Conducere fără permis (art.335 NCP). Hotărâre din 05-02-2015, Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1854/333/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ NR. 74/2015

Ședința publică de la 05 Februarie 2015

Completul compus din:

Președinte: E. S.

Judecător: C.-G. T.

Grefier: L. A.

S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul R. A. O. împotriva sentinței penale nr. 2106 din data de 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect - conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2015, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, a domnului procuror I. C., cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.391 alin.1 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 2106 din data de 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, s-a hotărât:

„În baza art. 396 alin.1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 1 (un) an închisoare în sarcina inculpatului R. A. O., fiul lui C. și L., născut la data de 19.11.1987 în V., județul V., domiciliat în ., studii 8 clase, fără antecedente penale, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal ( în vechea reglementare art. 86 alin. 2 din OUG nr.195/2002) și cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă din 26.02.2013).

În baza art. 83 alin.1,3 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul R. A. O. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Potrivit art. 85 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Constată că inculpatul R. A. O. a fost asistat de avocat ales.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul R. A. O. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.”

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

„La data de 26.02.2013, în jurul orelor 19,30, în timp ce doi lucrători de poliție din cadrul I.P.J. V.- Secția nr. 2 poliție rurală se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciul în apropierea de intersecția dintre DN 24 și DJ 246, au observat circulând pe DN 24 în direcția Iași – V. un autoturism marca Dacia care frâna des și brusc pe partea carosabilă. Unul dintre lucrătorii de poliție a făcut semn regulamentar de oprire, dar autoturismul a trecut de agentul de poliție, intrând într-o stație PECO aflată în imediata apropiere, la o distanță de circa 10 m.

După oprire, din autoturism a coborât inculpatul R. A. O. și, deoarece acesta prezenta halenă alcoolică a fost condus la Spitalul Județean de Urgență V.. Aici inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 20,01, rezultatul fiind de 1,15 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care i s-au recoltat două probe de sânge la interval de o oră, rezultatele celor două probe fiind:

- 2,30 g‰ alcool pur în sânge la ora 20,15;

- 2,15 g‰ alcool pur în sânge la ora 21,15.

Din verificările efectuate de organele de poliție în momentul depistării inculpatului a rezultat că acesta nu avea dreptul de a conduce autovehicule, deoarece îi fusese suspendat dreptul de a conduce.

Astfel, din actele existente în dosar rezultă că anterior prezentului dosar inculpatul a mai fost cercetat în dosarul penal nr. 4517/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V.. În acel dosar inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută la acel moment de art. 87, al. 1 din OUG 195/2002 - fapta constând în aceea că, în esență, la data de 25.10.2012 a condus un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Ca urmare a constatării acelei fapte de către organele de poliție inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere fiindu-i eliberată dovada . nr._, care este fără valabilitate, acest aspect fiind menționat expres pe dovadă. (fila nr. 29). Dosarul penal nr. 4517/P/2012 a fost soluționat la data de 10.04.20l3, când s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a lui R. A. O.; din ordonanța procurorului din data de 10.04.2013, rezultă, în esență, următoarele:

-R. A. O. a fost depistat la data de 25.10.2012 în jurul orelor 19.31, în timp ce efectua o manevră de întoarcere cu un autoturism marca Dacia;

-ca urmare a faptului că acesta prezenta halenă alcoolică, la ora 19.52 a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 1,13 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar ulterior a fost condus la spital, unde i s-au recoltat două probe de sânge la interval de o oră, rezultatele fiind de 2,25 g%o alcool pur în sânge la ora 20.10 și 2,10 g%o alcool pur în sânge la ora 21.10;

-în dosar a fost efectuată o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei din care rezultă că la momentul depistării inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 0,90 - 0,70 g%o alcool pur în sânge.

După momentul depistării de către organele de poliție, din momentul când a fost ridicat permisul de conducere al inculpatului și, cel puțin până la data de 25.04.2013 acesta nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule, deoarece dovada înlocuitoare a permisului de conducere a fost eliberată fără drept de circulație.

Având în vedere raportul de expertiză medico - legală nr. 44/R/2013 (care fusese efectuat în dosarul penal nr. 4517/P/2012) la data de 23.04.2013, prin procesul - verbal . nr._ organele de poliție au dispus sancționarea contravențională a lui R. A. O. conform art. 102, al. 3, lit. a din OUG 195/2002 (conducerea sub influența băuturilor alcoolice) cu amendă și au dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 90 de zile,

În acest sens, în OUG 195/2002, forma în vigoare la momentul săvârșirii faptei existau mai multe prevederi legale care reglementează această situație, după cum urmează:

-conform art. 96, al. 2, lit. b, printre sancțiunile contravenționale complementare este și suspendarea dreptului de a conduce, pe timp limitat;

-conform art. 97, al. 3, perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, conform dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b);

-conform art. 103, al. 1, lit. c suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce;

-conform art. 111, în cazul în care o persoană este cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 87, al. 1 din OUG 195/2002 (în prezent art. 336, al. 1 din Codul penal) permisul de conducere se reține și se eliberează o dovadă tară drept de circulație;

-conform art. 113, al. 1, lit. a permisul de conducere se restituie titularului la expirarea perioadei de suspendare.

Astfel, din cele mai sus expuse rezultă că la data de 26.02.2013 inculpatul R. A. O. nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice deoarece acest drept îi fusese suspendat odată cu ridicarea permisului de conducere și eliberarea acelei dovezi fără drept de circulație din data de 25.10.2012 - iar dreptul de a conduce autovehicule ar fi urmat să fie redobândit de către R. A. O. abia după expirarea termenului de 90 de zile stabilit prin procesul-verbal . nr._/23.04.2013, cu îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de lege, când ar fi urmat să i se restituie și permisul de conducere.

Cu ocazia audierii de către procuror, la data de 22.11.2013 inculpatul a declarat, în esență, următoarele:

-el a crezut că i-a fost suspendat permisul de conducere doar pe 30 de zile, care încep să curgă din data de 25.10.2012; a crezut așa deoarece așa se consemnează în procesul - verbal . nr._ - acest proces - verbal vizează sancționarea contravențională a lui R. A. O. pentru faptul că în data de 25.10.2012 a refuzat să oprească la semnalul organelor de poliție; prin procesul - verbal s-a dispus și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile;

-când i s-a dat acest proces - verbal de sancționare contravențională i s-a reținut permisul de conducere și i s-a dat dovada înlocuitoare pentru permisul de conducere, pe care se menționa că este fără drept de circulație - este de remarcat însă că pe dovadă se menționează că permisul de conducere a fost reținut deoarece a condus un autovehicul cu o alcoolemie de 1,13 mg/l alcool pur în aerul expirat, deci prin simpla citire a dovezii inculpatul putea lua la cunoștință care este motivul pentru care i s-a eliberat dovada, precum și faptul că această dovadă este fără drept de circulație - pe de altă parte, faptul că inculpatul a fost sancționat contravențional pentru că nu a oprit la semnalul organelor de poliție nu poate duce la concluzia că indiferent ce alte abateri la regimul circulației mai comitea acestuia nu i se mai putea aplica o altă perioadă de suspendare, abaterile fiind distincte; astfel, acestuia i s-a aplicat o perioadă de suspendare pentru că nu a oprit la semnalul organelor de poliție, dar în același timp, pentru faptul că inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 87, al. 1 din OUG 195/2002, nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule până la clarificarea situației din dosar.

Referitor la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză medico - legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei de către IML Iași din care rezultă că la data de 26.02.2013, ora 19.30, R. A. O. putea avea o alcoolemie teoretică aproximativă cuprinsă între 0,90 - 0,65 g%o.

La momentul depistării inculpatului de către organele de poliție, respectiv la data de 26.02.2013, această faptă era prevăzută de art. 87, al. 1 din OUG 195/2002, care avea următorul conținut: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu….."

Se poate astfel observa că în acest articol conta alcoolemia pe care o avea inculpatul la momentul conducerii autovehiculului și nu la momentul recoltării mostrelor biologice, cum se prevede în art. 336 din Codul penal în vigoare în prezent. Având în vedere raportul de expertiză medico - legală efectuat în cauză se poate constata că nu se poate stabili cu certitudine dacă la momentul opririi de către organele de poliție în data de 26.02.2013 inculpatul avea o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge sau sub această valoare.

În aceste condiții, ținând cont de prevederile art. 5 din Codul penal, s-a apreciat de către procuror că art. 87, al. 1 din OUG 195/2002 care era în vigoare la momentul săvârșirii faptei de către inculpat, este mai favorabil acestuia, deoarece alcoolemia inculpatului era mai mică la momentul depistării față de momentele recoltării probelor biologice.

În aceste condiții, pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută în prezent de art. 336, al. 1 din Codul penal și anterior de art. 87, al. 1 din OUG 195/2002 s-a apreciat că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală deoarece există impedimentul legal prevăzut de art. 16, lit. c din Codul de procedură penală, respectiv nu există probe că a fost săvârșită această infracțiune.

Situația de fapt reținută în cursul urmăririi penale și reconfirmată în faza de cercetare judecătorească este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante;

- bonul de testare cu aparatul alcooltest, cerere de analiză, proces-verbal de prelevare, buletin de examinare clinică;

- buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 288-289;

- procese-verbale cu privire la diferite aspecte;

- raport de expertiză medico-legală nr. 4508/19.03.2013 al Institutului de Medicină legală Iași;

- adresa nr._/12.03.2013 a IPJ V. – Serviciul Rutier, adresa nr._/01.03.2013 a SPCRPCIV V., adresa nr. 264/20.03.2013 a .;

- fotocopie după dovada . nr._, după cartea de identitate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, după procesul-verbal . nr._, după procesul-verbal de îndeplinite a procedurii de comunicare, după procesul-verbal . nr._, după ordonanța din data de 10.04.2013 în dosarul penal nr. 4517/P/2013;

- declarațiile martorilor Conduragiu N., L. P.;

- declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia.

Referitor la apărările formulate de inculpatul R. A. O., instanța reține următoarele:

Potrivit art. 23 alin.1 din OUG 195/2002, dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculului respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație.

Printre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute de legiuitor este și aceea a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, iar perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.

Din actelor existente la dosarul de urmărire penală, rezultă următoarele:

-în 25.10.2012, ora 21:16, R. A. O. a fost sancționat contravențional pentru că a refuzat să oprească la semnalul regulamentar al organelor de politie. În acest sens, pentru săvârșirea contravenției, a fost întocmit procesul-verbal . nr._, prin care s-a dispus și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, fiindu-i eliberată dovadă – fila 50 dosar de urmărire penală;

- tot în 25.10.2012, R. A. O. a fost testat cu aparatul alcooltest, apoi acesta fiind transportat la Spitalul Județean de Urgență pentru recoltarea de probe biologice, iar organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, fiindu-i eliberată acestuia o altă dovadă de ridicare a permisului, de această dată fără drept de circulație - fila 51 dosar de urmărire penală.

Astfel, cele 2 fapte săvârșite de R. A. O. erau prevăzute în OUG 195/2002 în forma în vigoare la acel moment, prima drept contravenție, a doua infracțiune, consecințele săvârșirii acestora fiind diferite, atrăgând sancțiuni diferite.

Inculpatul nu poate invoca faptul că nu a cunoscut că dreptul de a conduce îi era suspendat la 26.02.2013, întrucât primise dovada ., nr._, în care se menționa clar acest aspect.

În situația în care conducătorul de autovehicule săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce eliberându-se dovada înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii (…) când dovada înlocuitoarea a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenției.

Inculpatului R. A. O. i s-a adus la cunoștință despre suspendarea dreptului de a conduce încă de la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii din 25.10.2012 ( filele 4-5 din dosarul nr. 4517/P/2012), proces-verbal semnat de acesta. Totodată acesta a fost înștiințat că împotriva sa se efectuează cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin 1 OUG 195/2002, iar dreptul de a conduce îi era suspendat până la soluționarea respectivului dosar. Despre acest aspect, inculpatul a declarat în fața organelor de cercetare penală - declarația de la fila 44 ( în care acesta arată că în luna octombrie 2012 i-a fost suspendat dreptul de a conduce, întrucât un echipaj de poliție l-a depistat pe raza satului Dănești, conducând autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, eliberându-i-se în acest sens dovadă fără drept de circulație). Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarației inițiale, menționând în declarația de la filele 37-39, că a știut despre suspendare pentru o perioadă de 30 zile. Această nouă declarație nu este susținută de probatoriul administrat.

Dosarul 4517/P/2012 a fost soluționat în 10.04.2013, prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, în baza art. 249 coroborat cu art. 11 pct 1 lit. b și art. 10 lit b Vechiul Cod procedură penală, apreciindu-se că din probatoriul administrat a rezultat o valoare a alcoolemiei ce atrăgea doar răspunderea contravenționala, fiind sesizat I.P.J. - Serviciul Rutier în acest sens. Data soluționării dosarului 4517/P/2012, este ulterioară săvârșirii faptei din dosarul 898/P/2013 în care a fost sesizată instanța, astfel că la 26.02.2013 inculpatul R. A. O. avea dreptul de a conduce suspendat.

Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului R. A. O. prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În drept, fapta inculpatului R. A. O. care în data de 26.02.2013 a condus pe drumurile publice – pe DN 24 ÎN DIRECȚIA Iași-V. – autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ deși exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată întrunește, sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpatul condus autoturismul cu nr. de înmatriculare autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice – pe DN 24, având permisul de conducere reținut fără drept de circulație.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută în art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Cod penal din 1969 întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) a fost prevăzut și acceptat de acesta.

Sancțiunea aplicabilă este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Astfel, dacă până la data de 1 februarie 2014 infracțiunile rutiere erau reglementate în OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând de la 1 februarie 2014, odată cu . noului Cod penal, infracțiunile rutiere sunt reglementate în partea specială a noului Cod penal – Titlul VII, intitulat „ Infracțiuni contra siguranței publice „, Cap.II- Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice și anume art. 334-341.

Sub imperiul Noului Cod penal fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 2 din Noul Cod penal, vinovăția acestuia fiind intenția indirectă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b din Noul Cod penal.

Conținutul constitutiv al infracțiunii nu s-a modificat în Noul Cod penal, analiza elementelor constitutive ale infracțiunii sub imperiul Codului penal din 1969 fiind valabilă. Sancțiunea aplicabilă este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.

Deși art.7 din Convenția Europeană nu prevede în mod expres principiul aplicării legii penale mai favorabile, Curtea Europeană prin reviriment de jurisprudență, a recunoscut obligația instanței de a aplica obligația instanței de a aplica legea penală mai favorabilă inculpatului dacă există diferențe între legea în vigoare la data săvârșirii faptei și legi penale succesive până la pronunțarea hotărârii definitive (CEDO – cauza Scoppola contra Italiei).

Curtea Constituțională a României în decizia nr. 1470/08.11.2011 a mai arătat că determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuate sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă.

Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile are în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Pe de altă parte, prin Decizia nr.265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională României a stabilit ca legea penala mai favorabila se aplica global. Potrivit motivării acestei decizii, legea penală mai favorabilă vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si noua lege.

“Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”.

În orice caz, prealabil determinării legii penale mai favorabile, instanța de judecată trebuie să se oprească mai întâi la stabilirea tipului de pedeapsă pentru fapta comisă, potrivit fiecăreia dintre cele două legi aflate în conflict ( spre exemplu, dacă este prevăzut alternativ pedeapsa amenzii cu cea a închisorii, instanța trebuie să stabilească în primul rând la care dintre cele două pedepse se oprește prin aplicarea, pe de o parte, a reglementării anterioare și a celei prezente, în vigoare, pe de altă parte).

După terminarea individualizării făcute conform fiecărei legi ( cea abrogată și cea în vigoare) se stabilește pedeapsa concretă ce se cuvine infractorului potrivit fiecăreia și comparându-se aceste două pedepse, cea mai mică va indica legea mai favorabilă și deci aplicabilă. Alte elemente de fapt ținând de individualizarea judiciară vor concura pentru stabilirea pedepsei concrete pentru fiecare caz în parte, Prin urmare, procesul de individualizare și de determinare a legii mai blânde are loc chiar dacă limitele legale ale pedepselor sunt aceleași în ambele legi.

Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța constată că fapta inculpatului R. A. O., în modalitatea expusă și reținută întrunește sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal ( art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006) constatând că sub aspectul pedepselor principale și accesorii legea penală nouă este mai favorabilă.

În aplicarea art.12 alin.1 LPA a noului Cod penal, instanța va determina legea mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală prevăzută de cele doua legi.

Conform legii care a fost astfel determinată vor fi aplicate și pedepsele accesorii.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de către inculpatul R. A. O. cu forma de vinovăție prevăzută de lege instanța va dispune condamnarea acestuia.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, luând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi stabilită

inculpatului, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă fixate în art.

335 alin.2 Noul Cod penal de la 1 la 5 ani închisoare sau amendă, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptei ( starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice generată de conducerea autovehiculului pe drumurile publice având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, atitudinea manifestată în cursul derulării procedurilor penale - la organele de urmărire penală și la instanța de judecată) .

Vor fi avute în vedere datele personale ale inculpatului R. A. O. care se află la primul conflict cu legea penală nefiind cunoscut cu antecedente penale.

În raport de toate aceste date care caracterizează persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii precum și de posibilitățile sale de îndreptare ,instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

Pentru considerentele mai sus-expuse instanța apreciază că o pedeapsă de 1 (un) an închisoare este suficientă și de natură a-1 reeduca pe inculpat și de a-1 determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale edictate în vederea asigurării circulației pe drumurile publice.

Amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art. 83 Cod penal este o modalitate de individualizare a pedepsei și poate fi aplicată de instanța de judecată, atunci când scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Condițiile amânării aplicării pedepsei sunt reglementate în dispozițiile art. 83 alin. l și 2 Cod penal, din analiza cărora rezultă că amânarea aplicării pedepsei poate fi dispusă dacă:

- pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar când limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este inferioară limitei de 7 ani;

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 lit.a și b din Noul Cod penal;

- infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

- infractorul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau participanților;

- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Având în vedere că instanța nu va pronunța o soluție de condamnare și implicit nu va aplica o pedeapsă, inculpatul nu va fi supus niciunei interdicții sau incapacități în cazul în care amânarea aplicării pedepsei nu este revocată sau anulată. Prin urmare, instituția reabilitării nu este incidentă cu privire la amânarea aplicării unei pedepse.

Astfel, în cazul în care se dispune, ca urmarea săvârșirii unei infracțiuni rutiere una dintre următoarele soluții: renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea executării pedepsei, nu se va dispune anularea permisului de conducere conform art. 116 din Codul rutier ci doar suspendarea acestuia ( cu titlu de sancțiune contravențională complementară pentru o perioadă de 90 de zile – art. 103 alin.1 lit.c în forma modificată prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură penală).

Pentru considerentele mai sus-expuse, instanța în baza art.83 alin.1,3 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul R. A. O. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Va constata că inculpatul R. A. O. a fost asistat de avocat ales.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul R. A. O. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.”

În termen legal, inculpatul R. A. O. a apelat sentința penală sus-menționată, solicitând achitarea în baza art.16 lit.c Cod procedură penală, întrucât din probele administrate s-a reținut greșit că a condus autoturismul fără drept de circulație, având permisul de conducere suspendat.

Inculpatul a fost asistat de avocat ales, nu a solicitat să dea declarație, nici administrarea de noi probe și a depus în scris motivele de apel.

Curtea a analizat sentința penală apelată în baza dispozițiilor art.417 Cod procedură penală, reținând:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. A. O., pentru comiterea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzute de art. 335 alin. 2Cod penal ( în reglementarea anterioară art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002), reținându-se în sarcina inculpatului R. A. O. că la data de 26.02.2013, ora 19,30, a fost depistat de către un echipaj de poliție conducând pe DN 24 în direcția Iași - V., autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, având permisul suspendat și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

Instanța de fond a evaluat probele administrate în cele două faze procesuale, respectiv: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; bonul de testare cu aparatul alcooltest, cerere de analiză, proces-verbal de prelevare, buletin de examinare clinică; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 288-289; procese-verbale cu privire la diferite aspecte; raport de expertiză medico-legală nr. 4508/19.03.2013 al Institutului de Medicină legală Iași; adresa nr._/12.03.2013 a IPJ V. – Serviciul Rutier, adresa nr._/01.03.2013 a SPCRPCIV V., adresa nr. 264/20.03.2013 a .; fotocopie după dovada . nr._, după cartea de identitate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, după procesul-verbal . nr._, după procesul-verbal de îndeplinite a procedurii de comunicare, după procesul-verbal . nr._, după ordonanța din data de 10.04.2013 în dosarul penal nr. 4517/P/2013; declarațiile martorilor Conduragiu N., L. P.; declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia.

Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia, constatând că fapta inculpatului R. A. O. care în data de 26.02.2013 a condus pe drumurile publice – pe DN 24 în direcția Iași - V. – autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ deși exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată întrunește, sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată.

Instanța de apel a reevaluat întreg materialul probatoriu administrat raportat la susținerile și apărările inculpatului, reținând următoarele:

În 25.10.2012, ora 21:16, R. A. O. a fost sancționat contravențional pentru că a refuzat să oprească la semnalul regulamentar al organelor de politie, fiind întocmit procesul-verbal . nr._, prin care s-a dispus și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, fiindu-i eliberată dovadă – fila 50 dosar de urmărire penală;

Tot în 25.10.2012, R. A. O. a fost testat cu aparatul alcooltest, apoi acesta fiind transportat la Spitalul Județean de Urgență pentru recoltarea de probe biologice, iar organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, fiindu-i eliberată acestuia o altă dovadă de ridicare a permisului, de această dată fără drept de circulație - fila 51 dosar de urmărire penală.

Inculpatul-apelant nu poate invoca faptul că nu a cunoscut că dreptul de a conduce îi era suspendat la 26.02.2013, întrucât primise dovada ., nr._, în care se menționa clar acest aspect și, de asemenea, i s-a adus la cunoștință despre suspendarea dreptului de a conduce încă de la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii din 25.10.2012 ( filele 4-5 din dosarul nr. 4517/P/2012), proces-verbal semnat de acesta, fiind înștiințat că împotriva sa se efectuează cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin 1 OUG 195/2002, iar dreptul de a conduce îi era suspendat până la soluționarea respectivului dosar.

Declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au fost oscilante. Dosarul 4517/P/2012 a fost soluționat în 10.04.2013, prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, în baza art. 249 coroborat cu art. 11 pct 1 lit. b și art. 10 lit b Vechiul Cod procedură penală, apreciindu-se că din probatoriul administrat a rezultat o valoare a alcoolemiei ce atrăgea doar răspunderea contravenționala, fiind sesizat I.P.J. - Serviciul Rutier în acest sens și întrucât soluționarea dosarului 4517/P/2012, a fost ulterioară săvârșirii faptei din dosarul 898/P/2013 în care a fost sesizată instanța, rezultă că la 26.02.2013 inculpatul R. A. O. avea dreptul de a conduce suspendat.

Susținerile inculpatului nu au fost confirmate de nici un mijloc probator, dimpotrivă, actele aflate la dosarul de urmărire penală au demonstrat cert și clar că inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă.

Situația de fapt și de drept reținute de prima instanță sunt legale și temeinice, rezultând fără dubiu că fapta inculpatului R. A. O. care în data de 26.02.2013 a condus pe drumurile publice – pe DN 24 ÎN DIRECȚIA Iași-V. – autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ deși exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată întrunește, sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată.

Evaluând, din oficiu, sentința penală apelată, respectiv și sub aspectul aplicării art.5 din Noul Cod penal privind legea penală mai favorabilă, instanța de apel reține că Sub imperiul Noului Cod penal fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 2 din Noul Cod penal, vinovăția acestuia fiind intenția indirectă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b din Noul Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă fixate în art. 335 alin.2 Noul Cod penal de la 1 la 5 ani închisoare sau amendă, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptei ( starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice generată de conducerea autovehiculului pe drumurile publice având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, atitudinea manifestată în cursul derulării procedurilor penale - la organele de urmărire penală și la instanța de judecată); datele personale ale inculpatului R. A. O. care se află la primul conflict cu legea penală nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Pentru considerentele mai sus-expuse, Curtea apreciază că pedeapsa de 1 (un) an închisoare este justificată, suficientă și de natură a-1 reeduca pe inculpat și de a-1 determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale edictate în vederea asigurării circulației pe drumurile publice, însă apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

Astfel, temeinic instanța de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei față de inculpatul R. A. O. (în condițiile art.83 și următoarele din Noul Cod penal).

Prin prisma tuturor argumentelor expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpat, că sentința penală apelată este temeinică și legală, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul inculpatului.

Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat inculpatul R. A. O. împotriva sentinței penale nr. 2106 din data de 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.

Președinte, Judecător,

E. S. T. C. G.

Grefier,

L. A.

Red.S.E.

Tehnored. A.L.

5 ex./13.02.2015

Judecătoria V.

Judecător: L. M.

← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 127/2015. Curtea de...		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Conducere fără permis (art.335 NCP). Hotărâre din 05-02-2015, Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis (art.335 NCP). Hotărâre din 05-02-2015, Curtea de Apel IAŞI