Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 2842/89/2014/a4.1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP – CPJ
Ședința publică de la 06 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C.-G. T.
Grefier: V. M.
DECIZIA PENALĂ Nr. 12/2015
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de inculpatul N. F.-M. împotriva încheierii din data de 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator în stare de arest preventiv, asistat de av. N. A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța procedează la identificarea inculpatului prin compararea datelor de stare civilă declarate de acesta și cele consemnate în dosar. De asemenea, având în vedere că în cererile scrise nu s-a indicat încheierea împotriva căreia s-a formulat contestație, interpelează inculpatul cu privire la încheierea pe care o contestă.
Inculpatul arată că a formulat contestație împotriva încheierii din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ .
Av. N. A. pentru inculpatul contestator arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației de față.
Av. N. A. pentru inculpatul contestator având cuvântul, arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv nu mai subzistă. Inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar până la acest moment a fost audiată partea vătămată și au fost adiați martorii, astfel încât, prin lăsarea în libertate a inculpatului, nu s-ar putea influența cursul procesului penal. La data de 18 decembrie 2014, instanța de fond a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura controlului judiciar însă instanța de contro judiciar a admis contestația parchetului și a menținut măsura de arest preventiv luată față de inculpat. Consideră că inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate sub puterea măsurii controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a contestației formulată de inculpat și menținerea încheierii contestate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul având cuvântul solicită a se avea în vedere că a evitat victima. Regretă ce s-a întâmplat. Nu este vinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației de față.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul cu nr._ s-au dispus următoarele:
„ În baza art. 208 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive, luată prin Încheierea nr. 38/DLF din 29.07.2014 a Tribunalului V., în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 23/UP, 24/UP și 25/UP din 29.07.2014 împotriva inculpaților:
- N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 16.06.1990, în mun. Tulcea, jud. Tulcea, domiciliat în ., jud. V., CNP_, fără antecedente penale, cetățenia română, necăsătorit, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de – omor, prev. De art. 188 C.pen., cu aplic. Art. 77 lit. „a” C.pen. faptă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și interzicerea unor drepturi și tentativă la omor calificat, prev. De art. 32 Cod penal rap. La art. 188-189 lit. F C.pen., ambele cu aplic. Art. 38 al. 1 C.pen.
- C. N.-G., fiul lui I. și M., născut la data de 31.01.1987 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., jud. V., fără antecedente penale, CNP-_, cetățenia română, necăsătorit, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. Art. 77 lit. „a” C.pen.
- N. F.-M., fiul lui G. și E., născut la data de 23.04.1984 în mun. Bîrlad, jud. V., domiciliat în ., jud. V., fără antecedente penale, CNP -_, cetățenia română, necăsătorit, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. Art. 77 lit. „a” C.pen. și menține măsura arestării preventive a inculpaților N. I., C. N. G. și N. F. M., măsura urmând a fi verificată în termenul de 60 de zile prevăzut de dispozițiile art. 208 alin. 4 Noul Cod de procedură penală.
Respinge, ca nefondate, cererile formulate de inculpatii N. I. și N. F. M., prin apărători, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. N. G., prin apărător, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Se va face adresă și se va comunica măsura dispusă la P. V..”
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul V. a reținut următoarele:
„Examinând din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, Tribunalul V. urmează a avea în vedere atât dispozițiile dreptului național, cât și cele ale Convenției europene a drepturilor omului, astfel cum au fost interpretate, în mod constant, de către Curtea de la Strasbourg.
Tribunalul reține că există probe și indicii pe care se sprijină acuzarea.
Fără a fi încălcată prezumția de nevinovăție a inculpaților, Tribunalul constată că este îndeplinită condiția prevăzută de textul de lege în sensul că din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor, respectiv N. I. – pentru săvârșirea infracțiunilor de - omor, prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. art. 77 lit. „a" C.pen. și tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 188-189 lit. f C.pen., ambele cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen.
C. N.-G. – pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. art. 77 lit. „a" C.pen.
și N. F.-M. – pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. art. 77 lit. „a" C.penal.
Tribunalul constată că este îndeplinită și condiția ca legea să prevadă pentru infracțiunea pentru care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de către inculpat pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare.
Dispozițiile legale în materia arestării preventive prevăd, potrivit art. 202 alin. (1) Cod procedură penală, că acestea pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Potrivit alin. (3) al art. 202 Cod procedură penală, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art. 223 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
La menținerea măsurii arestării preventive se are în vedere și faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, buna administrare a justiției intrând în noțiunea de ordine publică.
Se reține că pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura, gravitatea acesteia și elementele care caracterizează persoana infractorului.
Existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta așadar, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Astfel, în cauza de față, pentru menținerea măsurii arestării preventive, se are în vedere natura infracțiunii pentru care s-a solicitat ordonarea arestării, respectiv infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei (infracțiune de omor).
Necesitatea unei reacții ferme din partea autorităților judiciare în astfel de situații este evidentă, fără a se face o discuție detaliată asupra relațiilor sociale încălcate.
Totodată, pericolul pentru ordinea publică rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, din gravitatea infracțiunii comise, din sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității de acreditarea ideii că justiția nu ar acționa suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un accentuat pericol social și poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare
Pericolul comiterii unei astfel de infracțiuni este reliefat și prin limitele de pedeapsă. Prin comiterea unui astfel de gen de fapte, se aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de lege și anume viața persoanei.
Împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale nu reprezintă un criteriu suficient pentru a aprecia că lăsarea în libertate a acestora nu prezintă pericol pentru ordinea publică, lipsa antecedentelor penale reprezentând de altfel starea de normalitate a unui individ, iar, pe de altă parte, această împrejurare nu i-a împiedicat să săvârșească o infracțiune de asemenea gravitate.
La menținerea măsurii arestării preventive, instanța are în vedere rezonanța negativă pe care ar produce-o asupra societății civile judecarea în stare de libertate a inculpaților.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
Față de cele expuse mai sus, Tribunalul apreciază că temeiurile care au stat la baza propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților în sensul existenței unui pericol concret pentru ordinea publică și asigurarea unei bune administrări a justiției există și în prezent și că privarea de libertate a acestora este necesar a fi menținută pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că, în cauză, urmează a se mai audia un martor din lucrări și să fie reaudiate părțile civile.
Luarea unei alte măsuri preventive decât cea a arestării preventive, nu poate fi justificată în situația de față.
Tribunalul apreciază că nu s-a depășit un termen rezonabil al privării de libertate și nici nu consideră că pericolul social al faptei s-a diminuat, pentru permite luarea față de inculpați a unei măsuri preventive neprivative de libertate.
Curtea Europeană a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
C.E.D.O. a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării, cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
În prezenta cauză, nu se poate reține așadar depășirea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive raportat la complexitatea acesteia, necesitatea lămuririi tuturor aspectelor de fapt și de drept, în sensul furnizării atât apărării, cât și acuzării a ocaziei de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare, după ce au reflectat asupra existenței sau inexistenței infracțiunii.
Protejarea libertății individuale împotriva ingerinței arbitrare a autorităților nu trebuie să stânjenească așadar eforturile instanțelor în administrarea probelor în vederea atingerii scopului procesului penal (art. 1 Cod de procedură penală), constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăție sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Tomasi contra Franței), iar în cauză, în raport de circumstanțele cauzei și celelalte criterii consacrate în jurisprudența europeană, îndeplinirea acestui deziderat se poate face doar cu menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Se apreciază că măsura arestării preventive este întemeiată, întrucât temeiurile care au determinat luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Dacă instanța ar lăsa inculpații în libertate la acest moment, s-ar crea un sentiment de neîncredere a cetățenilor în actul de justiție și s-ar putea interpreta acest aspect ca o încurajare a unor astfel de tipuri de comportament antisocial.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. art. 208 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, va constata ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive, luată prin Încheierea nr. 38/DLF din 29.07.2014 a Tribunalului V., în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 23/UP, 24/UP și 25/UP din 29.07.2014 împotriva inculpaților:
- N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 16.06.1990, în mun. Tulcea, jud. Tulcea, domiciliat în ., CNP_, fără antecedente penale, cetățenia română, necăsătorit, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de – omor, prev. De art. 188 C.pen., cu aplic. Art. 77 lit. „a” C.pen. faptă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și interzicerea unor drepturi și tentativă la omor calificat, prev. De art. 32 Cod penal rap. La art. 188-189 lit. F C.pen., ambele cu aplic. Art. 38 al. 1 C.pen.
- C. N.-G., fiul lui I. și M., născut la data de 31.01.1987 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., jud. V., fără antecedente penale, CNP-_, cetățenia română, necăsătorit, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. Art. 77 lit. „a” C.pen.
- N. F.-M., fiul lui G. și E., născut la data de 23.04.1984 în mun. Bîrlad, jud. V., domiciliat în ., jud. V., fără antecedente penale, CNP -_, cetățenia română, necăsătorit, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. Art. 77 lit. „a” C.pen. și va menține măsura arestării preventive a inculpaților N. I., C. N.- G. și N. F.- M., măsura urmând a fi verificată în termenul de 60 de zile prevăzut de dispozițiile art. 208 alin. 4 Noul Cod de procedură penală.
Va respinge, ca nefondate, cererile formulate de inculpatii N. I. și N. F. M., prin apărători, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Va respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. N. G., prin apărător, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă.”
***
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal de 48 de ore, a declarat contestație inculpatul N. F. M., care, prin motivele prezentate în oral de avocat cu ocazia dezbaterilor, a invocat că motivele care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă, până la acest moment procesual a fost audiată partea vătămată și martorii și, astfel, prin lăsarea sa în libertate nu s-ar putea influența cursul procesului penal, putând fi judecat în continuare sub o altă măsură preventivă mai blândă, respectiv sub control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată contestația promovată de inculpat ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În mod corect judecătorul fondului a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului contestator, a menținut această măsură și a dispus, în consecință, respingerea cererii inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Or, corect a statuat judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de legiuitor, împrejurările concrete ale cauzei penale de față neputând conduce la concluzia că măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar ar fi suficientă și oportună, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse prin actul de sesizare, în privința inculpatului N. F. M., pentru realizarea scopului art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 223 alin. 2 C. proc. pen. se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de trafic de persoane și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, potrivit art. 202 alin.1 C .proc. pen., masurile preventive au drept scop:
- asigurarea bunei desfășurări a procesului penal;
- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penala sau de la judecată;
- prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Pericolul pentru ordinea publică, în sensul disp. art. 223 alin. 2 teza ultimă C.proc.pen., nu poate fi dedus exclusiv din pericolul social al faptelor de care inculpatul este acuzat pentru a justifica luarea măsurii arestării preventive (a se vedea CEDO, Dolgova c. Rusiei); trebuie ținut seama de contribuția efectivă a inculpatului, de modalitatea de participare, de datele ce caracterizează persoana inculpatului în vederea determinării potențialului său criminogen.
Arestarea preventiva a inculpatului N. F. M., la data de 29.07.2017, a fost determinată de pericolul social concret ilustrat si de necesitatea prezervării ordinii publice. Curtea reține că, așa cum a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, detenția preventivă nu se justifică într-o anumită speță decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale stabilită la art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea, McKay împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, C. împotriva României).
Orice plasare sub arest preventiv a unui acuzat, chiar si pentru o scurta durata, trebuie sa fie justificata in mod convingător de către autorități, afirmă în mod constant CEDO in jurisprudența sa ( Chichkov împotriva Bulgariei, Musuc împotriva Moldovei, Tarau împotriva României).
Instanța de fond a analizat deopotrivă existența probelor în sensul art. 202 C.p.p., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul N. F. M. ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv de „omor”, reținându-se că, în seara zilei de 27.07.2014, acesta a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă victimei D. A.-A., împreună cu inculpatul N. I., care a lovit victima cu o coasă, și cu inculpatul C. N.-G., care a lovit victima cu o furcă, cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces.
Evaluând în ansamblul lor datele prevăzute de art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală prin raportare la faptele descrise pe scurt mai sus și la persoana inculpatului, Curtea constată că inculpatul N. F. M. este acuzat de o faptă de o gravitate foarte mare, evaluarea gravității faptei, potrivit art. 223 C. proc. pen. constituind, un criteriu pentru a dispune asupra instituirii unei măsuri preventive.
Instanța de control judiciar observă că detenția sa preventivă se impune a fi dispusă în scopul prevenirii comiterii de infracțiuni de același tip și bunei desfășurări a procesului penal, măsura preventivă a arestului la domiciliu ori cea a controlului judiciar nefiind suficiente pentru atingerea acestor scopuri. Durata de aproximativ 7 luni a măsurii arestului preventiv nu este una excesivă, corespunzând criteriilor enunțate de CEDO pentru stabilirea termenului rezonabil, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul părților, comportamentul autorităților, la momentul de față cauza penală, având ca obiect infracțiunea de omor, cauza aflându-se în cursul cercetării judecătorești.
O activitate infracțională de tipul celei imputate prin actul de sesizare inculpatului este suficientă, dar și proporțională, justificând plasarea fiecărui inculpat contestator sub puterea măsurii arestării preventive.
Instanța are în vedere și faptul că, în ultimele hotărâri pronunțate de CEDO împotriva României, Curtea a statuat obligativitatea instanțelor de a analiza posibilitatea de punere în libertate a inculpatului și de a oferi motive pertinente pentru care măsura arestării preventive este singura care poate asigura buna desfășurare a procesului penal. În acord cu această jurisprudență, Codul de procedură penală intrat în vigoare la 01.02.2014 a statuat că privarea de libertate a inculpatului prin intermediul măsurii arestării preventive trebuie să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar instanța investită cu soluționarea unei contestații are abilitarea legală de a dispune măsuri alternative privării de libertate (art. 205 alin. 10 C. proc. pen.) dacă sunt întrunite condițiile legale.
Curtea reține că judecătorul primei instanțe a analizat în mod corect aceste împrejurări, le-a avut în vedere la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, coroborat cu toate criteriile legale de apreciere și, în mod corect, a concluzionat că măsura arestării preventive este singura în măsura să asigure la acest moment buna desfășurare a procesului penal, să prevină săvârșirea de către acesta a unor noi infracțiuni de același tip cu cele de care este acuzat contestatorul, infracțiuni deosebit de grave atât în abstract, cât și în concret.
Instanța reține prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele, de natura celei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului N. F. M., sunt considerate că suscită o tulburare importantă a societății.
În aceste condiții, instanța apreciază că valorile sociale ocrotite, respectiv viața persoanei, înfrânte prin pretinsa săvârșire a faptei, raportat la valorile comunității din care face parte, cât și la propria persoană, care deși nu prezintă antecedente penale, în concret vorbim de o persoană cu un potențial ridicat de agresivitate, sunt elemente care conturează, deopotrivă, atât gradul de pericol al faptei, cât și periculozitatea socială a inculpatului.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 205 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul N. F. M., împotriva încheierii din 28.01.2015, pronunțată de Tribunalului V., încheiere pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul N. F.-M., fiul lui G. și E., născut la data de 23.04.1984 în mun. Bîrlad, jud. V., domiciliat în ., jud. V., CNP -_, în prezent deținut în P. V., împotriva încheierii din data de 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei, în care va fi inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 100 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.02.2015.
Președinte,
G. C. T.
Grefier,
V. M.
red/tehnored. T.G
5 exemplare
15.04.2015
Tribunalul V. – judecător G. A.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Hotărâre din... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 80/2015. Curtea de... → |
|---|
