Omorul (art.188 NCP). Sentința nr. 1390/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 1390/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 4953/99/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ NR. 147/2015

Ședința publică de la 26 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător G. S.

Grefier G. A.

Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr. 1390/NCPP/16.12.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de tentativă de omor.

La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2015.

Curtea de Apel,

Deliberând asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1390/NCPP din 16 decembrie 2014, Tribunalul Iași, în temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată din inculpatul C. D., prin apărător din oficiu, privind schimbarea încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea de ,,tentativă de omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de ,,vătămare corporală”, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.

A condamnat pe inculpatul C. D., zis ,,C.”, fiul lui G. și R., născut la data de 10.11.1969 în mun. Iași, jud. Iași, C.N.P._, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 10 clase, fără ocupație stabilă, fără loc de muncă stabil (ziler), domiciliat în mun. Iași, .. 182, ., ., jud. Iași, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor”, prev. și ped. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, corob. cu disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, și cu ref. la art. 79 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului C. D. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

A luat că persoana vătămată H. M. și S. de Ambulanță Județean Iași nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

În baza art. 19, art. 20, art. 23 alin. 3, art. 25 alin. 1 și art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu referire la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a obligat inculpatul C. D. să plătească părții civile S. C. Județean de Urgențe ,,Sf. S.” Iași suma de 3822,99 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate H. M., pretenții civile recunoscute expres de către inculpat.

În baza art. 255 Cod procedură penală rap. la art. 404 alin. 4 lit. f Cod procedură penală a dispus restituirea către numita M. E., domiciliată în mun. Iași, ., ., parter, ., a celor patru cuțite de bucătărie (f. 86-88 dosar urmărire penală), ridicate, ambalate și sigilate de organele de politie, aflate în prezent la Arhiva depozit a Tribunalului Iași, cu obligația pentru aceasta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. D. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a adus la cunoștința inculpatului C. D. că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus ca onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat (av. Ț.-P. F.: 200 lei-delegația nr. 2580/03.04.2014 și av. S. L.: 200 lei-delegația nr. 3531/20.05.2014) să rămână în sarcina statului, potrivit art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, urmând a fi avansate inițial din fondul special al Ministerului Justiției.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. D. să plătească statului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul nr. 323/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. D., zis ,,C.”, fiul lui G. și R., născut la data de 10.11.1969 în ., domiciliat în mun. Iași, .. 182, ., ., jud. Iași, cetățean român, studii liceale, necăsătorit, fără ocupație, posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tentativă de omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal.

Pentru a dispune astfel, P. de pe lângă Tribunalul Iași a reținut, în esență, că în seara zilei de 01.04.2014, în jurul orelor 21.00, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, inculpatul C. D. i-a aplicat persoanei vătămate H. M., două lovituri de cuțit în zona abdominală, cauzându-i leziuni care au fost de natură să-i pună în primejdie viața victimei (plagă înjunghiată rădăcina mezenterului, plagă mezocolon hepatic, plagă mezou anse ileale, plăgi înjunghiate penetrante, perforante abdominale, perforații ansă jejunală).

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, trebuie precizat că:

-în cursul urmăririi penale, inculpatul a dat declarații oscilante, inițial nerecunoscând săvârșirea faptei, ulterior recunoscând că i-a aplicat victimei lovituri de cuțit, dar, din cauza stării avansate de ebrietate, nu poate preciza cu care dintre cuțitele aflate în bucătărie.

-în procedura de cameră preliminară, în temeiul disp. art. 342 C.proc.pen., inculpatul C. D. nu a formulat cereri și excepții cu privire la nelegalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, și nici din oficiu, judecătorul de cameră preliminară nu a invocat astfel de cereri și excepții;

-în cursul judecății, inculpatul a uzat de disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, recunoscând vinovăția faptei pentru care a fost trimis în judecată, precizând că dorește judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și că este de acord cu pretențiile civile solicitate.

În privința probelor administrate în cursul procesului penal, trebuie precizate următoarele:

În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace de probă:

- procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 6-8);

- planșe fotografice aferente (f. 11-15, 22-24);

- declarația persoanei vătămate H. M. (f. 44, 46-47);

- declarațiile martorilor M. E. (f. 48-49, 50-51), R. P. D. (f. 52-53), Botnariuc A. C. (f. 54-57, 58-59), D. M. M. (f. 60-61, 63-64);

- declarațiile inculpatului C. D. (f. 66, 67-68, 70-71, 74-75);

- raportul de constatare medico-legală nr. 5115/25.04.2014 întocmit de IML Iași (f. 30-31);

- fișa de constatări preliminare A1/5115/02.04-2014, întocmită de IML Iași (f. 27);

- raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 5129/17.04.2014 întocmit de IML Iași (f. 35-37).

În cursul judecății, inculpatul a depus la dosar, ca mijloc de probă în circumstanțiere, copia biletului de externare datat 25.11.2014 (f. 186).

Instanța, analizând în mod echitabil, imparțial, ansamblul materialului probator administrat în cauză, din perspectiva gândirii critice (interpretare, analizare, evaluare, explicare), reține următoarele:

Inculpatul C. D. și persoana vătămată H. M. se cunosc din copilărie, locuind în aceeași zonă din mun. Iași.

La data de 01.04.2014, în jurul orelor 17.30 inculpatul s-a deplasat la un bar din zona P. R. din mun. Iași, unde a întâlnit persoana vătămată care consuma băuturi alcoolice și, văzând-o, inculpatul s-a apropiat de aceasta, cerându-i un pahar cu vin, fapt acceptat de către victimă, ambii consumând câte două pahare cu vin.

Întrucât deveniseră extrem de zgomotoși, administratorul barului, numitul B. G. le-a cerut să părăsească barul, ceea ce au și făcut, cei doi luând hotărârea să meargă la locuința unei prietene a inculpatului, martora M. E., situată în mun. Iași, ., ., parter, . ca aceștia să cumpere o sticlă cu bere la 2 litri și câteva dulciuri.

Odată ajunși la locuința martorei M. E., a cărei ușă de acces nu era încuiată, cei doi au intrat în sufragerie și au început să consume din sticla cu bere pe care o cumpăraseră.

În aceeași locuință, în altă cameră, se mai afla martorul R. P. D., rudă a martorei M. E. care, auzind gălăgie la . din cameră și l-a văzut pe inculpat însoțit de o persoană necunoscută, ambii aflați în stare de ebrietate astfel că acesta s-a retras în camera sa și nu a mai ieșit.

La un moment dat, pe fondul unor discuții contradictorii, între părți a intervenit o ceartă, context în care inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în partea dreaptă a feței, lovitură în urma căreia, persoana vătămată a căzut la podea.

Inculpatul a încercat să ridice victima, dar nu a reușit, târând-o spre ieșirea din apartament iar când a ajuns în dreptul ușii de acces i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în zona opusă, respectiv în partea stângă a capului apoi, tot prin târâre, după ce a deschis ușa, a scos victima pe casa scării, abandonând-o la o distanță de aproximativ 1,5-2 metri de ușa de acces.

Inculpatul s-a întors apoi în casă, a intrat în bucătăria locuinței și, după ce a luat un cuțit, s-a întors pe casa scării și i-a aplicat victimei 2-3 lovituri de cuțit în zona abdomenului, aceasta rămânând inconștientă, revenindu-și abia la unitatea spitalicească unde a fost transportată.

După consumarea faptei, inculpatul a intrat din nou în apartament și a continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orelor 22.00 când au sosit organele de poliție, dar, din cauza stării de ebrietate avansate, acesta nu a putut relata cele întâmplate.

Cu ocazia cercetării locului faptei s-a constatat că la locul unde a fost găsită victima se afla o pată mare de substanță brun roșcată mixtă, prezentând pe alocuri aspect de alimente nedigerate și alte pete de substanță brun roșcată pe un perete la o înălțime de 80-90 cm între ușile apartamentelor 3 și 4.

Raportul de primă expertiză medico-legală nr. 5115/25.04.2014 întocmit de medicii specialiști din cadrul I.M.L. Iași a concluzionat următoarele:

1. H. M. prezintă dg. Șoc hemoragic, hemo-peritoneu masiv, plagă înjunghiată rădăcina mezenterului, plagă mezocolon hepatic, plagă mezou anse ileale, plăgi înjunghiate penetrante, perforante abdominale, perforații ansă jejunală (plăgi perforante), hematom voluminos rădăcină mezenter.

Leziunile prezentate de către sus-numitul au putut fi produse prin lovire

cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit) și pot data din 01.04.2014.

3. Leziunile prezentate de sus-numitul au necesitat 21-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

4. Leziunile au fost de natură să-i pună în primejdie viața victimei.

Pentru a retine această situație de fapt, instanta a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de proba administrate in cauză în cursul urmăririi penale, expuse în cele ce preced, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 6-8), planșe fotografice aferente (f. 11-15, 22-24), declarația persoanei vătămate H. M. (f. 44, 46-47), declarațiile martorilor M. E. (f. 48-49, 50-51), R. P. D. (f. 52-53), Botnariuc A. C. (f. 54-57, 58-59), D. M. M. (f. 60-61, 63-64), declarațiile inculpatului C. D. (f. 66, 67-68, 70-71, 74-75), raportul de constatare medico-legală nr. 5115/25.04.2014 întocmit de IML Iași (f. 30-31), fișa de constatări preliminare A1/5115/02.04-2014, întocmită de IML Iași (f. 27), raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 5129/17.04.2014 întocmit de IML Iași (f. 35-37).

În cauza de față, independent de împrejurarea recunoașterii faptei de către inculpat, există probe certe în susținerea existenței faptei și a vinovăției acestuia; mai mult, coroborarea unor indicii suficient de grave, precise si concordante, asimilată probelor indirecte, situează probațiunea dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Analizând probele de mai sus, instanța le apreciază, potrivit principiilor generale în materia administrării probelor, reținând că probele nu au valoare mai înainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a dat declarații oscilante, inițial nerecunoscând săvârșirea faptei, ulterior recunoscând că i-a aplicat victimei lovituri de cuțit, dar, din cauza stării avansate de ebrietate, nu poate preciza cu care dintre cuțitele aflate în bucătărie.

Astfel, în prima declarație acesta a susținut că nici nu îl cunoaște pe numitul H. M., pentru mai apoi, la data de 03.04.2014, acesta să susțină că după ce a consumat băuturi alcoolice, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii fără să fi înjunghiat-o.

În fine în cursul declarațiilor din data de 10.04.2014, inculpatul a revenit din nou asupra declarațiilor sale anterioare, recunoscând faptul că l-a înjunghiat pe numitul H. M. de 2-3 ori, întrucât acesta la- enervat foarte tare prin injuriile pe care le adresa atât lui cât și mamei sale.

În cursul judecății, inculpatul a uzat de disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, recunoscând vinovăția faptei pentru care a fost trimis în judecată, precizând că dorește judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și că este de acord cu pretențiile civile solicitate.

Din declarațiile victimei H. M. rezultă că, în contextul consumului de alcool și al unor discuții în contradictoriu, inculpatul i-a aplicat două lovituri cu pumnul, în urma cărora a căzut peste canapea la pământ, apoi inculpatul a ridicat-o și a târât-o spre ieșirea din casă, unde, în dreptul ușii i-a mai aplicat un pumn în partea stângă a capului, victima fiind amețită, dar conștientă.

Potrivit susținerilor victimei, inculpatul a deschis ușa și a târât-o pe casa scării aproximativ 1,5 metri apoi a intrat în casă și a ieșit imediat având în mâna dreaptă un cuțit din care se vedea lama și foarte puțin din mânerul de culoare neagră, la vederea cuțitului, victima încercând să se ridice în picioare, moment în care inculpatul a prins-o cu mâna stângă de gât și a pus-o jos, s-a urcat cu genunchii pe pieptul acesteia și cu mâna dreaptă a înjunghiat-o în zona abdomenului în partea stângă și apoi, i-a mai aplicat o lovitură în zona sternului, pe toată lungimea abdomenului, moment din care victima nu a mai știut ce s-a întâmplat, trezindu-se la spital.

Victima a mai arătat că în jurul datei de 10-11 mai 2014, inculpatul a sunat-o și i-a cerut să-l ierte pentru că nu-și aduce aminte ,,ce a fost în capul lui”, aceeași solicitare fiindu-i adresată și de către martora M. E..

Potrivit declarațiilor celei din urmă martore, în ziua respectivă, în jurul orelor 21,30-22,00 a fost apelată de către nepotul său, martorul Botnariuc A. care i-a spus să vină repede acasă întrucât ,,C. a tăiat pe un om”, martora sunând la 112 și plecând imediat către domiciliu, unde, în momentul în care a intrat în scara blocului, a văzut o pată de sânge.

În privința inculpatului, martora a relatat că îl cunoaște de mai multă vreme, o vizitează destul de des, o ajută la treburile gospodărești, recompensându-l cu bani sau mâncare, având o relație strânsă de prietenie cu acesta, care, potrivit aceleiași martore, este mare consumator de băuturi alcoolice, ocazie cu care devine extrem de violent și intră în altercații verbale cu vecinii martorei.

Din declarațiile martorului R. P. Daniuel, rudă cu martora M. E., rezultă că în acea zi se afla în locuința respectivă, martorul Botnariuc A. rugându-l să stea cu fratele lui în vârstă de 3 ani, moment în care a auzit un zgomot la . când a ieșit din cameră i-a văzut intrând în apartament pe inculpatul C. D. zis C. împreună cu un alt bărbat pe care martorul a arătat că nu îl cunoștea, ambii fiind într-o stare avansată de ebrietate și având asupra lor o sticlă de 2 litri cu bere, după aproximativ 2-3 minute cei doi deschizând televizorul pe un program de muzică, dându-l la maxim, ceea ce l-a determinat pe martor să reintre în cameră, de unde nu a mai ieșit până nu a venit martora M. E..

Martorul Botnariuc A., nepotul martorei M. E., a arătat că în seara zilei de 01.04.2014, după ce l-a lăsat pe fratele său în vârtă de 3 ani cu martorul R. P. D., în jurul orei 20,20 a plecat împreună cu vecinul său, martorul D. M. pentru a plimba cățelul și, după aproximativ o oră, s-a întors însoțit de același vecin și a constatat că în interiorul scării se afla o persoană căzută la pământ, fiind dezbrăcată și având sânge în zona abdomenului, după . văzându-l pe inculpatul C. D. zis C. care se afla întins pe pat și care era în stare de ebrietate, martorul confirmând că și victima mirosea a alcool.

Martorul a confirmat că a sunat-o pe bunica sa, martora M. E. căreia i-a spus ce văzuse, imediat sosind organele de poliție care au intrat în casă și au încercat să-l ridice pe inculpat care a ripostat, spărgând o vitrină împreună cu bibelourile din interior.

Și acest martor a recunoscut că inculpatul ,,este un mare consumator de băuturi alcoolice și violent verbal”.

Aceleași împrejurări au fost confirmate și de către martorul D. M.-M. care a relatat că, întorcându-se acasă împreună cu martorul Botnariuc A. care îl însoțise să plimbe câinele, au văzut în scara blocului, în partea dreaptă, o persoană ghemuită jos, numai în chiloți, alături fiind hainele sale, martorul întrebând-o ce este cu ea acolo, însă aceasta a scos sunete neinteligibile.

Martorul a confirmat că l-a însoțit pe Botnariuc A. în interiorul apartamentului, ocazie cu care a constatat că inculpatul C. D. stătea întins pe canapea și se uita la televizor, fiind în stare avansată de ebrietate, spunându-i acestuia să iasă din casă și că a anunțat-o pe martora M. E. care a chemat poliția.

Și acest martor l-a descris pe inculpat ca fiind agresiv verbal pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice.

Întrucât inculpatul C. D. a suferit multiple internări la S. de Psihiatrie ,,Socola” din mun. Iași, cu diagnosticul de ,,tulburare organică a personalității, intoxicație alcoolică acută, cu agitație psihomotorie”, în cauză a fost efectuată expertizarea psihiatrică a acestuia, raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 5129/17.04.2014 concluzionând că inculpatul prezintă diagnosticul de ,,tulburare organică a personalității post TCC, crize comemorative comițiale, etilist cronic”, iar ,,fapta pentru care este cercetat a fost săvârșită cu discernământ”.

Trebuie menționat că examenul psihologic a evidențiat o toleranță redusă la frustrări minime, iritabilitate, impulsivitate, cu manifestări explozive, tentativă autolitică în antecedente, în context onirofil, consum nociv de băuturi alcoolice.

Apărarea a invocat, în susținerea cererii formulate de inculpat, privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea de ,,tentativă de omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de ,,vătămare corporală”, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal, că acesta nu a avut nici un moment intenția de a-i suprima viața persoanei vătămate, respectiv prietenului său de pahar care până la acel moment nu a mai avut nici o altercație cu acesta. Mai mult, cei doi erau buni prieteni, a fost o ceartă spontană pe fondul băuturilor alcoolice.

Însă, amplitudinea cantitativă și de conținut a acțiunilor sale violente, aplicarea la întâmplare a loviturilor date inclusiv asupra unor zone vitale ale victimei, aflată oricum într-o situație de maximă vulnerabilitate, urmare a stării de ebrietate în care se afla, denotă fără putință de tăgadă, intenția inculpatului de a suprima viața acesteia (acesta i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în partea dreaptă a feței, lovitură în urma căreia, persoana vătămată a căzut la podea, târând-o apoi spre ieșirea din apartament iar când a ajuns în dreptul ușii de acces i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în zona opusă, respectiv în partea stângă a capului apoi, tot prin târâre, după ce a deschis ușa, a scos victima pe casa scării, abandonând-o la o distanță de aproximativ 1,5-2 metri de ușa de acces, și, după ce s-a întors în casă și a intrat în bucătăria locuinței de unde a luat un cuțit, a revenit pe casa scării și i-a aplicat victimei 2-3 lovituri de cuțit în zona abdomenului, apoi a abandonat-o acolo, inculpatul continuând să consume băuturi alcoolice, manifestând o indiferență macabră în raport cu victima).

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată din inculpatul C. D., prin apărător din oficiu, privind schimbarea încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea de ,,tentativă de omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de ,,vătămare corporală”, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.

Concluzionând, probatoriul administrat în cauză, expus în cele ce preced, oferă elemente de detaliu credibile și coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

În drept:

Fapta inculpatului C. D., care, în seara zilei de 01.04.2014, în jurul orelor 21.00, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, i-a aplicat persoanei vătămate H. M., două lovituri de cuțit în zona abdominală, cauzându-i leziuni care au fost de natură să-i pună în primejdie viața victimei (plagă înjunghiată rădăcina mezenterului, plagă mezocolon hepatic, plagă mezou anse ileale, plăgi înjunghiate penetrante, perforante abdominale, perforații ansă jejunală), întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de „tentativă de omor”, prev. și ped. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal.

Nenumăratele acțiuni fizice violente la care a fost supusă victima din partea inculpatului, au fost de natură să pună victimei viața în primejdie, neproducerea rezultatului letal fiind datorată doar hazardului.

Circumstanțele reale ale săvârșirii faptei de către inculpat, gradul de participație a acestuia conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunii menționate.

Fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, instanța a antrenat răspunderea penală a acestuia, dispunând condamnarea sa.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost stabilită și aplicată, și a modului de executare, instanța a avut avea în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea adusă celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care fapta a fost comisă (ferocitatea acțiunilor violente multiple, cumulată cu atitudinea de indiferență manifestată prin abandonarea victimei în locul în care aceasta agoniza).

Nicio împrejurare extrasă din probele cauzei nu este de natură să antameze reținerea vreunei circumstanțe atenuante raportat la caracterul abominabil al faptei inculpatului.

Astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, recunoașterea unor date si împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute in vedere de instanță reduc in asemenea măsură gravitatea faptei in ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșita in concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Aceste condiții au fost apreciate de instanță ca nefiind îndeplinite în cauză față de inculpat.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispozițiile părții generale a Codului penal și regimul de sancționare a infracțiunii săvârșite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunea comisă, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului, făcând aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, dar și a disp. art. 79 alin. 1 Cod penal privind ordinea aplicării cauzelor de atenuare si reducere a pedepsei, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care sa justifice aprecierea ca aceasta este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

Nu poate fi ignorat nici profilul personal al inculpatului, persoană fără adăpost și fără o ocupație și un loc de muncă stabil, abandonându-se unui parazitism social, și în privința căruia au putut fi decelate o . date psihologice de natură a atrage o prudență deosebită față de aspectul periculozității latente a acestuia, a rezervelor de agresivitate a acestuia care, potrivit raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 5129/17.04.2014, manifestă o toleranță redusă la frustrări minime, iritabilitate, impulsivitate, cu manifestări explozive, având și o tentativă autolitică în antecedente, în context onirofil și al consumului nociv de băuturi alcoolice.

În consecință, instanța a condamnat pe inculpatul C. D., zis ,,C.”, fiul lui G. și R., născut la data de 10.11.1969 în mun. Iași, jud. Iași, C.N.P._, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 10 clase, fără ocupație stabilă, fără loc de muncă stabil (ziler), domiciliat în mun. Iași, .. 182, ., ., jud. Iași, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor”, prev. și ped. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, corob. cu disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, și cu ref. la art. 79 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce privește individualizarea regimului de executare, instanța a retinut ca fata de ansamblul activității infracționale comise, gravitatea faptei si consecințele sociale profund negative ale acesteia, impactul asupra valorilor sociale lezate si necesitatea constrângerii și reeducării inculpatului, numai executarea pedepsei în regim de detenție răspunde în mod adecvat funcțiilor și scopului pedepsei.

Astfel cum s-a arătat și anterior, alăturat de pedeapsa principală, instanța a stabilit inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani.

La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanța a avut în vedere comportamentul ilicit al inculpatului, atitudinea lui în relație cu dreptul la viață al unei persoane, cu atât mai mult cu cât aceasta era ,,un prieten de pahar”, relevată de probele menționate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu exercitarea drepturilor interzise.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța a reținut că prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile fostului art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I -a din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în fostul art. 71 alin. 3 din Codul penal. Deciziile date către instanța supremă în soluționarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 414² alin.3 C.proc.pen.

De asemenea, instanța a ținut seama și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marii Britanii, cauza S. și P. c. României, C. și M. c. României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.

Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, cu ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor interzise.

Astfel, în temeiul art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului C. D. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În privința laturii civile, pe de o parte, instanța a luat act că persoana vătămată H. M. și S. de Ambulanță Județean Iași nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

Pe de altă parte, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, atât sub aspect formal (constituirea procedurală de parte civilă) cât și sub aspect material (temeinicia pretențiilor formulate), în baza art. 19, art. 20, art. 23 alin. 3, art. 25 alin. 1 și art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu referire la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a obligat inculpatul C. D. să plătească părții civile S. C. Județean de Urgențe ,,Sf. S.” Iași suma de 3822,99 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate H. M., pretenții civile recunoscute expres de către inculpat.

În baza art. 255 Cod procedură penală rap. la art. 404 alin. 4 lit. f Cod procedură penală, constatând că obiectele suspectate ca și corpuri delicte nu aparțin inculpatului, ci martorei M. E., care nu a cunoscut scopul folosirii lor de către inculpat, instanța a dispus restituirea către numita M. E., domiciliată în mun. Iași, ., ., parter, ., a celor patru cuțite de bucătărie (f. 86-88 dosar urmărire penală), ridicate, ambalate și sigilate de organele de politie, aflate în prezent la Arhiva depozit a Tribunalului Iași, cu obligația pentru aceasta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. D. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat (av. Ț.-P. F.: 200 lei-delegația nr. 2580/03.04.2014 și av. S. L.: 200 lei-delegația nr. 3531/20.05.2014) vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, urmând a fi avansate inițial din fondul special al Ministerului Justiției.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. D. să plătească statului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere soluția asupra cauzei și principiul potrivit căruia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat revine celui în sarcina căruia a fost reținută culpa infracțională sau culpa procesuală, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. D. să plătească statului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul C. D..

Prin apelul promovat, inculpatul a criticat încadrarea juridică a faptei stabilită de prima instanță considerând că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală care a pus în primejdie viața persoanei întrucât circumstanțele concrete de comitere a faptei relevă că nu a avut intenția de a suprima viața persoanei vătămate și raportat la persoana și educația sa, nu a putut să prevadă rezultatul mai grav produs în urma acțiunii sale.

Pe planul individualizării pedepsei, a solicitata a se ține seama de faptul că infracțiunea nu a fost comisă cu intenția directă, că se afla în stare de beție voluntară, elemente ce pot fi reținute în favoarea sa cu titlul de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei aplicate.

Curtea, examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:

Prima instanță a realizat o justă interpretare a probelor administrate în faza de urmărire penală, stabilind corect starea de fapt dedusă judecății pe care inculpatul C. D. a recunoscut-o în condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod procedură penală privind aprecierea probelor stabilindu-se în mod corect că inculpatul C. D., în seara zilei de 1.04.2014, în jurul orei 21:00, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, i-a aplicat persoanei vătămate H. M., două lovituri de cuțit în zona abdominală, cauzându-i leziuni care au fost de natură să-i pună în primejdie viața victimei (plagă înjunghiată rădăcina mezenterului, plagă mezocolon hepatic, plagă mezou anse ileale, plăgi înjunghiate penetrante, perforante abdominale, perforații ansă jejunală).

Pe baza situației de fapt relevată de probele administrate, prima instanță a reținut corect că fapta inculpatului C. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal.

Prin apelul promovat, inculpatul a criticat încadrarea juridică a faptei, solicitând a se constatat că activitatea sa infracțională se circumscrie conținutului infracțiunii de vătămare corporală ce a cauzat punerea în primejdie a vieții victimei prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.

Critica formulată este nefondată.

Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativa la omor calificat ori în vătămare corporală este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta.

Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentative la omor acesta acționează cu intenția de ucidere.

Desigur că infracțiunea de vătămare corporală poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav – punerea în primejdie a vieții persoanei – fiind imputat acestuia pe baza culpei, situație ce caracterizează forma mixtă de vinovăție „praeterintenție” (intenție depășită).

În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până la momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve – prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite – că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar, nu intenția generală de a vătăma.

În practica judiciară, intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului și de împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să confirme sau să infirme intenția de ucidere.

În concret, se apreciază că există intenția de a ucide în funcție de intensitatea loviturii, zona anatomică vitală vizată, aptitudinea obiectului cu care s-a acționat de a leza.

În speța de față, examinând împrejurările concrete ale comiterii faptei, Curtea constată că inculpatul C. D. a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, nefiind incidentă forma de vinovăție specifică infracțiunii de vătămare corporală.

Inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în partea dreaptă a feței, lovitură în urma căreia, persoana vătămată a căzut la podea, ulterior, inculpatul a târât-o spre ieșirea din apartament, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în partea stângă a capului, a continuat târârea victimei, a scos-o pe casa scării, s-a înarmat cu un cuțit, a revenit și i-a aplicat victimei 2-3 lovituri de cuțit în zona abdomenului; după agresarea în acest mod a victimei, inculpatul a abandonat-o și a continuat să consume băuturi alcoolice, manifestând indiferență față de situația victimei.

Fapta s-a produs prin folosirea de către inculpat a unui obiect apt a produce moartea (cuțit), prin aplicarea unor lovituri ce au vizat o zonă anatomică vitală (zona abdominală), de mare intensitate și care au avut consecințe grave (plagă înjunghiată rădăcina mezenterului, plagă mezocolon hepatic, plagă mezou anse ileale, plăgi înjunghiate penetrante, perforante abdominale, perforații ansă jejunală).

Toate aceste elemente demonstrează intenția de a ucide și exclud apărarea inculpatului în sensul că ar fi acționat cu intenția generală de vătămare.

Prin urmare, evaluarea juridică a faptei reținută de prima instanță este corectă fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normei de incriminare.

Analizând hotărârea apelată sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, criticat de acesta prin apelul promovat, Curtea reține că în operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea inculpatului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.

Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, prima instanță a dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurările care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare, în contextul condițiilor concrete în care s-a comis fapta – inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri în zone vitale, a continuat . deși victima era căzută la pământ și agoniza și a abandonat-o fără a lua vreo măsură de ajutorare a acesteia, al urmărilor grave produse persoanei vătămate ce i-au pus viața în primejdie -, dar și al împrejurările legate de persoana inculpatului – datele psihologice relevate de expertiza psihiatrică întocmită în cauză, împrejurarea că nu are o ocupație și un loc de muncă stabil, fiind o persoană fără adăpost, și atitudinea procesuală caracterizată prin recunoașterea faptei, prima instanță a apreciat în mod just că aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum orientat spre limita medie prevăzută de lege, înfăptuiește în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reinserție socială.

Cuantumul pedepsei aplicate pentru fapta comisă este corespunzător proporționat față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, de împrejurările, modalitatea și mijloacele de săvârșire, urmarea produsă, precum și de datele inculpatului.

Prima instanță a făcut o evaluare corectă a criteriilor de individualizare, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia dintre criteriile arătate.

În contextul cauzei, împrejurarea invocată de inculpatul-apelant privind starea de beție nu are valența unei circumstanțe atenuante, ea a fost provocată de inculpat în mod voluntar și nu i-a înlăturat facultățile de voință și înțelegere a consecințelor faptei comise, iar, elementele ce caracterizează persoana sa au fost avute în vedere de prima instanță fiind evaluate prin raportare la gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, la maniera în care inculpatul a realizat activitatea infracțională și la urmarea produsă – prin fapta inculpatului s-a adus atingere celui mai important drept al omului – dreptul la viață.

În raport de cele expuse, Curtea nu poate reține critica inculpatului-apelant cu privire la greșita individualizare a pedepsei deoarece instanța de fond, prin pedeapsa aplicată a asigurat o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al inculpatului, astfel că nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită, așa cum a solicitat inculpatul-apelant.

Pentru considerent ele arătate, constatând ca neîntemeiate motivele de apel invocate de inculpat, legalitatea și temeinicia sentinței apelate fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr. 1390/NCPP din 16 decembrie 2014 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută.

Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. D. împotriva Sentinței penale nr. 1390 /NCPP din 16 decembrie 2014 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Obligă inculpatul – apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în care a fost inclus onorariul de 200 lei pentru apărătorul din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2015.

Președinte,Judecător,

D. DumitrescuGeta S.

Grefier,

G. A.

Red. DD

Tehnored. CA

8 ex/24.03.2015

Tribunalul Iași:

Jud. M. M.

← Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr....		Furt calificat (art.229 NCP). Hotărâre din 26-02-2015, Curtea... →

Omorul (art.188 NCP). Sentința nr. 1390/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul (art.188 NCP). Sentința nr. 1390/2015. Curtea de Apel IAŞI