Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 183/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 2241/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ NR. 183/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. S.
Judecător: C.-G. T.
Grefier: L. A.
S-a luat în examinare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 511 din data de 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect - șantajul (art.207 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2015, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, a domnului procuror I. C., cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.391 alin.1 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 511 din data de 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, s-a hotărât:
„Condamnă pe inculpatul C. G.- A., fiul A. și Ian-G., născut la data de 06.09.1992 în Bârlad, jud. V., CNP –_, cetățean român, fără antecedente penale, muncitor în construcții, domiciliat în Bârlad, ., .. A, ., jud. V., la pedeapsa de:
- 1.000 (una mie ) lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal anterior - Legea nr. 15 din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009,și cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, suspendă condiționat executarea pedepsei.
Fixează termen de încercare de 1 (un) an, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.
Ia act că persoana vătămată R. A.-R. domiciliat în ., nu se constituie parte civilă.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. .
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată în sumă de 200 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 15.03.2013, în mun. Bârlad, inculpatul C. G.- A. a amenințat cu bătaia persoana vătămată R. A. R. dacă până la orele 14.00 ale zilei respective nu îi va da suma de 100 lei în contul „disconfortului” creat suspectului prin faptul că persoana vătămată o ajutase pe sora suspectului (minora D. M. I.) să-și amaneteze cerceii.
La data de 15.03.2013, Poliția mun. Bârlad a fost sesizată de către numita M. G., în calitate de profesor la Liceul Tehnic P. R. din mun. Bârlad, cu privire la faptul că persoana vătămată R. A. R., elev în cadrul instituției de învățământ menționate, era amenințat cu acte de violență de către inculpat (care îi cerea o sumă de bani).
Din cercetarea penală efectuată în cauză a rezultat că autorul faptei, inculpatul C. G. A., la data de 15.03.2013, în jurul orelor 11.00, s-a întâlnit cu persoana vătămată R. A. R., în liceul unde acesta din urmă era elev în clasa a XI –a și l-a amenințat că „îl va bate” dacă până la orele 14.00 ale zilei respective nu îi va da suma de 100 lei în contul „disconfortului” creat suspectului prin faptul că persoana vătămată o ajutase pe sora suspectului (minora D. M. I.) să-și amaneteze cerceii.
Coroborând declarația persoanei vătămate cu declarațiile martorilor, rezultă că persoana vătămată a ajutat-o pe numita D. M. I. să vândă o pereche de cercei din aur la o casă de amanet iar minora a cheltuit banii obținuți cumpărând alimente și băuturi pe care le-a consumat împreună cu prietenii. Mama suspectului (și a minorei), aflând despre această vânzare i-a solicitat numitului R. A. R. să contribuie la răscumpărarea cerceilor iar el (potrivit declarațiilor acestuia) a acceptat deși nu i-ar fi revenit nici o sumă de bani din vânzarea efectuată.
Astfel, deși mama suspectului a reușit răscumpărarea cerceilor cu ajutorul lui R. A. R., suspectul i-a solicitat acestuia, sub amenințarea cu violența fizică, să-i plătească suma de 100 lei cu titlul de reparație -declarația martorului de la fila 18-verso) pentru disconfortul creat prin ajutorul dat surorii suspectului în amanetarea cerceilor.
Întrucât a considerat că nu are nici o datorie către suspect și îi era teamă de amenințarile suspectului, persoana vătămată a informat-o pe numita M. G. (cadru didactic) cu privire la situația în care se află iar aceasta a sesizat organele de poliție.
În prezența organelor de poliție, persoana vătămată a fost contactată telefonic de către suspect (cunoscut și sub numele de D. G.), a acceptat să se întâlnească cu acesta pentru a-i da banii solicitați și a stabilit ca loc de întâlnire zona din spatele Teatrului V.I.P., în jurul orelor 15.00.
În momentul când suspectul a sosit la locul stabilit și a observat că persoana vătămată venise împreună cu organele de poliție a încercat să fugă dar a fost prins și condus la sediul poliției unde a acceptat să dea declarații și a recunoscut fapta.
Din mijloacele de probă strânse în cursul urmăririi penale se constată că există probe din care rezultă că inculpatul C. G. A. (cunoscut și sub numele D. G.) a săvârșit infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală.
Astfel, coroborând declarațiile persoanei vătămate cu declarațiile martorilor D. M. I. (sora suspectului) și D. I. G. (mama suspectului) rezultă că aspectele relatate de către persoana vătămată cu privire la faptul că a ajutat-o pe D. M. I. să amaneteze cerceii precum și că a contribuit la răscumpărarea acestora și nu mai avea vreo datorie la sora sau mama suspectului sunt adevărate.
Din declarația martorei D. I. G. rezultă că a fost sunată de către R. A. care i s-a plâns de faptul că „este agresat” de fiul dânsei iar ea „imediat” i-a spus inculpatului să-l lase în pace (fila 17-verso).
Coroborând declarațiile martorilor P. M. A. (filele 18-verso și 19), C. M. P. (fila 20-verso), C. G. A. (fila 21-verso), D. B. (fila 23- verso) cu declarațiile persoanei vătămate, rezultă că inculpatul a desfășurat acțiuni de intimidare și amenințare la adresa persoanei vătămate, solicitându-i să se întâlnească cu el pentru a-i aduce banii, venind la poarta liceului unde R. A. (persoana vătămată) urma cursurile și solicitând colegilor acestuia să-l cheme la poartă, nesfiindu-se să ascundă faptul că folosul pe care urmărea să-l obțină prin aceste acțiuni era unul injust (inculpatul a relatat unui martor – fila 18, verso – faptul că îl căuta pe R. A. pentru a lua niște bani de la acesta cu titlul de „taxă de șmecher”).
Din aceleași mijloace de probă a rezultat că persoana vătămată a fost speriată de amenințările cu bătaia pe care suspectul i le-a transmis.
Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale:
Prin rezoluția organului de cercetare penală din cadrul Poliției mun. Bârlad, de la data de 14.06.2013, confirmată prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, de la data de 17.06.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de suspect (învinuit), cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal 1969 (filele 3,4).
La data de 05.07.2013, orele 12.00, suspectului (învinuitului) i-au fost aduse la cunoștință învinuirea și drepturile procesuale, acesta prevalându-se de dreptul la tăcere și semnând procesul-verbal (fila 29)
Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, de la data de 12.03.2014, s-a dispus punerea în mișcare acțiunii penale față de inculpat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal.
La data de 14.05.2014, orele 09.00, inculpatului i-au fost aduse la cunoștință: punerea în mișcare a acțiunii penale (înmânându-i-se un exemplar de pe actul de inculpare), drepturile procesuale, materialul de urmărire penală, semnând procesul verbal.
În faza actelor premergătoare (filele 25-27) inculpatul a recunoscut fapta și a dat declarații scrise personal însă după începerea urmăririi penale față de acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere (fila 29).
În cursul urmăririi penale nu s-au dispus măsuri preventive.
Cu privire la latura civilă, în faza de urmărire penală:
Persoana vătămată nu a dorit să participe în această calitate la procesul penal dar a fost audiată în calitate de martor (fila 22).
Persoana vătămată a declarat că nu are pretenții de natură civilă față de inculpat (fila 22, verso)
Cele reținute mai sus rezultă din următoarele mijloace de proba: Proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare efectuate în cauză (fila 5)Proces-verbal de depistare a inculpatului (fila 7)Declarația persoanei-vătămate R. A. R. (fila 9)Declarație martor D. M. I. (fila 16)Declarație martor D. I. G. (fila 17)Declarație martor P. M. A. (fila 18)Declarație martor D. B. (fila 23)Declarație martor C. M. P. (fila 20)Declarație martor C. G. A. (fila 21)Declarație martor R. A. Răvan (persoana vătămată – fila 22)Declarația de făptuitor a inculpatului (de la data de 15.03.2013 filele 26-28), actele dosarului.
Inculpatul C. G.- A. a fost judecat în stare de libertate.
A)- În procedura de Cameră preliminară, conform art. 432 Cod procedură penală, a fost verificată după trimiterea în judecată, competența și legalitatea sesizării instanței, și a fost verificată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Judecătorul de Cameră preliminară a constat următoarele:
- rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
- nu au fost formulate cereri și excepții de către apărătorul inculpatului și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.
- în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 3343/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, respectiv proba cu înscrisuri, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același Cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv proba testimonială.
Prin încheierea din 18.08.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Bârlad, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.. 1346/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, din 19.05.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul C. G.- A. , trimis în judecată în stare de liberate, pentru infracțiunile mai sus menționate în actul de sesizare al instanței.
B)- A dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul C. G.- A. .
La judecarea cauzei în primă instanță, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, instanța a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitor la faptul că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
La termenul de judecată din 18.11.2014,inculpatul C. G.- A. , a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în aplicarea dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii .
InculpatulC. G.- A. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște, nu le contestă și le însușește.
Audiat fiind inculpatulC. G.- A. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora au fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale.
Și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Inculpatul susținut că l-a amenințat cu bătaia pe persoana vătămată dacă nu îi dă suma de 100 lei, fiind enervat și supărat pe faptul că persoana vătămată o ajutase pe sora inculpatului să-și amaneteze o pereche de cercei de aur pe care inculpatul îi cumpărase4 surorii sale din veniturile realizate de acesta în construcții.
În prezent susține că s-au împăcat cu persoana vătămată și sunt în relații bune, aspect confirmat și de persoana vătămată, care la termenul din 18 noiembrie 2014 în instanță și-a manifestat voința de a-l ierta pe inculpat, în cazul în care legea dă eficiență juridică a acestei manifestări de voință.
În temeiul art. 349 alin. 2 Cod procedură penală instanța a apreciat că poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a apreciat că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.
F. de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârșite de către inculpat, existând probele necesare si legal administrate.
Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
I. Prin actul de sesizare al instanței, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost următoarea:
- Fapta inculpatului C. G.- A. comisă la data de 15.03.2013, în mun. Bârlad – constând în amenințarea persoanei vătămate cu bătaia dacă până la orele 14.00 ale zilei respective nu îi va da suma de 100 lei (drept „taxă de șmecher”) în contul „disconfortului” creat suspectului prin faptul că persoana vătămată o ajutase pe sora suspectului (minora D. M. I.) să-și amaneteze cerceii – întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal.
Procurorul a apreciat că din probele strânse în cursul urmăririi penale rezultă fără dubiu modul injust (constrângerea psihică a persoanei vătămate prin amenințarea cu . fizică) în care suspectul a acționat pentru obținerea sumei de bani.
În această cauză și folosul patrimonial urmărit de către autor prin săvârșirea faptei de amenințare este unul injust (suma de 100 de lei nedatorată de către persoana vătămată și calificată de către autor ca o „taxă de șmecher”), acest aspect fiind relavant atât pentru stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii cât și sub aspectul stabilirii legii penale mai favorabile (având în vedere că pedeapsa prevăzută de Codul penal actual – art. 207 al. 2 – este mai aspră pentru o asemenea faptă atunci când se urmărește un folos patrimonial).
Fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de șantaj, având în vedere caracterul injust al folosului patrimonial urmărit precum și împrejurarea că fapta a fost săvârșită față de un elev în timp ce acesta se afla la cursuri, aducând atingere nu doar libertății persoanei vătămate ci și dreptului acesteia de a beneficia de educație, în condiții de siguranță, fără a fi stresată de conduita antisocială (violență psihică) exercitată de către inculpatul major.
II. Fapta mai sus descrisă este prevăzută de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminată ca infracțiuni și a fost săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului C. G.- A. .
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, fapta fiind comisă cu intenție potrivit art. 16 punctul 1-3 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit rezultatul faptelor sale..
Soluționând acțiunea penală:
Instanța va soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul a solicitat aceasta și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a admis cererea acestuia, apreciind că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, fiind propuse pentru administrare de probe cu înscrisuri., urmând ca în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii să fie reduse cu o treime .
În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod Procedura Penala, instanța urmează sa aplice inculpatului o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pericolul sporit pentru ordinea publică al faptelor săvârșite de inculpat este accentuat prin comportamentul violent verbal a acestuia, amenințător, care a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, privind libertatea persoanei, rezultând din materialitatea activității desfășurate efectiv de inculpat.
Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.
Verificând situația inculpatului, din fișa de cazier a inculpatului C. G.- A. în evidența IPJ V., rezultă că acesta nu are antecedente penale, dar este cercetat în mai multe dosare penale pentru fapte de violență.
Inculpatul realizează venituri din muncă în domeniul construcțiilor fiind angajat cu contract de muncă, iar din caracterizările emise de societățile angajatoare rezultă că acesta beneficiază de o imagine favorabilă la locul de muncă..
Inculpatul are vârsta de 22 de ani, beneficiază de o imagine favorabilă în comunitate, nu au mai fost reținute în sarcina inculpatului manifestări antisociale de natura celei din prezenta cauză, iar natura relațiilor dintre părți raportat la motivația conflictului circumstanțiază atenuant manifestarea agresivă verbal a inculpatului ca nefiind un comportament obișnuit al acestuia, ci unul izolat, accidental, o manifestare spontană, pe fondul unor discuții între persoane care se cunoșteau, nemulțumirea inculpatului față de persoana vătămată fiind legată de faptul că acesta o ajutase pe sora minoră a inculpatului, fără știrea familiei acesteia să amaneteze o bijuterie din aur, obținută din veniturile inculpatului și dăruită surorii sale.
În acest context, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat a fost un incident nefericit, că este o excepție de la regula ce indică un comportament prosocial.
Având în vedere persoana și conduita inculpatului C. G.- A. înainte de săvârșirea infracțiunii, prin inexistența antecedentelor penale, ca fiind o persoană fără un trecut infracțional, cunoscut ca o persoană liniștită, fără antecedente penale, cu o imagine favorabilă în comunitate, preocuparea de a-și câștiga existența prin muncă, situația familială, contextul săvârșirii faptei și motivația acestuia raportat și la atitudinea persoanei vătămate, și prin prisma disponibilității acesteia de a-l ierta pe inculpat, vârsta tânără a inculpatului, valoarea redusă a prejudiciului și recuperarea acestuia, instanța apreciază că aceste aspecte pot fi reținute la individualizarea pedepsei, și că aceste împrejurări constituie circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în temeiul art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și art. 74 alin. 2 Cod penal ,urmând ca instanța, in temeiul art. 76 Cod penal , să coboare pedeapsa sub limita specială prevăzută de lege pentru infracțiunea mai sus reținută în sarcina inculpatului, minim redus ca efect al aplicării dispozițiilor art. aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Instanța apreciază că finalitatea pedepsei, respectiv reeducarea inculpatului se poate realiza mai eficient prin lăsarea în libertate, decât prin izolarea de societate, inculpatul manifestând indice de corigibilitate prin comportamentul său anterior, integrat social și cu disponibilitate a de a munci.
Exemplaritatea pentru societate, sentimentul de securitate în rândul societății civile, convingerea că justiția acționează ferm și nu încurajează săvârșirea unor asemenea fapte, se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse a cărei modalitate de executare să fie exemplară pentru societate, în care primează acordarea șansei reale de a se reeduca și reintegra în societate a unei persoane apte cum este inculpatul, dându-i posibilitatea să-și manifeste utilitatea prin activități alese .
În acest context, instanța apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin lăsarea în libertate, având în vedere și limitele pedepsei aplicate, persoana inculpatului, instanța urmând să opteze pentru o modalitate de executare neprivativă de liberate , apreciindu-se că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni .
Toate aceste aspecte sunt apreciate de instanță ca având valoarea unor circumstanțe care conturează gradul de pericol al faptei, săvârșite și caracterizează persoana făptuitorului și care urmează să se reflecte în cuantumul pedepselor proporțional cu gravitatea faptei, fiind necesară aplicarea unei pedepse care să-și atingă scopul de reeducare și care să sancționeze aceste manifestări în mod corespunzător, cu consecințe de reeducare și responsabilizare a inculpatului C. G. - A., fiind suficientă aplicarea unei amenzi penale, ca efect al reducerii pedepsei închisorii prevăzute de lege cu 1/3 prin aplicarea cauzei speciale de reducere ca efect al recunoașterii învinuirii și subsecvent ca efect al reducerii pedepsei rezultate ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal anterior, legea permițând în acest caz aplicarea pedepsei amenzii penale.
Instanța va pronunța condamnarea inculpatului C. G.- A. la pedeapsa amnezii penale, acesta beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, urmând să orienteze pedeapsa spre limita minimă, respectiv 4 luni închisoare.
Conform art. 76 lit. e Cod penal anterior privind Efectele circumstanțelor atenuante:
(1) În cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum urmează:
e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei.
Conform art. 53 Cod penal anterior, pedepsele principale sunt: a) detențiunea pe viață; b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani; c) amenda de la 100 lei la 50.000 lei.
În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală instanța va condamna pe inculpatul C. G. - A. la pedeapsa amenzii penale, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:
În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constată că fapta săvârșită de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunește în continuare elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.
Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Conform art. 4 Cod penal, Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012:
(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."
În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la faptele săvârșite de inculpatul C. G. - A. instanța reține următoarele:
Legea penală anterioară datei de 01.02.2014:
Conform art. 194 alin. 1 Cod penal anterior - Legea nr. 15 din 1968 , constituie infracțiunea de Șantaj:
Constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când constrângerea constă în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Legea penală ulterioară datei de 01.02.2014:
Conform art. 207 Cod penal actual constituie infracțiunea de Șantaj:
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
* Pornind de la aprecierea instanței că față de gravitatea faptelor instanța va opta pentru pedeapsa închisorii, iar față de circumstanțele inculpatului instanța va opta pentru o modalitate de executare neprivativă de liberate, în ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele minime și maxime de pedeapsă prevăzute atât de legea veche cât și de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modul de calcul al pedepsei rezultante, sfera interdicțiilor.
În acest sens, instanța va avea în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepsei se va reține cauza legală de reducere a pedepsei pentru inculpa prevăzută de dispozițiile art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
A). Cu privire la limitele de pedepse .
Limitele de pedepse sunt mai mici conform Codului penal anterior.
B). Cu privire la circumstanțe atenuante:
Analizând circumstanțele cauzei, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, atitudinea sinceră a acestuia în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, faptul că nu are antecedente penale, circumstanțele săvârșirii faptei raportat la natura relațiilor dintre părți, inculpatul regretând fapta, se apreciază că prevederile vechiului cod penal sunt mai favorabile sub aspectul individualizării pedepsei
Prin prisma art. 74 Cod penal anterior, este mult mai largă sfera circumstanțelor atenuante la care are vocație concretă inculpatul, sub acest aspect Codul penal anterior fiind mai favorabil față de Codul penal actual .
Reținerea circumstanțelor atenuante permite individualizarea judiciară a pedepsei în modalitatea amenzii penale, deși pedeapsa prevăzută strict de textul de lege care incriminează infracțiunea de șantaj este doar închisoarea.
B). Cu privire la modalitățile de executare a pedepsei :
Având în vedere persoana și conduita inculpatului, anterior săvârșirii faptei prin inexistența antecedentelor penale, faptul că acesta a manifestat o atitudine sinceră și de colaborare pentru aflarea adevărului pe parcursul urmăririi penale și în faza de judecată când a accesat procedura recunoașterii învinuirii și disponibilitatea de a despăgubi persoana vătămată, raportat la natura relațiilor dintre părți, vârsta inculpatului, situația socială, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Pornind de la aprecierea instanței că față de gravitatea faptelor instanța va opta pentru pedeapsa amenzii penale , iar față de circumstanțele inculpatului instanța va opta pentru o modalitate de executare suspensivă temporar sub controlul unui termen de încercare.
Comparând modalitățile de executare a pedepsei neprivative de libertate se va analiza sfera obligațiilor impuse condamnatului, efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Modalitatea de executare a suspendării pedepsei prin prisma interdicțiilor, decăderilor și sfera obligațiilor impuse, fac ca efectele suspendării să fie diferite potrivit legilor succesive, fiind mai severe și împovărătoare conform noii legi penale, conținând un set larg de restricții, măsuri și obligații ce trebuie impuse inculpatului.., limitând inclusiv posibilitatea de deplasare în afara teritoriului țării în vederea realizării de venituri din muncă, în condițiile în care ar fi suspus unui program de supraveghere conținând măsuri și obligații.
În condițiile în care instanța, în procesul de individualizare și proporționalizare, apreciază că este suficientă pentru reeducarea inculpatului aplicarea unei pedepse fără executare, în momentul în care apreciază că nu este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, devine mai favorabilă suspendarea conform legii penale anterioare, deși termenul de suspendare este mai lung.
Instanța apreciază că reglementările Codului penal anterior sunt mai favorabile sub aspectul limitelor de pedepse, a modalităților neprivative de libertate de executare a acesteia, a sferei obligațiilor impuse condamnatului, care sunt mai puțin restrictive față de cele prevăzute de noul Cod penal, inclusiv cele privind munca neremunerată în folosul comunității.
Instanța apreciază că vechile reglementări ale Codului penal anterior sunt mai favorabile și sub aspectul modalităților de executare.
În reglementarea Codului penal anterior fiecare inculpat are vocație la suspendare condiționată.
În aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 .05.2014 instanța apreciază că reglementările prevăzute în Codul penal anterior - Legea nr. 15 din 1968, în vigoare la data faptei, sunt mai favorabile atât sub aspectul limitelor de pedeapsă și a modalităților de executare, a pedepselor accesorii și complementare, inclusiv decăderilor și interdicțiilor, a modalităților de executare, a sferei mai largi de circumstanțe atenuante, având în vedere și faptul că în procesul de individualizare instanța a orientat spre limita minimă specială a pedepsei amnezii penale prevăzută de lege, rezultată ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii și a reținerii circumstanțelor atenuante conform art. 74 și 76 Cod penal anterior.
În consecință, instanța:
Va pronunța condamnarea inculpatului C. G.- A. , la pedeapsa de:
- 1.000 (una mie ) lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal anterior - Legea nr. 15 din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009,cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 74 alin. 2 și art. 76 Cod penal anterior - Legea nr. 15 din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009.
Ca modalitate de executare, instanța apreciază că reeducarea inculpatului C. G.- A. se poate realiza și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, având în vedere și limitele și natura pedepsei aplicate .
Având în vedere persoana și conduita inculpatului, anterior săvârșirii faptei prin inexistența antecedentelor penale, raportat și la durata pedepsei stabilită de instanță pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia urmând a dispune in temeiul art. 81 Cod Penal cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, suspendarea condiționata a executării pedepsei .
În temeiul art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, va suspenda condiționat executarea pedepsei principale a închisorii de 1 an, pe durata termenului de încercare de 1 ani, socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 82 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 .
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 , privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.
Cu privire la acțiunea civilă, în faza de judecată:
Va lua act că persoana vătămată R. A.-R., nu se constituie parte civilă.
Ca o consecință a condamnării, pentru fapta mai sus menționată, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză .”
În termen legal, sentința penală și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 20 ianuarie 2015 au fost apelate de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, criticându-le sub aspectul legalității – anume faptul că instanța de fond a aplicat o pedeapsă nelegală inculpatului, raportat la infracțiunea de șantaj pentru care a fost condamnat și printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, în mod nelegal, s-au reținut circumstanțele atenuante în sarcina inculpatului.
Inculpatul-intimat a fost legal citat, nu a solicitat să dea declarație, fiind asistat de avocat din oficiu.
Curtea a analizat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate raportat la criticile formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 417 Cod procedură penală, reținând:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. G. - A., fiul lui A. și I.-G., născut la data de 06.09.1992, în mun. Bârlad, jud. V., domiciliat în aceeași localitate, ., ., ., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal, pentru fapta comisă la data de 15.03.2013, împotriva persoanei vătămate R. A. R..
Instanța de fond a evaluat probele administrate în cursul urmăririi penale întrucât inculpatulC. G.- A. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere și a reținut cu certitudine că fapta inculpatului C. G.- A. comisă la data de 15.03.2013, în mun. Bârlad – constând în amenințarea persoanei vătămate cu bătaia dacă până la orele 14.00 ale zilei respective nu îi va da suma de 100 lei (drept „taxă de șmecher”) în contul „disconfortului” creat suspectului prin faptul că persoana vătămată o ajutase pe sora suspectului (minora D. M. I.) să-și amaneteze cerceii – întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal.
Instanța de apel a reevaluat probele administrate constatând că situația de fapt și încadrarea juridică reținute de prima instanță sunt legale și temeinice, că faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere și a reținut cu certitudine că fapta inculpatului C. G.- A. comisă la data de 15.03.2013, în mun. Bârlad – constând în amenințarea persoanei vătămate cu bătaia dacă până la orele 14.00 ale zilei respective nu îi va da suma de 100 lei (drept „taxă de șmecher”) în contul „disconfortului” creat suspectului prin faptul că persoana vătămată o ajutase pe sora suspectului (minora D. M. I.) să-și amaneteze cerceii – întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal.
Având în vedere persoana și conduita inculpatului C. G.- A. înainte de săvârșirea infracțiunii, prin inexistența antecedentelor penale, ca fiind o persoană fără un trecut infracțional, cunoscut ca o persoană liniștită, fără antecedente penale, cu o imagine favorabilă în comunitate, preocuparea de a-și câștiga existența prin muncă, situația familială, contextul săvârșirii faptei și motivația acestuia raportat și la atitudinea persoanei vătămate, și prin prisma disponibilității acesteia de a-l ierta pe inculpat, vârsta tânără a inculpatului, valoarea redusă a prejudiciului și recuperarea acestuia, corect instanța a apreciat că aceste pot constitui circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în temeiul art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și art. 74 alin. 2 Cod penal.
Analizând asupra legalității pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel reține că infracțiunea de șantaj prev. de art.194 alin.1 Cod penal din 1969 prevede limite de pedeapsă între 6 luni și 5 ani închisoare.
Prin aplicarea dispozițiilor art.76 lit.e Cod penal din 1969 (ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod penal din 1969), se prevede că atunci cândminimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei.
În aplicarea legii penale mai favorabile instanța a constatat că fapta săvârșită de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunește în continuare elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și în noua reglementare, iar reglementările prevăzute în Codul penal anterior - Legea nr. 15 din 1968, în vigoare la data faptei, sunt mai favorabile atât sub aspectul limitelor de pedeapsă și a modalităților de executare, a pedepselor accesorii și complementare, inclusiv decăderilor și interdicțiilor, a modalităților de executare, a sferei mai largi de circumstanțe atenuante, având în vedere și faptul că în procesul de individualizare instanța a orientat spre limita minimă specială a pedepsei amnezii penale prevăzută de lege, rezultată ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii și a reținerii circumstanțelor atenuante conform art. 74 și 76 Cod penal anterior.
Aspectele reținute de instanța de fond în partea expozitivă a sentinței penale apelate sunt legale și temeinice – motivându-se detaliat toate criteriile de individualizare a pedepsei aplicate și a modalității de executare, circumstanțele reținute și efectul juridic, însă în partea dispozitivă a sentinței penale a omis reținerea dispozițiilor art.71 lit.a, art.71 alin.2 și ale art.76 lit.e Cod penal din 1969 pentru a se justifica cuantumul pedepsei aplicate.
Chiar dacă instanța de fond a încercat să îndrepte nelegalitatea pedepsei aplicate printr-o încheiere de îndreptare eroare materială, Curtea reține că nu pot fi incidente dispozițiile art.278 Cod procedură penală privind îndreptarea erorilor materiale.
Față de aceste considerente, criticile și argumentele procurorului sunt întemeiate, sentința penală urmând a fi reformată sub aceste aspecte.
În baza dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul procurorului, desființarea sentinței penale apelate în parte și încheierea de îndreptare a erorilor materiale integral.
În rejudecare, vor fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a, art.74 alin.2 Cod penal din 1969, și efectele prev.de art.76 lit.e Cod penal din 1969.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, împotriva sentinței penale nr. 511 din data de 2 decembrie 2014 și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 20 ianuarie 2015 pronunțate de Judecătoria Bârlad, pe care le desființează, în parte, în latură penală, în ceea ce privește sentința, și integral încheierea de îndreptare a erorii materiale.
În rejudecare:
Reține în favoarea inculpatului C. G. - A. dispozițiilor art.74 lit.a, art.74 alin.2 Cod penal din 1969, art.76 lit.e Cod penal din 1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului rămân în sarcina statului, în care este inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu inculpatului-intimat, în sumă de 200 lei ce va fi plătit din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2015.
Președinte, Judecător,
E. S. T. C. G.
Grefier,
L. A.
Red.S.E.
Tehnored.A.L.
5 ex./10.03.2015
Judecătoria Bârlad
Judecător: R. M. G.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
