., ambii pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 Cod penal.
Menționează că această cauză a ajuns pe rolul instanței de judecată ca urmare a admiterii plângerii și a reținerii spre rejudecare de către instanța de fond, deși anterior, prin rezoluția 6444/P/2009 a parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani – cauza ajungând la Judecătoria B. prin strămutare – se dispusese neînceperea urmăririi penale față de A. T. și A. C. pentru infracțiunea prevăzută art.260 Cod penal.
Apreciază că primul motiv de nelegalitate se referă la faptul că în mod greșit prima instanță a admis și reținut această cauză spre rejudecare, având în vedere că față de cei doi inculpați se dispusese neînceperea urmăririi penale și instanța nu putea să dispună o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal atât timp cât în dosarul cauzei se efectuaseră doar acte premergătoare începerii urmăririi penale și nu fuseseră administrate probe în sensul dispozițiilor Codului de procedură penală. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public apreciază că a fost încălcată și dispoziția din Decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a arătat că plângerile formulate împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, instanța nu poate să pronunțe soluția prevăzută de art.2781 alin.8 lit.c Cod procedură penală.
Dacă instanța va trece peste acest motiv de recurs, reprezentantul Ministerului Public apreciază că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza privind inculpații A. C. și A. T. întrucât din actele din dosar rezultă că declarațiile care au fost date de acesta și de inculpatul A. C. reprezintă redarea realității obiective pe care ei au perceput-o iar instanța a avut în vedere la soluționarea acelui litigiu civil întregul material care a fost administrat în respectivele cauze.
Prin urmare, apreciază că exista un dubiu mare cu privire la intenția celor doi inculpați de a face afirmații mincinoase în calitate de martori în cauzele în care au fost audiați în fața instanței civile și că, prin urmare, instanța ar fi trebuit să dispună o soluție de achitare față de ambii inculpați și nu de încetare a procesului penal față de inculpatul A. T., pentru că acesta a decedat pe parcursul procesului, și de achitare în baza art.181 Cod penal față de inculpatul A. C..
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că primul motiv de recurs invocat în scris ca și punctul 3 din recursul parchetului este cel care vizează primul aspect de nelegalitate, care primează și care, în opinia parchetului este fondat și solicită să se dispună admiterea recursului formulat, casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, să fie respinsă plângerea formulată de către petenta Obștea N. împotriva rezoluției nr.6444/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani a rezoluției nr.1773/II/2/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.
Avocat R. G., având cuvântul pentru recurentul-inculpat A. C., menționează că reprezintă și pe intimatul-inculpat A. T., decedat, completând în acest sens împuternicirea avocațială existentă la dosar.
De asemenea, precizează că recursul formulat de inculpatul A. C. coincide cu motivele de recurs formulate de către P. și apreciază ca fiind nelegală și netemeinică sentința penală nr. 1147/06.06.2012, pronunțată de Judecătoria B..
În dezvoltarea primului motiv de recurs al inculpatului, susține că instanța de fond în mod greșit a dispus încetarea procesului față de inculpatul A. T., decedat, în condițiile în care din actele efectuate în faza de urmărire penală nu a rezultat fără niciun dubiu că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Apreciază că soluția corectă în ceea ce privește pe inculpatul A. T. ar fi fost aceea de achitare întrucât fapta de mărturie mincinoasă nu există.
În ceea ce privește pe inculpatul A. C., avocat R. G. susține că din actele de cercetare penală efectuate în dosarul de urmărire penală nr.6444/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, nu rezultă în mod indubitabil că acesta a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă ceea ce înseamnă că și în privința acestui inculpat instanța de fond în mod greșit a dispus soluția de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.b1 Cod procedură penală.
Solicită să se constate că cei doi inculpați au dat declarații în fața instanței civile, în care au redat realitatea obiectivă pe care ei înșiși au perceput-o.
Având în vedere că aceste declarații nu sunt în contradicție cu realitatea percepută de instanța de fond prin intermediul celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv: proba cu expertiză topo, adeverințe și înscrisuri din registrele agricole ale Comisiei Locale și Comisiei Județene, solicită să se constate că nu au existat înscrisuri și probe care să atragă suspiciuni cu privire la veridicitatea acestor declarații, respectiv aceștia nu au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Arată că nu există alte probe care să confirme susținerile petentei Obștea N..
Referitor la aspectele de nelegalitate, așa cum a susținut și reprezentantul Parchetului, apărătorul recurentului-inculpat A. C. arată că în cauză nu au fost efectuate decât acte premergătoare urmăririi penale iar acestea nu au fost urmate de urmărirea penală propriu-zisă, astfel că instanța de fond s-a pronunțat fără ca în cauză să se fi efectuat acte de urmărire penală.
În concluzie, solicită să fie admis recursul formulat, să fie desființată sentința penală recurată și, în rejudecare, să fie respinsă plângerea formulată de petenta Obștea N. ca nefondată.
De asemenea, solicită să fie admis recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., și să se dispună în consecință.
Avocat B. V., având cuvântul pentru intimatul-parte vătămată Obștea N., formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul A. C. ca fiind nefondate.
Excepția de nelegalitate a încheierii pronunțate de către Judecătoria Focșani la data de 26.01.2011 nu poate fi admisă deoarece această încheiere are autoritate de lucru judecat.
Această încheiere nu poate fi cenzurată, ea fiind definitivă de la lege. Aveau posibilitatea de a ataca această încheiere la momentul respectiv, lucru care nu a făcut-o.
În acest sens sunt și dispozițiile art.2781 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora hotărârea judecătorului pronunțată conform alineatului 8 este definitivă.
În acest sens, consideră că în această situație instanța de recurs poate să rețină și să judece cauza pe fond.
Face referire la decizia nr.431/19.06.2009 a Curții de Apel G., care, ., a reținut acest lucru, cu precizările că, potrivit art.2781 alin.8 Cod procedură penală și art.435 Cod procedură penală, instanța de fond, legal constituită, trebuia să procedeze la judecarea pe fond, analizând probele existente, administrând și altele noi, dacă se impunea, iar, în final, să condamne, să achite sau să dispună încetarea procesului penal, soluție care putea să fie suspusă căilor de atac.
În atare situații, avocat B. V. apreciază că solicitarea Parchetului, în sensul de menținere ca legale și temeinice a rezoluțiilor date de către parchet, este inadmisibilă.
Codul de procedură penală are dispoziții clare, în sensul că, în cursul judecății, instanța pronunță achitarea, în cazurile prevăzute de art.10 lit.a –e Cod procedură penală, încetarea procesului penal, în cazurile prevăzute de art.10 lit.f – j Cod procedură penală.
Apărătorul intimatului-parte vătămată Obștea N. solicită să se rețină și articolul 10 din Codul de procedură penală, care reglementează cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, regăsindu-se și cazul de încetare a procesului penal.
Astfel, susține că, făcând o analogie prin simetrie, se poate constata că ceea ce se face la urmărirea penală, soluția este de încetare a procesului penal și nu de achitare a inculpatului.
În atare situații, solicită să fie respins acest motiv de recurs ca netemeinic și nefondat.
Pe fondul cauzei, avocat B. V. apreciază că recursurile sunt nefondate. Chintesența acestui proces a fost o plângere formulată de către Obștea N. pentru tulburare posesie în cursul anului 2009, prin care Obștea, ca persoană juridică codevălmașă, a formulat plângere împotriva intimaților C. I., C. N. și C. P. pentru tulburare posesie, invocându-se dispozițiile art.676 Cod procedură civilă.
Prima condiție pentru formularea plângerii este să nu fi trecut mai mult de un an.
Apărătorul intimaților de la acest moment a solicitat audierea martorilor A. T. și A. C., care au declarat la instanța de fond în sensul că această împrejmuire a fost făcută în vara anului 2005, lucru care era imposibil deoarece în acel an nu aveau nici hotărâre judecătorească, care a fost pronunțată în noiembrie 2009.
La dosarul cauzei a fost depusă și o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1319/28.02.2006, în care se reține că potrivit art.260 Cod penal, fapta martorului care, participând în această calitate într-o cauză, face afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, indiferent dacă instanța care a soluționat cauza a înlăturat din ansamblul probator administrat declarațiile date de acesta ca fiind nesincere întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurări esențiale, neavând relevanță, indiferent dacă au sau nu influență asupra soluției pronunțate.
Prin sintagma de „împrejurări esențiale” se înțelege orice fapte, date sau circumstanțe care au legătură cu fondul cauzei, determinante în soluția care s-a pronunțat în procesul respectiv.
Avocat B. V. apreciază că în cauză sunt întrunite aceste aspecte reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost dovedit caracterul mincinos – reținut, de altfel, și de către instanța civilă prin sentința civilă nr.1966, în sensul că din declarațiile date de martori rezultă că împrejmuirea s-a făcut în anul 2005.
Susține că nu există niciun fel de dubiu asupra faptului că această împrejmuire a fost făcută în vara anului 2008.
Învederează că în cauză există probe și indicii concrete: care să conducă la concluzia că inculpatul A. C. este autorul infracțiunii de mărturie mincinoasă. Face referire la adrese emise de Primăria N., de Ocolul Silvic, din care rezultă că împrejmuirea a fost făcută în vara anului 2008.
Apărătorul părții vătămate Obștea N. solicită respingerea celor două recursuri formulate ca fiind nefondate. Totodată, solicită și acordarea de cheltuieli de judecată.
Recurentul-inculpat A. C., personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.1147/06.06.2012 a Judecătoriei B., în baza art.11 pct.2 lit b Cod procedură penală, raportat la art.10 lit g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. T. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, prevăzuta de art.260 Cod penal, deoarece inculpatul a decedat.
În baza art.11 pct 2 lit a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit b/1 Cod procedură penală, art. 18/1 Cod penal, a fost achitat inculpatul A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, prevăzuta de art 260 Cod penal, deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
In baza art.18/1 al 3 Cod penal, coroborat cu art.91 lit c Cod penal, s-a aplicat inculpatului A. C. 300 lei amenda cu caracter administrativ.
S-a constatat că partea vătămată Obstea N. nu s-a constituit parte civilă in cauză.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rezoluția nr 6444/P/2009, P. de pe lângă Judecătoria Focșani a dispus neînceperea urmăririi penale fata de învinuiții A. T. si A. C., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasa prevăzuta de art.260 Cod penal, la sesizarea părții vătămate Obstea N..
Prin plângerea înregistrata la Judecătoria Focșani, sub nr_, petentul Obstea N. a solicitat desființarea rezoluțiilor pronunțate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani, in dosarul nr 6444/P/2009.
Prin încheierea de ședință din data de 26.01.2011, Judecătoria Focșani, in baza art.278 al 1 lit c Cod procedură penală, a admis plângerea formulată de petentul Obstea N., a desființat Rezolutia nr 6444/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani si a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a decide astfel instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2038/2005 pronunțată de Judecătoria Focșani, numiților C. N., C. I. si C. P. li s-a reconstituit dreptul de proprietate, in calitate de moștenitori ai defunctului C. P. pentru suprafața de 3 ha pădure, care este situata pe raza comunei N., județul V., in extravilanul satului, iar Comisia locala de aplicare a legii 1/2000 si Primăria Comunei N. au fost obligate sa pună in posesie pe moștenitorii defunctului C. P..
Anterior acestei sentințe, prin sentința civilă nr 491/2005, numiții C. I., C. N. si C. P. au obținut sistarea exploatării materialului lemnos de pe suprafața de 3 ha teren forestier de către Ocolul Silvic.
La data de 22.09.2008, numitul Obștea N. a chemat in judecată pe C. I., C. N. si C. P., solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea acestora de a lăsa in pașnica posesie terenul de 3 ha pădure din extravilanul comunei N..
Prin sentința civilă nr.1996/2010 Judecătoria Focșani a respins ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantul Obstea N., reținând că in anul 2005, C. N., C. I. si C. P., din proprie inițiativă si fără concursul vreunei executor judecătoresc, au delimitat si împrejmuit cu gard din lemn forestier, in suprafață de 3 ha aflat in litigiu, cu privire la care obținuseră recent hotărâre judecătoreasca favorabila si de atunci pana in prezent, l-au stăpânit sub nume de proprietar.
Potrivit martorilor A. T. si A. C., pârâții au intrat in posesia terenului in anul 2005, fără ajutorul vreunui organ al statului.
Obstea N. a formulat recurs împotriva sentinței mai sus menționate, care a fost respins însa prin decizia civila nr 81/28.01.2010.
Instanța de recurs a reținut că susținerile petentei recurente potrivit cărora împrejmuirea s-a făcut in anul 2008, nu e confirmata de probele administrate in cauza.
Ulterior, Obstea N. a formulat plângere împotriva numiților A. T. si A. C. pentru mărturie mincinoasă.
Conform declarațiilor acestora, frații C. au împrejmuit cu gard suprafața de 3 ha teren forestier in vara anului 2005 sau 2006, fiind ajutați de A. T. si A. C. timp de 2-3 zile.
Din declarațiile numiților C. N., C. P. si C. I. rezulta ca, in vara anului 2005, după aproximativ doua săptămâni de la rămânerea definitiva a . Judecătoriei Focsani, au procedat la împrejmuirea suprafeței de teren, construind un gard din scândură.
La dosar a fost depus si un raport înregistrat sub nr 1076/2008 la Ocolul silvic N., pădurarul A. I. precizând ca in timpul patrulării in cantonul pe care il are in paza, i-a identificat pe C. N. si C. P. care împrejmuiau suprafața de teren care aparține lui Obstea N..
Judecătoria Focșani a constatat că plângerea formulata de Obstea N. împotriva Rezoluției Parchetului nr 6444/P/2009 este fondata, reținând că intimații in declarațiile date in fata organelor de politie in data de 22.01.2010 au precizat ca împrejmuirea cu gard a suprafeței de 3 ha a fost făcuta in vara anului 2008, deși ulterior la P. de pe lângă Judecătoria Focșani au arătat ca declarațiile date nu le aparțin, si ca ei au dat o singura declarație, la postul de politie N., la data de 8.12.2009, respectiv 10.12.2009.
De asemenea, organul de cercetare penala nu a avut in vedere referatul pădurarului care a sesizat conducerea Ocolului Silvic N., prin care se precizează ca, împrejmuirea suprafeței de 3 ha s-a făcut in iulie 2008.
Ca urmare a reținerii cauzei spre judecare, s-a dispus repartizarea aleatorie a dosarului.
La termenul de judecata din data de 29.04.2011, inculpații A. C. si A. T. au fost audiați, aceștia arătând că nu au declarat mincinos in fata organelor de cercetare penala, iar semnăturile de pe declarațiile din dosarul de urmărire penală nu le aparțin.
In cauza au fost audiați martorii C. C., A. S., Bozgonete S., A. I., C. M., Staruiala P..
Prin încheierea de ședință din data de 2.03.2012, Judecătoria Focșani a scos cauza de pe rol si a înaintat dosarul la Judecătoria B., spre competentă soluționare, având in vedere decizia Înaltei Curți de Justiție si Casație care a admis cererea de strămutare formulata de numiții A. T. si A. C..
In fata Judecătoriei B. nu s-au administrat alte probe.
La dosar s-a depus certificatul de deces al inculpatului A. T..
Instanța a reținut că la data de 2.05.2011, la P. de pe langa Judecătoria Focșani a fost înregistrată plângerea petenților A. T. si A. C., formulata împotriva lucrătorului de politie din cadrul Postului de Politie N., jud V., care a întocmit actele premergătoare in dosarul penal nr 6444/P/2009, si care ar fi redactat in numele lor declarațiile din data de 22.01.2010, declarații care nu le aparțin si pe care nu le-au semnat.
In vederea soluționării acestei cauze, s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice prin care sa se stabilească daca scrisul de mână reprezentând textul atât declar, susțin si semnez personal> depus in finalul textului declarației numiților A. T. si A. C. consemnata de organul de cercetare penala si datată in 22.01.2010 a fost executat de A. T. si A. C., si dacă semnăturile depuse in finalul textului de pe cele doua pagini au fost executate de A. C. si A. T..
Din concluziile raportului de expertiza întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V., rezulta ca scrisul de mana reprezentând textul <>ât declar, susțin si semnez personal> depus in finalul textului declarației numiților A. T. si A. C., le aparține acestora, de asemenea, semnăturile depuse in finalul textului de pe cele doua pagini au fost executate de A. C. si A. T..
In acest sens, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Hirnea F., agent de politie in cadrul Postului de Politie N., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si fals material in înscrisuri oficiale, prevăzute de art.246 Cod penal si art.288 Cod penal.
Instanța a reținut că inculpatul A. C. a declarat in fata de organului de cercetare penala, la data de 22.01.2010, in dosarul 6444/P/2009, ca acel gard împrejmuitor a fost construit in vara anului 2008, iar la data de 3.06.2011, la P. de pe lângă Judecătoria V., a arătat ca respectiva declarație nu-i aparține, desi raportul de expertiza grafoscopica concluzionează contrariul, prin urmare, fapta de mărturie mincinoasa exista.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța a constatat că fapta săvârșita de inculpatul A. C. a adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală, iar prin conținutul său concret fapta este lipsită de importanță în raport de împrejurările comiterii faptei și urmarea produsă și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a arătat că dispozițiile art.18/1 Cod penal prevăd ca, la stabilirea in concret a gradului de pericol social trebuie sa se tina seama de modul de si mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările in care a fost comisa fapta, precum si urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce.
Astfel, instanța a reținut ca inculpatul A. C. nu are antecedente penale, si ca fapta săvârșita reprezintă un accident in viața acestuia, si nu un obicei raporta si la conflictul dintre părți, motiv pentru care a dispus achitarea, deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, urmând ca inculpatului sa i se aplice o amenda cu caracter administrativ .
Având in vedere ca inculpatul A. T. a decedat, instanța a dispus încetarea procesului penal fata de acesta, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, prevăzuta de art.260 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul A. C..
P. a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut cauza spre judecare, având în vedere că față de cei doi inculpați se dispusese neînceperea urmăririi penale, solicitând respingerea plângerii. A mai arătat că din actele din dosar rezultă că declarațiile inculpaților A. C. și A. T. reprezintă redarea realității obiective pe care ei au perceput-o, existând un dubiu mare cu privire la intenția celor doi inculpați de a face afirmații mincinoase în calitate de martori în cauzele în care au fost audiați în fața instanței civile, solicitând achitarea ambilor inculpați.
Inculpatul A. T. a solicitat achitarea întrucât fapta de mărturie mincinoasă nu există. A mai solicitat respingerea plângerii petentei Obștea N..
Recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul A. T. sunt fondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea recurată este nelegală cu privire la soluția de reținere a cauzei spre judecare.
Prin decizia nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din_, s-a stabilit că, în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, decizie care este obligatorie pentru instanțe, potrivit art.4142 al.3 Cod procedură penală.
În cauză, prin rezoluția nr 6444/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuiții A. T. si A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 Cod penal, astfel că nu se putea dispune reținerea cauzei spre judecare.
Rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale nu sunt precedate de efectuarea urmăririi penale în condițiile respectării procedurii specifice acestei faze procesuale, singura activitate desfășurată de organele de urmărire penală constând în realizarea actelor premergătoare.
Dacă instanța, reapreciind elementele strânse în cadrul actelor premergătoare, a ajuns la concluzia că acestea conțin suficiente date care să justifice începerea urmăririi penale, trebuia să trimită cauza procurorului competent să se pronunțe cu privire la un asemenea act procedural specific îndatoririlor sale.
Cu privire la posibilitatea ca încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desființat rezoluția sau ordonanța atacată și s-a reținut cauza spre judecare de a fi atacată cu recurs, Curtea constată că aceasta poate fi atacată cu recurs odată cu sentința recurată, conform art.3851 al.2 Cod procedură penală.
Este adevărat că, potrivit art.2781 al.10 Cod procedură penală, hotărârile pronunțate conform art. art.2781 al.8 Cod procedură penală sunt definitive, însă aceasta privește doar soluțiile date potrivit art.2781 al.8 lit.a și b Cod procedură penală.
În cazul art.2781 al.8 lit.c Cod procedură penală, deoarece dispozițiile privind judecata în primă instanță și în căile de atac se aplică în mod corespunzător, toate încheierile date în cauză, care nu sunt susceptibile de a fi atacate separat cu recurs, pot fi atacate cu recurs odată cu fondul cauzei.
Încheierea de ședință din 26.01.2011 a Judecătoriei Focșani, prin care s-a admis plângerea părții vătămate Obștea N., s-a desființat rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.6444/P/2009 din 30.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și s-a reținut cauza spre judecare, nefiind susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, poate fi atacată cu recurs odată cu sentința recurată.
Întrucât încheierea arătată mai sus a fost dată cu încălcarea deciziei nr.XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, aceasta este lovită de nulitate. Cum actele procedurale ulterioare încheierii din 26.01.2011, inclusiv sentința recurată, sunt în strânsă legătură cu aceasta și ele sunt lovite de nulitate.
Curtea nu se poate pronunța pe fondul plângerii întrucât, potrivit art.2781 al.1 Cod procedură penală, competența soluționării plângerii împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată aparține instanței competente să soluționeze cauza în primă instanță, în speță judecătoriei, iar hotărârile date potrivit art.2781 al.8 lit.a și b Cod procedură penală sunt definitive.
Față de considerentele arătate mai sus, urmează ca, în baza disp. art. 38515 al.1 pct.2 lit.c Cod procedură penală, să fie admise recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul A. C..
Se va casa sentința penală recurată, precum și încheierea de ședință din 26.01.2011 a Judecătoriei Focșani, și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria B. in vederea soluționării plângerii formulate de partea vătămată Obștea N. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.6444/P/2009 din 30.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, conform dispozițiilor legale.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere și dispozițiile deciziei nr.XLVIII (48) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Vor fi menținute actele procedurale efectuate până la data de 19.01.2011.
Văzând și disp. art.189 și art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul A. C. (fiul lui G. si T., născut la data de 20.06.1954, în ., CNP:_, domiciliat în ., judetul V.) împotriva sentinței penale nr.1147/06.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ /2009.
Casează sentința penală nr.1147/06.06.2012 a Judecătoriei B. precum și încheierea de ședință din 26.01.2011 a Judecătoriei Focșani și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria B. in vederea soluționării plângerii formulate de partea vătămată Obștea N. (cu sediul în ., judetul V.) împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.6444/P/2009 din 30.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.
Menține actele procedurale efectuate până la data de 19.01.2011.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul A. C., in sumă de 50 lei (avocat M. A.) se va vira din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aur marian mircea florin meleacă mARCIAN M. I.
Grefier,
M. I.
Red. F. M./28.01.2013
Tehnored. M. I./ 2 ex./29.01.2013
Fond: M.S D.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 406/2013. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
