Furtul calificat (art. 209 C.p.). Hotărâre din 12-03-2015, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 33609/245/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 210/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1742 din 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209 C.p.) .
La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 2 martie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 12 martie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1742 din 23.06.2014, Judecătoria Iași , în temeiul 208, alin.1, 209, alin.1, lit.g,i C.pen.din 1969, raportat la art.37, lit.b C.pen.din 1969, cu aplicarea art.13, alin.1 C.pen.din 1969, art.396, alin.10 C.pr.pen., a condamnat inculpatul S. D., fiul lui G. și M., născut la data de 05.08.1968 în ., domiciliat în ., județul Iași, fără forme legale în municipiul Iași, ., CNP_, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, fără ocupație, recidivist, la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă săvârșită la data de 13/14.09.2011).
A constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu, comise de același inculpat la data de 06.07.2012, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.2496/2012 din 07.09.2012 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1102/23.10.2012 a Curții de Apel Iași.
A descontopit și a repus în individualitate pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2496/07.09.2012, a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1102/23.10.2012 a Curții de Apel Iași:
1) 2 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192, alin.1, alin.2 C.pen., art.37, lit.b, cu aplicarea art.320, ind.1, alin.7 C.pr.pen.;
2) 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208, alin.1 209, alin.1, lit.g C.pen.din 1969, 37, alin.1, lit.b C.pen.,320, ind.1, alin.7 C.pr.pen.
În baza art.36, alin.1, 33, lit.a, 34, alin.1, lit.b C.pen.din 1969, a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedepsele indicate la punctele 1 și 2, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea,de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, în total 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.12, alin.1 din Legea nr.187/2012, de punere în aplicare a codului penal, raportat la art.71, alin.2 C.pen.din 1969, pe durata executării pedepsei închisorii a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a 2-a, lit.b C.pen.din 1969.
În baza art.36, alin.3 C.pen.din 1969, a scăzut din pedeapsa mai sus stabilită perioada deja executată, de la 06.07.2012 la zi.
A dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr…emis de Judecătoria Iași în temeiul sentinței penale nr.2496/07.09.2012, a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1102/23.10.2012 a Curții de Apel Iași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
A luat act că partea vătămată D. I. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.272 C.pr.pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat, în cuantum total de 400 lei vor fi avansate către Baroul Iași din fondurile Ministerului Public (delegație nr._/05.02.2013), respectiv ale Ministerului Justiției (delegație nr._/02.12.2013).
În temeiul art.274, alin.1 din C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum de 500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul din 07.10.2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat în dosarul nr._/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. D., aflat în stare de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g,i C.pen. cu aplicarea art.37, lit.b C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 13/14.09.2011 inculpatul s-a deplasat la locuința în construcție a părții vătămate D. I., situată în municipiul Iași, . pătruns pe terenul părții vătămate, care nu era împrejmuit, după care, cu ajutorul unei cărămizi pe care a găsit-o în apropiere a spart geamul de la garajul imobilului. Ulterior, inculpatul a intrat pe geam în garaj, de unde a sustras un fai marca Bosch, o bormașină marca Black & Decker și o trusă de metal în care se aflau mai multe chei tubulare, bunuri în valoare de 400 de lei.
S-a mai arătat în rechizitoriu că învinuitul a escaladat același geam pe unde intrase și a părăsit locul faptei iar a doua zi a vândut bunurile sustrase unei persoane necunoscute, în zona Pieței N. din municipiul Iași, iar banii obținuți i-a cheltuit în interes personal.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarația părții vătămate D. I., proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/19.09.2011, declarația martorului R. D.-L., declarațiile inculpatului.
Urmărirea penală față de numitul S. D. a început la data de 22.11.2012, fiind confirmată prin rezoluția procurorului la aceeași dată.
În data de 05.02.2013, în baza art. 250 și următoarele Cod procedură penală, în prezența avocatului din oficiu, s-a prezentat materialul de urmărire penală inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor și a menționat că nu dorește administrarea unor alte probe în cauză.
Pe tot parcursul urmăririi penale au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale ale inculpatului, aducându-i-se la cunoștință conținutul art. 6, art. 70 alin. 2 Cod procedură penală.
În ședința publică din data de 27.02.2014, după . 01.02.2014, a noului cod de procedură penală, instanța în conformitate cu prevederile art.6, alin.2 din Legea nr.255/2013, de punere în aplicare a codului de procedură penală, a dispus trimiterea cauzei în procedura de cameră preliminară.
Prin încheierea din 03.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat competența de soluționare a cauzei, legalitatea sesizării instanței și a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dispunând începerea judecății.
În ședința publică din 22.05.2014, inculpatul a declarat că recunoaște fapta de care este acuzat și că își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea prevederilor art.374 din C.pr.pen., cerere ce i-a fost încuviințată de instanță.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt în noaptea de 13/14.09.2011 inculpatul S. D. s-a deplasat la locuința în construcție a părții vătămate D. I., situată în municipiul Iași, . pătruns pe terenul părții vătămate, care nu era împrejmuit, după care, cu ajutorul unei cărămizi pe care a găsit-o în apropiere, a spart geamul de la garajul imobilului. Ulterior, inculpatul a intrat pe geam în garaj, de unde a sustras un fai marca Bosch, o bormașină marca Black & Decker și o trusă de metal în care se aflau mai multe chei tubulare, bunuri în valoare de 400 de lei.
După sustragerea bunurilor, inculpatul a escaladat același geam pe unde intrase și a părăsit imobilul părții vătămate.
A doua zi a acesta vândut bunurile sustrase unei persoane necunoscute, în zona Pieței N. din municipiul Iași, iar banii obținuți i-a cheltuit în interes personal.
Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale: declarația părții vătămate D. I., proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/19.09.2011, declarația martorului R. D.-L., declarațiile inculpatului, de recunoaștere a faptei, date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.
În drept, fapta inculpatului S. D. care, în noaptea de 13/14.09.2011 a pătruns prin efracție și prin escaladare, respectiv prin spargerea și escaladarea geamului de la garajul imobilului aparținând părții vătămate D. I., de unde a sustras bunuri în valoare de 400 lei, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin.1 –art. 209 alin.1 lit. g, i Cod penal din 1969, raportat la art. 37, lit.b Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 C.pen.
Instanța a reținut că de la data comiterii faptei și până la judecarea inculpatului a intervenit . noului cod penal, la 01.02.2014, act normativ care incriminează infracțiunea de furt calificat în prevederile art.228, alin.1, 229, alin.1, lit.b,d, punându-se problema aplicării legii penale mai favorabile.
Sub acest aspect instanța a avut în vedere că pentru fapta săvârșită de inculpat limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt de la 1 la 5 ani, iar prin aplicarea dispozițiilor art.43, alin.5 C.pen., referitoare la starea de recidivă postexecutorie, aceste limite s-ar majora cu jumătate, rezultând limite de pedeapsă cuprinse între 2 ani și 7 ani și 6 luni, reduse cu o treime, ca urmare a aplicării prevederilor art.396, alin.10 C.pr.pen.
Cu toate că în noul cod penal limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat sunt mult reduse față de dispozițiile art.208, 209, lit.g,i C.pen.din 1969, această situație nu este suficientă pentru a aprecia că legea nouă este legea penală mai favorabilă. În acest sens instanța a avut în vedere situația juridică a inculpatului, din fișa de cazier judiciar a acestuia reieșind că a mai săvârșit infracțiuni concurente cu infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, impunându-se reconfigurarea antecedenței penale a acestuia și aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni. În condițiile în care, prin aplicarea prevederilor referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă ce urmează a-i fi aplicată inculpatului conform dispozițiilor înscrise în art.38, 39, alin.1, lit.b C.pen. ar fi mai mare decât cea care ar rezulta prin aplicarea dispozițiilor art.33, 34, lit.b C.pen. din 1969, din perspectiva aplicării sporului prevăzut de lege pentru concursul de infracțiuni, instanța apreciază că, raportat la situația juridică a inculpatului legea penală mai favorabilă și care urmează a fi aplicată, este codul penal din 1969.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de furt calificat instanța a constatat că elementul material al faptei s-a concretizat în luarea unor bunuri mobile din garajul de la imobilul aparținând părții vătămate fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept. Urmarea imediată a acțiunilor întreprinse de către inculpat s-a materializat într-un prejudiciu produs în patrimoniul părții vătămate, iar legătura de cauzalitate este una directă și exclusivă.
În ceea ce privește reținerea agravantelor prevăzute de art. 209 alin.1 lit. g, i Cod penal din 1969, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită în timpul nopții, prin efracție și prin escaladarea geamului de la garajul aparținând părții vătămate.
Din punct de vedere subiectiv, fapta este săvârșită cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal din 1969, calificată prin scopul însușirii pe nedrept a bunurilor, aspect dovedit de întregul mod de desfășurare a faptelor .
Instanța a apreciat ca fiind complet si concludent materialul probator administrat in cauză, pe baza acestuia fiind stabilită cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală, urmând a pronunța o soluție de condamnare.
La alegerea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 52 si art. 72 C.pen. din 1969, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele din partea specială a Codului penal, dispozițiile art. 37, lit.b. care constituie cauză generală de agravare facultativă a pedepsei, precum și prevederile art.396, alin.10 din C.pr.pen.
Instanța a avut în vedere, de asemenea, și circumstanțele personale ale inculpatului care a suferit numeroase condamnări, în special pentru infracțiuni contra patrimoniului și care a dat dovadă de perseverență infracțională, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în fișa de cazier judiciar.
În lumina tuturor considerentelor expuse, instanța, apreciind ca fiind concordantă cu dispozițiile art. 52 și ale art. 72 Cod penal, a aplicat inculpatului S. D. o pedeapsă de 3 închisoare, cu executare în regim de detenție, ținând seama de motivele anterior expuse.
Instanța a constatat că inculpatul se află în executarea unei pedepse rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2496/07.09.2012, a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1102/23.10.2012 a Curții de Apel Iași. Prin această sentință inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea, la data de 06.07.2012, a infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat.
Având în vedere data comiterii faptelor pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2496/07.09.2012, precum și data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză, instanța a constatat că cele trei fapte sunt concurente, fiind incidente dispozițiile art.36, alin.1 C.pen.din 1968, raportat la art.33, lit.a, 34, lit.b C.pen.din 1968.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2496/07.09.2012 a Judecătoriei Iași și va repune în individualitate pedepsele componente:
-pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de 192, alin.1, alin.2, 37, lit.b C.pen.din 1969;
-pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208, alin.1, 209, alin, 1, lit.g C.pen. din 1969, art.37, lit.b C.pen.din 1969.
În temeiul art.36, alin.1, raportat la art.33, lit.a, 34, lit.b C.pen.anterior, a contopit pedeapsa de 3 ani, aplicată inculpatului prin prezenta sentință, cu pedepsele de 2 ani și respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, dată fiind perseverența infracțională a inculpatului, acesta urmând a executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite conduce la concluzia existenței unei nedemnități in exercitarea drepturilor de natură electorală prevazute de art. 64 lit a teza a doua si litera b C. pen. Din 1969, respectiv dreptul de a alege in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercitiul autoritatii de stat, astfel încât, ținând seama de prevederile art.12, alin.1 din Legea nr.187/2012, de punere în aplicare a codului penal, instanța va interzice inculpatului exercitiul acestora perioada executarii pedepsei cu inchisoarea.
În baza art.36, alin.3 C.pen.din 1969, a scăzut din pedeapsa de 3 ani și 6 luni perioada deja executată, de la 06.07.2012 la zi.
Instanța a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Iași în temeiul sentinței penale nr.2496/07.09.2012 a Judecătoriei Iași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Cu privire la latura civilă, instanța a reținut că partea vătămată nu s-au constituit parte civilă.
În baza art.272 C.pr.pen., a dispus avansarea către Baroul Iași din fondurile Ministerului Public, respectiv ale Ministerului Justiției a sumelor reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpat în ambele etape ale procesului penal, conform delegațiilor depuse la dosar, sume ce vor rămâne în sarcina statului.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, instanța l-a obligat pe acesta, in temeiul art. 274, alin.1 C.pr.pen. la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare catre stat, în ambele etape ale procesului penal.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P. de pe lângă Judecătoria Iași.
Prin apelul promovat, parchetul a invocat următoarele critici:
-prima instanță a aplicat inculpatului S. D. o pedeapsă prea blândă raportat la circumstanțele agravante privind împrejurările comiterii faptei- în timpul nopții, prin spargerea geamului de la garaj cu o cărămidă și prin escaladare, profitând de faptul că persoana vătămată nu locuiește efectiv la acea locuință-dar și la perseverența infracțională a inculpatului, ce este recidivist postexecutoriu, fiind condamnat anterior pentru numeroase infracțiuni săvârșite contra patrimoniului, iar fapta dedusă judecății de față este oncurentă cu alte două infracțiuni, elemente ce justificau aplicarea unei pedepse cu închisoarea spre maximul special prevăzut de lege, redus cu o treime conform dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală.
-în mod greșit instanța a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza urmăririi penale să fie plătit din fondurile Ministerului Public contrar dispozițiilor Protocolului nr._, respectiv 1693/2008 încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R prin care s-a stabilit că toate onorariile, indiferent de etapa procesuală, se plătesc de către Ministerul Justiției.
Curtea, verificând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticile constată următoarele:
În urma analizării materialului probator administrat în cauză, prima instanța a reținut o situație de fapt corectă, o justă încadrare în drept a faptei inculpatului S. D., constatând că vinovăția acestuia a fost dovedită și sunt întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 raportat la art. 37 lit. b Cod penal din 1969, constând în faptul că în noaptea de 13/14.09.2011 a pătruns prin efracție și prin escaladare, respectiv prin spargerea și escaladarea geamului de la garajul imobilului aparținând părții vătămate D. I., de unde a sustras bunuri în valoare de 400 lei.
Verificând hotărârea apelată sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, sub imperiul legii penale vechi, reținută corect ca fiind mai favorabilă în situația inculpatului, criticat prin apelul promovat de parchet, Curtea reține următoarele:
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa - preventivă sau nu, pe de altă parte.
Examinând modul în care instanța de fond a efectuat individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S. D., Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă individualizare, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalității acesteia.
Individualizarea pedepselor prevede deopotrivă stabilirea și aplicarea acestora, dar și adaptarea în funcție de gradul de pericol social a faptei și de periculozitatea și persoana inculpatului.
Stabilind o pedeapsă într-un cuantum situat spre minimul special prevăzut de textul sancționator, redus cu o treime conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă atât pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul, circumstanțele personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana sa, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia dintre criteriile arătate.
Cuantumul pedepsei aplicate pentru fapta comisă este corespunzător proporționat față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de împrejurările, modalitatea și mijloacele de săvârșire, precum și de datele inculpatului, ce prezintă antecedente penale și a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, circumstanțele reale și elementele privind perseverența infracțională a inculpatului care indică un anumit pericol social sporit al faptei săvârșite și al inculpatului fiind reflectate în suficientă măsură în cuantumul pedepsei.
Prin urmare, Curtea nu poate reține critica parchetului cu privire la greșita cuantificare a pedepsei deoarece instanța de fond, prin pedeapsa aplicată a asigurat o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al inculpatului, astfel că nu se justifică majorarea ei, conform solicitării apelantului.
În același timp, Curtea constată că în operațiunea de individualizare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, prima instanță a realizat o adaptare a acesteia la nevoile de apărare socială, în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care au intervenit pedepsele contopite și cu amplitudinea activității infracționale desfășurată reflectată de pedepsele definitive aplicate, dar și în raport cu periculozitatea persoanei inculpatului și a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 34 alin.1 lit. b Cod penal din 1969, prin sporirea pedepsei celei mai grele și executarea de către inculpat a unei pedepse finale de 3 ani și 6 luni închisoare- ce va fi în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acestuia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
În ceea ce privește critica formulată de parchet privind plata onorariului datorat apărătorilor din oficiu pentru faza de urmărire penală, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 272 Cod procedură penală „ cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaților precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți, cheltuieli cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, al Ministerului Public, precum și a altor ministere de resort”.
Având în vedere practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care a admis căile declarate de procuror împotriva hotărârilor instanțelor prin care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală a fost avansat din fondurile Ministerului Public și a dispus ca aceste sume să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției, Curtea va reține ca întemeiat apelul promovat de parchet sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva Sentinței penale nr. 1742 NCPP din 23.06. 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi desființată, în parte, în latură penală.
Ulterior rejudecării, se va înlătura dispoziția privind avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S. D. în faza urmăririi penale din fondurile Ministerului Public.
În baza art. 272 Cod procedură penală se va dispune ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza urmăririi penale să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Potrivit disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în apelul de față, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva Sentinței penale nr. 1742 NCPP din 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Înlătură dispoziția privind avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul urmăririi penale din fondurile Ministerului Public.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza urmăririi penale în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate, inclusiv onorariul de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2015.
Președinte,Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
G. A.
RED. D.D.
Tehnored.G.A.
6 ex.la 03 Aprilie 2015
Judecătoria Iași: judecător M. I. L.
| ← Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 42/2015.... → |
|---|
